Dreptul muncii Încetare raporturi de muncă urmare a pierderii calităţii de membru cooperator. Nelegalitatea reducerii drepturilor salariale

DREPTUL MUNCII

Încetare raporturi de muncă urmare a pierderii calităţii de membru cooperator. Nelegalitatea reducerii drepturilor salariale

- art. 16 alin. 2 Legea nr. 1/2005

- art. 169 alin. 1 Codul muncii

Apelanţii au încheiat cu Cooperativa Meşteşugărească convenţii individuale de muncă, având calitatea de membri cooperatori. Întrucât s-a hotărât excluderea acestora din cooperativă, pierderea calităţii de membri cooperatori a determinat implicit încetarea convenţiilor individuale de muncă.

Diminuarea salariilor cu 50%, în lipsa îndeplinirii vreuneia din condiţiile prevăzute de art. 169 Codul muncii, a fost o măsură nelegală.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia nr. 795 din 2 noiembrie 2017

Prin sentinţa civilă nr. 405/LM din data de 17 mai 2017, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2015, s-a admis în parte contestaţia precizată formulată de contestatorii (C1), CNP (...) domiciliat în (...) şi (C2), CNP (...) domiciliat în (...), în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA (...) (...), cu sediul în (...) şi în consecinţă:

A fost obligată intimata în favoarea contestatorului (C1) la plata sumei de 10.159 lei reprezentând drepturi salariale băneşti restante aferente perioadei iunie 2012 – (...).2015.

A fost obligată intimata în favoarea contestatorului (C2) la plata sumei de 10.502 lei reprezentând drepturi salariale băneşti restante aferente perioadei iunie 2012 – (...).2015.

Au fost respinse restul pretenţiilor.

A fost obligată intimata la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 3429 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatorii au fost angajaţii intimatei, (C1) în baza convenţiei individuale de muncă nr. 29/(...).1996 şi (C2) în baza convenţiei individuale de muncă nr. 34/(...).1997, până la data de (...).2015, când prin dispoziţiile nr.134/(...).2015 şi nr.135/(...).2015 convenţiile individuale de muncă ale contestatorilor au încetat, în temeiul Hotărârii AGA nr. (...).2015 art.6.

Instanţa a reţinut faptul că prin Hotărârea AGA a intimatei nr. (...).2015, contestatorii au fost excluşi pentru abateri disciplinare grave din cadrul SCM (...) cu anularea şi a părţilor sociale deţinute de aceştia, încetându-le astfel calitatea de membru cooperator în cadrul intimatei societate cooperativă, în temeiul art.60 alin. 1 lit. b) din Statutul SCM (...) conform art. 60 alin.1 din Statutul Societăţii Cooperative Meşteşugăreşti (...) (...) în situaţia excluderii membrului cooperator din societatea cooperativă.

Potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 1/2005 (republicată) privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei „Societăţile cooperative sunt obligate să desfăşoare activităţile prevăzute de actul constitutiv exclusiv cu membrii cooperatori, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel.” Din aceste dispoziţii rezultă că, încheierea şi existenţa convenţiei individuale de muncă este condiţionată de calitatea persoanei de membru al cooperativei care implică aderarea la statut, pierderea calităţii de membru cooperator ducând la încetarea convenţiei individuale de muncă.

Conform art. 68 alin.1 din Statutul Societăţii Cooperative Meşteşugăreşti (...) (...) „calitatea de membru cooperator lucrător al societăţii cooperative încetează, odată cu încetarea convenţiei individuale de muncă…”.

Instanţa a reţinut că, contestatorii nu au făcut dovada că au atacat Hotărârea AGA nr. (...).2015 prin care s-a hotărât încetarea calităţii lor de membri cooperatori din societatea intimată, deşi potrivit art.26 alin.3 din Statut aveau posibilitatea să o conteste în termenul de 15 zile şi cu atât mai mult cu cât rezultă că au participat la această adunare din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de (...).2015 şi nici dovada că această hotărâre a fost anulată sau desfiinţată.

