Recurs. Procedura insolvenţei

Contestaţie împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a convoca adunarea creditorilor, la cererea acestora, deţinând împreună creanţe în valoare de cel puţin 30% din totalul creanţelor. Lipsa unui drept legal de opţiune al lichidatorului judiciar. Posibilitatea lichidatorului judiciar de nu da curs cererii de convocare în cazul în care dreptul creditorilor de a cere convocarea este exercitat în mod abuziv.

- art. 13 alin. 3 din Legea nr. 85 din 2006

Prin Sentinţa nr.341/F din 11 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul (...), a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de creditorii C1, C2, C3, C4 şi C5, toţi cu domiciliul procesual ales în (...), în contradictoriu cu lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă (...), cu sediul în (...).

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut în fapt că, la data de 4 iulie 2017, creditorii C1, C2, C3, C4 şi C5 au solicitat lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă (...) convocarea adunării creditorilor debitorului S.C. (...) S.R.L. propunând o anumită ordine de zi (fila 5). Prin adresa nr. 247/10.07.2016 acesta i-a comunicat refuzul unei asemenea convocări indicând motivele care justifică formularea unui atare răspuns.

O cerere similară a fost formulată de creditorul C4 la data de 4 martie 2016, cerere ce a fost adresată fostului lichidator judiciar L2 INSOLV, soluţia adoptată de acesta fiind identică. Contestaţia a fost admisă în parte prin sentinţa nr. (...)/18.05.2016, împotriva ei nefiind exercitată calea de atac a recursului.

Cu acel prilej s-a reţinut, inter alia, că art. 13 din Legea nr. 85/2006 stabileşte regulile convocării adunării generale a creditorilor, precizând la alineatul întâi că ea va fi convocată şi prezidată de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, dacă legea sau judecătorul sindic nu dispune altfel. De la această regulă de principiu, alineatul 3 prevede că ea poate fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.

Modalitatea de formulare a textului legal conduce la concluzia că s-a conferit posibilitatea de a convoca adunarea creditorilor numai comitetului creditorilor, nu şi creditorului care deţine procentul minim de 30%. În măsura în care s-ar fi dorit ca şi creditorul să poată convoca adunarea creditorilor, legiuitorul ar fi folosit conjuncţia copulativă „şi”, fără să facă menţiunea că ea se convoacă „la cererea…”

Soluţia adoptată nu este nouă în dreptul pozitiv, ea regăsindu-se şi în Legea nr. 31/1990 (art. 117 şi 119). De altfel, comparând evoluţia acestei dispoziţii ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014 se poate observa că în noua reglementare (art. 47 alin. 3), textul corespunzător a fost modificat precizându-se că ea poate fi convocată de comitetul creditorilor sau de către creditorii deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot.

Modificarea operată reflectă noua opţiune a legiuitorului în sensul de a da posibilitatea creditorilor amintiţi de a convoca în mod direct adunarea creditorilor, fiind de neconceput ca în urma unei modificări a normei juridice, raporturile sociale să fie reglementate în acelaşi fel.

Reformularea dispoziţiei legale nu poate duce însă la concluzia că în cadrul procedurilor desfăşurate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 lichidatorul judiciar are un drept de opţiune în sensul de a convoca sau nu adunarea creditorilor. În măsura în care îi este adresată o cerere de către creditori însumând cel puţin 30% din masa credală, acestuia îi revine obligaţia de a proceda la convocare.

Reţinerea aceloraşi argumente şi în prezenta contestaţie trebuie însă raportată la evoluţia procedurii insolvenţei derulate faţă de debitorul S.C. (...) S.R.L., după desemnarea actualului lichidator judiciar. O asemenea abordare nu poate ignora acţiunile sau inacţiunile întreprinse de fiecare participant la procedură, impunându-se a se stabili dacă demersul unuia sau altuia nu îmbracă forma unui abuz de drept supus cenzurii judecătorului sindic.

