Sentinţă penală 29 din 03.11.2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SENTINŢA PENALĂ NR. 29

Şedinţa publică din 3 noiembrie 2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……..

GREFIER: ……….

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii penale pornită împotriva inculpaţilor :

1. F. M., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal,

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a și b din Codul penal,

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;

2. A. D., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de:

tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal,

tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 și 3 lit.c din Codul penal,

tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal,

tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 și 3 lit.c din Codul penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 C.proc.pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.

Fără citarea părţilor, cf. art. 405 al. 2 C.p.p.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 26 septembrie 2016, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, iar instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru 10 octombrie 2016, pentru 24 octombrie 2016, iar ulterior pentru 3 noiembrie 2016.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 07.07.2015 de către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Braşov, în dosarul nr. 13/D/P/2015, înregistrat pe rolul Tribunalului de Minori şi Familie Braşov la data de 08.07.2015, sub dosar nr. ……., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

- F M., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal,

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a şi b din Codul penal,

„trafic de minori” prevăzută de art.211 alin.1 şi 2 raportat la art.210 alin.1 lit. a din Codul penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;

- A. D., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal,

tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 şi 3 lit.c din Codul penal,

tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 din Codul penal,

tentativă la viol, prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art.218 alin.1 şi 3 lit.c din Codul penal,

toate cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că în toamna anului 2014, F M. a decis să se implice în activităţi de atragere a persoanelor de sex feminin minore în scopul satisfacerii dorinţelor sexuale ale bărbaţilor aflaţi în anturajul său, în contextul în care a interacţionat cu ei practicând prostituţia sau având relaţii de prietenie, iar aceştia şi-au manifestat dorinţa de a întreţine relaţii sexuale cu minore.

Printre cei care i-au solicitat persoane de sex feminin minore pentru a-şi satisface pornirile deviante din punct de vedere sexual s-a aflat şi A. D..

În intervalul noiembrie 2014 - ianuarie 2015, în schimbul unor sume modice de bani pe care le-a obţinut de la inculpat, F M. le-a determinat, prin inducere în eroare sau profitând de vulnerabilitatea lor, pe minorele N. L.-I., P. R.-I., N. A.-I., N. D.-E. şi N. A.-M. să se deplaseze la domiciliul lui A. D., unde acesta s-a manifestat brutal, atingându-le pe minore în zonele intime şi încercând să întreţină cu acestea relaţii sexuale împotriva voinţei lor.

Din probele administrate, a rezultat că cei doi inculpaţi au comis faptele după cum urmează:

La sfârşitul lunii noiembrie 2014, într-una din zile, F M. s-a deplasat la locuinţa minorei N. L.-I. cu care avea o relaţie de amiciţie, locuind în acelaşi cartier. Aici, inculpata a întâlnit-o şi pe P. R.-I., context în care le-a propus să o însoţească sub pretextul că o cunoştinţă a sa are nevoie de ajutor pentru a aduna plante medicinale şi nuci.

După mai multe insistenţe din partea inculpatei, minorele au acceptat şi au fost conduse la apartamentul lui A. D.. Odată ajunse aici, inculpatul a asigurat uşa de acces şi le-a oferit victimelor băuturi alcoolice şi cafea, pentru ca după o scurtă conversaţie avută cu F M. într-o altă încăpere, să revină la ele şi să le ceară să-l urmeze. Încercând să refuze, minorele au primit asigurări din partea inculpatei că nu se va întâmpla nimic grav.

Astfel, inculpatul a luat-o de mână mai întâi pe N. L.-I., a condus-o într-una din camerele apartamentului şi a aşezat-o pe marginea patului. Profitând de lipsa de experienţă a minorei, acesta a asigurat-o că, dacă va sta liniştită, o va plăti, pentru ca mai apoi să înceapă să o sărute şi să atingă zonele intime atât ale ei, cât şi ale lui.

Strigătele victimei, au determinat-o pe P. R.-I. să îi ceară inculpatei să o lase să plece, aceasta continuând să o liniştească. După aproximativ cinci minute, N. L.-I. a reuşit să se elibereze, iar inculpatul a tras-o în cameră pe cea de-a doua victimă, căreia i-a cerut să se dezbrace, încercând să o mângâie şi promiţându-i suma de 30 lei. Strigătele minorei l-au determinat pe inculpat să renunţe, pentru moment, la intenţiile sale şi astfel persoanele vătămate au părăsit apartamentul.

La plecare, în prezenţa celor două minore, F M. a primit de la inculpat suma de 35 lei.

În perioada ce a urmat, atât inculpata, cât şi A. D. au insistat ca minorele să revină în apartament, asigurându-le că, acceptând contactele sexuale cu acesta pot să obţină diferite sume de bani, însă ele au refuzat sistematic să rămână în compania celor doi. De asemenea, F M. a încercat să ofere, contra cost, serviciile sexuale ale minorelor şi altor persoane de sex masculin.

În toamna anului 2014, într-una din zile, F M. a contactat-o telefonic pe minora N. A.-I., aflată în Centrul de Plasament …. şi sub pretextul că doreşte să o invite la o cafea, i-a cerut să se deplaseze în municipiul Braşov.

Imediat ce s-au întâlnit, inculpata i-a comunicat că vor merge în vizită la A. D., pe care victima îl cunoştea din perioada în care a locuit în acelaşi cartier cu cei doi, iar acesta îi va oferi sume de bani dacă ea va răspunde afirmativ la tot ce îi va cere.

Pe fondul stării de vulnerabilitate în care se afla (fără nici o sursă de venit, provenită dintr-o familie dezorganizată), victima a fost lesne manipulată de către inculpată şi atrasă de posibilitatea de a obţine o sumă cât de mică de bani a urmat-o la apartamentul inculpatului.

Ajunsă aici, A. D. i-a oferit persoanei vătămate ţigări şi băuturi alcoolice, fiind nevoit să îşi amâne avansurile sexuale, deoarece F M. i-a cerut minorei să o însoţească pentru a-şi lua fiica de la grădiniţă.

În scurt timp acestea au revenit în apartament, iar inculpatul – în prezenţa fetiţei inculpatei - a început să îi atingă zonele intime, iar după o scurtă conversaţie avută cu F M. într-o altă încăpere, a revenit la aceasta continuând să-i atingă zonele intime, pentru ca ulterior, profitând de faptul că au rămas singuri, să înceapă să o dezbrace şi să o sărute. În momentul în care victima a reuşit să se elibereze, lovindu-l, inculpatul a finalizat actul sexual prin masturbare.

După ce a părăsit încăperea în care a fost agresată, victima a relatat inculpatei ce i s-a întâmplat, fără ca aceasta să aibă vreo reacţie, iar la plecare F M. a primit de la A. D. suma de 10 lei.

În cursul lunii decembrie 2014, într-una din zile, F M. a abordat-o pe stradă pe minora N. D.-E. căreia, sub pretextul că o doamnă doreşte să discute cu ea, i-a cerut să o urmeze. Fără a anticipa ce avea să se întâmple, persoana vătămată a urmat-o pe inculpată la apartamentul lui A. D..

Ajunse în dreptul uşii, N. D.-E. a constatat că era aşteptată de inculpat şi fără a avea timp de reacţie, a fost împinsă în interior de către F M.. Profitând de faptul că inculpatul a ieşit din apartament pentru a cumpăra băuturi alcoolice, minora a încercat să afle de la F M. ce se întâmplă, iar aceasta i-a cerut să răspundă afirmativ la tot ce îi va cere bărbatul.

La revenire, A. D. a încuiat uşa de acces şi i-a oferit victimei băutură, ţigări şi o sumă de bani, dându-i de înţeles că doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ea. Fără a-i da posibilitatea să reacţioneze, inculpatul s-a apropiat de minoră şi a început să o dezbrace, să o mângâie şi să o sărute, cu intenţia vădită de a întreţine cu aceasta relaţii sexuale.

Manifestând opoziţie, persoana vătămată a reuşit să îl îndepărteze pe inculpat care, în prezenţa ei, a finalizat actul sexual prin masturbare. Afectată de cele întâmplate, victima a reuşit să descuie uşa apartamentului şi să fugă, lăsându-i pe cei doi în interior.

În perioada ce a urmat, F M. a încercat să o convingă pe N. D.-E. că poate obţine sume consistente de bani, dacă acceptă să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul, lucru care însă nu s-a întâmplat.

În cursul lunii ianuarie 2015, într-una din zile, F M. a abordat-o pe stradă pe minora N. A.-M. pe care, sub pretextul că un domn are nevoie de ajutor pentru a tăia lemne, a convins-o să o urmeze la apartamentul lui A. D., unde acesta le aştepta.

Fără a anticipa ce avea să urmeze, persoana vătămată s-a conformat cerinţei inculpatului de a se face comodă, timp în care acesta a încuiat uşa de acces şi a invitat-o, alături de F M., să consume băuturi alcoolice şi să fumeze. Minora a refuzat, cerându-i să nu mai insiste. Profitând de un moment în care au rămas singure, aceasta a încercat să afle ce se întâmplă, iar inculpata i-a comunicat că va trebui să mai rămână şi să răspundă afirmativ la tot ce îi va cere bărbatul.

În scurt timp inculpatul a revenit şi, fără a-i da posibilitatea să reacţioneze, s-a apropiat de minoră, trăgând-o după el într-una din camerele apartamentului. Aici a început să o dezbrace, să o atingă în zonele intime, cu intenţia vădită de a întreţine relaţii sexuale.

Deşi s-a opus, persoana vătămată, nu a reuşit să scape de sub dominaţia sexuală a inculpatului decât în momentul în care acesta s-a îndepărtat de ea pentru a-i aduce băuturi alcoolice, permiţându-i astfel să iasă din încăpere.

Revenind la inculpată, persoana vătămată a început să ţipe şi să îi comunice că va sesiza organele de poliţie dacă nu vor pleca, împrejurare în care inculpatul i-a oferit lui F M. suma de 30 lei, iar minorei i-a cerut să revină pentru a continua ceea ce au început.

Deoarece nu s-a conformat cerinţelor sale, în perioada ce a urmat, inculpatul a continuat să o urmărească prin cartier pe N. A.-M. până când aceasta, speriată a povestit mamei şi surorilor sale, aflând astfel că şi acestea au avut parte de un tratament similar din partea celor doi inculpaţi.

În data de 16 iunie 2015 s-a pus în mişcare, din oficiu, acţiunea penală împotriva inculpaţilor A. D. şi F M. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

La data de 30.07.2015 s-a finalizat procedura de cameră preliminară şi s-a dispus prin încheiere definitivă începerea judecăţii.

Prin sentinţa nr. 38/F/09.11.2015 Curtea de Apel Braşov a admis cererea de strămutare formulată de către DIICOT Braşov şi a stabilit Tribunalul Covasna ca instanţa în faţa căreia va continua judecarea cauzei.

Instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul inculpatei F (f. 104 vol. I), a unor rapoarte de evaluare psihologică a victimelor (f. 114-120, 126 vol. I) și a unor rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 135-142, 185 vol. I).

În timpul urmăririi penale, partea vătămată N. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei, reprezentând daune morale (f. 106 UP). La termenul din 07.09.2015 (în faţa Tribunalului de Minori şi Familie Braşov) reprezentantul Ministerului Public s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 EUR reprezentând daune morale, în numele fiecărei părţi vătămate din prezenta cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 22.01.2015, organele de poliție din cadrul BCCO Brașov – SCTP s-au sesizat din oficiu cu privire la racolarea de către numita F M. a unor tinere minore în scopul exploatării acestora, prin plasarea către diferiți clienți în vederea întreținerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani, fiind identificate ca victime numitele: N. L. - I. (16 ani), N. A.-M. (14 ani), N. D. E. (17 ani), P. R. I. (13 ani) și N. A. I. (16 ani).

Inculpatul A. D. nu a dorit să dea declarații în cursul urmăririi penale (f. 46, UP), deși și-a exprimat intenția în sens contrar la momentul aducerii la cunoștință a calității de suspect (f. 41 UP).

