Nulitate absoluta certificat de mostenitor

Decizie 774 din 07.09.2017


Asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr. X/17.01.2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2016, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-reconvenţional P F, grefata pe excepţia lipsei de interes, invocata de paratul-reconvenţional  S R V, si, pe fond, s-a respins acţiunea formulata de reclamanta-reconvenţional P F, in contradictoriu cu paratul-reconvenţional S R-V, avand ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/17/04/2014, emis de SPN C P, C C-S si M R si a suplimentului la certificatul de moştenitor sus - amintit nr. X/08/01/2015, emis de aceeaşi SPN C P, C C-S si M R.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 13.12.2016 sub nr.X/207/2016, reclamanta - reconvenţional P F în contradictoriu cu pârâtul-reconvenţional  S R V, a  formulat cerere reconvenţională şi întâmpinare la cererea de chemare în judecată, solicitând prin intermediul cererii reconvenţionale, constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/2014 emis de  SPN C P, C C S şi M R, şi, pe cale de consecinţă, anularea Certificatului de moştenitor nr. X/08.01.2015 emis de  SPN C P, C C S şi M R (supliment la certificatul de moştenitor anterior menţionat);

Reclamanta prin întâmpinare a solicitat admiterea  excepţiei  inadmisibilităţii  acţiunii  reclamantului  şi,  pe  cale  de consecinţă, respingerea acesteia, ca inadmisibilă; admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, iar pe fond respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

În fapt, s-a arătat că reclamanta  a depus o cerere la comisia locală a comunei R („Comisia locală"), care a fost înregistrata  sub nr.X / 13.03.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5 ha teren arabil, în temeiul faptului că mama sa, E P a deţinut o asemenea suprafaţă de teren pe raza comunei R.

Susţine reclamanta că, prin aceeaşi cerere a solicitat să primeasca în natura,  acţiuni la IAS R, cerere ce i-a fost  admisa pentru suprafaţa de 3,8 ha,  conform titlului de proprietate nr. X / 05.07.2002 .

Ulterior, susţine reclamanta că  a depus la aceeaşi comisie locală cererea cu numărul de înregistrare X/19.01.1998, prin care a solicitat reconstituirea suprafeţei de 1,20 ha, iar decizia comisiei locale a fost contestată la Comisia Judeţeană Olt („Comisia judeţeană"). în urma căreia, Comisia judeţeană a emis titlul de proprietate nr. X/ 22.12 2003 pentru suprafaţa de 1,20 ha.

În temeiul dispoziţiilor art. 293 alin (1) C.proc.civ. se solicită instanţei  să pună în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei Certificatului de moştenitor nr. X/2014 emis de către SPN C P, C C S şi M R („Certificatul de moştenitor din 2014")

Aşa cum rezultă din Certificatul de moştenitor nr. X/08.01.2015 (Certificatul de moştenitor din 2015) autoarea reclamantului, P M, a decedat la data de 16.08 2011.

De la data de 16.08 2011 a început să curgă, în conformitate cu dispoziţiile art. 700 alin. (1) C.civ de la 1865, termenul de prescripţie de 6 luni, înăuntrul căruia reclamantul avea obligaţia de a îşi exercita dreptul de opţiune succesorală, termen care s-a împlinit la data de 16.02.2012

Având în vedere faptul că Certificatul de moştenitor din 2014 este emis ulterior împlinirii termenului de prescripţie reglementat de dispoziţiile art. 700 alin. (1) C.civ. de la 1865, rezultă că dreptul reclamantului de a accepta moştenirea şi, deci titlul său de moştenitor, se sting.

Pe cale de consecinţă, dat fiind faptul că la data emiterii Certificatului de moştenitor din 2014, beneficiarul acestuia (reclamantul) nu mai avea vocaţie succesorală, rezultă că se impune constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor din 2014 precum si a Certificatului de moştenitor din 2015

Totodată, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului

Consideră că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă din perspectiva nerespectării procedurii de contestaţie prevăzute de Legea nr. 18/1991.

Astfel, precizează că titlul de proprietate se emite în mod exclusiv de către comisia judeţeană desemnată în acest sens, aceasta având competenţe exclusive în acest domeniu, în concordanţă cu prevederile art. 36 alin. 1 al Regulamentului din 4 august 2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor pe baza documentaţiei realizate în acest scop de către comisia locală (Regulamentul a fost aprobat prin HG nr. 890/2005).