Din această perspectivă trebuie remarcat că, după desemnarea în calitate de lichidator a Cabinetului Individual de Insolvenţă (...), au fost convocate adunări ale creditorilor în data de 18.01.2017, 25.01.2017 şi la 15.06.2017, în cadrul cărora au fost puse în discuţie următoarele aspecte: discutarea şi aprobarea propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a strategiei de valorificare a imobilului, aprobarea onorariului său (prima convocare), confirmarea lichidatorului judiciar şi aprobarea retribuţiei financiare a acestuia (a doua convocare) şi discutarea şi aprobarea reevaluării imobilului şi a strategiei de valorificare a activelor aflate în patrimoniul societăţii (a treia convocare).

Comparând aceste elemente cu cele care fac obiectul cererii adresate de creditori lichidatorului judiciar, se poate trage concluzia că o parte dintre ele au făcut deja obiect de discuţie în cadrul adunării creditorilor sau au fost reflectate în rapoartele de activitate depuse de acesta la fiecare termen de judecată. Simpla lecturare a acestora ar fi suficientă pentru lămurirea creditorilor cu privire la aspectele invocate (e.g.- situaţia creanţei creditorului Primăria com. (...) şi a celei deţinute faţă de S.C. (D2) S.R.L. au fost evidenţiate în raportul depus la termenul din data de 11.01.2017- fila 59- vol. III). Reluarea discutării lor în cadrul unei şedinţe a cărei convocare să se facă în urma solicitării creditorilor nu are nici un temei.

De altfel, acest aspect a fost reţinut de judecătorul sindic şi cu prilejul soluţionării contestaţiei împotriva refuzului fostului lichidator judiciar (paragraful final al sentinţei nr. (...)/18.05.2016), el reprezentând considerentul pentru care contestaţia a fost admisă în parte.

Pe de altă parte, judecătorul sindic a reţinut că la termenul din 11 ianuarie 2017 a fost pusă în vedere posibilitatea creditorilor de a solicita lichidatorului judiciar includerea anumitor aspecte pe ordinea de zi a adunării creditorilor, sens în care s-a şi procedat la şedinţa din 25 ianuarie 2017. Solicitarea adresată lichidatorului judiciar la data de 4.07.2017 a fost făcută la un interval de 19 zile după data la care a avut loc ultima adunare a creditorilor şi la care creditorii contestatori nu s-au prezentat, fără a prezenta până la acest moment o justificare raţională a motivului refuzului.

O asemenea manifestare nu poate fi calificată drept o exercitare cu bună-credinţă a dreptului conferit de art. 13 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care exista posibilitatea de a se cere suplimentarea ordinii de zi. Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât în respectivul interval de timp nu intervenise vreun element nou care să necesite rediscutarea lui în cadrul adunării creditorilor.

Nemulţumirea creditorilor faţă de modul în care lichidatorul judiciar îşi îndeplineşte atribuţiile şi eventuala discutare a oportunităţii de sesizare a judecătorului sindic cu o cerere de înlocuire nu impune realizarea unui acord în cadrul adunării creditorilor. Competenţa examinării ei a fost dată de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 comitetului creditorilor. În plus, nimic nu împiedică creditorii să solicite judecătorului sindic să se sesizeze din oficiu în acest sens, desemnarea actualului lichidator judiciar făcându-se în aceeaşi modalitate.

 Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic au formulat recurs creditorii C1, C2, C3, C4 şi C5, solicitând instanţei modificarea în întregime a sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei formulate.

În motivarea recursului se arată că prin sentinţa recurată s-a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulată de recurenţi, recurenţii apreciind că această sentinţă este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Având în vedere că recurenţii deţin peste 30% din valoarea tuturor creanţelor asupra debitoarei SC (...) SRL îndeplinite fiind astfel condiţiile art. 13 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în mod nelegal şi abuziv lichidatorul judiciar a cenzurat ordinea de zi propusă, lipsind astfel de conţinut dreptul recurenţilor, în calitate de creditori, de a beneficia de dispoziţiile legale mai sus arătate. Nu poate fi reţinută culpa procesuală în demersul lor de a convoca Adunarea creditorilor cu ordinea de zi indicată în cererea de convocarea a Adunării pentru următoarele considerente:

- creditorii, cu majoritatea prevăzută de lege, au dreptul să hotărască în limitele legii asupra tuturor aspectelor privind patrimoniul/activitatea debitoarei;

 - punctual, ordinea de zi pe care au stabilit-o pentru Adunarea creditorilor justifică convocarea adunării.

