Centrul Școlar de Educație Incluzivă s. Obligarea acestuia la plata unor drepturi în favoarea unor elevi cu cerințe educaționale speciale.

Centrul Școlar de Educație Incluzivă S. Obligarea acestuia la plata unor drepturi în favoarea unor elevi cu cerințe educaționale speciale.

În enumerarea drepturilor prevăzute de art.51 alin.2 din Legea nr.1/2011 privind educaţia naţională, nu se regăsesc şi sumele de bani pentru nevoi personale, acordarea acestora fiind prevăzută de art.129 alin.1 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Din analiza acestui articol rezultă, însă, că de aceste sume beneficiază numai copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale (măsurile de protecţie specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă  şi supravegherea specializată – art.59 din Legea nr.272/2004).

Deoarece faţă de reclamantă nu a fost dispusă o măsură de protecţie socială aceasta nu poate beneficia de sumele de bani pentru nevoi personale, acestea fiind acordate numai acelor copii faţă de care a fost stabilită o astfel de măsură.

 Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1726/06  iunie  2017. În același sens, decizia nr. 1212/28.04.2017.

Prin sentinţa nr…/CA/2016  a Tribunalului Sibiu a fost admisă în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.M.C., prin reprezentant legal  P.A.N.  în contradictoriu cu pârâtul CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE INCLUZIVĂ NR. 1 S.

A fost obligat pârâtul CSEI S.  să calculeze  şi să plătească  reclamantei sumele constând în alocaţia zilnică de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi încălţămintei precum şi a sumelor  pentru nevoi personale pentru elevii cu cerinţe educaţionale speciale din învăţământul  preuniversitar de masă, stabilite prin Legea nr. 1/2011, majorate cu 50 %, începând cu data de 27.06.2016, precum şi la plata dobânzii legale asupra sumelor începând cu data de 27.06.2016.

A fost respinsă acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâţii Serviciul Public de Administrare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar de Stat şi Consiliul Judeţean S.

A fost obligat  pârâtul CENTRUL ŞCOLAR PENTRU EDUCAŢIE  INCLUZIVĂ NR.1 la plata sumei de 450 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ NR. 1 S.

Prin cererea de recurs aceasta a solicitat casarea hotărârii atacate, iar ca urmare a rejudecării cauzei să se dispună respingerea acţiunii.

Recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 NCPC.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs a arătat următoarele:

Dreptul la sumele pentru nevoi personale se acordă conform prevederilor H.G. nr.904/2014 doar pentru "copiii şi tinerii cate beneficiază de protecţie specială intr-un serviciu rezidenţial, precum şi (...) mamelor protejate intr-un centru maternal", dacă elevul nu se încadrează in această categoric de beneficii.

Din dorinţa de aplicare corectă a reglementărilor legale, precum şi din dorinţa de a răspunde corect cererilor adresate conducerii şcolii de către părinţii elevilor (fie şcolarizaţi la zi, fie la domiciliu), instituţia pârâtă a solicitat un punct de vedere Compartimentului contencios juridic din cadrul Consiliul Judeţean S.

În opinia acestei instituţii copiii şi tinerii din familiile naturale nu pot fi beneficiarii sumelor pentru nevoi speciale (adresa nr…/8.01.2017).

Aşadar, hotărârea instanţei de fond care a apreciat că reclamantul îndeplineşte condiţiile pentru a fi beneficiarul acestor sume este dată cu aplicarea greşită a legii.

În continuare, se arată că potrivit dispoziţiilor  art.18 din Legii nr.292/2011, a asistenţei sociale, cu modificările şi completările ulterioare. "în situaţia iu care sunt îndeplinite condiţiile legale, dreptul la beneficiile de asistenţă socială se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii”.

Reclamanta a depus la secretariatul şcolii două cereri înregistrate, astfel: cererea nr. …/…/15.04.2016 şi cererea nr…/27.06.2016 (la aceasta a primit răspuns conform adresei nr. …/22.07.2016).