Astfel, în măsura în care comisia locală emite o documentaţie eronată care urmează a se analiza de către comisia judeţeană pentru a se delibera asupra emiterii ori nu a titlului de proprietate, cel interesat sau lezat în drepturile sale are dreptul de a contesta această documentaţie a comisiei locale. Contestaţia se soluţionează de către comisia judeţeană care este competentă să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisia locală, conform art. 51 din Legea nr. 18/1991.

Hotărârea comisiei judeţene de soluţionare a contestaţiei este supusă plângerii la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 53 din aceeaşi Lege nr. 18/1991.

Necontestarea, în termenul prevăzut de lege, pe calea plângerii la judecătorie, a hotărârii comisiei judeţene, o eventuală plângere (sub orice titulatură ar interveni aceasta) va trebui respinsă ca inadmisibilă ca urmare a intervenţiei decăderii din termenul prevăzut de lege pentru contestare.

S-a mai menţionat că cererea de chemare în judecata a reclamantului are ca obiect precizat de către acesta constatarea nulităţii titlurilor de proprietate emise în baza Legii 18/1991, astfel că ar fi trebuit să urmeze cursul normal de contestare a titlurilor, după procedura prevăzută în acel act normativ, prin urmare, cererea de chemare în judecată a reclamantului ar trebui invalidată ca inadmisibilă pentru nerespectarea procedurii legale de contestare a titlurilor de proprietate emise de către comisia judeţeană.

Totodată, s-a invocat excepţia lipsei de interes a cererii formulate de către reclamant

Excepţia lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată se invocă urmare a admiterii cererii reconvenţionale.

 În acest sens, este neechivoc faptul că anularea Certificatului de moştenitor din 2014 şi a Certificatului de moştenitor din 2015 sting orice drept al reclamantului cu privire la masa succesorală a mamei acestuia, P M.

Reclamantul, prin chiar cererea de chemare în judecată, a arătat că:

„Deoarece mama sa P M a decedat ia data de 16.08.2011, el fiind unicul moştenitor, justifica un interes legitim, prin încercarea de a obţine un drept al mamei sale, drept ce i s-a transmis prin moştenire"

Prin urmare, în situaţia în care Certificatul de moştenitor din 2014 şi Certificatul de moştenitor din 2015 sunt nule absolut, reclamantul nu mai are nici un drept cu privire la masa succesorală a numitei P M, fapt pentru care se impune admiterea excepţiei lipsei de interes a acţiunii formulată de către reclamant şi respingerea acesteia ca fiind formulată de către o persoană lipsită de interes

Pe de alta parte , cererea este lipsita de interes legitim si datorita faptului ca autoarea reclamantului nu a formulat in realitate o cerere de reconstituire pentru suprafeţele ce au aparţinut autoarei ce fac obiectul litigiului. Aceasta stare de fapt conduce la imposibilitatea pentru reclamanta sa beneficieze in vreun mod de eventuala admitere a cererii de chemare in judecata, întrucât anularea titlului sau nu ar putea fi urmata de emiterea unui titlu in favoarea acesteia ( nefiind îndeplinita condiţia impusa de legea 18/1991 , referitoare la formularea unei cereri de reconstituire ).

 Netemeinicia, pe fond, a cererii de chemare în judecată:

Argumentul central a cererii reclamantului se referă la faptul că pârâta nu mai poate pretinde nici un drept în raport de masa succesorală a lui P E deoarece a renunţat la succesiunea acesteia. Argumentul este netemeinic deoarece:

Renunţarea la succesiune a fost făcută în favoarea surorii sale, P M.

Chiar şi în ipoteza în care, prin absurd, renunţarea la succesiune nu ar fi fost făcută in favoarea sa, argumentul reclamantului nu este temeinic deoarece este neechivoc faptul că renunţarea (făcută în anul 1981) s-a făcut cu privire la drepturile din patrimoniul defunctei P M de la acea dată. Nicicum această renunţare nu putea să privească drepturi nenăscute la data acesteia. însă, dreptul la imobilele ce fac obiectul celor două titluri de proprietate s-a născut ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 (20.02.1991). Ca atare, cu privire la acest drept, renunţarea nu a putut produce nici un efect juridic, sens în care se impune a remarca faptul că Titlurile de proprietate au fost emise în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991.