Conform art. 44 lit. f) din Normele de reglementare a raporturilor de muncă ce au ca temei legal convenţia individuală de muncă, convenţia individuală de muncă încetează „în situaţia în care membrul cooperator nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute în statut pentru a fi membru cooperator al societăţii şi a fost exclus”.

Faţă de aceste considerente instanţa a reţinut că dispoziţiile nr.134/(...).2015 şi nr.135/(...).2015, prin care au încetat convenţiile individuale de muncă ale contestatorilor, nr. 29/(...).1996 şi nr. 34/(...).1997, au fost emise de către intimată în baza hotărârii AGA nr. (...)/2015, prin care s-a hotărât încetarea calităţii de membru a contestatorilor, hotărâre care nu a fost anulată sau desfiinţată, părţile aflându-se astfel în situaţia unei încetări de drept a convenţiilor de muncă, datorată pierderii definitive de către contestatori a calităţii de membri cooperatori, calitate în considerarea căreia s-au încheiat între părţi convenţiile de muncă. Prin urmare instanţa a apreciat că deciziile contestate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv a formei, fiind vorba de o încetare de drept a convenţiilor de muncă a contestatorilor, constatarea trebuie făcută în scris prin decizia angajatorului, ceea ce s-a şi realizat în speţă şi întrucât deciziile emise de intimată nu sunt de concediere nu presupune obligaţia emiterii lor cu respectarea cerinţelor prevăzute de art.76 din Codul muncii, motiv pentru care a respins ca neîntemeiate capetele de cerere prin care contestatorii au solicitat anularea acestor dispoziţii şi pe cale de consecinţă şi cererile de reintegrare pe posturile ocupate anterior şi de plată a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat de la momentul emiterii dispoziţiilor de încetare a convenţiilor individuale de muncă şi până la momentul reintegrării efective pe posturi.

În ceea ce priveşte drepturile salariale restante solicitate instanţa a reţinut că potrivit art. 39 alin.1, lit. a) din Codul muncii salariatul are „dreptul la salarizare pentru munca depusă”, iar conform art. 40 alin. 2, lit. c) din Codul muncii angajatorul are obligaţia „să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă”.

Conform art. 120 alin. 1 din Codul muncii „Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară ”, iar conform art.123 alin. 1 din Codul muncii „În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.”

În ceea ce priveşte munca de noapte s-a apreciat că aceasta este considerată conform art. 125 alin. 1 Codul muncii ca fiind munca prestată între orele 22,00-6,00, salariaţii care prestează muncă în timpul nopţii beneficiind conform art.126 Codul muncii: „a) fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază; b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.”

Din probaţiunea administrată în cauză, atât din pontajele depuse cât şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză s-a reţinut că reclamanţii au efectuat atât ore suplimentare cât şi lucru în timpul nopţii, aceştia fiind încadraţi şi paznici până la data de (...).2015, când prin actele adiţionale nr. 93/(...).2015 şi 94/(...).2015 contestatorilor li s-a schimbat încadrarea în cea de ajutor mecanici.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară contabilă, expertul (...) fiind numit de către instanţă pentru efectuarea unei expertize contabile având ca şi obiective stabilirea valorii drepturilor salariale restante datorate de intimată reclamanţilor reprezentând: salariile neplătite sau plătite numai parţial pe perioada noiembrie 2013 - (...).2015, contravaloarea retribuţiei orelor lucrate suplimentar pentru perioada iunie 2012 - (...).2015 şi contravaloarea sporului pentru orele lucrate noaptea pentru perioada iunie 2012 - (...).2015.

Expertul contabil a concluzionat că intimata mai datorează contestatorilor, drepturi salariale neplătite sau plătite numai parţial în perioada noiembrie 2013 - (...).2015, contestatorului (C1) 2090 lei, iar contestatorului (C2) 2352 lei; contravaloarea retribuţiei orelor lucrate suplimentar pentru perioada iunie 2012 - (...).2015, contestatorului (C1) 3070 lei iar contestatorului (C2) 3164 lei şi contravaloarea sporului pentru orele lucrate noaptea pentru perioada iunie 2012 - (...).2015, contestatorului (C1) 5361 lei iar contestatorului (C2) 5298 lei.