1. Fiind audiată în calitate de parte vătămată la data de 22.01.2015 (f. 63 UP), N. L. I. a învederat că în apropierea sărbătorii Crăciunului din anul 2014, prietena și vecina sa, F M., le-a solicitat ei personal și numitei P. R. I. (ce o vizita la acel moment), să o însoțească într-o grădină din proximitate, pentru a aduna inflorescențe de plante, necesare unei doamne ce activa la firma Dacia Plant, și care urma să le remunereze pentru acest serviciu. Deși inițial au refuzat, la insistențele inculpatei F s-au deplasat împreună cu aceasta și cu fratele părților vătămate N. la o distanță de câteva blocuri, unde au observat un domn la o fereastră ce părea, potrivit percepției personale a victimei, că le așteaptă. Ajungând în dreptul scării blocului, respectivul domn i-a învederat numitului N. L. că prezența sa nu este necesară, iar ulterior pătrunderii celor trei fete în apartament, a încuiat ușa, adresându-le imperativ solicitarea ca una dintre ele să-l însoțească în cameră și luând-o de mână în acest scop pe N. L.. Partea vătămată susține că inculpata F a condus-o pe R. în bucătărie, în timp ce inculpatul A., după ce a tras-o de mână în cameră a încuiat ușa, lăsând totuși cheia în broască, și solicitându-i să se descalțe și să se dezbrace. Întrucât a refuzat, acesta a împins-o pe pat, a imobilizat-o prin suprapunerea genunchilor peste picioarele ei și a încercat să-i desfacă bluza, să o sărute pe gură, gât, obraz, să o atingă pe picioare și pe sâni, concomitent exercitând în tot acest timp o acțiune mecanică de stimulare a penisului prin pantaloni. Deși partea vătămată pretinde că i-a solicitat să o lase în pace, cu lacrimi în ochi, inculpatul i-a propus să rămână, contra cost. Atunci, văzând că ”nu poate scăpa”, a hotărât să-i administreze un pumn în omoplat acestuia, care și-a abandonat benevol poziția dominantă, victima deschizând singură ușa și îndreptându-se către bucătărie, unde i-a notificat intenția sa de a pleca inculpatei F, care a început să râdă.

În continuare, N. L. arată că inculpatul a tras-o de mână pe R. în aceeași cameră, aceasta din urmă revenind după ”foarte puțin timp ” cu lacrimi pe obraz, și adresându-i-se M. pentru a-l determina pe inculpat să le permită să plece.

Sus numita parte vătămată învederează că inculpatul i-a înmânat co-inculpatei F 30 de lei și un pachet de țigări, iar celor două părți vătămate câteva bancnote de 10 lei, care, întrucât acestea nu și le-au însușit, au fost preluate de inculpată cu motivația că celor două le este rușine și li le va remite ea ulterior.

Cu privire la ceea ce i s-a întâmplat victimei P. R. în acea cameră, N. L. învederează relatările acesteia potrivit cărora inculpatul a încercat aceeași schemă de imobilizare pe pat, care a eșuat însă, pentru că cea dintâi l-a împins și a reușit să fugă.

În continuare, partea vătămată N. susține că ulterior acelui incident inculpatul a urmărit-o pe stradă, ori de câte ori a văzut-o venind de la școală sau mergând la cumpărături în zonă, propunându-i să urce din nou în apartamentul său și asigurând-o că nu va afla nimeni.

În declarația aceleiași părți vătămate din data de 14.05.2015 (f. 67 UP), aceasta nu mai menționează scopul invocat de inculpata F ca fiind acela al culesului unor plante, ci acela al deplasării la o cunoștință pentru a prelua un bun. De asemenea, nu mai este menționată prezența fratelui său N. L. până la intrarea în blocul unde locuiește inculpatul A., prezența acestuia la fereastră în ”așteptare” și nici dispensa de prezență adresată de către cel de al doilea celui dintâi.

Spre deosebire de prima relatare, care evocă caracterul intempestiv al gestului inculpatului de a o ”acapara” și a o izola într-o cameră, partea vătămată relatează că cele trei fete au fost servite cu o cafea, după ce în prealabil inculpatul a încuiat ușa de la intrare cu o cheie, pe care a introdus-o în buzunarul unei haine. Deopotrivă, apare ca noutate pretinsa conversație a celor doi inculpați, purtată scurt timp într-o cameră alăturată și afirmația potrivit căreia cele două părți vătămate au început să caute cheia întrucât doreau să părăsească apartamentul, dar le-a fost rușine să caute exact în buzunarul hainei unde văzuseră că inculpatul o plasase.

Partea vătămată învederează în această declarație că inculpatul a ”invitat-o” în cameră, abia când a refuzat trăgând-o de mână, și închizând simplu ușa, ne mai fiind menționată asigurarea cu cheia, păstrată în broască. Spre deosebire din nou de prima relatare, potrivit căreia inculpatul i-a solicitat să se descalțe și să se dezbrace, împingând-o pe pat subsecvent refuzului ei, partea vătămată susține că s-a așezat benevol pe marginea patului, inculpatul fiind acela care a descălțat-o și i-a întins picioarele, propulsându-se peste corpul ei cu genunchii, încercând să o sărute și să îi atingă diverse zone ale corpului, în timp ce își stimula mecanic penisul. În timp ce în prima declarație victima afirmă că a strigat-o pe inculpata F, în a doua o indică pe R. fiind cea al cărei ajutor l-a solicitat. Din nou menționează în premieră că R. a pătruns în cameră, moment în care inculpatul s-a ”desistat” și a lăsat-o să plece, însă doar pe ea, el rămânând cu cea dintâi.

Deopotrivă partea vătămată N. proferează o susținere diferită, în sensul că ea a fost cea care a pătruns în camera în care se aflau inculpatul și R., la țipetele acesteia din urmă, pe când în prima declarație afirmă că prietena sa a revenit în bucătărie după ”foarte puțin timp”, cu lacrimi pe obraz.

În această a doua declarație, N. L. face referire în premieră la alte două incursiuni în apartamentul inculpatului, astfel: ulterior evenimentului mai sus descris, inculpata F le-a convocat din nou pe cele două părți vătămate să o ajute pe soția inculpatului A. la operațiunea de sortare a unor plante, acestea însoțind-o la locuința celui din urmă. Incidentul anterior nu le-a împiedicat pe ambele adolescente să revină în același loc, unde - deși odată ajunse, inculpatul le-a învederat că în ziua respectivă ajutorul lor nu mai este necesar, dar dacă doresc pot intra pentru a bea o cafea – au acceptat nonșalant această invitație, fiind reiterat episodul oferirii de către inculpat – de această dată exclusiv L. N. - a unei sume de bani (20 lei), pe care din nou aceasta arată că și i-a însușit F M., cu aceeași motivație proferată anterior, aceea a rușinii părții vătămate de a-i prelua personal.

Al treilea contact cu inculpatul este pretins a fi avut loc la cerința acestuia de a-l ajuta la cules de nuci, de această dată participând la eveniment atât inculpata F, părțile vătămate P. R. și N. L., cât și fratele acesteia, N. L., urcând apoi toți în apartamentul inculpatului unde au fost răsplătiți fiecare cu un suc și suma de 10 lei.

În declarația din faza de judecată (f. 52 vol. I), partea vătămată arată că într-o zi a însoțit-o benevol pe inculpata F la locuința inculpatului, unde a fost servită cu cafea, țigări și bere, plecând fără ca cineva să o fi împiedicat sau să o fi atins.

Într-o altă zi, întâlnindu-se cu inculpata F și cu P. R. (deci aceasta neaflându-se la domiciliul ei în vizită, cum a susținut în timpul urmăririi penale), și-a exprimat din nou benevol acordul de a le însoți pe cele două la locuința inculpatului, în scopul prestării unui ”ajutor” soției acestuia.

Remarcăm că nici în această declarație nu mai apare episodul ”acaparării” de către inculpat subsecvent pătrunderii în apartamentul său, prin tragerea forțată de mână într-o cameră, se reiterează aspectul servirii inițial cu cafea și țigări a tuturor trei, însă nu se mai menționează asigurarea cu cheia a ușii de la intrare, plasarea acesteia în buzunarul unei haine (detaliu care apare doar în declarația din 14.05.2015) și nici tentativa celor două părți vătămate de a căuta această cheie.

Partea vătămată arată că cei doi inculpați s-au retras pentru 5-10 minute într-o cameră, după care F M. a îndemnat-o și pe ea să facă același lucru, abia în acel moment pretinzând că inculpatul a tras-o de mână și a încuiat ușa. Deși se arată că nu a vrut să respecte indicația inculpatului de a se descălța, în final a executat acest gest benevol – de remarcat că în prima declarație susține că a refuzat să se descalțe, în a doua că a fost descălțată de către inculpat, iar în a treia că a făcut-o personal. În mod similar, deși în ambele declarații anterioare arată că inculpatul a împins-o pe pat, imobilizând-o prin suprapunerea genunchilor peste picioarele ei, în fața instanței susține ipoteza mult mai ”pacifistă” potrivit căreia inculpatul doar ”i-a ridicat picioarele în pat”, încercând să-i descheie bluza, iar vizavi de opoziția ei, inculpatul a încercat să o sărute, reușind să îi atingă doar colțul gurii.

Partea vătămată nu mai menționează absolut nimic legat de încercarea inculpatului de a o atinge în diverse zone ale corpului (picioare, sâni, gât), în timp ce își stimula mecanic penisul (doar la întrebarea adresată de către reprezentantul Ministerului Public revine cu această precizare), și nici de administrarea unui pumn în omoplatul acestuia pentru a reuși să evadeze din acea situație, arătând că a strigat-o pe R. pentru a-i veni în ajutor, - în contradicție cu prima declarație, în care pretinde că a apelat-o pe inculpata F - iar inculpatul a deschis benevol ușa.

În lungul șir al contradicțiilor, remarcăm deopotrivă că inițial N. L. a învederat forțarea R. prin tragerea ei de mână în cameră de către inculpat, apoi a declarat că aceasta a pătruns intempestiv în cameră la strigătul ei de ajutor, inculpatul ”eliberând-o” pe ea și reținând-o pe R., iar în fața instanței declarând că nu știe dacă aceasta a intrat în cameră cu inculpatul benevol sau nu, ieșind după 2 minute.

De asemenea în premieră, partea vătămată ne relevă o stratagemă pe care ar fi pus-o la punct ad-hoc cu P. R., în sensul de a-i înmâna telefonul personal acesteia din urmă, care să declanșeze sunetul alarmei, pentru a putea pretexta că o apelează mama, reușind astfel să plece.

Dincolo de caracterul pueril al schemei invocate, partea vătămată nu elucidează sub nicio formă necesitatea apelării la un astfel de truc, în condițiile în care precizează că inculpata F nu le-a împiedicat pe nici una din cele două victime să plece, ci doar mai trăgea de timp ca să ”mai bea și să mai fumeze”, neexistând de asemenea nici cea mai mică aluzie la vreo tentativă a inculpatului de a le forța să nu părăsească apartamentul, ci dimpotrivă, este relatată chestionarea lor de către acesta în sensul opțiunii de a reveni.

Din răspunsul părții vătămate la întrebarea adresată de către procuror, respectiv că ea ”stătea lângă el, dar întorsese capul, uitându-se pe fereastră”, în momentul în care ar fi perceput că inculpatul își stimula penisul prin pantaloni, deducem neconcordanța flagrantă atât cu starea de fapt relevată în timpul urmăririi penale, potrivit căreia inculpatul o asediase cu genunchii, imobilizând-o la orizontal în pat, cât și cu o stare psihică pretins invocată de teroare, instanța reținând că aceste afirmații denotă mai degrabă o siguranță de sine marcată de indiferență și dezgust. De asemenea, remarcăm că deși procurorul a chestionat-o în privința diferenței de forță fizică între ea și inculpat, partea vătămată a declarat că nu l-a putut împinge, acesta părându-i-se că are forță, în timp ce în declarația din 22.01.2015 a arătat că s-a eliberat administrându-i un pumn în omoplat.

Instanța reține deopotrivă contradicțiile părții vătămate, care, fiind chestionată cu privire la motivul pentru care nu a părăsit apartamentul inculpatului în perioada de 10 minute cât acesta a conversat separat într-o altă cameră cu inculpata F, arată atât că ”după ce a intrat în casă și inculpatul a încuiat ușa, a observat că a plasat cheia în buzunarul unei veste galben cu negru agățată în cuier”, cât și faptul că nu a văzut momentul în care cheia a fost introdusă în acea vestă, ci doar când a fost scoasă, afirmații ce se contrazic logic.