Intr-o ultima teza, trebuie remarcat faptul ca la dosar nu s-a depus de către reclamant copie a declaraţiei /declaraţiilor de renunţare la succesiunea autoarei, absenta acestora nefiind de natura sa confirme cererea reclamantului, care aparent se întemeiază doar pe consemnările din certificatele de moştenitor.

Considera ca in măsura in care reclamantul doreşte sa dovedească calitatea sa de moştenitor renunţător expres la succesiunea părinţilor sai, singurul înscris de natura sa ateste dincolo de orice dubiu aceasta stare de fapt este copia declaraţiei autentice  prin care şi-ar fi însuşit acest statut. In condiţiile in care nu avea depus la dosar nici un alt document încheiat de notar cu ocazia dezbaterii succesorale ce se invoca, despre care sa se poată afirma ca şi l-a însuşit, doar certificatul de moştenitor nu este apt sa confirme calitatea sa de moştenitor renunţător la averea autoarei. Având in vedere posibilitatea ca acel certificat sa se fi încheiat in absenta sa sau ca urmare a unei poziţii care a fost in realitate de neacceptare ( interpretata eronat de notarul de stat ), apreciază ca doar acest înscris nu poate dovedi statutul pe care reclamanta susţine ca l-ar avea.

În temeiul argumentelor invocate s-a solicitat:admiterea cererii reconvenţionale şi, pe cale de consecinţă, constatarea nulităţii absolute a Certificatului de moştenitor nr. X/2014 emis pe numele reclamantului şi a Certificatului de moştenitor nr. X/08.01.2015 (supliment la certificatul de moştenitor anterior menţionat), iar în ceea ce priveşte excepţiile invocate; admiterea excepţiei  inadmisibilităţii  acţiunii  reclamantului  şi,  pe  cale  de consecinţă, respingerea acesteia, ca inadmisibilă; admiterea excepţiei lipsei de interes a reclamantului în formularea acţiunii, ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, iar pe  fond respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

În probaţiune, sa solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, martori, precum şi a oricăror probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri/cercetarea judecătoreasca.

În cadrul probei cu înscrisuri, în temeiul dispoziţiilor art. 293 alin. (1) C.p.c. s-a solicitat instanţei să pună în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei Certificatului de moştenitor nr. X/2014 emis de către SPN C P, C C S şi M R.

Au fost anexate următoarele: certificatul de moştenitor nr.X din 7.04.2014  emis SPN C P, C C S şi M R, certificatul de moştenitor nr.X supliment la CM nr.X din dosar nr. X/2014 din 1.08.2015 emis de SPN C P, C C S şi M R

La data de 11.10.2016 a fost formulata întâmpinare de catre paratul  reconvenţional S R V la cererea reconvenţionala formulata de reclamanta reconvenţionala P F, cât si răspuns la întâmpinarea formulata de aceasta la cererea introductiva in instanţa in care s/au precizat următoarele, respectiv:

-  s-a  invocat excepţia lipsei de interes a paratei P F in

formularea cererii de a se constata nulitatea absoluta a certificatului de

moştenitor nr. X.

Considera ca aceasta cerere are un caracter şicanatoriu parata-reclamanta nejustificând nici un interes in promovarea unei asemenea cereri.

După cum rezulta din înscrisurile existente in cauzele reunite, autoarea P M a fost mama sa, aceasta fiind singurul sau moştenitor legal - in calitate de descendent gr.I.

Dezbaterea succesiunii autoarei P M s-a încheiat cu emiterea Certificatului de moştenitor nr. X/ 08.01.2015 ce se găseşte in dosarul nr. X / 207 / 2015, la care a fost anexat dosarul nr. X/207/2016.

A solicitat sa se constate ca parata-reclamanta nu justifica un interes legitim juridic, cerinţa ce vizează temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate.

Susţine ca cererea este neîntemeiata si este chiar lipsita de fundament legal.

Arata ca in speţa, nu poate fi vorba despre pierderea dreptului la moştenirea maniei mele a subsemnatului, având in vedere ca prescripţia dreptului de opţiune succesorala nu se raportează la timpul scurs de la data deschiderii succesiunii pana la data emiterii certificatului de moştenitor.

Potrivit art. 689 c. civil: „ acceptarea unei succesiuni poate fi expresa sau tacita. Este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat, este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-1 faca decât in calitatea sa de erede si care lasa sa se presupună neapărat intenţia sa de acceptare".