Aşadar, dreptul la beneficii sociale se naşte cel mai devreme la data de 01.05.2016, dată de la care, în baza hotărârii Consiliului de Administraţie al şcolii, s-a hotărât că elevii şcolarizaţi la domiciliu primesc alocaţia de hrană.

În drept, se invocă  dispoziţiile  Legii nr.1/2011, Legii nr.292/2011, HG nr.1251/2005, HG  nr.904/2014, Ordinul nr.5575/2011.

La data de pârâtul CENTRUL ŞCOLAR DE EDUCAŢIE INCLUZIVĂ NR. 1 S.  a depus o precizare a cererii de recurs prin care a invocat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC:

În opinia reclamantei soluţia instanţei de fond este în contradicţie cu enumerarea textelor legale invocate în hotărârea pronunţată.

Astfel, alocaţia zilnică de hrană în cuantum de 16.6 lei/zi este un drept care i-a fost oferit reclamantei, precum şi tuturor copiilor eligibili din şcoală, procedura de acordare fiind adusă la cunoştinţa reprezentantului legal (părinte) prin profesorul de sprijin.

Prin Hotărârea nr…/21.04.2016 Consiliul de Administraţie al pârâtului a stabilit următoarele: acordarea unei alocaţii de hrană în cuantum de 16,6 lei/zi pentru elevii şcolarizaţi la domiciliu pentru întreaga perioadă a programului şcolar şi obligativitatea părinţilor de-a depune la serviciul contabilitate al şcolii, lunar, până în data de 15 ale lunii, bonuri fiscale care să dovedească achiziţionarea de produse alimentare în cuantumul sumei stabilite.

Prin Hotărârea nr…/21.11.2016 a Consiliului de Administraţie s-a stabilit, începând cu data de 01.12.2016 acordarea de tichete sociale, menţinându-se obligativitatea de-a prezenta facturi/bonuri privind cheltuirea banilor.

Reprezentantul legal al reclamantei a refuzat să urmeze procedura comună pentru toţi copiii şcolii, nedepunând cerere şi a preferat să formuleze o notificare în data reţinută de instanţa de fond - 27.06.2016, ocazie cu care i s-a readus la cunoştinţă modalitatea de acordare a drepturilor solicitate, însă a optat pentru prezenta acţiune de judecată.

În ceea ce priveşte rechizitele şcolare, cazarmamentul, îmbrăcămintea şi încălţămintea în cuantum  de  611 lei/an, sunt drepturi de care au beneficiat toţi copii eligibili CES din şcoala din decembrie 2015, pentru anul 2016 şi până în prezent, reclamanta nefăcând excepţie de la acestea.

Aşadar, drepturile de mai sus, recunoscute de H.G.  nr.904/2014 - Anexa, litera A, copiilor  cu  CES  „ şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special" au fost acordate în limitele de cheltuieli prevăzute de acest act normativ, pe baza unor reguli clare, cunoscute şi care să respecte scopul pentru care au fost prevăzute. Şi în prezent, acestea se acordă conform aceleiaşi proceduri.

Mai arată că în luna decembrie 2016 reclamanta a acceptat drepturile de hrană sub formă de tichete sociale pentru toate zilele de activitate şcolară din anul 2016. Tot în decembrie  2016 şi tot sub forma de tichete sociale, reclamanta a primit şi dreptul la rechizite şcolare, cazarmament, îmbrăcăminte şi încălţăminte, aferent anului 2016.

Prin urmare, instanţa de fond a aplicat greşit legea prin ignorarea situaţiei reale, în care reclamanta nu a fost în situaţia unui refuz din partea scolii, ci s-a plasat de bună-voie în situaţia unui refuz asumat, optând pentru un demers litigios.

Aplicarea greşită a legii se menţine şi în ceea ce priveşte obligarea la plata unor drepturi deja încasate şi de care reclamanta beneficiază şi în prezent.