De asemenea, fiind chestionată de către apărare de ce nu a deschis personal ușa camerei în care pretinde că a fost sechestrată de către inculpat, și a cărei cheie rămăsese în broască, partea vătămată învederează că i s-a părut mai simplu să o strige pe R., care a întrebat-o dacă este bine, iar când ea a răspuns afirmativ, susținând că vrea să părăsească camera, abia atunci inculpatul a descuiat ușa, aceste afirmații fiind deopotrivă contradictorii cu ambele declarații anterioare, în care se arată prima dată că subsecvent lovirii inculpatului în omoplat, s-a ridicat de pe pat și s-a deplasat în bucătărie, iar a doua oară că R. a pătruns intempestiv în cameră, întrerupând astfel avansurile sexuale ale inculpatului.

2. Fiind audiată în calitate de parte vătămată, P. R. (f. 80 UP) învederează în prima parte a declarației din data de 22.01.2015 aceleași aspecte ca și prietena sa în declarația din aceeași dată, cu mențiunea ca primele 10 fraze sunt absolut identice, fiind remarcabilă și similitudinea plasării virgulelor, pentru a marca separația acelorași cuvinte ce alcătuiesc frazeologia celor două declarații. Punctul în care ele diferă debutează din momentul pătrunderii fetelor în apartamentul inculpatului, unde, spre deosebire de N. L. care a susținut că a fost trasă într-o cameră aproape instantaneu de momentul intrării, P. R. învederează că mai întâi inculpatul le-a oferit bere și țigări, a început să o mângâie pe ea personal pe picior și să o sărute pe gât, moment ce i-a declanșat o reacție de adversitate însoțită chiar de amenințarea că va chema organele de poliție dacă inculpatul nu încetează.

Partea vătămată redă episodul în care inculpatul a tras-o de mână pe L. N. într-o altă cameră, încuind ușa, timp în care ea a rămas cu inculpata F în bucătărie, iar după aproximativ 5 minute cea dintâi a ieșit din cameră speriată, afirmând că e cazul ca toate să părăsească acea locuință. Se arată însă în declarație că inculpata F, în loc să rezoneze cu această dorința manifestă de plecare, ar fi tras-o de mână în aceeași cameră pe partea vătămată P., ”abandonând-o” în mâinile inculpatului care a încuiat ușa, solicitându-i în același timp să se descalțe, dezbrace și să se așeze în pat. Se învederează de către această victimă că ar fi urmat un schimb de replici, în care inculpatul i-ar fi oferit 30 de lei contra serviciilor ei sexuale, ea a refuzat și a început să țipe, el a insistat, iar în momentul în care ea l-a amenințat că îl va suna pe fratele L. N. dacă înțelege să continue, inculpatul a dat-o afară din cameră. Înainte de plecare, pe care nimeni nu a încercat să o obstrucționeze, partea vătămată învederează că inculpatul i-ar fi dat M. F suma de 35 de lei, pe care aceasta i-a acceptat fără să menționeze ceva, iar în perioada ce a urmat deseori întâlnindu-se, inculpatul le reiterează atât ei cât și L. invitația de a urca la el în locuință.

În cea de a doua declarație din data de 28.05.2015 (f. 85 UP), partea vătămată P., identic cu partea vătămată N., nu mai menționează insistențele inculpatei F de a fi însoțită, transmise prin numitul N. L., nici acompanierea fetelor de către acesta până la intrarea în blocul unde locuiește inculpatul A. și nici dipsensa de prezență adresată de către cel de al doilea celui dintâi, fiind omise exact aceleași aspecte ca și în declarația părții vătămate N. L.. Remarcăm faptul că frazele ce descriu întâmplările din momentul în care cele două părți vătămate au urcat în apartamentul inculpatului și până în punctul în care P. R. a fost ”trasă” în cameră de către inculpat sunt absolut identice ca frazeologie, inclusiv ca plasare a semnelor de punctuație, aspect pe care l-am învederat si supra cu privire declarațiile părții vătămate N..

Intervine o diferență în ceea ce privește susținerea din prima declarație potrivit căreia inculpata F ar fi tras-o de mână în cameră pe partea vătămată P., și care nu mai este reiterată în a doua declarație. De asemenea, dacă în prima relatare nu se face absolut nicio mențiune referitoare la gesturi de natură sexuală întreprinse de către inculpat, în cea de a doua partea vătămată arată în premieră că inculpatul ar fi încercat să îi descheie geaca, ar fi mângâiat-o, în timp ce își stimula mecanic penisul prin pantaloni, gemând și dându-și ochii peste cap. De asemenea, nu se mai menționează încercarea de disuasiune a inculpatului prin proferarea amenințării cu apelarea numitului N. L.

Observăm deopotrivă că în timp ce partea vătămată N. L. arată în ambele sale declarații că P. R. i-ar fi relatat că inculpatul a încercat să o trântească pe pat și să se poziționeze deasupra ei cu genunchii (proiectând practic prin mistificare pretinsa sa experiență și asupra prietenei ei), fiind însă împins de către aceasta din urmă care astfel și-a asigurat scăparea, constatăm lipsa de veridicitate a acestei susțineri, prin prisma mențiunii victimei P. potrivit căreia i-a relatat L. că inculpatul ”a încercat doar să îi descheie geaca”.

Partea vătămată P. învederează în continuare diverse episoade neordonate cronologic în care a luat contact cu inculpatul, prin ajutorul acordat acestuia la cules de nuci sau alte activități domestice, și în care a fost recompensată, atât ea, cât și L. N. precum și frații amândurora cu diverse sume modice de bani, arătând totodată că inculpatul i-ar fi atins o dată fundul, iar cu altă ocazie ar fi încercat să o sărute, neasistând nimeni la aceste scene. De asemenea, se mai arată în declarație cum inculpata F ar fi sustras o tabletă din posesia familiei A., acuzând-o de acest gest pe partea vătămată.

În declarația din faza de judecată (f. 206 vol.I), partea vătămată redă o motivație diferită de cele două anterioare pentru deplasarea la locuința inculpatului A., specificând clar prezența apriorică în acea locație a inculpatei F, în momentul în care L. N., victima P. personal și fratele ei, care apare pentru prima dată în acest context, au urcat în apartament, cărând nucile pe care le culeseseră.

Partea vătămată redă faptul că au fost ”invitate” să mai rămână pentru a bea o cafea și niște bere, inculpatul adresându-i-se L. în sensul că dorește să-i comunice ceva, motiv pentru care cei doi s-au retras în altă cameră, unde după circa 5 minute P. R. a intenționat să intre când a auzit-o țipând pe prietena sa, dar nu a reușit, apreciind că inculpatul stătea în dreptul ușii.

Remarcăm contradicția cu declarațiile anterioare atât personale, potrivit cărora inculpatul a tras-o de mână pe L. N. într-o altă cameră, încuind ușa, iar după aproximativ 5 minute cea dintâi a ieșit din cameră speriată, cât și cu cele ale părții vătămate N. pe care le-am expus pe larg anterior.

De asemenea, se arată că ulterior degajării camerei, inculpatul i s-a adresat și ei personal în același fel, în sensul că intenționează să-i comunice ceva, iar întrucât L. N. nu i-ar fi atras atenția să nu intre în cameră, partea vătămată P. arată că a acceptat de curiozitate. În acest punct reținem din nou contradicțiile cu declarațiile anterioare, în care s-a arătat inițial că inculpata F ar fi tras-o de mână în acea cameră pe victima P., ”abandonând-o” în mâinile inculpatului care a încuiat ușa, solicitându-i în același timp să se descalțe, dezbrace și să se așeze în pat, iar ulterior că inculpatul este cel care a tras-o de mână.

În fața instanței aceasta a susținut că inculpatul a împins-o pe pat, solicitându-i să se întindă și să se dezbrace, ea l-a amenințat că va chema poliția, motiv pentru care acesta a țipat dând-o afară din cameră, furia lui fiind motivată prin supoziția victimei de a nu-i fi respectat indicația de a se dezbrăca.

Remarcăm din nou contradicția cu declarația din 28.05.2015, referitor la încercarea inculpatului de a-i descheia geaca și de a o mângâia, în timp ce și-ar fi stimulat mecanic penisul prin pantaloni, gemând și dându-și ochii peste cap.

Partea vătămată învederează că inculpatul a deschis benevol ușa, și redă apoi stratagema la care a făcut referire N. L. doar în fața instanței, referitor la declanșarea alarmei telefonului ca pretext pentru a părăsi apartamentul inculpatului. Specifică în mod clar că M. a mai rămas câteva secunde după plecarea lor, spunându-le ulterior că trebuie să le dea niște bani, dar efectiv s-au deplasat toate trei la magazin unde au cumpărat țigări și cafea, pe care le-au împărțit. Arătăm că în ceea ce privește această sumă de bani, doar N. L. a susținut că l-a văzut pe inculpat înmânându-i inculpatei F.

P. R. subliniază extrem de clar că l-a văzut pe inculpat atingându-și penisul prin pantaloni doar în bucătărie, în prezența atât a ei cât și a L., preț de 4-5 secunde, neremarcând vreodată ca acesta să fi introdus mâna în pantaloni sau să-și fi dat ochii peste cap. De asemenea, învederează că inculpatul a luat-o de umeri, a atins-o de două ori pe sâni, nu a sărutat-o și nu a încercat să o atingă în alte zone ale corpului, toate aceste aspecte contrazicând atât prima declarație, în care victima a arătat că inculpatul încă de la intrare a mângâiat-o pe picior și a sărutat-o pe gât, cât și pe cea de a doua, în care a învederat că în timp ce o mângâia își stimula mecanic penisul prin pantaloni.

Remarcăm deopotrivă că partea vătămată N. L. nu a făcut nicio referire la atingerea R. de către inculpat în prezența sa și nici la gesturi cu conotație sexuală întreprinse de inculpat în prezența amândurora, în sensul relevat de către P. R. mai sus. Cu privire la experiența prietenei sale în locuința inculpatului, N. L. învederează doar așa zisele relatări ale acesteia, potrivit cărora inculpatul a încercat schema de imobilizare cu genunchii pe pat, care a eșuat însă, pentru că victima P. l-ar fi împins și ar fi reușit să fugă, contrazise cum am arătat supra de însăși aceasta din urmă, care a învederează că i-a relatat L. doar că inculpatul a încercat să îi descheie geaca.

Un aspect de asemenea deosebit de important constă în aserțiunea victimei P. potrivit căreia nu are ce să îi reproșeze inculpatei F, precum și exprimarea clară a lipsei oricărei constrângeri de a urca în apartamentul inculpatului, învederând succesiv că sus numita se afla deja acolo la momentul când ea și prietena sa L. au pătruns în locuință.

Partea vătămată învederează deopotrivă că a intrat în acel imobil de nenumărate ori, fie în prezența soției, fie nu, ajutându-l pe inculpat la cules de flori sau nuci, servicii în schimbul cărora era remunerată cu diverse sume de bani și exprimându-și totodată stupoarea că inculpatul s-a comportat bizar doar cu acea ocazie.

3. Fiind audiată în calitate de parte vătămată la data de 22.01.2015, N. D. (f. 112 UP) învederează că în luna decembrie 2014 inculpata și totodată prietena sa din acea vreme, F M., i-a comunicat la un moment dat, pe stradă, că o doamnă dorește să-i vorbească urgent, motiv pentru care victima a însoțit-o pe aceasta din urmă până la un bloc în proximitatea domiciliului său, unde un domn le-a întâmpinat la ușa unei locuințe situată la etajul 1, afirmând: ”de când te așteptam!”. Partea vătămată arată că inculpata ”a împins-o” în casă, după care cele două au rămas singure întrucât inculpatul a plecat să cumpere câteva bidoane de bere și un pachet de țigări. Întrebând-o pe F M. ce se întâmplă, aceasta i-a răspuns să confirme printr-un ”da” repetitiv orice i-ar spune inculpatul. Revenind de la cumpărături, acesta i-a remis inculpatei F mai multe bancnote de 10 lei, răspunzând mirării părții vătămate legat de originea sumei că îi va explica el mai târziu.

Partea vătămată arată că a înțeles sugestia legată de sex a inculpatului, chiar dacă exprimarea nu a fost directă, acesta încercând să îi desfacă geaca, șă o mângâie pe picior și să se aplece spre ea. Fiind împins de către victimă, aceasta învederează că inculpatul s-a depărtat de ea, și-a introdus o mână în pantaloni, stimulându-și mecanic penisul și dându-și ochii peste cap, după care a mângâiat-o de două ori pe față spunându-i că e frumoasă. Speriată de aceste manifestări, partea vătămată arată că a descuiat singură ușa și a fugit, în zilele următoare întâlnind-o pe inculpata F M., care i-a învederat că poate face bani frumoși de pe urma inculpatului, recomandându-i să mai încerce o dată.

