Compensare obligaţii reciproce - mod de stingere a obligaţiei iar nu izvor de obligaţii.

Decizie 82 din 26.01.2005


Compensarea obligaţiilor reciproce, constatată printr-un proces verbal de compensare, constituie un mod de stingere a obligaţiilor reciproce dintre părţi iar nu izvor de obligaţii. Ca atare, din acest proces  verbal nu se naşte nici o obligaţie de plată.

Reclamanta SC V SA Bîrlad a chemat în judecată pe pârâta SC C SA Corabia pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 100.000.000 lei, ce urmează a fi reactualizată la data plăţii efective, în raport de rata inflaţiei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în baza relaţiilor economice, în luna martie 1999, a fost încheiat procesul verbal de compensare nr. 502, valoarea acestuia fiind de 100.000.000 lei, urmând a se achita facturile 195941/11.03.1999, 196221/31.03.1999 şi 17063/7.04.1999 însă pârâta refuză nejustificat să-l înregistreze.

Prin sentinţa nr. 1909/4.11.2003 a Tribunalului Olt - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta la 100.000.000 lei  şi la 6.695.000 lei cheltuieli de judecată.

Recursul declarat de pârâtă este fondat pentru următoarele considerente :

Conform dispoziţiilor art. 1143 - 1153 C.civil, compensaţia este un mod de stingere a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Ca atare, prin procesul verbal de compensare nr. 502/03.1999 nu se naşte un raport juridic obligaţional între părţi, ci se sting  obligaţiile  reciproce existente între ele.

Având în vedere faptul că prin procesul verbal de compensare menţionat se stinge obligaţia reciprocă de plată a părţilor, Curtea apreciază că în mod nelegal instanţa de fond a considerat că pârâta şi-a asumat obligaţii de plată în temeiul acestui proces verbal de compensare, obligând în mod nejustificat pârâta către reclamantă la suma de 100.000.000 lei.

În aceste condiţii criticile recurentei SC C SA Corabia sunt fondate, instanţa de fond pronunţând o hotărâre ce a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.p.civ.

Ca atare, în temeiul textului legal sus-menţionat, Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul că va respinge acţiunea în pretenţii, ca nefondată.