Prin expertiza judiciară contabilă s-a stabilit că intimata datorează contestatorilor drepturi salariale reprezentând salarii neplătite sau plătite numai parţial, contravaloare ore lucrate suplimentar şi contravaloare spor pentru orele lucrate noaptea, contestatorului (C1) în cuantum total de 10.521 lei şi contestatorului (C2) în cuantum total de 10.814 lei.

S-a reţinut că, deşi expertiza a avut ca şi obiective calculul contravalorii retribuţiei orelor lucrate suplimentar pentru perioada iunie 2012 - (...).2015 şi calculul contravalorii sporului pentru orele lucrate noaptea pentru perioada iunie 2012 - (...).2015, la stabilirea cuantumului total al sumelor restante cuvenite contestatorilor expertul contabil a luat în calcul şi sumele aferente perioadei ianuarie-mai 2012, perioadă pentru care contestatorii nu solicită drepturi. Aceste drepturi calculate pentru perioada nesolicitată în petit de către contestatori sunt în cuantum de 362 lei pentru contestatorul (C1) şi 312 lei pentru (C2).

Instanţa a constatat că intimata nu a contestat existenţa obligaţiei sale de plată, de altfel aceste drepturi decurg din contract sau hotărârile AGA prin care s-au aprobat sporurile ce se pot acorda în funcţie de timpul lucrat, respectiv sporul de noapte de 15%, sporul pentru ore suplimentare de 75% şi sporul de week-end de 1%, ci a invocat în susţinerea poziţiei sale procesuale că plata parţială a drepturilor contestatorilor are la bază hotărârile Consiliului de administraţie pe perioada noiembrie 2013 – mai 2015 prin care s-au redus cu 50% la toţi cooperatorii pentru protejarea patrimoniului. Nicio dispoziţie a Legii nr.1/2005 republicată, lege specială nu cuprinde prevederi de reducere a drepturilor salariale, după cum se poate observa din cuprinsul proceselor verbale întocmite cu ocazia şedinţei consiliului de administraţie al intimatei pe perioada de mai sus, nu se face nici o trimitere la vreun text de lege incident şi nici la o clauză din convenţiile încheiate între părţi, deoarece prin convenţiile de muncă părţile nu au stipulat o astfel de clauză. Legea specială nr.1/2005 republicată privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei se completează cu prevederile Codului muncii, ale prevederilor art.169 alin.1 şi 2 Codul muncii conform cărora nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afară de cazurile şi condiţiile prevăzute de lege iar reţinerile din salariu nu pot fi efectuate decât în baza unei hotărâri judecătoreşti, ori câtă vreme nu s-a făcut dovada unui titlu executoriu în baza căruia a procedat la reţinerile din drepturile salariale cuvenite contestatorilor, instanţa a apreciat că în mod neîntemeiat au fost efectuate aceste reţineri.

Pentru perioada solicitată de contestatori, conform convenţiilor de muncă, actele adiţionale la acestea, hotărârile AGA ale intimatei prin care s-au aprobat sporurile ce se pot acorda în funcţie de timpul lucrat, respectiv sporul de noapte de 15%, sporul pentru ore suplimentare de 75% şi sporul de week-end de 1% şi având în vedere expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză, instanţa a apreciat că, intimata datorează contestatorului (C1) suma de 10.159 lei (10.521 lei – 362 lei) cu titlu de drepturi salariale restante iar contestatorului (C2) suma de 10.502 lei (10.814 lei– 312 lei), reprezentând drepturi salariale băneşti restante.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept instanţa a admis capetele de cerere ale contestaţiei privind plata drepturilor salariale restante şi a obligat intimata la plata în favoarea contestatorului (C1) a sumei de 10.159 lei reprezentând drepturi salariale băneşti restante aferente perioadei iunie 2012 – (...).2015 şi în favoarea contestatorului (C2) a sumei de 10.502 lei reprezentând drepturi salariale băneşti restante aferente perioadei iunie 2012 – (...).2015.