La circa 10 zile ulterior acestui eveniment, partea vătămată susține că inculpatul a urmărit-o pe stradă, adresându-i solicitarea să vină la el pentru a rezolva ”treaba aia”.

În declarația din data de 15.05.2015 (f. 116 UP) sunt învederate aceleași susțineri, însă, aspect de remarcat și în cazul declarațiilor numitelor N. L. și P. R., frazeologia, topica și punctuația frazelor sunt identice, ceea ce creează impresia unei lipse de autenticitate.

În faza de judecată (f. 164 vol. I), partea vătămată reiterează în mare aceleași aspecte, cu corectivul stratagemei declanșării alarmei de la telefon ca pretext pentru a părăsi locuința, afirmând că era foarte speriată, dar în același timp acceptând ipoteza că a rămas în acel imobil tot intervalul de timp cât inculpatul a plecat să cumpere bere și țigări, neforțând-o nimeni în acest sens și că a asistat pasiv deopotrivă la consumul acestora de către cei doi inculpați timp de 10-15 minute. Ulterior acestor episoade, partea vătămată afirmă că inculpatul a încercat să îi descheie geaca, ne mai susținând în schimb că ar fi mângâiat-o și pe picior, ci doar că ea l-a împins, moment în care inculpatul și-a introdus o mână în pantaloni, stimulându-și mecanic penisul (fără a se mai menționa datul ochilor peste cap), după care a mângâiat-o de două ori pe față spunându-i că e frumoasă și că are nevoie de o fată ca ea.

Chiar dacă partea vătămată afirmă, inclusiv în cadrul clarificărilor încercate de instanță, că a fost ”împinsă” în locuință către inculpata F, în pofida voinței ei de a se întoarce din drum în momentul în care l-a zărit pe inculpat în pragul ușii, nu decelăm vreo motivație credibilă pentru care nu ar fi părăsit apartamentul de îndată ce inculpatul a plecat la cumpărături, ba mai mult, după ce acesta s-a întors, a rămas în pasivitate uitându-se la cei doi inculpați care consumau bere și țigări, pentru ca în momentul în care s-a simțit ultragiată de gesturile cu conotație sexuală ale inculpatului să declare că a părăsit imobilul nestingherită, descuind singură ușa.

Mai mult, la insistențele instanței de a relata amănunțit gesturile inculpatului după ce a finalizat consumul de băuturi alcoolice, partea vătămată inversează ordinea cronologică a redării evenimentelor, susținând că inculpatul s-a ridicat de pe scaun, a introdus o mână în pantaloni, dându-și ochii peste cap – ceea ce a îndreptățit-o să conchidă că are probleme neurologice, după care s-a îndreptat spre ea încercând să îi descheie geaca, moment în care l-a împins.

De asemenea, partea vătămată nu mai menționează din proprie inițiativă absolut nimic referitor la remiterea către inculpata F a mai multor bancnote de 10 lei, ci dimpotrivă, arată că în momentul în care a revenit de la cumpărături, inculpatul a plasat banii în fața ei personal, afirmând că ”îi aparțin”.

În fața instanței partea vătămată a precizat că inculpatul nu a încercat să o sărute și nu a fost capabilă să precizeze dacă a mângâiat-o în realitate pe picior, astfel cum a declarat în timpul urmăririi penale.

4. Fiind audiată în calitate de parte vătămată la data de 22.01.2015 (f. 129 UP), N. A. –M. învederează că la începutul lunii ianuarie 2015, venind de la școală, F M. a întrebat-o dacă nu ar dori să ajute contra cost un bărbat să taie lemne și să le transporte în locuința acestuia, asigurând-o că acolo va fi prezentă și o altă prietenă comună, pe nume R.. Subsecvent obținerii permisiunii mamei sale, victima arată că a intrat împreună cu inculpata în locuința acelui bărbat, al cărui nume l-a aflat ulterior, și care a încuiat ușa de la intrare, plasând cheia în buzunar. Apoi acesta le-a oferit amândurora băuturi alcoolice și țigări, încercând chiar să îi introducă părții vătămate o țigară cu forța în gură, când i-a replicat că nu fumează, mângâind-o pe păr și pe picioare.

N. A.-M. arată că i-a solicitat inculpatului să o lase în pace, moment în care inculpata F a râs de ea, învederându-i să răspundă afirmativ oricărei propuneri a domnului respectiv, atunci când cea dintâi și-a exprimat dorința de a pleca.

Se arată în continuare că inculpatul a tras-o pe victimă de mână în altă cameră, a încercat să-i dea jos geaca și să o imobilizeze în pat, mângâind-o în același timp pe picioare și pe sâni. Nereușind să înlăture vestimentația victimei, s-a dezbrăcat pe el însuși până la nivelul lenjeriei intime, stimulându-se prin frecarea penisului de sânii părții vătămate și dându-și ochii peste cap. La un moment dat se arată că aceasta a fost întrebată dacă dorește să bea, și, profitând de gestul inculpatului de a se apleca în căutarea unei sticle de pe pat, s-a ridicat, a început să țipe și a plecat în bucătărie, unde a amenințat-o pe inculpata F că va chema poliția dacă nu părăsesc acea locuință.

Din nou este invocată stratagema declanșării alarmei telefonului ca pretext al necesității de a pleca, învederându-se de această dată că M. F a reglat de așa natură telefonul, încât atunci când a început să sune inculpata a sugerat că partea vătămată trebuie să-și recupereze frații mai mici de la creșă. Înainte de plecare, inculpatul le-a oferit fiecăreia dintre ele 30 de lei, dar victima i-a refuzat, doar inculpata acceptând banii.

În cea de a doua declarație, din data de 14.05.2015, N. A. –M. (f. 120 UP) învederează că la începutul lunii ianuarie 2015, venind de la școală, F M. a întrebat-o dacă nu ar dori să ajute un bărbat să taie lemne și să le transporte în locuința acestuia, asigurând-o că acolo va fi prezentă și o altă prietenă comună, pe nume R.. Subsecvent obținerii permisiunii mamei sale, victima arată că a intrat împreună cu inculpata în locuința acelui bărbat, al cărui nume l-a aflat ulterior, care inițial i-a oferit ceva de băut și țigări M., apoi s-a adresat părții vătămate să îl însoțească în altă cameră, unde aceasta susține că a încercat să o dezbrace, și-a introdus mâna în pantaloni, iar apoi a mângâiat-o pe față. Ea a fugit în bucătărie, solicitându-i M. să plece împreună, dar sus numita a început să râdă. Se mai arată că inculpatul i-ar fi oferit 15 lei, pe care nedorind să îi primească, acesta i-a remis inculpatei F.

Deși în cuprinsul declarației se arată că sunt menținute și celelalte aspecte înfățișate în data de 22.01.2015, remarcăm că partea vătămată nu mai menționează încercarea inculpatului de a-i introduce cu forța o țigară în gură, gestul de a o mângâia pe păr și pe picioare, încercarea de a o imobiliza în pat, mângâind-o în același timp pe picioare și pe sâni. De asemenea, nu reușim să înțelegem cum este posibil ca menținând afirmațiile din prima declarație, potrivit cărora inculpatul s-a dezbrăcat până la nivelul lenjeriei intime, deci dându-și jos pantalonii, să-și mai introducă apoi mâna în ei, astfel cum victima a arătat în a doua depoziție.

De asemenea, nu se mai menționează stimularea prin frecarea penisului de sânii părții vătămate, datul ochilor peste cap, întrebarea adresată acesteia dacă dorește să bea, învederându-se în premieră că inculpatul a mângâiat-o pe față. În succesiunea acestui lanț de contradicții, remarcăm deopotrivă neconcordanța sumelor invocate a fi fost oferite de către inculpat, 30, respectiv 15 lei, precum și faptul că în prima declarație se arată că li s-ar fi oferit fiecăreia dintre ele 30 lei, pentru ca în cea de a doua partea vătămată să susțină că cei 15 lei i-au fost remiși inculpatei F, deoarece ea nu a dorit să-i primească.

În faza de judecată, victima N. A. M. (f. 166 vol. I) precizează că inculpatul A. a afirmat, în momentul în care ea și inculpata F au pătruns în locuința acestuia, ”de când vă așteptam”, exclamație pe care o remarcăm ca identică celei învederate de sora sa, N. D., în același context, și care nu a mai apărut în nicio susținere precedentă. Similar este și cazul susținerii potrivit căreia F M. i-a atras atenția să confirme printr-un ”da” repetitiv orice i-ar spune inculpatul, și care de asemenea ”beneficiază” de o identitate flagrantă cu alegațiile surorii sale.

În continuare partea vătămată arată că s-a așezat pe un scaun de lângă geam, în bucătărie, iar inculpatul s-a apropiat la un moment dat, ”frecându-și pantalonii” de umărul ei, gest ce a stârnit pare-se ilaritatea inculpatei F. Din nou se face referire la faptul că partea vătămată a rugat-o pe inculpată să declanșeze alarma telefonului, chiar inculpata justificând necesitatea imperativă a victimei de a pleca pentru a-și lua frații mai mici de la creșă, inculpatul descuind ușa din propria inițiativă și să se întoarcă să termine ”treaba aia”.

La solicitările instanței, victima a precizat că după ce s-a ”frecat” de umărul ei, inculpatul și-a introdus mâna în pantaloni și a început să se masturbeze, acțiune a cărei semnificație arată că a înțeles-o din explicațiile surorii sale D., la momentul respectiv nepercepând natura acelui gest.

Cu privire la celelalte atingeri la care a făcut amplu referire în declarațiile din timpul urmării penale, partea vătămată ”nu crede” că inculpatul a mai atins-o în alt fel decât prin frecarea de umărul ei, și ”nu crede” că acesta i-ar fi propus să îl însoțească în altă cameră.

Partea vătămată infirmă susținerile inițiale, potrivit cărora inculpatul i-ar fi propus să meargă în altă cameră pentru a-i da cheia de la încăperea cu lemne, infirmă că acesta ar fi încercat să îi dea pantalonii jos, precum și că ar fi încercat să îi introducă forțat o țigară în gură. De asemenea, arată că nu își amintește, respectiv ”nu crede” că inculpatul și-ar fi dat jos în vreun moment pantalonii, rămânând în chiloți.

Întrebată dacă apreciază că ar fi fost ”forțată” să intre în acel apartament, partea vătămată a răspuns afirmativ, motivat de amplasarea mâinii inculpatei F pe spatele ei, alegație din nou identică celei a surorii sale, N. D.. La insistențele instanței, prin expunerea critică a diferențelor dintre cele două atitudini, a apreciat finalmente că inculpata F nu a forțat-o, ba chiar într-un fel a ajutat-o să părăsească mai repede imobilul, declanșând alarma telefonului.

Din nou intervine o neconcordanță raportat la sumele pretins a îi/le fi fost remise, arătând că inculpatul i-a dat M. 30 de lei, fără a-i spune nimic.

Apogeul contradicțiilor cu tot ceea ce a declarat partea vătămată în timpul urmăririi penale îl reprezintă precizarea finală, potrivit căreia a stat doar pe scaun în bucătărie, tot intervalul de timp petrecut în locuința inculpatului.

Instanța va înlătura susținerile apărătoarei părții vătămate potrivit cărora minora a necesitat asistență medicală neurologică motivat de trauma suferită prin potențiala sa agresiune sexuală, întrucât actele medicale depuse la dosar (f. 157-160 vol. I) relevă ca diagnostic la externare ”reacție de doliu”, crizele lipotimice suferite în data de 26.01.2015 datorându-se stagnării îndelungate în prejma unui cadavru, rezultat al unui deces în familie.

Analizând rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2434/E/2015, 2435/E/2015, 2436/E/2015 și 2438/E/2015 (f. 135-142 vol. I), acestea conchid cu privire la toate cele 4 victime de mai sus că ”din perspectivă clinică, nu s-au înregistrat elemente simptomatice care să contureze un sindrom posttraumatic originar în episodul antedescris și nici elemente sechelare de natură subclinică”, neutilizându-se evident aceeași terminologie în cazul fiecăreia, dar concluzia fiind identică în privința absenței marker-ilor traumatici.

