Conflict de competentă ivit intre sectiile civile ale Tribunalului Constanta. Actiune in regres formulată de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule. Competenta sectiei a II-a civile în solutionarea actiunii.

Ori de câte ori obiectul litigiului este legat de anumite activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ale unui comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, competenţa aparţine Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa.

Aceasta este şi situaţia dosarului de faţă în care reclamantul (care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege) solicită obligarea pârâtului la plata unor sume de reprezentând despăgubiri ca urmare a efectuării unor laţi ce reprezintă, esen?ialmente, una dinte activităţile principale pe care o desfăşoară reclamantul (art. 32 alin. 2 lit. b BAAR de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33 – garant al despăgubirii persoanelor prin accidente aleunor vehicule dar care nu era asigurat pentru RCA).

Decizia Î.C.C.J. nr. 18/2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, Secţia a II-a Civilă, la data de 24.09.2018, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din  România a solicitat, în art.1349 şi urm. C. civ., art.192 C.pr.civ, art. 32 alin. 6 din Legea 132/2017, în contradictoriu cu pârâtul [...], obligarea acestuia la plata sumei de 502.552,72 lei reprezentând: 135.171 lei despăgubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 315.399 lei despăgubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 3.000 lei despăgubiri achitate persoanei prejudiciate [...]; 48.982,72 lei dobândă penalizatoare calculată de la data la care s-a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii.

În motivarea cererii lui, reclamantul a arătat că, în data de 03.01.2010, s-a produs un accident de circulaţie, în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare [...] condus de pârâtul din prezenta acţiune în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitului [...]; ulterior producerii accidentului, nu s-a făcut dovada valabilităţii unei poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de persoana responsabilă pentru producerea accidentului, situaţie în care, conform prevederilor art.33 din Legea 132/2017, B.A.A.R. a garantat plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.

Prin încheierea nr. 630/02.10.2018, Tribunalul Constanţa, Secţia a II-a Civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I civile din cadrul Tribunalului Constanţa, considerând că litigiul de faţă nu este unul promovat între profesionişti, conform art.3 alin.2-3 Codul Civil.

Instanţa a reţinut că litigiul de faţă are natura unui conflict de drept civil în sens strict, care exclude jurisdicţia Secţiei a II-a civilă, aplicabilă litigiilor între profesionişti, aceasta întrucât nici una dintre părţile implicate în litigiu nu este profesionist, iar judecata nu priveşte acte sau fapte legate de activitatea profesionistului ori de persoana profesionistului.

Secţia a II-a Civilă a avut în vedere obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 3 alin. 2-3 din Noul Cod Civil şi cele ale art. 32 din Legea 132/2017, conform cu care B.A.A.R. este o asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, raportat la care natura cauzei, a reţinut că litigiul intră în sfera celor  ce urmează a fi soluţionate de secţia I civilă a Tribunalului  Constanţa.

Prin încheierea din 12.10.2018, Tribunalul Constanţa, Secţia I Civilă, în temeiul art.200 alin.2 C.pr.civ., s-a dispus trimiterea dosarului la Secţia a II-a civilă şi constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a înaintat dosarul Cur?ii de Apel Constanţa - secţia I civilă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a observat că, în litigiul dedus judecăţii, una dintre părţi are calitatea de profesionist în sensul dispoziţiilor art.3 alin.2-3 din Codul civil în vigoare, potrivit cărora sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, înţeleasă ca exercitare sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ; apoi, potrivit art. 32 din Legea nr. 132/2017, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR) se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, indiferent de forma de organizare şi de statul în care îşi au sediul social, care, în baza legii, au dreptul să practice în România asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule.

Prin urmare, a considerat tribunalul, reclamantul este o entitate cu personalitate juridică şi este, indubitabil, un profesionist, din moment ce este format din toate societăţile de asigurare, ce au statut de comerciant. Astfel, specificitatea raporturilor dintre părţi atrage o jurisdicţie specială, în raport de art. 36 alin. 3 din Legea nr.304/2004, potrivit cu care în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale.

Analizând problema căreia dintre secţiile civile ale Tribunalului Constanţa îi revine competenţa soluţionării prezentei cauze, Curtea apreciază că Secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa este competentă să soluţioneze acţiunea civilă având ca obiect acţiune în pretenţii formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din  România

Concluzia rezultă din interpretarea considerentelor deciziei nr. 18/2016 a Î.C.C.J. în privinţa criteriilor că ar permite delimitarea competenţei materiale între secţiile civile ale tribunalelor în materia litigiilor în care una dintre părţi are calitatea de profesionist .

Curtea de Apel apreciază că, în esen?ă, sfera litigiilor de competen?a secţiilor specializate în litigiilor cu profesionişti include toate acele litigii legate de activitatea profesioni?tilor, mai puţin acelea pentru care legea specială (în special cea anterioară adoptării noului cod civil) prevedea că sunt de competenţa secţiilor civile şi acelea în care calitatea de „profesionist” nu are nicio legătură nu dreptul dedus judecă?ii (spre exemplu cauzele privind înscrierile în cartea funciară).

Trebuie remarcat aceea că, în concepţia monistă a noului Cod civil, noţiunile  „comerciant” (şi corolarul acestei litigii comerciale) şi de litigiu de „drept civil în sens strict” nu mai există, fiind instituit un nou concept, acela de „profesionist”, care este singurul criteriu consacrat de Cod care ar putea fi utilizat pentru delimitarea sferei litigiilor de competen?a secţiilor civile ale tribunalelor.

Decizia nr. 18/17.10.2016 a Înaltei Cur?i  de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, chiar dacă nu a lămurit problema competenţei funcţionale a tribunalelor specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, a înlăturat definitiv interpretarea conform căreia revin acestor instanţe (mutatis mutandis, uneia dintre secţiile civile ale tribunalelor) toate litigiile dintre profesionişti, independent de obiectul litigiului; s-a impus interpretarea conform căreia, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

 Trebuie subliniat că aceste dispoziţii legale stabilesc drept criterii în funcţie de care se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii obiectul şi natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii, iar alte criterii nu ar trebui avute în vedere.

Cum natura unui litigiu nu mai poate fi stabilită doar din simpla cercetare a calităţii păr?ilor ca fiind profesioni?ti sau nu, stabilirea competenţei presupune identificarea în speţa de faţă a elementele comune în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Astfel, Legea nr. 71/2011 prevede la art. 226 alin. (1) că, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; b) cererile în materia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Deşi, din lecturarea acestor dispozi?ii legale, este greu de făcut o diferenţiere între litigiile al căror obiect ar justifica înfiinţarea unor complete specializate şi cele căror natură impune judecarea altor litigii de aceleia?i complete specializate, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 părând a se enumera, exemplificativ, numai litigii al căror obiect ar atrage o competenţă specială, trebuia admis că, în realitate ceea ce este comun celor 4 ipoteze expuse este implicarea unui „profesionist”  în „exploatarea unei întreprinderi”.

Astfel, ori de câte ori obiectul litigiului este legat de anumite activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ale unui comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, competenţa aparţine Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Constanţa.

Aceasta este şi situaţia dosarului de faţă în care reclamantul (care îndeplineşte atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare, de centru de informare, precum şi alte atribuţii conferite prin lege) solicită obligarea pârâtului la plata unor sume de reprezentând despăgubiri ca urmare a efectuarii unor laţi ce reprezintă, esen?ialmente, una dinte activităţile principale pe care o desfăşoară reclamantul (art. 32 alin. 2 lit. b BAAR de organism de plată a despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art. 33 – garant al despăgubirii persoanelor prin accidente aleunor vehicule dar care nu era asigurat pentru RCA).

Faţă de acestea, reţinând - astfel cum a subliniat Î.C.C.J. în decizia nr. 18/2016, par. 156-157, dar într-o interpretare per a contrario – că nu mai există suport în normele de drept material pentru o calificare a litigiilor, aptă să atragă o anumită competenţă în favoarea instanţelor nespecializate, de „drept comun” în privin?a litigiilor care tradi?ional, sub imperiul fostului Cod Comercial, erau nu considerate „comerciale” (fiind astfel înlăturată motivarea Secţiei I Civilă a Tribunalului Constanţa, care trimitea la orientarea doctrinei de drept comercial  vizând natura civilă a litigiilor în care se discuta un drept real asupra unor imobile – opinie deloc motivată pe anumite prevederi legale, ci doar impusă de respectarea unei concepţii statornicite în mod istoric), fiind de domeniul evidenţei că litigiul de faţă este legat de activitatea desfăşurată de reclamant care este un profesionist ce exploatează o întreprindere, se va constata că Secţia a II-a civilă a Tribunalului Constanţa este competentă să soluţioneze acţiunea civilă având ca obiect pretenţii.

Domenii speta

Spete similare