În temeiul art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având în vedere soluţia de admitere în parte a acţiunii, reţinând culpa procesuală a intimatei, a fost obligată aceasta la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 3429 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu expert suma de 3029 lei şi onorariu parţial avocat suma de 400 lei, justificate cu chitanţele de plată depuse la dosar.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutiţi de la plata taxelor de timbru, au declarat apel contestatorii (C1) şi (C2), solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei, admiterea în totalitate a acţiunii, anularea dispoziţiilor de încetare a convenţiilor individuale de muncă, reintegrarea pe posturile deţinute anterior, obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat din momentul emiterii deciziilor până la reintegrarea efectivă, reactualizarea sumelor de plată cu indicele de inflaţie, dobânda penalizatoare, menţinerea dispoziţiei privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu reactualizarea acesteia cu indicele de inflaţie, cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la naşterea fiecărei obligaţii de plată, cu cheltuieli de judecată integrale în primă instanţă şi în apel; intimata SCM (...) (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei în sensul plăţii doar a 50% din retribuţia cuvenită, excluzând sumele calculate ca ore suplimentare şi spor de noapte, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

Prin motivele de apel, apelanţii contestatori (C1) şi (C2), au invocat că deciziile de încetare a convenţiilor individuale nu sunt motivate în fapt, nu rezultă motivul pentru care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, eronat s-a reţinut că nu ar fi decizii de concediere, că ar fi o încetare de drept a convenţiilor de muncă, deşi, în materia dreptului muncii angajatorul este obligat a motiva efectiv orice decizie legată de raporturile de muncă, fiind interzis a folosi în faţa instanţei alte motive decât cele menţionate în decizia de încetare a raporturilor de muncă.

Nu poate fi acceptată motivarea ulterioară a deciziilor de încetare a convenţiilor de muncă, apărarea cum că ar fi avut loc o încetare a raporturilor de muncă datorită pierderii calităţii de membri cooperatori, motivarea aceasta neregăsindu-se în dispoziţiile atacate. A avut intimata o poziţie oscilantă, a invocat prin întâmpinare ca drept temei al încetării raporturilor de muncă pretinse abateri disciplinare, alt motiv decât cel reţinut de prima instanţă.

Urmare a anulării dispoziţiilor de încetare a convenţiilor de muncă, se impune reintegrarea, plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat din data de (...).2015 până la efectiva reintegrare. Nu s-a dispus reactualizarea drepturilor acordate cu indicele de inflaţie, plata dobânzii penalizatoare, deşi au solicitat astfel prin precizarea acţiunii.

S-au invocat în drept art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Apelanta SCM (...) (...), prin motivele de apel a invocat că s-a ignorat apărarea sa prin care a reclamat situaţia precară economico financiară ce a făcut ca plata integrală a salariilor să fie imposibilă în ceea ce îi priveşte pe toţi salariaţii nu doar pe contestatori. Prin Hotărâri repetate al Consiliului de Administraţie în perioada noiembrie 2013-mai 2015 s-a hotărât reducerea retribuţiilor cu 50% la toţi cooperatorii pentru protejarea patrimoniului, o posibilă intrare în faliment, astfel că se impun a fi reduse drepturile acordate.

Este o soluţie discriminatorie ca să fie plătiţi contestatorii cu mai mult de 50% decât ceilalţi cooperatori câtă vreme nici nu au existat realizări băneşti de unde să fie plătiţi. Aceştia au fost membri cooperatori şi lucrători, primează calitatea de membru, puteau ataca Hotărârile de diminuare dar nu au făcut-o.

Nu există fişă de pontaj a orelor suplimentare în care să fie evidenţiate, s-a făcut de expert un calcul în baza declaraţiilor martorilor ce nu pot fi luate în considerare. Sporurile de noapte nepontate s-au calculat de expert în baza Hotărârii nr. 4/2003 a Consiliului Naţional al Cooperaţiei ce nu îi este aplicabilă, nu au aderat la aceasta, s-a înfiinţat doar în anul 2005, la negocierea convenţiei de muncă nu s-a acordat acel spor de noapte.

S-au invocat în drept art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SCM (...) a solicitat respingerea apelului reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată. Raporturile juridice ale societăţii cooperatiste sunt reglementate de legi speciale faţă de cele de drept comun. Doar membrii cooperatori pot presta muncă în cadrul cooperativei, exclusiv în baza unei convenţii individuale de muncă, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 1/2005, pierderea calităţii duce automat la desfiinţarea convenţiei individuale de muncă, aspecte corect sesizate de instanţa de fond.