Luând în considerare valoarea mijloacelor de probă științifice mai sus expuse sub aspectul scopului în virtutea căruia au fost dispuse, respectiv decelarea unor virtuale afecțiuni posttraumatice, subsecvente potențialei agresiuni sexuale la care ar fi fost supuse victimele, și fără a putea invoca o putere probatorie ”per se” a declarației dată în fața comisiei de expertiză, pe baza căreia acestea și-a întemeiat concluziile, nu putem face totuși abstracție de conținutul acestor declarații, care ne pot furniza dacă nu probe, atunci indicii majore cu privire la sinceritatea celor 4 victime.

Astfel, strict cu privire la dinamica presupusei agresiuni sexuale, N. L. arată că inculpatul ”m-a dus în cameră, a vrut să mă dezbrace, m-a certat, a început să se masturbeze, m-am speriat, dar nu l-am lovit că era în vârstă și eu nu lovesc oameni în vârstă; am strigat la R. și A. s-a dat jos din pat și a deschis ușa”. Cu privire la aceleași aspecte:

-P. R.: ”A chemat-o pe L. într-o cameră, apoi am auzit-o

țipând, i-am zis M. să o scoată de acolo. După ea am intrat și eu în cameră. A încuiat și după mine ușa. Am țipat și i-a spus că o să chem poliția. Am plecat din casă”.

-N. D.: ”Ei (inculpații) au băut și au fumat. El s-a masturbat, mi-a pus mâna pe

față și mi-a spus că sunt frumoasă și că îi trebuie o fetiță ca mine. Când a sunat telefonul eu am reușit să plec.”

-N. A. M.: ”Ne-a oferit țigări și băuturi. A început să se frece de mine, să se

masturbeze. Mi-a fost groază. Nu știam ce se întâmplă. El a ieșit din cameră, eu i-am zis M.i să pună alarma la telefon, să spună că sună mama.”

5. Fiind audiată în calitate de parte vătămată la data de 19.02.2015, N. A. I. (f. 93 UP) învederează că în toamna anului 2014 a fost apelată telefonic de către inculpata F, care a chemat-o în Brașov pentru a bea o cafea. Ajungând la destinație, inculpata i-a învederat că numitul A. D. este persoana pe o vor vizita, adăugând că acesta ”este prost și are bani”, indicându-i totodată să răspundă afirmativ la solicitările inculpatului, dacă dorește să primească bani de la acesta. Partea vătămată redă aspecte legate de vestimentația inculpatului (pantaloni de stofă, cămașă, pulover negru), precum și atitudinea acestuia de a o lua de gât încă de la momentul intrării în locuință, însoțită de întrebarea ”ce faci, frumoaso?”.

Aflându-se în bucătărie, partea vătămată arată că deși îl respingea, inculpatul încerca în permanență să o atingă pe sâni, iar la un moment dat, a început să se auto stimuleze în zona genitală, refugiindu-se în baie, unde l-a urmat și inculpata F, și care, revenind ulterior în bucătărie, i-a învederat victimei că inculpatul o va plăti dacă va rămâne peste noapte.

La un moment dat, atât inculpata cât și partea vătămată au părăsit locuința inculpatului, revenind însă ulterior însoțite de fiica celei dintâi, întrucât deplasarea a avut ca scop preluarea acesteia de la creșă. Victima subliniază ca ea s-a întors întrucât spera totuși ca inculpatul să îi dea niște bani, alocația pe care o primește aflându-se în plasament fiind în cuantum de 28 lei lunar.

În derularea ulterioară a evenimentelor aceasta relatează că inculpatul le-a indicat fetelor să intre într-o cameră situată în partea dreaptă a bucătăriei, arătând că acolo este mai cald și pe care o descrie cu acuratețe. În timp ce partea vătămată se așezase pe pat, inculpatul o mângâia pe umeri, trăgând în același timp de tricoul inculpatei F, pentru a-i vedea sânii și proferând la adresa fetiței acesteia, în vârstă de 3 ani, afirmația ”ce ți-aș face dacă ai fi mai mare...” După un timp, inculpatul s-a retras din nou în baie cu inculpata F, de unde a revenit singur, s-a debarasat de pantaloni, s-a năpustit asupra părții vătămate pe care a trântit-o pe pat, a imobilizat-o cu genunchii, dezbrăcând-o de geacă și de pulover, în timp ce aceasta arată că îl împingea, țipa și îl lovea cu picioarele, plângând și cerându-i să o lase în pace, toate reacțiile fiind însă ignorate de către inculpat, care repeta ”frumoasa mea, rămâi la mine”. Partea vătămată susține că acesta o mângâia pe sâni și în zona organelor genitale, în timp ce o săruta pe față și pe gât, imobilizându-i concomitent mâinile în lateral și încercând să-și insinueze mâna în interiorul colanților ei. La un moment dat, victima învederează că a reușit să-l împingă, îndepărtându-l, moment în care inculpatul s-a retras în fața ușii stimulându-și mecanic penisul până a ejaculat, după care a degajat accesul în cameră, ceea ce a permis părții vătămate să iasă.

Povestindu-i cele întâmplate inculpatei F, aceasta a asigurat-o că ”așa e el”, iar întrucât inculpatul insista ca cele două să mai rămână, sus numita a programat alarma telefonului să sune, pretextând că este apelată de mama sa. La plecare partea vătămată arată că a primit 10 de lei de la inculpat, însă a doua zi susține că inculpata F i-a reproșat telefonic că este ”nesimțită” și i-a transmis din partea inculpatului că nu și-a meritat banii, întrucât nu a revenit la el.

Declarația victimei reaudiată în data de 13.05.2015 (f. 104 UP) păstrează aceeași succesiune a derulării evenimentelor, relatarea esențializând practic aceleași detalii.

Audiată în faza de judecată (f. 204 vol. I), partea vătămată a expus identic susținerile inițiale, specificând inclusiv detaliile vestimentare referitoare persoana inculpatului, menționate în prima declarație din 19.02.2015, aserțiunea acestuia la adresa fiicei inculpatei F, atingerile al căror obiect a fost, sincronizate perfect temporal în cadrul derulării evenimentelor, precizarea exactă a sumei de bani pe care a primit-o.

Partea vătămată a răspuns la fel de concis întrebărilor adresate de către instanță, reiterând că a revenit benevol la locuința inculpatului, în speranța că acesta îi va împrumuta niște bani, precizează din nou cu acuratețe obiectele vestimentare pe care le purta, respectiv colanți, maiou și geacă, arătând ca și prima dată că inculpatul i-a înlăturat geaca, rămânând doar în maiou, precum și motivația acestuia de a le fi chemat pe toate trei (inclusiv fetița inculpatei F) într-o altă cameră, sub pretextul că este încălzită.

N. A. arată că inculpatul nu i-a solicitat să execute nici un gest în timp ce se masturba în dreptul ușii de la intrarea în cameră, și în pofida exprimării dorința ei de a pleca, practic nu a putut face acest lucru până când inculpatul nu și-a finalizat prin ejaculare stimularea sexuală mecanică.

Referitor la atitudinea inculpatei F, se învederează că aceasta a șușotit de mai multe ori în hol și în baie cu inculpatul, aspect reliefat și în prima declarație, a părăsit împreună cu fetița sa camera în care se afla partea vătămată, lăsând-o singură cu inculpatul și a proferat afirmația ”așa e el”, ca răspuns la criticile părții vătămate de a o fi expus unei astfel de situații, aserțiune evidențiată în toate cele trei declarații.

Fidelitatea redărilor succesive este un aspect ce nu putem reține că s-a datora unei memorizări mecanice impecabile de către partea vătămată, dată fiind trecerea unei perioade de exact 1 an de la audierea sa inițială, grefată pe un coeficient de inteligență sub nivelul mediu și pe o personalitate extrem de labilă din punct de vedere emoțional, marcată profund de pierderea mamei (prin uciderea ei de către tată) și separarea de frații săi, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2434/E/2015 (f. 185 vol. I). Reținem ca un detaliu în sprijinul stării de fapt desprinsă din toate declarațiile victimei, faptul că evenimentele sunt redate fidel și cu aceeași acuratețe inclusiv în fața Comisiei de expertiză medico-legală psihiatrică.

Spre deosebire de concluziile formulate cu privire la toate celelalte 4 victime, raportul conchide că se poate aprecia prezența unei tulburări emoționale reactive, care poate fi urmarea evenimentului petrecut în noiembrie 2014 – ianuarie 2015, dar deopotrivă, și a evenimentului tragic petrecut în viața sa (la care am făcut referire mai sus) în anul 2011.

În ceea ce privește coroborarea declarației părții vătămate cu alte mijloace de probă, inculpatul A. confirmă (f. 46 vol. I UP) vizita la un moment dat, în locuința sa, a numitei N. A., plasată în contextul prezenței simultane a inculpatei F și a fiicei sale minore, recunoscând că i-a dat părții vătămate o anumită sumă de bani, fără a putea specifica cuantumul, precum și aspectul poziționării acesteia pe pat, în timpul în care, susține inculpatul, F M. a părăsit apartamentul pentru a cumpăra țigări.

Inculpata F susține în fața instanței (f. 48 vol. I UP), că le-a însoțit pe toate cele 5 victime din prezentul dosar în locuința inculpatului A., dar că inițiativa nu a aparținut în mod special uneia dintre ele, ci toate au convenit că astfel pot face rost de bani, scenariul repetându-se identic de fiecare dată, astfel: odată intrate în casă, li se ofereau țigări și băuturi, după care inculpatul se izola pe rând cu fiecare în cameră, inculpata precizând că nu știe ce se petrecea în interior, de unde nu se auzea niciun sunet de protest, iar fetele nu i-au reproșat nimic niciodată.

Cu privire la episodul în care a fost implicată strict N. A., inculpata F învederează că inițiativa deplasării la locuința numitului A. i-a aparținut celei dintâi, scopul fiind obținerea de bani prin practicarea sexului. Inculpata susține că cele două au petrecut maxim o jumătate de oră în acel imobil, pe care ea nu l-a părăsit nicio secundă, rămânând în bucătărie, inclusiv în intervalul de 10 minute cât timp partea vătămată s-a aflat în altă cameră cu inculpatul.

Având în vedere că atât inculpatul A., cât și partea vătămată N. fac referire la prezența în locuință inclusiv a fiicei minore a inculpatei, instanța reține că versiunea acesteia din urmă asupra evenimentelor nu este credibilă. Este adevărat că inculpatul nu recunoaște faptele astfel cum au fost relatate de către partea vătămată, și că declarațiile acesteia se coroborează doar până la un punct cu susținerile ambilor inculpați, însă memorarea de către inculpat a detaliului potrivit căruia victima ”stătea întinsă în pat” (stare de confort care nu intervine în mod natural decât în cazul unei relaționări extrem de apropiate cu persoana vizitată) împreună cu fiica inculpatei F, a faptului că i-a remis A. o sumă de bani, coroborat cu recunoașterea de către inculpata F a faptului că ea a rămas în bucătărie, precum și precizarea tuturor detaliilor, chiar și a celor de finețe descriptivă, cu aceeași acuratețe în toate cele trei declarații, astfel cum am arătat supra, îndreptățesc instanța să conchidă că susținerile părții vătămate N. sunt mai mult decât veridice.

În apărare, inculpatul neagă prezența în locuința sa a surorilor N. și recunoaște relațiile de ”socializare” la domiciliul său doar cu co-inculpata și victima P. (despre care afirmă ca i-a furat 100 lei), însă numai în prezența soției sale. În absența acesteia, recunoaște doar vizita singulară a victimei N. A., însoțită de F M. și fiica acesteia. Pe de altă parte, admite că le furniza extrem de des sume modice de bani părților vătămate P. R. și N. L., motivat de simpla lor ”cerere”.

Date fiind contradicţiile învederate mai sus şi nesusţinerea acuzării decât prin prisma declaraţiilor victimelor, ele înseşi aflate într-o disonanţă flagrantă, instanţa apreciază că inculpaţii se fac vinovaţi doar de acuzaţiile aduse inculpaţilor raportat la victima N. A., faţă de celelalte părţi civile neexistând probe că inculpaţii au săvârşit infracţiunile reţinute în actul de sesizare.

Considerând însă că faptele deduse judecăţii suportă o încadrare juridică total diferită, raportat la toate probele administrate în cauză, instanţa apreciază că operaţiunea juridică corectă este aceea de a proceda iniţial la schimbarea încadrării juridice, pentru ca achitarea, respectiv condamnarea inculpaţilor să fie pronunţată în funcţie de corecta încadrare în drept a stării de fapt.