În ceea ce priveşte sumele de nevoi personale în cuantum de 28 lei/lună, acestea nu s-u acordat reclamantei, deoarece aceasta nu intră în categoria de persoane beneficiare, conform HG nr.904/2014 - Anexa, litera B coroborat cu dispoziţiile art.129 alin. (1) şi (5) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Dispoziţiile instanţei de fond sunt contrare textului legal, situaţia reclamantei nefiind vreuna dintre cele prevăzute ca măsură de protecţie specială şi chiar în contradicţie cu faptul că instanţa admite că acestea sunt drepturi ale copiilor „pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie socială" (fila …, aliniatul 9 sentinţă).

În continuare precizează că toate sumele arătate mai sus, de care reclamanta a beneficiat pentru întreg anul 2016 (nu numai de la data cererii din 27.06.2016} au fost atribuite în cuantum majorat cu  50%, în aceleaşi forme de plată, pentru care reprezentantul legal a semnat de primire.

Deşi s-au achitat aceste majorări de 50%, apreciază că plata acestora nu este una cuvenită în consens cu textul de reglementare – art.129 alin. (3) din Legea nr.272/2004 care face referire expresă numai la drepturile cuvenite „copiilor pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială" şi care se găsesc în situaţia excepţională „cu handicap, infectaţi cu  HIV sau bolnavi de SIDA”.

Şi plata dobânzii legale începând cu data de 27.06.2016 a fost dispusă de instanţa de fond în mod injust şi fără a indica temeiul juridic al unei astfel de măsuri, cu atât mai mult cu cât unitatea şcolară a făcut dovada îndeplinirii tuturor obligaţiilor ce i-au revenit, în raport cu toţi copii eligibili CES, inclusiv reclamanta.

Critică hotărârea atacată şi în ceea ce priveşte respingerea acţiunii reclamantei în contradictoriu cu Consiliul Judeţean S.  în condiţiile în care acesta este singura entitate care deţine patrimoniul apt să garanteze îndeplinirea obligaţiilor reclamate, şcoala fiind numai un executant privind acordarea drepturilor de asistenţă socială.

Se critică hotărârea atacată şi în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată.

Pârâtul  CONSILIUL  JUDEŢEAN  S.  a depus întâmpinare prin care a arătat că lasă la latitudinea instanţei soluţia care se va pronunţa..

În motivarea întâmpinării se arată că acordarea sumelor pentru nevoi personale se circumscrie dispoziţiilor art.129 alin.1 din Legea  nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, potrivit cărora de acordarea acestor drepturi beneficiază doar copii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială şi cei care se găsesc în situaţia excepţională, cu handicap, infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA. Drept urmare, copii şi tinerii din familii naturale nu pot fi beneficiarii acestor drepturi.

În drept, se invocă dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.

Reclamanta  P.M.C. a  depus  întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării a arătat că plata drepturilor solicitate prin cererea de chemare in judecata s-a făcut de către unitatea de învăţământ ulterior pronunţării hotărârii instanţei de fond ceea ce echivalează cu o recunoaştere a drepturilor solicitate.

Sumele achitate de către pârâtă nu acoperă integral sumele stabilite prin H.G. nr.904/2014 pentru stabilirea limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute de art.129 alin. 1 din Legea nr.272/2004  privind protecţia si promovarea drepturilor copilului, pe grupă de vârstă.

În ceea ce priveşte înscrisul numit „precizare recurs” solicită să se facă aplicarea dispoziţiilor art.489 NCPC conform cărora recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal.

În drept întâmpinarea nu este motivată.

SERVICIUL PUBLIC DE ADMINISTRARE A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR DE STAT S.  a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului apreciind că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce îl priveşte este corectă. 

Analizând recursul pârâtului Curtea a constatat următoarele:

Prealabil, Curtea a reținut că în ceea ce priveşte termenul de motivare a recursului, art. 487 alin.1 NCPC prevede că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii .

În speţă, ne aflăm în prima ipoteză, respectiv termenul de recurs a început să curgă de la comunicarea hotărârii. În acest caz, termenul de motivare coincide cu cel de exercitare a căii de atac atât ca durată, cât ca şi moment de la care începe să curgă.