Astfel, în ce priveşte punctul 1 din Convocator, referitor la punerea în legalitate a imobilului, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în prezent, existând o diferenţă între suprafaţa construită a imobilului înscrisă în C.F. şi suprafaţa construită în realitate. În ce priveşte situaţia debitoarei S.C. D2 S.R.L., lichidatorul nu a efectuat nicio operaţiune în vederea realizării creanţei SC (...) SRL. având în vedere faptul că debitoarea S.C. D2 S.R.L. a ieşit de sub incidenţa legii insolvenţei. Un alt punct din Convocator se referea la starea faptică a imobilului, respectiv la măsuri concrete cu termene precise pentru asigurarea conservării şi administrării acestui imobil, măsuri pe care lichidatorul a omis să le ia de la data numirii sale până în prezent.

În realitate, situaţia faptică a imobilului nu este deloc o prioritate nici pentru lichidatorul judiciar, nici pentru lichidatorul L2, care probabil au un interes de a finaliza cât mai repede lichidarea acestui imobil, la un preţ derizoriu, suficient doar cât să acopere creanţa creditorului şi cheltuielile lichidatorului (de remarcat că nici până în prezent lichidatorul judiciar nu are fixat un onorariu pentru această procedură şi nici pentru valorificarea imobilului, împrejurare care nu poate să nu ridice decât suspiciuni cu privire la imparţialitatea acestui lichidator). Chiar începând cu luna ianuarie 2017, lichidatorul judiciar şi-a luat angajamentul pentru încheierea unei asigurări pentru acest imobil, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent.

Totodată, în legătură cu aşa-zisa lipsă de la adunarea creditorilor din data de 04.07.2017, menţionează faptul că au solicitat prin adresa emisă către lichidatorul judiciar (...), o prorogare a discuţiilor asupra ordinii de zi, şi nicidecum nu au urmărit blocarea vreunei decizii. Oricum, câtă vreme problemele ridicate de recurenţi prin cererea de convocare sunt pertinente şi conduc la o mai bună administrare a averii debitoarei, nu poate fi calificată cererea ca una abuzivă şi astfel se impunea a fi respectată ope legis atât de judecătorul sindic, cât şi de către lichidatorul judiciar.

Dacă creditorilor care deţin împreună un procent de 30% din masa credală li se refuză dreptul de a solicita convocarea adunării creditorilor, înseamnă că se deturnează de la scopul său întreaga procedură a insolvenţei, care devine o expresie a voinţei arbitrare a lichidatorului judiciar care va hotărî după bunul plac indiferent de voinţa juridică legală a creditorilor şi în acord cu interesele lor legitime.

 Data L1 (fost CII (...), prin poziţia procesuală depusă la dosar, solicită instanţei respingerea recursului ca neîntemeiat şi nefondat, cu menţinerea în totalitate a dispoziţiilor sentinţei atacate, având în vedere următoarele:

Din analiza motivelor de recurs se poate observa că recurenţii nu invocă nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii atacate, singurul argument fiind nemulţumirea faţă de hotărârea legală pronunţată de judecătorul sindic.

Prin Adresa cu nr. de intrare 27 din 06.07.2017, recurenţii au solicitat convocarea Adunării Generale a Creditorilor (...) SRL cu următoarele puncte pe ordinea de zi:

1. Prezentarea de câtre lichidatorul judiciar a unui Raport care să răspundă aspectelor învederate de recurenţi;

 2. Discutarea raportului întocmit de lichidatorul judiciar, respectiv discutarea oportunităţii înlocuirii acestuia pentru motive temeinice şi sesizarea Comitetului Creditorilor în vederea formulării cererii de înlocuire a lichidatorului judiciar pentru motive temeinice.

3.Propunerea şi aprobarea măsurilor de conservare a imobilului debitoarei din (...), totodată solicitând convocarea Comitetului Creditorilor pentru punerea în aplicare a deciziilor luate de Adunarea Generală a Creditorilor.

Lichidatorul judiciar le-a comunicat creditorilor C1, C2, C3, C4, C5, Adresa cu nr. 247/10.07.2017, în care a precizat faptul că nu va convoca şedinţa Adunării Creditorilor cu Ordinea de zi propusă întrucât cu ocazia ultimei şedinţe convocată de lichidatorul judiciar din data de 15.06.2017 în care s-au discutat aspecte legate de starea imobilului, aceştia nu s-au prezentat.