Astfel, la ultimul termen de judecată, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel:

- față de inculpata F M., din 5 fapte de „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin.1 şi 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, în 3 fapte de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p şi 2 fapte de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p.,cu aplicarea art. 5 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, într-o variantă, precum și din aceleași fapte în 5 fapte de ”complicitate la tentativă la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 şi 2 lit. c C.p, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal;

- față de inculpatul A. D., din 5 fapte de tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art. 218 alin.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, în 3 fapte de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p şi 2 fapte de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, într-o variantă, precum și din aceleași fapte în 5 fapte de ”tentativă la agresiune sexuală”, prev. de art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 şi 2 lit. c C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori pentru care inculpata F a fost trimisă în judecată, încadrarea stabilită prin rechizitoriu este aceea prevăzută de art. 211 alin.1 şi 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a (şi litera „b” doar cu privire la N. A.) Cod penal, reţinându-se că faptele imputate inculpatei se subsumează modalității de „recrutare a unui minor, prin inducere în eroare în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei”.

Pentru a stabili în ce măsură acuzaţiile aduse inculpatei se circumscriu ca încadrare juridică infracţiunii de mai sus, instanţa va proceda la analiza, pe rând, prin raportare la faptele deduse judecăţii, a noţiunilor ce definesc această modalitate a elementului material.

1. În ceea ce priveşte noţiunea de „recrutare”, în decizia nr. 1941/26.05.2009 a ICCJ s-a statuat că acţiunile ce conturează un modus operandi clasic al autorilor infracţiunii de trafic de persoane, în vederea anihilării libertăţii de voinţă a victimelor, sunt următoarele: după racolarea lor prin oferirea de aparente avantaje (bani, eliminarea constrângerilor din partea familiei şi a obligaţiilor şcolare), victimele sunt aduse treptat într-o poziţie de inferioritate, dependenţă şi obedienţă faţă de beneficiarii foloaselor aduse de prostituţie, tehnici ce sunt facilitate de slaba capacitate de apărarea a victimelor minore, care sunt alese după un anumit tipar psiho-familial şi devin, apoi, un simplu obiect aducător de câştiguri morale şi materiale în folosul proxeneţilor, victimele fiind oferite, de regulă, contra cost, unor persoane aflate în căutarea plăcerilor sexuale.

Importantă în conturarea acțiunilor de înfrângere a libertății de voință a minorelor, pe lângă abordarea directă a părților vătămate, este și capacitatea persuasivă deosebit de periculoasă a autorului infracţiunii, manifestată prin inocularea victimelor minore a convingerii faţă de lipsa unei alternative şi că prostituția în folosul inculpatului poate fi un mod de viață ca oricare altul.

În general, acţiunile de recrutare prin inducere în eroare, cum se susţine în actul de sesizare că este speţa de faţă, sunt însoţite sau succedate de exercitări de violenţă şi ameninţări, cel mai adesea când victima realizează caracterul doloziv al promisiunilor ce i-au fost adresate şi încearcă să se sustragă controlului exercitat de către autorul infracţiunii. Aceasta întrucât dacă iniţial, victimele pot fi aparent bine tratate, în sensul că le este oferită o anume libertate de mișcare (cumpărături, mese în oraș, discotecă), temperată însă de supravegherea exercitată direct de inculpați sau apropiaţi ai acestora, ulterior, pretențiile crescând, acest lucru se reflectă într-o schimbare de atitudine: li se vorbeşte urât, sunt forţate să se întâlnească şi noaptea cu diverși clienți, sunt lovite reproşându-li-se că nu aduc suficient profit, schema infracţională culminând cel mai adesea cu lipsirea totală de libertate a victimelor, cărora, dobândind statutul de “bun aservit” autorului, nu li se mai permite să îşi exercite libertatea de voinţă sau acţiune intrinsecă oricărei fiinţe umane.

Exemple concrete ale activităţii de recrutare ale potențialelor victime, prin inducerea lor în eroare, au fost consacrate în practica judiciară cel mai adesea sub forma racolării, ca urmare a prezentării unor realizări de succes ale altor persoane ajunse la locul de muncă promis a aduce anumite câştiguri.

Deopotrivă, prin ea însăşi, „recrutarea”, definită în dicţionarul explicativ al limbii române ca atragerea unei persoane pentru a desfăşura o anumită activitate, presupune apriori o înţelegere între victimă şi autor cu privire la caracterul şi natura acestei activităţi, convenţie viciată de alterarea consimţământului victimei prin violenţă, dol sau eroare, motiv pentru care legiuitorul a statuat în noul cod penal că obţinerea acestui consimţământ nu reprezintă o cauză justificativă.

2. Inducerea în eroare, pe de altă parte, înlocuieşte două foste ipoteze din textul art. 12 al. 1 din Legea nr. 678/2001, respective frauda şi înşelăciunea. Potrivit doctrinei, noţiunea de fraudă se înscrie în conceptul mai larg de inducere în eroare; pe de altă parte, inducerea în eroare ca element material al înşelăciunii este o condiţie suficientă, nefiind necesar să se întrunească şi celelalte elemente, respective crearea unei pagube. Poate exista trafic de persoane prin inducere în eroare, fără să fie necesar să existe şi o infracţiune de înşelăciune (absorbită).

3. Practicarea prostituţiei este definită expres de art. 213 al. 4 Cod penal ca fiind “întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul”.

Revenind la „recrutarea unui minor, prin inducere în eroare în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei”, specificul acestei infracţiuni este dat de faptul că în varianta tip, latura obiectivă este îndeplinită prin simpla realizare a elementului material de la traficul de persoane, în speţă recrutarea, fără a mai necesară îndeplinirea condiţiilor esenţiale (constrângere, răpire, etc.). Din punct de vedere subiectiv se impune aceeaşi condiţie ca la traficul de persoane, respectiv fapta să se realizeze în scopul exploatării, în speţă, prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Însă, ceea ce dorim să învederăm este diferenţa esenţială între consimţământul unei victime, chiar şi minore, de a se prostitua şi consimţământul persoanei victimă a traficului, care nu constituie cauză justificativă.

Astfel, în primul caz, consimţământul unei persoane minore (cu condiţia existenţei discernământului necesar reprezentării faptelor) de a practica prostituţia va duce la reţinerea existenţei infracţiunii de proxenetism, în forma prevăzută de art. 213 al. 1, 3 Cod penal, chiar dacă apar şi elemente de trafic, gen recrutare, transport, adăpostire, deoarece lipseşte exploatarea, care presupune obligare. Atunci când persoana minoră are o vârstă fragedă şi se constată imaturitatea psihică a acesteia (inexistenţa discernământului), dacă apar elemente de trafic (recrutare, transport), fapta va fi încadrată ca trafic de minori prin raportarea la dispoziţiile art. 210 al. lit. b Cod penal, respectiv “profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane” (de menţionat că raportat la o singură persoană vătămată procurorul a recurs la această încadrare juridică, respectiv N. A.) . Într-o astfel de situaţie exploatarea există deoarece lipsa discernământului presupune că un eventual acord de voinţă este viciat şi, ca atare, obligarea la practicarea prostituţiei este prezumată (în acest sens, „Codul penal. Comentariu pe articole”, Ed. C.H. Beck 2014, autori G. Bodoroncea, V. Cioclei ş.a., pg. 445-446).

Revenind, din interpretarea per a contrario a tuturor textelor legale invocate rezultă că nu poate acţiona ca şi cauză justificativă consimţământul victimei, în condiţiile în care se reţin ca întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, în caz contrar reglementarea art. 213 al. 1, 3 Cod penal ne mai găsindu-şi vreodată aplicabilitatea.

Analizând dacă aceste condiţii constitutive sunt întrunite, ne vom raporta în mare măsură la transcrierile interceptărilor efectuate în cauză, pentru a stabili raporturile existente între inculpata F şi victime, astfel:

-filele 217, 228 UP, din care rezultă că inculpata F face referire la existența a încă 2-3 prietene care practică servicii sexuale contra cost;

-fila 224 UP, relevă că la data de 01.02.2015, inculpata relatează aspecte cu privire la prezența în locuința inculpatului A. a victimei P. și a unora din surorile N., în scopul de a-l ajuta la cules de nuci, relatând că cea dintâi a furat din bunurile acestuia suma de 100 lei și alte bijuterii;

-fila 263 UP, relevă practicarea de către P. R. a unor servicii sexuale remunerate, inculpata F chestionând o persoană de sex masculin dacă apreciază pozitiv compania celei dintâi;

-filele 299, 316, 320, 322 UP relevă aspecte cu privire la furtul unei tablete de către inculpată și P. R., tabletă ce a rezultat din mijloacele probatorii administrate că îi aparținea inculpatului A.;

-fila 337, 343, 349, 351, 353, 367, 370, 427-430 UP relevă practicarea atât de către P. R., cât și de N. L. a unor servicii sexuale remunerate, independent însă de vreun control exercitat de inculpata F sau de o organizare a acestei activități, la simpla solicitare a martorului B. V., care căuta persoane de sex feminin dornice să ofere servicii sexuale unchiului său, V. V., ambii martori în acest dosar;

-fila 357 UP relevă în mod evident identitatea celor 2-3 prietene la care inculpata F făcea referire că ar fi dispuse să întrețină raporturi sexuale contra cost, respectiv P. R., N. L. și N. D., 3 dintre cele 5 părți vătămate.

Faptul că inculpata F nu obținea avantaje materiale din tentativele părților vătămate de practicare a prostituției rezultă cu claritate din redările convorbirilor atașate la filele 373, 374, 375, 376 UP, care relevă autonomia de voință a victimei N. L. în a-și exprima refuzul de a întreține relații sexuale remunerate cu martorul V. V., unchiul numitului B. V.

În redările convorbirilor ataşate la filele 366-367 UP rezultă cum inculpata este presată de P. R., în sensul că aceasta şi-a exprimat autonom voinţa de a se întâlni cu potenţialul client adus de B. V., şi de a o însoţi în acest scop pe N. L., ambele „ameninţând” că pleacă dacă acesta întârzie prea mult, nefiind dispuse să aştepte. La rândul său, inculpata F nu face absolut nicio referire la faptul că i-ar reveni vreo cotă parte din suma de bani pe care unchiul concubinului său ar urma să o achite celor două fete, ci, dimpotrivă, îl roagă pe acesta din urmă să îi remită 50 de lei, în caz contrar fiindu-i periclitată furnizarea de gaze naturale în locuinţă.

Ulterior, la fila 376 UP reţinem că martorul B. V. îi reproşează inculpatei că i-a sugerat L. N. „să îl facă de bani” pe unchiul său, aspect ce se coroborează într-adevăr cu redarea SMS-ului de la 370 UP, în care inculpata îi transmite celei dintâi că unchiul lui V. (martorul V. V.) îi va da câţi bani doreşte, doar „să îl pupe un pic pe obraz şi gata”.

În transcrierile convorbirilor de la fila 453 UP se arată cum în data de 29.04.2015, ora 11:17:48, inculpata F însoțită de victima N. L. se deplasează la locuința inculpatului A., pentru ca acesta să îi remită suma de 10 lei. Faptul că interlocutorul este inculpatul (abonamentul aferent postului telefonic figurând pe numele soției acestuia, A. A.) rezultă din coroborarea acestei transcrieri cu cea atașată la fila 322 UP, potrivit căreia inculpata F apelează același post telefonic, înregistrat pe numele sus numitei, iar interlocutorul își precizează explicit identitatea, ca fiind aceea de ”nea …..”, diminutivul prenumelui inculpatului, sub care acesta este de altfel cunoscut în comunitate.

Câteva minute mai târziu, respectiv în aceeași dată de 29.04.2015, ora 11:31:06 (fila 457 UP), inculpata F îi transmite inculpatului A., în continuarea convorbirii în care îi solicită 10 lei, poziția lui ”…..”, în sensul că ”a zis …. dacă vrei așa, și venim în 20 de minute”, întâlnirea urmând să aibă loc ”în spate la nefamiliști”.

Instanța apreciază că această convorbire este extrem de relevantă sub aspectul preocupărilor părții vătămate N. L., ea având loc la 3 luni de la data formulării plângerii penale împotriva inculpaților.

Astfel, în contextul în care această victimă a proferat alegaţiile redate pe larg în declaraţiile sale, pretextând totodată că a necesitat consiliere psihologică, ne adresăm firesc întrebarea cum este posibil ca deliberat să accepte să îl întâlnească pe inculpat, ea însăşi fixând condiţiile, după cum rezultă din conţinutul convorbirii.

