Prin înlocuirea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii, după ce printr-o sentinţă anterioară s-a dispus sancţiunea amenzii contravenţionale cu prestare muncă în folosul comunităţii, s-ar realiza şi o întrerupere

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2017, sub nr. x/299/2017, reclamanta POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1 în contradictoriu cu pârâta D.D. a solicitat înlocuirea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii aplicate pârâtei prin sentinţa civilă nr. 13679/04.09.2014, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. X/299/2014, cu sancţiunea amenzii.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 13679/04.09.2014, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. X/299/2014, pârâta a fost obligată la prestarea a 30 de ore de muncă în folosul comunităţii, însă acesta se sustrage de la executare, mandatul emis de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti neputând fi adus la îndeplinire.

În drept, reclamanta invocă dispoziţiile art.21 din O.G. nr.55/2002.

Reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În cauză instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine:

Prin sentinţa civilă nr. 13679/04.09.2014, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. X/299/2014, s-a dispus înlocuirea amenzii contravenţionale in suma de 500 lei aplicată intimatei prin procesul-verbal de contravenţie nr. x, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată de 30 ore la dispoziţia Primăriei Sectorului 1 Bucureşti, întrucât s-a reţinut că executarea silită a sancţiunii amenzii nu este posibilă.

Instanţa constată că înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii a fost dispusă prin sentinţa menţionată în baza dispoziţiilor art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 („În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”) şi reprezintă, în realitate, o altă modalitate de executare a sancţiunii amenzii, iar nu aplicarea unei noi sancţiuni, respectiv aceea a prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

În considerarea acestei realităţi, se conturează două concluzii, astfel:

Prima dintre ele este aceea că în cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 21 din O.G. nr. 55/2002 („În cazul în care contravenientul, cu rea-voinţă, nu se prezintă la primar pentru luarea în evidenţă şi executarea sancţiunii, se sustrage de la executarea sancţiunii după începerea activităţii sau nu îşi îndeplineşte îndatoririle ce îi revin la locul de muncă, judecătoria, la sesizarea primarului, a unităţii de poliţie sau a conducerii unităţii la care contravenientul avea obligaţia să se prezinte şi să presteze activitatea în folosul comunităţii, poate înlocui această sancţiune cu sancţiunea amenzii.”), întrucât aceste dispoziţii au în vedere acel contravenient care a săvârşit o faptă care este prevăzută în mod expres în legi sau în ordonanţe ale Guvernului ca fiind sancţionată contravenţional cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, sancţiune ale cărei aplicare şi executare sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în O.G. nr. 55/2002. Or, în cauză, sancţiunea faptei contravenţionale săvârşite de pârâtă este amenda, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii fiind dispusă ca urmare a faptului că pârâta nu a achitat amenda menţionată în termen de 30 de zile şi că nici nu poate fi executată silit.

A doua are în vedere aspecte ce ţin de executarea silită a amenzii contravenţionale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 131 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, inclusiv a celor ce provin din amenzi contravenţionale, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept, iar potrivit dispoziţiilor art. 133 lit. c din acelaşi act normativ, termenul de prescripţie se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită. În cauză, prin înlocuirea sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii cu sancţiunea amenzii, s-ar realiza, aşadar, şi o întrerupere a termenului de prescripţie şi, în consecinţă, ar începe să curgă un nou termen de prescripţie de 5 ani. Aceasta ar însemna ca, prin cereri succesive de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii, şi invers, să se eludeze dispoziţiile art. 131 alin. 1 Cod procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale ce provin din amenzi contravenţionale fiind transformat într-unul imprescriptibil, ceea ce este, de bună seamă, inadmisibil.

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta POLITIA LOCALA SECTOR 1 în contradictoriu cu  pârâta D.D, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 15.11.2017.

Domenii speta

Spete similare