Cu privire la al doilea punct, respectiv formularea unei cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar, a sugerat recurenţilor să formuleze o astfel de solicitare către judecătorul sindic, conform prevederilor Legii insolvenţei.

Cu privire la punctul 3, lichidatorul judiciar a solicitat creditorilor să se adreseze administratorului sechestru d-nei C4, pentru a le comunica măsurile de conservare pe care le-a luat domnia sa cu privire la imobilul din (...), în vederea îndeplinirii obligaţiilor instituite de lege în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât imobilul nu a fost preluat de către lichidatorul judiciar, dat fiind refuzul repetat al administratorului sechestru.

Raportat la aspectele învederate în adresa de convocare a şedinţei, lichidatorul judiciar a procedat la lămurirea problemelor ridicate, care în opinia sa nu erau conforme cu realitatea. În acest sens a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. (...) din data de (...).2017, Raportul de activitate, în care s-a făcut o poziţie cu privire la fiecare punct invocat în adresa venită din partea Creditorilor. Acest Raport a fost depus şi la dosarul de fond împreună cu documentele justificative, la data de 05.09.2017. Împotriva acestui Raport, în temeiul art. 21 alin. 3 din Legea 85/2006, nu a fost formulată contestaţie, prin urmare înţelege că nici un creditor nu a avut o altă opinie, fiind de acord întru totul cu menţiunile înscrise de lichidatorul judiciar în cuprinsul Raportului.

Judecătorul-sindic a analizat contestaţia formulată prin raportare la acţiunile sau inacţiunile întreprinse de fiecare participant la procedură, în cuprinsul Sentinţei nr. 341/F/2017 concluzionând că manifestarea efectuată de către recurenţi nu poate fi calificată drept o exercitare cu bună-credinţă a dreptului conferit de art. 13 din Legea nr. 85/2006.

Este astfel de părere că obligaţiile lichidatorului judiciar, ca parte în procedura insolvenţei, nu se rezumă la rolul de conducere a activităţii operaţiunilor, ci şi de îndeplinire a atribuţiilor stabilite de Lege în sarcina sa şi de judecătorul sindic. Această definiţie se regăseşte la art. 3 pct. 28 precum şi în art. 25 din Legea 85/2006. Nici un text legal nu prevede că Forul Adunării Creditorilor să îi pună în vedere lichidatorului judiciar măsurile pe care trebuie să le întreprindă acesta din urmă. Rolul Adunării Creditorilor este uneori consultativ, alteori decizional, limitat la prevederile legale, în funcţie de stadiul în care se află procedura de insolvenţă.

În cazul în care rolul managerial în procedură ar aparţine creditorilor, astfel încât aceştia să hotărască direcţia procedurii, ar fi lipsit de conţinut rolul lichidatorului judiciar, transformându-l dintr-un manager al procedurii şi al activităţii debitoarei într-un simplu executant al deciziilor creditorilor cărora legea le acordă alte roluri în procedură, iar pe de altă parte, duce la neîndeplinirea scopului şi a principiilor care guvernează procedura (celeritate, maximizarea averii debitoarei).

De reţinut faptul că nu consideră că există vreo culpă a creditorilor în convocarea Adunării Creditorilor, doar că exercitarea drepturilor acestora în procedură nu se efectuează într-o manieră justă, câtă vreme grupul majoritar al asociaţilor, administratorul special şi administratorul sechestru, sfidează rolul şi atribuţiile lichidatorului judiciar, formulând contestaţii şi opinii prin care îşi arogă puteri nelimitate asupra procedurii şi a instituţiei lichidatorului judiciar.

În probaţiune, intimatul lichidator judiciar a anexat copii adrese, raport de activitate, proces – verbal al adunării creditorilor.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurenţi, cu luarea în considerare a apărărilor intimatului, precum şi a actelor dosarului, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Deşi recurenţii nu au indicat în mod expres vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de Vechiul Cod de procedură civilă, aplicabil cauzei, din cuprinsul cererii de recurs rezultă că aceştia au invocat încălcarea legii de către judecătorul – sindic, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă Vechi, constând în aceea că a negat dreptul lor, recunoscut de lege, de a solicita lichidatorului judiciar convocarea adunării creditorilor, cu obligaţia acestuia din urmă de a da curs solicitării.