În ceea ce priveşte scopul acestei întâlniri, astfel cum instanţa a reiterat la toate verificările de măsuri preventive în cursul judecăţii, reţinem că acesta pare evident a se circumscrie suspiciunii de comportament sexual deviant al inculpatului A., precum şi suspiciunii de conivenţă din partea inculpatei F în ceea ce priveşte orientarea celui dintâi în satisfacerea impulsurilor sexuale. Însă, dincolo de sentimentul de bizarerie comportamentală a inculpatului pe care l-au redat toate părţile civile, valenţele penale ale acestor acte urmează a fi analizate mai departe.

Reluând analiza mijloacelor de probă mai sus expuse, reţinem că relaţia inculpatei cu cele 5 victime a fost stabilită încă din copilărie, acestea fiind vecine şi prietene. Întrucât pe fondul precarităţii materiale inculpata a recurs la practicarea prostituţiei începând cu toamna anului 2014, astfel cum aceasta declară, opinia noastră este că avantajele materiale uşor de obţinut (remarcăm aici inclusiv episodul cu furtul acelui lănţic de la un client, pe care inculpata l-a amanetat obţinând 1.600 lei) le-au sedus ca perspectivă şi pe prietenele sale, contactul între ele fiind permanent, inclusiv prin intermediul fraţilor mai mici pe care fiecare dintre ele îi plasa/ridica zilnic de la creşă.

Acţiunile inculpatei par departe de a se circumscrie tiparelor clasice redate supra ale „recrutării”, lipsindu-le acea componentă intrinsecă a dominaţiei psihologice, generatoare de potenţiale abuzuri, indiferent de forma concretă de materializare ce îi este imputată inculpatei.

Dimpotrivă, am relevat cum L. N. pare a fi cea care fixează anumite condiţii, atât în relaţia cu inculpatul A., cât şi cu acel potenţial client pe care nu a mai dorit să îl aştepte şi a plecat, însoţită de P. R.. În SMS-ul redat la fila 379 UP, la rândul ei, R. o ameninţă pe inculpată să îi aducă banii reprezentând contravaloarea unei genţi, în caz contrar urmând să o „denunţe” mamei sale că a furat acel lănţic (certitudinea identităţii dintre aceasta şi expeditorul mesajului ne-o furnizează inculpata, care la filele 427-428 UP îi comunică martorului B. numărul R.). Or, acestea sunt atitudini departe de a fi adoptate de către o victimă a traficului de persoane în raport cu „recrutorul” ei.

Activitatea inculpatei F de a practica prostituția se conturează a fi una relativ haotică, contextuală, suprapusă - la momentul efectuării supravegherii tehnice – unei relații amoroase cu martorul B. V., iar promisiunile adresate unor bărbați de a le ”furniza” o companie feminină se relevă mai degrabă în mistificări neconcretizate în demersuri efective pe lângă persoanele a căror identitate este menționată, astfel cum rezultă din transcrierile convorbirilor atașate la filele 380-385, 423-424 UP, în care interlocutorul inculpatei F o presează să ia legătura mai repede cu prietena sa ”R.”, astfel cum aceasta îi promisese cu o săptămână în urmă. Deopotrivă martorul M. T. învederează (f. 179 UP, 155 vol. II) că inculpata a fost neserioasă şi nu i-a făcut cunoştinţă cu nicio fată, nepunându-se vreodată problema perceperii vreunui tarif pentru acest serviciu.

Deşi astfel cum am arătat, traficul de minori ar subzista ca infracţiune şi în absenţa doar ca circumstanţă agravantă a inducerii în eroare, apreciem că nici reţinerea acesteia nu este incidentă în speţă, întrucât din mijloacele de probă administrate şi analizate pe larg mai sus a rezultat în mod evident că susţinerea victimelor, în sensul că inculpata le-a promis că le va duce la cules de nuci sau flori pentru inculpatul A., urmărind în realitate să le determine să îi ofere acestuia din urmă servicii sexuale, nu este adevărată.

În ceea ce priveşte scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituţiei, este de subliniat că acesta nu este necesar să fie atins, ci doar urmărit. Faptul că inculpata nu a urmărit obligarea părţilor vătămate la nicio activitate de acest gen au recunoscut-o inclusiv părţile vătămate în faţa instanţei, ele înseşi apreciind că în unele cazuri aceasta a declanşat alarma propriului telefon, ajutându-le să părăsească locuinţa inculpatului. Că de asemenea inculpata F nu a exercitat nicio constrângere asupra victimelor, reiese evident din conţinutul interceptărilor analizate supra. Analizând declaraţiile martorilor audiaţi de către instanţă, pare evident că între inculpată şi fete a existat o înţelegere reciprocă privind spolierea inculpatului A., prin specularea, cum am mai subliniat, a unor bizarerii comportamentale ale acestuia cu caracter sexual. Relevantă apare în acest sens sustragerea acelei tablete de la domiciliul inculpatului, cu privire la care victima P. îi atrage atenţia inculpatei (f. 320 UP) să nu uite „că au furat-o împreună”, precum şi recunoaşterea inculpatului de a le fi oferit permanent ţigări inculpatei, numitelor P. R. şi N. L., motivat de simpla înţelegere a viciului de a fi fumător, precum şi suma de 30 lei numitei N. D., cât şi 100 de lei inculpatei şi L. N., tot pentru achiziţia de ţigări. Oferirea acestor sume de bani pare verosimilă, chiar dacă inculpatul beneficiază de venituri modeste, această concluzie putându-se desprinde din afirmaţia martorului O. (f. 158 vol. II) potrivit căreia soţia inculpatului se plângea foarte des de faptul că acesta nu contribuie la cheltuielile domestice.

Deopotrivă, în susţinerea acestei concluzii vin alegaţiile martorului B. V. (f. 95 vol. II), care a învederat instanţei că cele două fete care o însoţeau pe inculpată şi pe care le-a identificat în cursul urmăririi penale ca fiind „…..” şi „……” (f. 143 UP), s-au întâlnit la un moment dat cu doi dintre prietenii săi, respectiv martorii V. Z. şi S. J., însă nu ştie ce au discutat toţi patru, conversaţia purtându-se separat cu fetele, după care acestea au părăsit barul.

Martorul V. Z. confirmă acest aspect (f. 146 UP), arătând că în acea zi a stat de vorbă cu „…..” circa 3 minute, după care aceasta a plecat, pretextând că trebuie să ajungă acasă, inculpata învederându-i martorului că în realitate ….. nu îl considerase atrăgător.

La rândul său, martorul S. J. arată (f. 150 UP) cu privire la acea unică întâlnire că înainte cu două zile, B. V. îi dăduse numărul de telefon al L., în ideea că aceasta era în căutarea unui iubit, însă în realitate nu a cunoscut-o niciodată, …. venind însoţită doar de un copilaş de vreo 2-3 ani şi plecând după ce a discutat câteva minute cu V. Z.

Un aspect important relevat de martorul S. J. este acela că ulterior B. V., şi nicidecum inculpata F, a mai insistat să vină la o întâlnire pentru a o cunoaşte pe L., însă martorul nu a fost de acord să lipsească de la serviciu.

Motivaţia evidentă pentru insistenţele martorului B., aşa cum rezultă din transcrierile convorbirilor ataşate la filele 257-260 UP, este legată de intenţia acestuia de a întreţine raporturi sexuale concomitente atât cu inculpata, cât şi cu N. L., şi nu au legătură cu vreo posibilă intenţie a acestuia sau a inculpatei de a realiza profituri din exploatarea sexuală a sus numitei.

Mai mult, în faţa instanţei, martorul B. a arătat că ambele fete (… şi …) merg benevol la un domn în vârstă „să facă sex pe bani”, însă la întrebarea instanţei dacă are cunoştinţă în mod real de capacitatea acelei persoane de a întreţine raporturi sexuale, martorul a învederat că cele două fete doar îl „prostesc pe acel om”, aceste aspecte fiindu-i relatate de către inculpată, precum şi faptul că o soră a uneia din ele s-ar ocupa cu prostituţia.

Martorul, despre care subliniem, astfel cum rezultă din transcrierile interceptărilor de la dosar, că nu s-a despărţit de inculpată în condiţii amicale (f. 479, 481 UP) tocmai deoarece o suspecta că ar întreţine raporturi sexuale cu diverşi alţi bărbaţi, a învederat în faţa instanţei certitudinea sa personală că inculpata F nu a influenţat în niciun fel comportamentele de natură sexuală ale victimelor P. şi N. L., acestea părând pe deplin conştiente de ceea ce fac.

Pe de altă parte, martorul N. P. (f. 97 vol. II) arată în faza de judecată că exceptând acţiunea inculpatului A. de „a le urmări pe surorile sale, de a le hărţui şi ameninţa” continuu (aspecte pe care nu le-a relevat organelor de poliţie, pretextând că „i-a fost frică”), el nu are cunoştinţă ca acestora să li se fi întâmplat altceva şi relevă deopotrivă că inculpata F (care a fost şi concubina sa într-o anumită perioadă) „nu le-a prostit” niciodată pe fete.

Martora K. I. (f. 182 UP, f. 156 vol. II) relevă că şi ea personal s-a confruntat cu situaţia unor avansuri sexuale reiterate succesiv, timp de 3 zile, din partea inculpatului A., care însă a renunţat văzând că martora nu achiesează la propunerile sale. Cu privire atât la inculpată, cât şi la victime, martora învederează că toate o ajutau pe nora inculpatului la cules de plante, numita P. propunându-i martorei o singură dată să urce până la locuinţa inculpatului, „pentru o ţigară”, nevăzându-le însă pe celelalte fete urcând la acesta.

Martorul O. C. arată (f. 187 UP, f. 158 vol. II) că, începând din primăvara anului 2014, petrecându-şi timpul pe băncile din faţa blocului inculpatului (fapt confirmat şi de martora K.), le-a observat pe inculpata F şi pe P. R. urcând în locuinţa inculpatului, chiar şi de 2-3 ori pe zi, unde stăteau circa ½ - 1 oră, nevăzându-le însă niciodată pe surorile N.. Aceleaşi aspecte sunt confirmate şi de către martora B. M. (f. 192 UP, f. 190 vol. II).

Singurul mijloc de probă care a îndreptăţit Ministerul Public să conchidă că acuzaţiile de trafic de persoane la adresa inculpatei sunt corecte, este afirmaţia acesteia în faţa instanţei că „a luat bani de le A. pentru că i-a prezentat fete” (f. 49 vol. I). Încercarea instanţei la ultimul termen de judecată de a elucida acest aspect, prin reaudierea inculpatei (f. 144 vol. II), a condus la explicaţia potrivit căreia inculpatul i-a arătat-o pe L. şi i-a dat nişte bani, pe care inculpata urma să-i transmită sus numitei, împreună cu mesajul celui dintâi de a urca la el în locuinţă. Indiferent care dintre cele două ipoteze sunt adevărate, acestea nefiind susţinute de alte mijloace de probă strict pe acest aspect, instanţa reţine, astfel cum am arătat supra, că aceste acţiuni, în lipsa exploatării, care presupune “obligare”, ar întruni cel mult elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, în varianta săvârşirii faptei faţă de un minor.

Din coroborarea tuturor aspectelor învederate, instanţa reţine că în speţă nu au fost decelate elemente materiale care să contureze acţiunea de „recrutare”, în sensul textului art. 211 Cod penal.

Raportându-ne în cele din urmă la noţiunea de „practicare a prostituţiei”, cum este definită de art. 213 al. 4 Cod penal, constatăm că textul legal face explicit referire la “întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul”, actele sexuale fiind definite în doctrină atât ca raporturile sexuale normale, caracterizate prin conjuncţia dintre organul sexual masculin şi cel feminin, cât şi cele orale sau anale, toate implicând însă o penetrare.

Însă, raportat la specificul cauzei, la alegaţiile victimelor în sensul că inculpatul a încercat să se satisfacă mecanic prin introducerea mâinii în pantaloni, fără a le forţa în vreun fel să participe la această acţiune, nici una (cu excepţia victimei N.) pretinzând că acesta şi-ar fi exhibat vreo clipă organul sexual, apreciem că în speţă am putea vorbi doar despre ”acte de natură sexuală” şi nu acte sexuale, practicarea doar a acestora din urmă putând atrage circumscrierea faptelor sintagmei de practicare a prostituţiei.