Aşadar, pârâta avea obligaţia de a motiva recursul prin însăşi cererea de recurs, astfel că vor fi analizate doar acele motive de casare invocate prin cererea iniţială de recurs.

Curtea nu va analiza motivele de casare invocate prin înscrisul intitulat „precizare recurs” întrucât aceasta nu a fost depus înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru motivarea recursului.

Pârâta a invocat motivul de recurs prevăzut de art.488, pct.8 NCPC apreciind că hotărârea este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte acordarea sumelor pentru nevoi personale, majorate cu 50% şi a dobânzii legale aferente acestor sume, precum şi data de la care au fost acordate drepturile solicitate de reclamantă.

În ceea ce priveşte acordarea sumelor pentru nevoi personale, majorate cu 50% şi a dobânzii legale aferente acestor sume Curtea reţine ca fiind întemeiată critica pârâtei.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond reclamanta este elevă cu cerinţe educaţionale speciale la Centrul  Şcolar  pentru Educaţie Incluzivă nr. 1 S., cu şcolarizare la domiciliu.

Aceasta este încadrată în gradul de handicap grav, cu asistent personal aşa cum rezultă din Certificatul nr…/2016 emis de Comisia pentru Protecţia Copilului S.

Drepturile de care beneficiază reclamanta sunt prevăzute de art. 51 alin. 2 din Legea nr.1/2011 privind educaţia naţională.

Potrivit acestui articol copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei precum şi de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Aşadar, în această enumerare nu se regăsesc şi sumele de bani pentru nevoi personale, acordarea acestora fiind prevăzută de art.129  alin. 1 din Legea  nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Din analiza acestui articol rezultă, însă, că de aceste sume beneficiază numai copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale (măsurile de protecţie specială a copilului sunt: plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă  şi supravegherea specializată – art.59 din Legea nr.272/2004).

Deoarece faţă de reclamantă nu a fost dispusă o măsură de protecţie socială aceasta nu poate beneficia de sumele de bani pentru nevoi personale, acestea fiind acordate numai acelor copii faţă de care a fost stabilită o astfel de măsură. Nu prezintă relevanţă faptul că reclamanta este încadrată în grad de handicap în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţia necesară pentru acordarea acestor sume, aceea de a se fi stabilit faţă de ea o măsură de protecţie socială.

Aşadar, reclamanta poate beneficia doar de drepturile prevăzute de art.51 alin.2 din Legea nr.1/2011 privind educaţia naţională, în cuantumul stabilit de H.G.  nr.904/2014.

În ceea ce priveşte data acordării drepturilor solicitate de reclamantă, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond este legală, acestea fiind se acordate începând cu luna următoare formulării cererii de către reprezentanta legală a reclamantei.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe prin care s-a procedat la admiterea în tot a acţiunii este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii fiind incident motivul de casare reglementat de art. 488 pct.8 NCPC, astfel încât  în baza art.496 alin.2 NCPC  s-a procedat la admiterea recursului declarat de recurent, a fost casată în parte sentinţa atacată şi rejudecând s-a înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumelor pentru nevoi personale, majorate cu 50% şi a dobânzii legale aferente acestor sume.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate, Curtea nu a cordat întreaga suma solicitata cu titlu de onorariu avocat pentru următoarele motive:

Articolul  451  alin.2  NCPC, care permite instanţei să micşoreze onorariile avocaţilor, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari faţă de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului. 

În aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere, atât valoarea creanţei, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Având în vedere activitatea avocatului prin raportare la criteriile menţionate mai sus, instanţa apreciază că onorariul de asistenţă juridică este nejustificat de mare.

 În atare situaţie, instanţa a redus acest onorariu la suma de 700 lei, ca fiind corespunzător prestaţiei efective.

În acest sens este si jurisprudenţa Curții Europene  a  Drepturilor  Omului care a stabilit că „un reclamant nu poate obţine rambursarea costurilor şi cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor”.

Domenii speta

Spete similare