Acţiune în constatare, uzucapiune, posesie echivocă, posesie corpore alieno, moştenitori

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploieşti, str. Bd. Republicii, nr. 2, jud. Prahova, B domiciliată în Ploieşti, jud. Prahova şi C domiciliată în Ploieşti, jud. Prahova.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 07.11.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea la data de 21.11.2017, când a pronunţat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.04.2015 pe rolul acestei instanţe reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Ploieşti prin Primar, B şi C a solicitat instanţei a prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate că împreună cu pârâtele B şi C a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilul teren situat în Ploieşti, judeţ Prahova, în suprafaţă de aproximativ 367 mp, categoria de folosinţă curţi construcţii, să dispună partajul acestui teren şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1952 bunicul său, a început o posesie utilă, continuă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, asupra terenului în suprafaţa de aproximativ 367 mp, care se afla în continuarea imobilului casă de locuit şi teren proprietatea sa.

Reclamanta a precizat că la data de 29.07.1958 a decedat bunicul său, unica moştenitoare a acestuia fiind mama reclamantei, care a continuat posesia asupra terenului. Începând cu data de 25.01.1969 când a decedat mama reclamantei, posesia asupra terenului a fost continuată de către reclamantă împreună cu fratele său, soţul pârâtei B şi tatăl pârâtei C, celelalte persoane cu vocaţie succesorală la moştenirea defunctei fiind străini de succesiune prin neacceptare, şi prin renunţare, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor.

Reclamanta a menţionat că la data de 08.12.2006 a decedat fratele său, moştenitori cu vocaţie succesorală fiind pârâtele B şi C.

Reclamanta a afirmat că până la data decesului său, defunctul a stăpânit împreună cu reclamanta terenul, iar după decesul acestuia, reclamanta a stăpânit terenul împreună cu moştenitorii acestuia.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1864, art. 1847, art. 1890 vechiul C.civ., art. 111 vechiul Cpc., art. 35 Cpc. şi art. 983 Cpc.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 4701,60 lei, conform art. 3 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Pârâtele B şi C au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională la data de 10.06.2015 prin care au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de aproximativ 367 mp situat în Ploieşti, judeţ Prahova prin uzucapiune de către cele două pârâte.

Pârâtele au arătat că posedă terenul de peste 30 de ani în mod continuu, paşnic, public şi sub nume de proprietar, terenul aflându-se în posesia acestora şi în prezent.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei, pârâtele au arătat că aceasta nu s-a interesat de teren, nu a plătit taxele şi impozitele aferente de mai bine de 30 de ani.

În drept, pârâtele şi-au întemeiat cererea reconvenţională pe dispoziţiile art. 111 Cpc., art. 1846, art. 1847 şi art. 1890 C.civ. şi art. 115 – 119 Cpc.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 4701,60 lei, conform art. 3 alin. 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

Pârâtul Municipiul Ploieşti prin Primar nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege în acest sens.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională la data de 07.07.2015 prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Reclamanta-pârâtă a arătat că termen de prescripţie achizitivă de 30 de ani nu este împlinit pentru pârâtele-reclamante, iar din certificatul de moştenitor, prin care s-a dezbătut succesiunea defunctei, rezultă că bunurile din masa succesorală a acestei sunt stăpânite în indiviziune.

Reclamanta-pârâtă a precizat că după decesul mamei sale, fratele său a locuit în casa edificată pe terenul în cauză cu acordul acesteia întrucât nu avea o altă locuinţă, contribuind în mod nemijlocit la toate cheltuielile aferente imobilului.

De asemenea, reclamanta-pârâtă a arătat că după decesul fratelui său, pârâtele B aşi C i-au interzic accesul pe teren, fiind împiedicată prin violenţă şi ameninţări.

Prin cererea formulată la data de 15.04.2016 pârâtele-reclamante au solicitat să se constate că reclamanta-pârâtă este străină de succesiunea defunctului prin neacceptarea acestei în termen de 1 an şi să se constate calitatea pârâtelor-reclamante de moştenitoare.

La termenul de judecată din data de 06.09.2016 instanţa a respins solicitarea de modificare a cererii reconvenţionale ca fiind tardivă.

Analizând acţiunea formulată şi cererea reconvenţională, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, începând cu anul 1952 bunicul reclamantei-pârâtei, a început posesia asupra terenului în suprafaţa de aproximativ 367 mp, care se afla în continuarea imobilului casă de locuit şi teren proprietatea sa. La data de 29.07.1958 acesta a decedat, unica moştenitoare fiind mama reclamantei-pârâte, care a continuat posesia asupra terenului.

La data de 25.01.1969 a decedat mama reclamantei, moştenirea acesteia fiind dezbătută prin certificatul de moştenitor (f 14), prin care s-a stabilit că moştenitorii săi sunt defunctul Z, în calitate de fiu, şi A, reclamanta-pârâtă,în calitate de fiică, fiind străini de succesiune X şi Y.

Z a decedat la data de 08.12.2006, succesiunea acestuia nefiind dezbătută.