Deci, simpla trecere a unei perioade mai mare de sase luni de la data deschiderii succesiunii pana la emiterea unui certificat de moştenitor, nu duce automat la concluzia ca persoana înscrisa in certificatul de moştenitor si-a pierdut titlul de moştenitor prin neacceptarea moştenirii. Certificatul de moştenitor nu le atribuie moştenitorilor aceasta calitate fata de defunct, ci numai le-o confirma.

Subliniază faptul ca matusa sa nu justifica un interes in cauza deoarece, chiar daca am admite ca, in lipsa moştenitorilor din clasa I ( a descendenţilor ) moştenirea se transmite către clasa imediat următoare clasa a II-a ( colaterali privilegiati - frati si surori), si pentru aceştia, dreptul de opţiune succesorala se prescrie in acelaşi termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Nu se arata in conţinutul cererii daca ea ar fi făcut acte de acceptarea succesiunii mamei reclamantului pârât reconventional- in termenul pe care i-1 opune acestuia.

Dreptul de opţiune aparţine si trebuie sa fie exercitat nu numai de către succesibili chemaţi in primul rând sa moştenească ( de ex. clasa I ) dar si de către succesibilii subsecvenţi (rude din clasa II) farà sa aştepte exercitarea opţiunii din partea moştenitorilor in rang preferat.

Desi se invoca o nulitate absoluta nu se indica „ acel interes general" încălcat prin emiterea certificatului de moştenitor contestat.

In realitate, arata ca in prezent se afla in fata unei nulităţi relative,, prin care parata încearcă sa-si apere un drept propriu. Foloseşte insa noţiunea de nulitate absoluta pentru a evita prescrierea acţiunii precum si pentru a-si justifica calitatea procesual activa.

Se mai arata prin întâmpinare faptul ca cererea reconvenţionala formulata de parata nu este justificata de un interes legitim actual, personal si direct, invocând si excepţia lipsei calităţii procesual active, a paratei-reclamante reconvenţional deoarece are calitatea de tert fata de certificatul de moştenitor a cărei nulitate o solicita. Pe fond, solicită respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiata, având in vedere ca, in calitatea sa de moştenitor, a acceptat moştenirea mamei sale, potrivit legii.

In consecinţa, solicita  respingerea ambelor excepţii invocate de parata prin întâmpinare.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulată de aceasta, motivata de faptul ca nu a fost respectata procedura de contestaţie a L. Nr. 18/1991 este de asemenea,  nefondată.

Din inscrisurile existente in cauza a rezulta fara putinţa de tăgada ca titlurile contestate au fost emise „ pentru o persoana neîndreptatita in sensul Lg 18/1991 deoarece P F nu mai avea „ calitatea de moştenitor al autoarei P E" la apariţia Legii 18/1991.

Acest aspect, rezulta din continutul Certificatului de moştenitor prin care s.a dezbătut succesiunea autoarei P E si potrivit căruia P F, a renunţat expres la succesiunea acesteia. Nu rezulta din conţinutul certificatului ca aceasta renunţare a fost făcuta in favoarea celeilalte moştenitoare respectiv- P M.

Practica judiciara a statuat in mod constant ca renunţarea expresa la succesiune, înlătura calitatea de moştenitor si deci, vocaţia de a cere reconstituirea dreptului de proprietate in conformitate cu L. 18 / 1991, art 13 alin 2.

Împrejurarea ca cel care a renunţat expres la moştenirea părinţilor a fost inclus de Comisia Judeţeană in titlul de proprietate nu-1 repune in termen, deoarece potrivit art.696 civ., moştenitorul care renunţa la succesiune este considerat ca nu a fost niciodată moştenitor.

 Afirmaţia ca„autoarea reclamantului nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafaţa ce a aparţinut autoarei P E” este o simpla speculaţie nesusţinuta de probele administrate in cauza.

A solicitat respingerea cererii reconvenţionale si a excepţiilor, invocate prin întâmpinare si admiterea cererii sale astfel cum a fost formulata.

In apărare a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul paratei/ reclamanta/ reconvenţionala si martori.

Prin încheierea de şedinţa din data de 13.12.2016, s-a dispus disjungerea cererii formulata de reclamantul S R V privind constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate emis pe numele paratei reclamantei reconvenţional de cererea reconvenţionala formulata de numita P F si formarea unui nou dosar având in vedere faptul ca cele doua cereri se judeca după proceduri juridice diferite, respectiv cererea introductiva după procedura speciala prevăzuta de Legile fondului funciar, iar cererea reconvenţionala se judeca după procedura prevăzuta de dreptul comun.