(C1) şi (C2), prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea apelului declarat de SCM (...) (...), cu cheltuieli de judecată. Probele administrate au dovedit achitarea doar parţială a drepturilor lor salariale, potrivit expertizei efectuate, potrivit reglementărilor legale şi ale apelantei.

Sporurile pentru munca de noapte, pentru ore suplimentare, nivelul acestora reiese din Hotărârea adunării generale din data de (...).2013, martorii au confirmat că au lucrat constant ore suplimentare, că efectuau muncă de noapte, doar ei efectuau în fiecare noapte pază la societate, pe tot week-endul, nu li se poate diminua salariul, nu au avut legătură cu activitatea de producţie, nu există vreo prevedere în Legea nr. 1/2005 care să acorde angajatorului dreptul de-a diminua salariile, lege ce se completează cu Codul Muncii, orice reţinere putând avea loc doar în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Potrivit convenţiei individuale, privind raporturile de muncă din organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, nr. (...).1996, filele 8-11 dosar de fond, între (C1) şi (...) s-a încheiat o convenţie individuală privitor la raporturile de muncă, acesta în calitate de cooperator urmând a exercita funcţia de paznic, începând cu data de 01.08.1996, acelaşi gen de convenţie fiind încheiată sub nr. (...).1997 şi cu apelantul (C2), ce şi-a început activitatea de paznic din data de 03.11.1997, aflată în dosar de fond filele 12-15.

Din cuprinsul dispoziţiilor nr. 134/(...).2015 şi nr. 135/(...).2013, emise de apelanta intimată, aflate în dosar fond filele 6-7, ce fac obiectul prezentului litigiu, Curtea a reţinut faptul că, s-a decis ca începând cu data de (...).2015 să înceteze convenţiile susmenţionate, având în vedere prevederile cuprinse în Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, a Statutului SCM (...), a art. 60 alin. 3 şi a Hotărârii AGA nr. (...).2015, art.6.

Prin Hotărârea nr.(...).2015, fila 33 dosar de fond, luată de Adunarea Generală Ordinară a cooperatorilor, la art. 6 s-a aprobat excluderea din cooperativă a asociaţilor (C1) şi (C2), anularea părţilor sociale deţinute, prin răscumpărare. Din cuprinsul procesului verbal din data de (...).2015 al Adunării Generale Ordinare a membrilor cooperatori, filele 34-35 dosar de fond, Curtea reţine faptul că s-au prezentat abaterile de la disciplina muncii şi prejudiciile create de apelanţii contestatori, fiind aprobat cu 12 voturi încetarea convenţiilor de muncă a acestora şi excluderea din cooperativă, anularea părţilor sociale.

Din cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond de către apelanta intimată, Curtea a reţinut că aceasta nu a invocat în apărare alte aspecte decât cele arătate în cele două dispoziţii, ci doar a arătat problemele create, nefiind astfel vorba de indicarea altui temei decât cel avut în vedere la încetarea raporturilor de muncă, criticile în acest sens nefiind fondate, neexistând astfel o poziţie oscilantă.

Analizând copia extrasului din statutul SCM (...), fila 76 dosar de fond, Curtea a reţinut că la art. 60 aliniat 1 litera b) s-a stabilit pierderea calităţii de membru cooperator urmare a excluderii membrului cooperator. Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 16 aliniat 2 din Legea nr. 1/2005 societăţile de genul apelantei intimate, cooperativă, sunt obligate să-şi desfăşoare activitatea exclusiv cu membrii cooperatori, dacă prin actul constitutiv nu s-a stabilit altfel, deci, convenţiile în baza cărora apelanţii contestatori au devenit salariaţi au avut în vedere calitatea acestora de membri cooperatori, astfel că, pierderea acestei calităţi, potrivit celor hotărâte la data de (...).2015 şi arătate mai sus, a determinat implicit încetarea celor două convenţii individuale, Hotărârea Adunării Generale Ordinare nefiind contestată, anulată sau desfiinţată, cum corect a reţinut instanţa de fond.