După decesul lui Z, teren a fost deţinut în fapt de către pârâtele-reclamante, B şi C.

Prin raportul de expertiză specialitate topografie (f 212) realizat în cauză, a fost identificat terenul în suprafaţă 372 mp indiviz din suprafaţa totală de 522 mp situat în Ploieşti, judeţ Prahova, conform planului de situaţie anexat raportului.

Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii a fost formulată la data de 06.04.2015, după data intrării în vigoare a noului cod civil.

Însă, potrivit art. 82 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 dispoziţiile art. 930–934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. Cu privire la imobilele pentru care, la data începerii posesiei, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

Astfel, în cauza de faţă vor fi aplicabile dispoziţiile privind uzucapiunea din vechiul cod civil, deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, imobilul în litigiu nu este înscris în Cartea funciară nici în prezent şi nici la momentul începerii posesiei.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege. Pentru a dobândi dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată trebuie îndeplinite două condiţii prevăzute de art. 1890 cod civil: bunul să fie posedat în tot timpul prevăzut de lege, respectiv 30 de ani, şi posesia să fie utilă, neafectată de vreun viciu.

Potrivit art. 1847 vechiul C.civ. pentru a fi natură a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune posesia trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Instanţa reţine că, în cauza de faţă, terenul a fost deţinut în fapt de către pârâtele-reclamante începând cu data de 08.12.2006, când a decedat Z. După această dată reclamanta-pârâtă nu mai deţinut respectivul teren, astfel cum rezultă din răspunsurile acesteia la interogatoriu.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta-pârâtă a susţinut că după decesul mamei sale, a posedat terenul împreună cu fratele său, Z, însă prin răspunsul la interogatoriu aceasta a afirmat fratele său nu îi dădea voie să se ocupe de respectivul teren.

Pentru ca stăpânirea unui lucru să poată fi calificată drept posesie trebuie să fie îndeplinite cumulativ două elemente: elementul material – corpus şi elementul psihologic, intenţional – animus. Elementul material reprezintă contactul direct cu bunul, concretizat în orice fel de acte materiale, iar elementul psihologic constă în intenţia celui care stăpâneşte bunul de a efectua această stăpânire pentru sine, de a se comporta cu privire la lucru ca un proprietar.

Elementul material poate fi exercitat, nu numai personal, ci şi corpore alieno, prin altă persoană, care deţine bunul în numele posesorului.

Având în vedere că reclamanta-pârâtă a recunoscut faptul că fratele său, Z şi, ulterior, pârâtele-reclamante, i-au refuzat accesul pe terenul a cărui uzucapiune o solicită, instanţa apreciază că reclamanta-pârâtă nu a întrunit în persoana sa elementul material al posesie, aceasta nedeţinând în nume propriu respectivul teren.

Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată reclamanta-pârâtă a susţinut că a exercitat posesia asupra terenului împreună cu fratele său, având în vedere certificatul de moştenitor emis pentru dezbaterea succesiunii mamei acestora, iar deşi la interogatoriu reclamanta-pârâtă recunoaşte că fratele nu i-a dat voie să se ocupe de teren, din susţinerile reclamantei-pârâte rezultă că aceasta i-a permis lui Z să deţină terenul ca fiind parte din masa succesorală a acestora.

De asemenea, instanţa reţine din declaraţia martorului M că defunctul Z a precizat că deţine terenul ca fiind moştenire de la bunicii săi.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază că posesia exercitată de către defunctul Z este echivocă, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă acesta a posedat terenul în cauză în nume propriu, apreciind că numai el este proprietar, sau a posedat şi în numele reclamantei-pârâtei, apreciind că terenul face parte din masa succesorală rămasă de pe urma mamei lor, a cărei moştenitori sunt.

În consecinţă, instanţa apreciază că posesia exercitată de către defunctul Z nu este utilă, astfel că nu se poate invocat joncţiunea posesiei cu privire la aceasta.

Instanţa constată că după anul 2006, terenul a fost deţinut de către pârâtele-reclamante B şi C, care au afirmat că au posedat acest teren în nume propriu, însă până în prezent nu a fost împlinit termenul de 30 de ani prevăzut de lege, pentru a putea opera uzucapiunea.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea de chemarea în judecată şi cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Instanţa va constata că reclamanta-pârâtă a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 7.106 lei, iar pârâtele-reclamante au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 5.701,60 lei.

În temeiul art. 453 Cpc., instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părţi şi va obliga pârâtele-reclamante B şi C la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1404,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă A în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploieşti, str. Bd. Republicii, nr. 2, jud. Prahova, B şi C, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reconvenţională formulată de către pârâtele-reclamante Bşi C ca neîntemeiată.

Constată că reclamanta-pârâtă a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 7.106 lei, iar pârâtele-reclamante au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 5.701,60 lei.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de către cele două părţi.

Obligă pârâtele-reclamante B şi C la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1404,40 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 21.11.2017.

Domenii speta

Spete similare