S-a formulat astfel dosarul nr. X/207/2016 ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/2014  emis de SPM C P, C C S si M R, precum si a suplimentului la acest certificat de moştenitor nr. X/08.01.2015 si s-a fixat termen de judecata in vederea soluţionării cererii reconvenţionale in mod distinct fata de cererea introductiva de instanţa,  la data de 17.01.2017.

La termenul sus menţionat instanţa a pus in discuţia partilor excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei reconvenţional P F, grefata pe lipsa de interes a acesteia in ceea ce priveşte solicitarea constatării nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/2014 emis pe numele reclamantului - parat- reconvenţional S R V in calitatea sa de moştenitor al mamei sale defuncta P M  precum si la suplimentul la acest certificat de moştenitor nr. X/08.01.2015, si a rămas in pronunţare pe aceasta excepţie, având in vedere faptul ca potrivit legii in cazul in care intr-o cauza sunt invocate excepţii de fond sau de procedura care in caz de admitere ar urma  sa facă inutila cercetarea fondului cauzei , instanţa trebuie sa analizeze intai si sa se pronunţe asupra acestor excepţii.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa a constatat faptul ca excepţia lipsei de interes formulata de paratul reconvenţional este întemeiata, dat fiind faptul ca, deşi reclamanta - reconvenţionala avea vocaţie succesorala la moştenirea autoarei reclamantului, parat reconvenţional in calitatea sa de sora a acesteia, nu a făcut dovada ca ar fi acceptat moştenirea acesteia expres sau tacit, situaţie in care reclamanta reconvenţional este un terţ fata de acest act juridic dat fiind faptul ca nu justifica un interes in promovarea acţiunii, inteles ca folos material sau moral pe care ar urma sa-l obtina in cazul in care s-ar constata nulitatea celor doua acte notariale emise pe numele numitului S R V, situaţie in care instanţa ca efect al lipsei de interes, retine si lipsa calităţii procesuale active a reclamantei reconvenţional in promovarea acestei acţiunii de constatarea a nulităţii certificatelor de moştenitor, legat si de faptul ca, interesul trebuie sa fie personal, direct, născut si actual pentru a putea  justifica calitatea procesuala  a partii care il invoca.

Fata de cele ce preced, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-reconvenţional P F, grefata pe excepţia lipsei de interes, invocata de paratul-reconvenţional  S R V, prin întâmpinare si, pe fond, s-a respins acţiunea formulata de reclamanta-reconvenţional P F, in contradictoriu cu paratul-reconvenţional S R-V, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/17/04/2014, emis de SPN C P, C C-S si M R si a suplimentului la certificatul de moştenitor sus - amintit nr. X/08/01/2015, emis de aceeaşi SPN C P, C C-S si M R.

Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinţei a  declarat apel pârâta-reclamantă reconvenţional  P F , solicitând anularea  sentinţei apelate , judecarea procesului cu evocarea fondului cauzei, în sensul admiterii cererii de constatare a nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/17.04.2014 emis de către SPN C P, C C S şi M R şi, pe cale de consecinţă, anularea certificatului de moştenitor nr. X/08.01.2015 emis de către SPN C P, C C S şi M R (supliment la certificatul de moştenitor anterior menţionat).

Soluţia instanţei de fond este netemeinică, deoarece, sub un prim aspect , consideră că sentinţa apelată produce o confuzie  între calitatea  procesuală activă şi existenţa interesului apelantei de a solicita instanţei constatarea nulităţii certificatului de moştenitor nr. X/2014 precum şi a  certificatului de moştenitor nr. 2/2015 (supliment la primul) ambele emise pe numele intimatului S R V. Acţiunea se impunea a fi respinsă ca fiind formulată de către o persoană lipsită de interes, iar nu ca fiind formulată de către o persoană care nu are calitate procesuală activă. Însă, nu rareori, există posibilitatea ca o acţiune să fie formulată de către o persoană care nu poate justifica interesul, deşi ar  avea calitate procesuală activă.

În consecinţă, fie şi în ipoteza în care instanţa de fond ar fi constatat, cu temei, că reclamanta nu justifică interes în prezenta speţă, se impunea respingerea cererii ca fiind formulată de către o persoană lipsită de interes, iar nu de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

Sub un al doilea aspect , în mod eronat instanţa de fond a considerat că apelanta nu justifică un folos practic, material sau moral, în eventualitatea în care s-ar constata nulitatea celor două certificate de moştenitor emise pe numele numitului S R V.