Într-adevăr, aşa cum de altfel a reţinut şi judecătorul – sindic, textul art. 13 alineat 3 din Legea nr. 85/2006 conduce la concluzia că, în măsura în care îi este adresată o cerere de către creditori însumând cel puţin 30% din masa credală, lichidatorului judiciar îi revine obligaţia de a proceda la convocarea adunării creditorilor, neavând un drept de opţiune.

Aşadar, judecătorul – sindic a reţinut în mod corect dispoziţiile legale incidente cauzei, pe care le-a interpretat în mod corect, Curtea de Apel apreciind, la rândul său, că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale arătate, lichidatorul judiciar nu are dreptul de a refuza convocarea adunării creditorilor, la cererea acestora, deţinând creanţe de cel puţin 30% din masa credală.

Cu toate acestea, obligaţia lichidatorului judiciar de a convoca adunarea creditorilor, corelativă dreptului creditorilor de a o solicita, există numai dacă dreptul creditorilor a fost exercitat în conformitate cu legea, cu bună – credinţă şi potrivit regulilor de convieţuire socială. Exercitarea abuzivă a acestui drept, prin formularea repetitivă de asemenea cereri, în scop de şicană a lichidatorului judiciar, prin formularea unei asemenea cereri, deşi problemele ce se doresc a fi incluse pe ordinea de zi au fost discutate sau puse deja pe ordinea de zi a altor adunări convocate din oficiu de către lichidatorul judiciar şi ignorate de creditori, prin neprezentarea acestora, sau prin solicitarea de fi puse pe ordinea de zi probleme care nu sunt de competenţa adunării creditorilor, nu dă naştere obligaţiei corelative a lichidatorului judiciar de a proceda la convocare.

Este şi cazul de faţă, lichidatorul judiciar refuzând convocarea la care legea îl obliga, însă cu justificarea că se abuzează de dreptul de a solicita convocarea, în condiţiile în care creditorii au fost convocaţi la adunări anterioare la care s-au discutat o parte din problemele ce doresc a fi discutate într-o nouă adunare, însă creditorii nu s-au prezentat şi nici nu au justificat lipsa. De asemenea, refuzul lichidatorului judiciar a fost determinat şi de faptul că s-a dat posibilitatea creditorilor de a formula cereri de suplimentare a ordinii de zi, de faptul că la o parte din problemele învederate de creditori s-a răspuns prin rapoarte de activitate care nu au fost contestate, precum şi de faptul că unele din aspectele ce se doresc a fi incluse pe ordinea de zi nu sunt de competenţa adunării creditorilor.