Ajungând astfel la analiza schimbării de încadrare juridică a faptelor imputate inculpatului A., reţinem următoarele:

Potrivit doctrinei, singura diferență dintre viol și agresiunea sexuală este dată de elementul material, care, dacă în primul caz presupune penetrare, în cel de al doilea deși implică un act de natură sexuală, acesta se realizează altfel decât prin penetrare. Prin ”act de natură sexuală” s-a arătat că se înțelege orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale și cu activitatea acestor organe. Dacă elementul material diferă, condiția atașată acestuia este aceeași ca la viol, în sensul că actul sexual de orice natură trebuie realizat prin constrângere, punere în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori profitând de această stare.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care inculpata F a fost trimisă în judecată din „trafic de minori” în aceea de “complicitate la agresiune sexuală”, respectiv a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din tentativă la „viol” în “agresiune sexuală”, avându-se în vedere conținutul infracțiunii, care, raportat la varianta agravantă reprezentată de vârsta sub 16 ani a unora dintre victime era mai favorabil în varianta în vigoare la momentul săvârșirii faptelor.

În drept, fapta inculpatului A. D., care, la o dată situată în toamna anului 2014, a întreţinut acte de natură sexuală, altele decât cele prevăzute în art. 218 Cod penal, prin constrângere, cu victima N. A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În drept, fapta inculpatei F M., care, la o dată situată în toamna anului 2014, i-a înlesnit inculpatului A. D. întreţinerea de acte de natură sexuală, altele decât cele prevăzute în art. 218 Cod penal, prin constrângere, cu victima N. A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la agresiune sexuală, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanţa va avea în vedere considerente de natură medicală cu privire la fiecare dintre inculpaţi, astfel:

Potrivit înscrisurilor atașate la filele 30-39 vol. II, inculpata F suferă de epilepsie, urmând medicație specifică și prezentând de asemenea un deficit cognitiv minor. De asemenea, aceasta are un copil minor în vârstă de 4 ani, potrivit anchetei sociale efectuate la domiciliul inculpatei (f. 104 vol. I), beneficiind de sprijinul părinţilor săi în creşterea şi educarea minorei.

Potrivit expertizei medico-legale nr.A1/694/2016, întocmită de către INML Mina Minovici, (f. 144 vol. II), inculpatul A. suferă de: boală renală cronică stadiul V final, anemie secundară, hipertensiune arterială secundară, diabet zaharat tip II insulinonecesitant complicat, nefropatie diabetică, retinopatie diabetică, boală coronariană ischemică cronică, cardiomiopatie ischemică, bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronșită cronică tabagică.

Pentru aceste considerente, raportat inclusiv la faptul că ambii inculpaţi nu au antecedente penale, instanţa va aplica fiecăruia o pedeapsă orientată spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin 1 lit a, b C.p., apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie.

În temeiul art. 65 al. 1 C.p. va interzice fiecărui inculpat cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a, b C.p.

În temeiul art. 91 al. 1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 92 al. 1 Cod penal va stabili termen de supraveghere 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere va obliga fiecare inculpat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpatul A. să se supună unor măsuri de control şi îngrijire medicală psihiatrică, din probele administrate rezultând cu privire la acesta suspiciuni de comportament sexual deviant.

În temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpata F să urmeze un curs de calificare profesională, iar în temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere va obliga inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile, acest lucru fiind imposibil raportat la inculpatul A., din cauza stării sale de sănătate.

În temeiul art. 91 al. 4 Cod penal va atrage atenţia fiecărui inculpati asupra conduitei sale viitoare, precum şi cu privire la posibilitatea revocării suspendării dacă va mai comite alte infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 72 C.p. va deduce reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului A. de la 16.06.2015 la 03.02.2016, respectiv în temeiul art. 399 al. 9 C.p.p. durata arestului la domiciliu de la 03.02.2016 la 16.03.2016.

În baza art. 72 C.p. va deduce reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatei F, de la 16.06.2015 la 16.03.2016.

În baza art. 399 al. 1 C.p.p. va menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A. D., astfel cum a fost dispusă prin încheierea Tribunalului Covasna nr. 17/FDJ din 10.03.2016, definitivă prin decizia nr. 55/C din 16.03.2016 a Curţii de Apel Braşov şi deopotrivă faţă de inculpata F M., astfel cum a fost dispusă prin încheierea Tribunalului Covasna nr. 17/FDJ din 10.03.2016, definitivă prin decizia nr. 55/C din 16.03.2016 a Curţii de Apel Braşov.

Pentru a dispune astfel, analizând condiţiile prevăzute de lege necesar a fi întrunite pentru luarea măsurii controlului judiciar, reţinem că potrivit art. 211 al. 2 C.p.p. „judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1)”, care stipulează că măsura preventivă poate fi luată în timpul urmăririi penale de către procuror, dacă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p., scop constând în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Constatăm că, spre deosebire de condiţiile necesar a fi întrunite pentru luarea unei măsuri preventive restrictive sau privative de libertate, în cazul controlului judiciar legiuitorul impune îndeplinirea unei singure condiţii, respectiv cea subsumată atingerii scopului astfel cum a fost descris supra, eliminând condiţia imperativă a existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune.

Având în vedere că dispoziţiile art. 208 al. 5 C.p.p. prevăd că în tot cursul judecăţii instanţa verifică periodic, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri, vom analiza legalitatea şi temeinicia temeiurilor aferente luării măsurii preventive a controlului judiciar faţă de cei doi inculpaţi din prezenta cauză prin prisma singurei cerinţe impuse de legiuitor, care se referă, astfel cum am arătat, la asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa apreciază că în cauză subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpaţi.

Astfel, din ansamblul probatoriului administrat în cauză apreciem că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, pentru care au fost condamnaţi prin prezenta potrivit celor de mai sus. Însă, dat fiind că există posibilitatea reaudierii părţilor vătămate şi a unora dintre martori în apel, instanţa apreciază că se impune menţinerea controlului judiciar, cu obligaţiile aferente în sarcina inculpaţilor, astfel cum au fost dispuse prin prezenta, fiind astfel îndeplinită condiţia necesităţii asigurării bunei desfăşurări a procesului penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, în temeiul art. 397 al. 2 C.proc. pen. raportat la art. 1349 Cod civil, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă N. A. I. şi va obliga inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei, apreciind că sunt întrunite în persoana inculpaţilor toate condiţiile răspunderii civile delictuale. În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, existând fapta ilicită a inculpaţilor, prejudiciul moral cauzat părţii vătămate, o legătură de cauzalitate directă între prejudiciu şi acţiunea inculpatilor, precum şi vinovăţia sub forma intenţiei, iar cuantumul reparaţiei, identic celui cu care victima s-a constituit parte civilă iniţial, asigură o justă şi reparabilă despăgubire a prejudiciului moral suferit.

În temeiul art. 397 al. 1 C.proc. pen. va respinge acţiunea civilă formulată de părţile civile N. L. I., N. D. E., N. A. M. şi P. R. I..

În temeiul art. 146 al. 3 C.p.p. va dispune conservarea următoarelor suporturi optice reprezentând mijloace materiale de probă: 8 DVD-uri marca “Copyme”, capacitate 4.7 Gb, precum și 1 DVD marca “EVOffice”, capacitate 4.7 Gb.

În baza art. 274 al. 1, 2 C.p.p. va obliga fiecare inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate, în sumă de 3.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În temeiul art.386 al. 1 C.p.p. respinge schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care fiecare inculpat a fost trimis în judecată, respectiv pentru inculpatul A. D. în 5 fapte de tentativă la agresiune sexuală, prev. de art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 şi 2 lit. c C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, iar pentru inculpata F M. în 5 fapte de complicitate la tentativă la agresiune sexuală, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 32 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 şi 2 lit. c C.p, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

În temeiul art.386 al. 1 C.p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, astfel:

1. Pentru inculpata F M., din 5 fapte de „trafic de minori”, prevăzută de art. 211 alin.1 şi 2 raportat la art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, în 3 fapte de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p şi 2 fapte de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p.,cu aplicarea art. 5 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

2. Pentru inculpatul A. D., din 5 fapte de tentativă la „viol” prevăzută de art.32 alin.1 din Codul penal raportat la art. 218 alin.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, în 3 fapte de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p şi 2 fapte de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

I.1. În temeiul art. 396 al. 5 C.p.p. raportat la art. 16 al. 1 lit. c Cod proc. pen. achită inculpata F M., fiica lui P. şi M., născută la data de …. în mun. ….., jud. …., domiciliată în mun. Braşov, ….., CNP ……, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. (părţi vătămate N. L. I. şi N. D. E.) şi 2 infracţiuni de “complicitate la agresiune sexuală”, prev. de art. 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p.,cu aplicarea art. 5 C.p. (părţi vătămate P. R. I. şi N. A. M.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

I.2. În temeiul 48 al. 1 C.p. rap. la art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe inculpata F M., fiica lui P.şi M., născută la data de ….. în mun. …., jud. …., domiciliată în mun. Braşov, ……., CNP ……, la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la agresiune sexuală (parte vătămată N. A. I.) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin 1 lit a, b C.p.

În temeiul art. 65 al. 1 C.p. interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a, b C.p.

În temeiul art. 91 al. 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 92 al. 1 Cod penal stabileşte termen de supraveghere 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul:

- să urmeze un curs de calificare profesională

În temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile.

În temeiul art. 91 al. 4 Cod penal atrage atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare, precum şi cu privire la posibilitatea revocării suspendării dacă va mai comite alte infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 72 C.p. deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 16.06.2015 la 16.03.2016.

În baza art. 399 al. 1 C.p.p. menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpata F M., dispusă prin încheierea Tribunalului Covasna nr. 17/FDJ din 10.03.2016, definitivă prin decizia nr. 55/C din 16.03.2016 a CA Braşov

II.1. În temeiul art. 396 al. 5 C.p.p. raportat la art. 16 al. 1 lit. c Cod proc. pen. achită inculpatul A. D., fiul lui D. şi M., născut la data de ….., în oraşul …., jud. …., domiciliat în mun. Braşov, ……., CNP ……., pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p (părţi vătămate N. L. I. şi N. D. E.) şi 2 infracţiuni de “agresiune sexuală”, prev. de art. 219 al. 1, al.2 lit. c C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. (părţi vătămate P. R. I. şi N. A. M.), toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.

II.2. În temeiul art. 219 al. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p., condamnă pe inculpatul A. D., fiul lui D. şi M., născut la data de ….., în oraşul ….., jud. …., domiciliat în mun. Braşov, ……. CNP …….. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală (parte vătămată N. A. I.) şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin 1 lit a, b C.p.

În temeiul art. 65 al. 1 C.p. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit a, b C.p.

În temeiul art. 91 al. 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 92 al. 1 Cod penal stabileşte termen de supraveghere 4 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 al. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere obligă inculpatul:

- să se supună unor măsuri de control şi îngrijire medicală psihiatrică

În temeiul art. 91 al. 4 Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, precum şi cu privire la posibilitatea revocării suspendării dacă va mai comite alte infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 72 C.p. deduce reţinerea şi arestarea preventivă de la 16.06.2015 la 03.02.2016.

În temeiul art. 399 al. 9 C.p.p. deduce durata arestului la domiciliu de la 03.02.2016 la 16.03.2016.

În baza art. 399 al. 1 C.p.p. menţine măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul A. D., dispusă prin încheierea Tribunalului Covasna nr. 17/FDJ din 10.03.2016, definitivă prin decizia nr. 55/C din 16.03.2016 a CA Braşov.

În temeiul art. 397 al. 2 C.proc. pen. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă N. A. I. şi obligă inculpaţii în solidar la plata către aceasta a sumei de 10.000 lei.

În temeiul art. 397 al. 1 C.proc. pen. respinge acţiunea civilă formulată de părţile civile N. L. I., N. D. E., N. A. M. şi P. R. I..

În temeiul art. 146 al. 3 C.p.p. dispune conservarea următoarelor suporturi optice reprezentând mijloace materiale de probă: 8 DVD-uri marca “Copyme”, capacitate 4.7 Gb, precum și 1 DVD marca “EVOffice”, capacitate 4.7 Gb.

În baza art. 274 al. 1, 2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate, în sumă de 3.000 lei, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi suportate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 03 noiembrie 2016.

PREŞEDINTE, GREFIER

Domenii speta

Tentative

Viol

Tentativa la viol. Agresiune sexuala

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 05.04.2011

Sentinţă penală - 19.09.2014

Decizie - 03.11.2009

Decizie - 16.12.2021

Decizie - 26.02.2019