Certificatele de mostenitor  reprezinta cauza juridică a  actiunii intimatului, ce face obiectul dosarului nr.X / 207 / 2015, in cadrul căruia intimatul  a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor titluri de proprietate ce atestau dreptul de proprietate al apelantei.

Pe cale de consecinţă , este neechivoc faptul că reclamanta justifică interes în ceea ce priveşte formularea acţiunii de fond; în concret, interesul constă în aceea că, în măsura în care instanţa ar fi admis cererea reclamantei şi ar fi anulat certificatele de moştenitor emise pe numele intimatului , cererea  intimatului  ce constituie obiectul dosarului X / 207 / 2015  se impunea a fi respinsă.

Consideră că cererea reclamantei de anulare a certificatelor de moştenitor emise pe numele intimatului este temeinică. În acest sens, remarcă faptul că aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. X/08.01.2015, autoarea intimatului , P M, a  decedat la data de 16.08.2011. De la  această dată a început să curgă termenul de prescripţie de 6 luni, înăuntrul căruia intimatul avea obligaţia de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală.

Cum certificatul de mostenitor din 2014 este emis  ulterior împlinirii termenului de prescripţie reglementat de dispozitiile  art.700 al.1 C Civ de la 1865, rezulta ca dreptul intimatului de a accepta mostenirea si deci, titluş său de succesor se sting. Stingerea prin prescripţie a dreptului de optiune atrage  stingerea chiar a vocaţiei succesorale.

Prin urmare, rezulta ca se impune constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor  din 2014 si a celui din 2015.

În temeiul dispoz. art. 411 al. 1 pct.2 cod pr civilă, solicită judecarea  cauzei în lipsă.

În baza  art. 453 al. 1 cod pr civilă, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 18 aprilie 2017, intimatul pârât S R V a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Apreciază că în mod legal instanţa de fond a constatat lipsa calităţii procesuale active a apelantei şi a respins cererea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Se  arată că din acţiunea formulată nu rezultă cu claritate dacă P F, invocă nulitatea certificatului de moştenitor în calitate de „terţ” sau în calitatea de moştenitor (apelanta este sora autoarei P M).

Această cerinţă derivă chiar din conţinutul textului din Legea nr. 36/1995 (art.88) potrivit căruia „orice persoană interesată” poate formula o cerere de constatare a nulităţii absolute a unui certificat de moştenitor.

Subliniază că certificatele de moştenitor a căror nulitate se solicită au fost emise în dezbaterea succesiunii mamei sale, P M.

Deci, apelanta nu şi-a justificat calitatea procesuală activă, deoarece nu face parte din raportul de  drept substanţial care îl leagă de autoarea P M.

Aşa fiind, neexistând identitate între  raportul de  drept substanţial dedus judecăţii şi raportul de  drept procedural creat prin acţiunea cu care apelanta a investit instanţa de fond, evident, reclamanta  este lipsită de calitate procesuală activă.

În speţă, deşi apelanta – reclamantă, având calitatea de soră a autoarei P M, face parte din clasa a II-a de moştenitori legali, nu invocă drepturi succesorale asupra acestei moşteniri.

Nu invocă aceste drepturi fiind conştientă că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii surorii sale, singurul care a acceptat moştenirea fiind el, descendent gRl I.

Cu privire la temeinicia cererii , exercitarea dreptului de opţiune succesorală în termenul prevăzut de art. 700 cod civil, şi emiterea  certificatului de moştenitor , cu respectarea dispoziţiilor legii nr. 36/1995 sunt două aspecte legale  care nu se suprapun.

Dezbaterea succesorală notarială care se finalizează cu emiterea unui certificat de moştenitor nu este supusă aceluiaşi termen, ci este supusă unor dispoziţii legale speciale cuprinse în legea nr. 36/1996.

Faptul că moştenitorul nu s-a  adresat unui notar pentru emiterea certificatului de moştenitor în termenul de  acceptare prev. de  art. 700 cod civil, nu atrage nulitatea  certificatului de moştenitor emis după acest termen.

Motivele de nulitate ale unui certificat de moştenitor sunt cele ce decurg din nerespectarea legii care guvernează activitatea notarială, de către notar.