Examinând solicitarea creditorilor recurenţi de convocare a adunării creditorilor, precum şi susţinerile lichidatorului judiciar privind motivele pentru care nu a dat curs solicitării de convocare, judecătorul – sindic a ajuns la concluzia că dreptul creditorilor a fost exercitat în mod abuziv, iar în speţă, lichidatorul judiciar nu are obligaţia de da curs acestei solicitări abuzive. A reţinut judecătorul – sindic că, după desemnarea în calitate de lichidator a Cabinetului Individual de Insolvenţă (...), au fost convocate adunări ale creditorilor în data de 18.01.2017, 25.01.2017 şi la 15.06.2017, în cadrul cărora au fost puse în discuţie următoarele aspecte: discutarea şi aprobarea propunerii lichidatorului judiciar de aprobare a strategiei de valorificare a imobilului, aprobarea onorariului său (prima convocare), confirmarea lichidatorului judiciar şi aprobarea retribuţiei financiare a acestuia (a doua convocare) şi discutarea şi aprobarea reevaluării imobilului şi a strategiei de valorificare a activelor aflate în patrimoniul societăţii (a treia convocare). Comparând aceste elemente cu cele care fac obiectul cererii adresate de creditori lichidatorului judiciar, judecătorul – sindic a reţinut că o parte dintre ele au făcut deja obiect de discuţie în cadrul adunării creditorilor sau au fost reflectate în rapoartele de activitate depuse de acesta la fiecare termen de judecată. Astfel, situaţia creanţei creditorului Primăria com. (...) şi a celei deţinute faţă de S.C. (D2) S.R.L. au fost evidenţiate în raportul de activitate depus la termenul din data de 11.01.2017, iar reluarea discutării lor în cadrul unei şedinţe a cărei convocare să se facă în urma solicitării creditorilor nu are nici un temei. De asemenea, judecătorul sindic a reţinut că la termenul din 11 ianuarie 2017 a fost pusă în vedere posibilitatea creditorilor de a solicita lichidatorului judiciar includerea anumitor aspecte pe ordinea de zi a adunării creditorilor, sens în care s-a şi procedat la şedinţa din 25 ianuarie 2017. Solicitarea adresată lichidatorului judiciar la data de 4.07.2017 a fost făcută la un interval de 19 zile după data la care a avut loc ultima adunare a creditorilor şi la care creditorii contestatori nu s-au prezentat, fără a prezenta până la acest moment o justificare raţională a motivului refuzului. A mai reţinut şi că nemulţumirea creditorilor faţă de modul în care lichidatorul judiciar îşi îndeplineşte atribuţiile şi eventuala discutare a oportunităţii de sesizare a judecătorului sindic cu o cerere de înlocuire nu impune realizarea unui acord în cadrul adunării creditorilor, competenţa examinării ei fiind dată de art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 comitetului creditorilor. În plus, nimic nu împiedică creditorii să solicite judecătorului sindic să se sesizeze din oficiu în acest sens.

Examinând actele dosarului, Curtea de apel a constatat că cele reţinute de judecătorul – sindic sunt reale, în condiţiile în care creditorii au fost convocaţi de către lichidatorul judiciar la adunări la care urma să se discute situaţia bunurilor din patrimoniul debitoarei, confirmarea lichidatorului şi stabilirea retribuţiei acestuia, adunări la care însă creditorii nu s-au prezentat, astfel că susţinerile lor privind lipsa oricărei culpe în ceea ce îi priveşte nu pot fi reţinute, după cum nu pot fi reţinute nici susţinerile legate de activitatea defectuoasă a lichidatorului judiciar care de la desemnarea sa nu s-ar fi preocupat de soarta bunurilor debitoarei, nefiind nici confirmat şi neavând nici retribuţia stabilită. Creditorii sunt cei care nu s-au prezentat la adunările convocate de lichidatorul judiciar în acest scop, astfel că din culpa lor nu s-au putut lua, cu celeritate, măsuri legate de patrimoniul debitoarei, şi nu s-a putut stabili retribuţia lichidatorului. Solicitarea lor de a se ţine o nouă adunare în care să se discute măsuri legate de conservarea imobilului debitoarei apare astfel ca abuzivă, cu atât mai mult cu cât solicitarea a venit la un termen scurt de la ultima adunare a creditorilor la care recurenţii nu s-au prezentat, solicitând prorogarea, iar imobilul în discuţie are un administrator sechestru, în persoana unuia dintre creditorii recurenţi, care are printre atribuţii şi pe aceea de conservare a bunului.

În privinţa solicitării creditorilor recurenţi de a se convoca adunarea creditorilor având ca ordine de zi prezentarea de către lichidatorul judiciar a unui raport de activitate prin care să răspundă la problemele învederate de creditori, Curtea de Apel a reţinut, în acord cu judecătorul – sindic, că lichidatorul judiciar a întocmit rapoarte de activitate prin care a răspuns problemelor ridicate de creditori, atât înainte de solicitarea lor, cât şi la următorul termen de judecată, astfel că şi această solicitare apare ca abuzivă şi lipsită de obiect.

În privinţa solicitării de convocare a adunării creditorilor pentru discutarea oportunităţii înlocuirii lichidatorului judiciar, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul – sindic, eventuala discutare a oportunităţii de sesizare a judecătorului sindic cu o cerere de înlocuire nu impune realizarea unui acord în cadrul adunării creditorilor, astfel că această problemă nu este de competenţa adunării creditorilor şi nu obligă lichidatorul judiciar să dea curs unei asemenea solicitări.

Pentru motivele mai sus reţinute, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei ce face obiectul recursului, Curtea de Apel a respins ca neîntemeiat recursul formulat, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare