Nulitate act juridic

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile având ca obiect ,,constatare nulitate act juridic” formulată de reclamanţii L E şi SFV in contradictoriu cu pârâtul A A A.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în data de 22.01.2018 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, a amânat pronunţarea pentru data de 29.01.2018, iar la data de 29.01.2018 instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 12.02.2018, dată la care a pronunţat următoarea hotărâte:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.03.2017 sub nr. 6124/281/2017, reclamanţii LE şi SFV au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A A A, să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit „chitanţă” din data de 13.02.2008 pentru cauză ilicită, imorală şi pentru violenţă morală, precum şi constatarea nulităţii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. …., ca o consecinţă juridică a nulităţii actului principal, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat, în esenţă, că pentru a o determina pe reclamanta L E să semneze chitanţa contestată, pârâtul a exercitat asupra acesteia acte de violenţe morală, reclamanta dându-şi consimţământul la încheierea acestui act sub ameninţarea că fiul său, care obţinuse un împrumut de la pârât, va  fi bătut crunt dacă nu achita datoria „care includea şi camăta, dobânda de 50% aplicată de pârât”.

De asemenea, reclamanţii au mai afirmat că în baza acestei chitanţe obţinute abuziv, prin fraudarea legii, pârâtul a obţinut titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. …., în temeiul căruia a declanşat procedura executării silite împotriva sa.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 955, 956 şi 966 C.civ. de la 1864.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului, precum şi proba testimonială cu un martor.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S FV, motivat de faptul că acesta nu este semnatar al înscrisului a cărui nulitate absolută se solicită şi nici parte în dosarul nr. …..

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii introductive ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul a arătat, în esenţă, că reclamanta L E a exprimat un consimţământ valabil, neviciat, la încheierea înscrisului denumit „chitanţă” din data de 13.02.2008, iar titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr… pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. …. este unul legal şi temeinic.

În continuare, pârâtul a învederat că acea chitanţă contestată de reclamanţi a fost întocmită în baza liberului acord de voinţă al părţilor, reclamanta urmărind prin acesta să îl exonereze pe fiul său de răspunderea penală, întrucât pârâtul formulase împotriva acestuia o plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de furt a unui autoturism.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 955, 956 şi 966 C.civ. de la 1864.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului, precum şi proba testimonială cu doi martori.

La termenul de judecată din data de 20.11.2017 instanţa a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S FV, invocată de pârât.

La solicitarea părţilor, în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cu interogatoriu şi proba testimonială.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C.p.c., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S F V, invocată de pârât, instanţa reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, în contextul intrării în vigoare a Nolui Cod civil la data de 01.10.2011, trebuie observat că, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a noului cod civil, contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa.

Faţă de data întocmirii celor două înscrisuri contestate în speţă, instanţa observă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil de la 1864.

Astfel, potrivit art. 955-957 Cod civil de la 1864, sancţiunea pentru violenţă este nulitatea relativă, iar actul încheiat pentru cauză ilicită sau imorală este sancţionat cu nulitatea absolută (după cum reiese din interpretarea art. 968 Cod civil de la 1864).

După cum au fost interpretate pe cale pretoriană aceste sancţiuni, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, spre deosebire de nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată.

În justificarea calităţii sale procesuale active, reclamantul S FV a susţinut că este proprietarul imobilului cu privire la care s-a demarat procedura executării silite solicitate de pârât.

Instanţa constată că nici înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanţă” (fila 11) şi nici sentinţa civilă nr. … (fila 19) nu privesc imobilul reclamantului, ci atestă doar raporturi juridice încheiate între pârât şi reclamanta L E.

Faptul că prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr. … s-a constatat inopozabilitatea faţă de pârâtul din prezenta cauză a contractului prin care reclamanta L E i-a vândut reclamantului S F V imobilul la care cel din urmă a făcut referire nu îi atribuie reclamantului legitimitate procesuală activă în prezenta cauză, deoarece prin această sentinţă nu a fost afectat dreptul de proprietate al reclamantului.

Pe de altă parte, reclamantul este complet străin de raporturile juridice constatate prin înscrisurile contestate în speţă,

Astfel, instanţa apreciază că reclamantul SFV nu justifică un interes legitim în invocarea nulităţii absolute a înscrisurilor în litigiu.

Cât priveşte sancţiunea nulităţii relative aplicabilă pentru viciul de consimţământ al violenţei, aşa cum se menţiona în precedent, aceasta poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată.

Or, în speţă, este evident că reclamantul SFV nu are calitate procesuală activă pentru invocarea acestei sancţiuni, atâta vreme cât este un terţ faţă de înscrisurile contestate.

Conchizând, instanţa constată că excepţia analizată este întemeiată astfel că, în temeiul art. 40 C.p.c., o va admite şi va respinge cererea formulată de reclamantul SFV, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Analizând, în continuare, fondul cererii formulate de reclamanta L E, instanţa reţine următoarele:

Referitor la petitul având ca obiect anularea înscrisului sub semnătură privată denumit „chitanţă” din data de 13.02.2008, având în vedere considerentele sentinţei civile nr. .. pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. … (fila 19), instanţa constată că valabilitate acestui înscris a intrat în puterea lucrului judecat, în speţă prezumţia de lucru judecat operând aşadar cu efect pozitiv.

Astfel, potrivit art. 430 alin. 1 şi 2 C.p.c., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată” „Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă” iar potrivit art. 431 alin. 2 C.p.c., „Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă”.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul (obiectul fiind diferit), dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nici nu o poate ignora.

Oricum, dincolo de incidenţa prezumţiei puterii de lucru judecat, instanţa reţine că reclamanţii nu au reuşit să facă dovada incidenţei niciunui caz de nulitate a înscrisului analizat, deşi sarcina probei le incumbă, potrivit art. 249 C.p.c.

Astfel, pe calea interogatoriului propus de reclamanţi, pârâtul nu a recunoscut nicio împrejurare invocată de cei dintâi, iar martorul propus de reclamanţi nu a fost în măsură să declare chestiuni concludente pentru soluţionarea speţei, făcând numai afirmaţii care nu sunt în măsură să conducă la concluzia că reclamanta Lazăr Elena ar fi fost supusă unor acte de violenţă din partea pârâtului ori că înscrisul analizat în speţă ar fi fost întocmit pentru o cauză ilicită sau imorală.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa reţine că înscrisurile depuse de reclamanta LE la dosarul cauzei nu pot dovedi decât raporturile conflictuale în care aceasta se află cu pârâtul (între părţi existând de-a lungul timpului mai multe litigii, conform înscrisurilor de la filele 12-21), iar afecţiunile medicale de care suferă reclamanta (dovedite prin înscrisurile de la filele 33-37) nu au nicio relevanţă în cauză, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada acţiunilor ilicite ale pârâtului, prin care ar fi fost alterat consimţământul reclamantei ori ar fi fost afectată cauza pentru care s-a încheiat chitanţa din 13.02.2008.

De asemenea, instanţa va înlătura ca neconcludent înscrisul depus de reclamanţi la fila 88, deoarece acesta cuprinde o declaraţie olografă a unei persoane străine de proces care, nefiind dată în faţa instanţei cu respectarea principiului nemijlocirii care guvernează procesul civil, nu are nicio valoare juridică.

Cât priveşte petitul având ca obiect constatarea nulităţii titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. …, instanţa învederează că hotărârea judecătorească reprezintă un înscris autentic (potrivit art. 434 C.p.c.) care are un regim juridic special, în sensul că valabilitatea sa nu poate fi contestată pe calea unui litigiu precum cel de faţă, ci numai prin exercitarea căilor legale de atac, în condiţiile art. 456 şi următoarele C.p.c.

Hotărârea judecătorească nu reprezintă un accesoriu al înscrisului care a stat la baza pronunţării ei, astfel încât să poată fi anulată prin aplicarea principiului „accesoriu urmează soarta principalului” aplicabil în materia efectelor sancţiunii nulităţii actului juridic civil.

Pentru motivele expuse în precedent, instanţa va respinge cererea formulată de reclamanta LE, ca neîntemeiată.

De asemenea, reţinând că reclamanţii „au pierdu procesul”, în temeiul art. 453 C.p.c., aceştia vor fi obligaţi la plata în solidar către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, achitat conform chitanţei de la fila 89.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S F V, invocată de pârât.

Respinge cererea formulată de reclamantul SFV, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge cererea formulată de reclamanta L E in contradictoriu cu pârâtul A, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către pârât în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Ploieşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de azi, 12.02.2018.

Domenii speta

Spete similare