Câtă vreme în art. 44 litera f) din Normele de reglementare a raporturilor de muncă s-a stabilit faptul că încetează convenţia de muncă în situaţia în care membrul cooperator nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute în statut pentru a fi membru cooperator şi a fost exclus, întrucât în cele două dispoziţii contestate s-a indicat temeiul pentru care se dispune încetarea convenţiilor individuale de muncă, fiind vorba despre o încetare de drept a acestora nu de o concediere, nu se impunea emiterea acestora cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 76 din Codul Muncii. De altfel, câtă vreme în cuprinsul celor două dispoziţii s-au indicat, chiar dacă doar succint, temeiurile pentru care s-au luat măsurile, aspecte cunoscute de către foştii membrii cooperatori care au fost de faţă la Adunarea Generală Ordinară, potrivit procesului verbal susmenţionat, criticile sunt nefondate.

Ca urmare, cererile de reintegrare, de plată a drepturilor salariale de care au fost lipsiţi din momentul emiterii celor două dispoziţii până la reintegrarea efectivă pe posturile deţinute anterior, nu puteau primi o dezlegare favorabilă.

Referitor la drepturile salariale acordate de instanţa de fond pentru munca de noapte, pentru orele suplimentare prestate de apelanţii contestatori, atâta timp cât pontajele aflate în copie la dosarul de fond, declaraţiile martorilor audiaţi, au confirmat faptul că aceştia au lucrat ca paznici pe tip de noapte, că au efectuat ore suplimentare, expertiza efectuată în cauză relevând o diferenţă salarială în acest sens, neacordată de fostul angajator, raportat la prevederile cuprinse în art. 39 aliniat 1, litera a), art. 120 aliniat 1, art. 123 aliniat 1, art. 112, art. 125 aliniat 1, art. 126 din Codul muncii, evidenţiate corect de către instanţa de fond, în mod corect s-a dispus în acest sens, criticile nefiind fondate.

Faptul că s-a confruntat cooperativa cu probleme financiare, că s-a hotărât diminuarea salariilor cu 50%, nu sunt aspecte care să poată determina neacordarea drepturilor legale, diminuarea acestora, reţinerile din salariu putând opera, cum corect a reţinut instanţa de fond, potrivit art. 169 aliniat 1 din Codul Muncii, doar în baza unei hotărâri judecătoreşti, care nu există în speţă, criticile nefiind astfel fondate. Împrejurarea că celorlalţi membri cooperatori li s-a aplicat diminuarea hotărâtă nu este de natură a înlătura cele corect sesizate de către instanţa de fond, nici motivele legate de o preîntâmpinare a intrării în faliment.

Referitor la calculul de către expert a drepturilor cuvenite pentru munca prestată pe timp de noapte, pentru orele suplimentare, atâta timp cât potrivit art. 126 aliniat 1 Codul muncii, se prevede acordarea unui spor de 25 % din salariul de bază pentru munca prestată pe timp de noapte, respectiv de 75% potrivit art. 123 aliniat 2 Codul muncii pentru munca suplimentară, dispoziţii ce nu sunt contrare celor reţinute de către expert, chiar dacă acesta a avut în vedere Hotărâri ale Consiliului Naţional, criticile în acest sens sunt neavenite.

Cât priveşte cererea de acordare a drepturilor salariale restante, a cheltuielilor de judecată, actualizate cu indicele de inflaţie, acordarea dobânzii penalizatoare, acestea au fost solicitate prin precizarea acţiunii, fila 51 dosar de fond, însă, instanţa nu s-a pronunţat în acest sens, astfel că, întrucât este vorba de o omisiune a pronunţării asupra unui capăt de cerere, completarea hotărârii potrivit art. 445 Cod procedură civilă nu poate fi cerută pe calea apelului ci doar a celei de completare a hotărârii în sensul art. 444 Cod procedură civilă, motive pentru care, Curtea nu a dat curs astfel acestor cereri.

Faţă de toate considerentele expuse, în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel a respins ca nefondate ambele apeluri şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică, neimpunându-se astfel a fi acordate cheltuieli de judecată în această fază procesuală.

Domenii speta

Spete similare