În dovedire, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri,cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 205, art. 480 al. 1 şi art. 453 cod pr civilă.

In apel s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, Tribunalul constata următoarele:

Apelul este fondat, raportat la primul motiv invocat:

Astfel, prin sentinţa civilă nr. X/17.01.2017 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2016, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamanta reconvenţional P F, grefata pe excepţia lipsei de interes, invocata de reclamantul parat -reconvenţional  S R V, si, pe fond, s-a respins acţiunea formulata de reclamanta-reconvenţional P F, in contradictoriu cu paratul-reconvenţional S R-V, avand ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. X/17/04/2014, emis de SPN C P, C C-S si M R si a suplimentului la certificatul de moştenitor sus - amintit nr. X/08/01/2015, emis de aceeaşi SPN C P, C C-S si M R.

Din conţinutul dispozitivului nu se poate stabili care este solutia pronunţată de instanţa de fond:

-fie s-a admis exceptia lipsei calităţii procesuale active, caz in care cererea trebuia respinsa ca fiind formulata de o persoana lipsită de calitate procesuală  activă, ceea ce nu s-a întâmplat in speţă;

-fie s-a admis excepia lipsei de interes, caz in care cererea trebuia respinsa ca lipsita de interes, ceea ce nu s-a întâmplat;

-fie s-a respins pe fond cererea, caz in care se impunea  a fi respinsa ca neîntemeiată.

 Nu exista instituţia grefării unei excepţii pe o altă excepţie.

In cazul invocării mai multor excepţii instanţa e ţinută a stabili mai întâi ordinea de solutionare a acestora, nefiind admisibil sa le solutioneze simultan, iar in cazul admiterii, in final, sa respingă, pe fond, actiunea.

Se constată astfel că în cauza sunt întrunite  conditiile instituite de dispoz art.480 al.3 C.pr.civ., in sensul că nu se poate stabili modul in care instanţa de fond a solutionat cauza.

In consecinţă, apelul va fi admis, iar sentinţa apelata va fi anulata, iar cauza reţinută pentru rejudecare.

In rejudecare:

Având a se pronunţa asupra excepţiei lipsei de interes invocata de intimatul  pârât prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

 Excepţia este întemeiată.

Printre condițiile de exercitare a  acțiunii civile prev de art.32 al.1 C.pr.civ., se numără si  interesul. Acesta trebuie sa fie determinat, legitim, personal, născut si actual (art.33C.pr.civ.).

Prin interes se înţelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte, pentru a justifica  punerea in mişcare a procedurii judiciare, avantajul efectiv pe care il poate obţine cel ce acţionează.

Prin cererea  de constatare a nulităţii absolute a celor două certificate de mostenitor emise de pe urma autoarei P M, al cărei unic descendent este pârâtul din cauza de faţă,  reclamanta (colateral al defunctei) nu urmărește si nici nu obține vreun folos.  Un asemenea avantaj, in concret, s-ar fi urmărit si respectiv obţinut dacă reclamanta ar fi dorit si si-ar fi dovedit îndreptăţirea de a veni la succesiunea autoarei P M, ceea ce nu este cazul in speţă.

Din motivarea cererii de chemare in judecata nu se retine o astfel de finalitate a acestei cereri, care, de altfel nici nu ar putea fi atinsa decât in conditiile in care reclamanta ar fi dovedit acceptarea succesiunii surorii sale, ceea ce nu este cazul in speţă.

Apărarea potrivit căreia are interes in anularea certificatelor de mostenitor deoarece acestea constituie cauza cererii pe care pârâtul a formulat-o in cadrul dosarului X / 207 / 2015 nu poate fi primită. Interesul vizează un avantaj obtinut in prezenta cauza, nicidecum o strategie de apărare intr-o altă  pricină.

Prin constatarea nulităţii celor două certificate contestate, reclamanta nu devine, ea însăşi, succesoarea autoarei P M, lucru pe care, de altfel, nici nu-l urmăreşte.

Pentru aceste motive,  excepţia lipsei de interes urmează a fi admisa, iar acțiunea reclamantei- respinsa ca lipsita de interes.

In temeiul dispoz art.453 C.pr.civ., constatând culpa procesuala a reclamantei si la solicitarea pârâtului, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata catre pârât a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocatial dovedit cu chitantele de la filele 64,65 dosar apel.

Data publicarii pe portal:06.11.2017