Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţi

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/299/2017, la data de 30.10.2017, petentul P.L.S. a solicitat în contradictoriu cu intimata DGPMB, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PBX nr. X/21.10.2017.

În motivarea în fapt, petentul a arătat că, în momentul înregistrării vitezei respective, autoturismul pe care îl conducea îi indica o viteză de până în 65 km/h, iar în cuprinsul procesului-verbal contestat nu se găsesc datele necesare identificării aparatului radar folosit, aceasta reprezentând o gravă omisiune a agentului constatator. Neînscrierea acestor elemente în procesul-verbal îl pune în imposibilitatea de a verifica legalitatea cinemometrului utilizat, motiv pentru care petentul apreciază că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, iar orice dubiu profită pretinsului contravenient. A mai arătat că, sub aspectul condiţiilor de formă, procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestuia, motivat de faptul că acesta nu cuprinde descrierea faptei contravenţionale cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, simpla reproducere a normei nu este suficientă pentru a fi considerată îndeplinită condiţia.

A precizat că, agentul constatator nu a indicat în procesul-verbal seria aparatului radar (indicând doar tipul), care a înregistrat viteza autoturismului, aspecte ce au relevanţă cu privire la temeinicia şi legalitatea procesului-verbal, precum şi viitoarelor documente  ce urmează a fi înaintate de intimată ca probe în procesul-civil şi nu a indicat direcţia de deplasare.

În drept,  petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei testimoniale.

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind ataşată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

Intimata DGPMB a depus întâmpinare, la data de 04.12.2017, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal contestat ca fiind legal şi temeinic.

În motivarea în fapt, intimata  arătat că, la data de 21.10.2017, petentul  a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare X pe Șos. Odăii, iar în dreptul imobilului cu nr. de 235 a fost înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala MAI 34462 cu unitatea de înregistrare ROM 208, cu viteza de 100 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 30 km/h. Totodată, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere. A arătat că, prin fapta că a condus pe acel sector drum cu o viteză peste limita admisă, petentul a pus în pericol siguranța sa și a celorlalți participanți la trafic. A învederat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fapta fiind constatată direct și personal de agentul constatator. 

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 16 şi 17 O.G. 2/2001 şi art. 121 alin. 1 și art. 147 pct. 1 din RAOUG nr. 195/2005.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrare video pentru intimată.

Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PBX nr. X/21.10.2017, încheiat de către intimatul DGPMB, petentul P.L.S.  a fost sancţionat contravenţional, reţinându-se în sarcina sa că, la data de 21.10.2017, petentul  a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare X pe Șos. Odăii, iar în dreptul imobilului cu nr. de 235 a fost înregistrat de aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala MAI 34448 cu unitatea de înregistrare ROM 208, cu viteza de 100 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 30 km/h. Totodată, petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere. Agentul constatator a precizat că fapta este prevăzută de art. 121 alin. 1 din OUG 195/2002 şi sancţionată de art. 102 alin. 3  din OUG 195/2002.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeaşi ordonanţă şi la analizarea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de art. 16 și art. 7 din OG 2/2001.

În ceea ce priveşte critică formulată de petent în cuprinsul plângerii contravenţionale relativă la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie contestat ca urmare a insuficientei descrieri, în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, a faptei ce i se impută, situaţie ce echivalează cu lipsa descrierii faptei, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, procesul verbal cuprinzând descrierea completă a faptei efectiv săvârşite de contravenient, situaţie de natură a-i permite instanţei realizarea unui control atât asupra concordanţei dintre fapta imputată contravenientului şi norma sancţionatoare determinată ca fiind incidentă de către agentul constatator, cât şi asupra modului de individualizare a sancţiunii aplicate prin raportare la prevederile art. 5 alin. 5 şi la cele ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei legal încheiat, se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Anghel c. României şi Salabiaku c. Franţei), a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei şi Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă şi din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Deşi în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

Astfel, în situaţia din speţa dedusă judecăţii, procesul-verbal trebuie să fie susţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv raportul întocmit de agentul constatator şi înregistrarea video de pe aparatul radar sau planșele fotografice din care să reiasă faptul că petentul a fost surprins de aparatul radar cu o viteză peste cea legală.

Stabilirea vitezei de rulare a autoturismului s-a efectuat cu un mijloc tehnic aparat radar montat pe MAI 34448 - ROM 208, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal, însă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01.2265 (f.28) rezultă că pe autoturismul MAI 34448 era montată unitatea de control și înregistrare ROM 399 și nu unitatea ROM 208, această unitate fiind montată pe un alt autoturism MAI 34462  (f. 16), motiv pentru care instanța nu poate stabili cu certitudine nici care era autoturismul pe care era montat aparatul, nici care era numărul unității de înregistrare și nici faptul că această unitate era verificată metrologic.

Analizând documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal depusă de către intimată, instanța constatată că aceasta nu a dovedit săvârșirea de către petent a contravenției pentru care a fost sancționat, deși sarcina probei aparține intimatei.

Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În speţa dedusă judecăţii, nu se poate aprecia că intimata a dovedit contravenţia, neputându-se stabili, fără dubiu, dacă sunt întrunite toate condiţiile de atragere a răspunderii civile contravenţionale a petentului, instanţa având în vedere, sub acest aspect, şi principiul in dubio pro reo (dubiul profită petentei). Astfel, în condiţiile în care din probele administrate nu rezultă cu certitudine săvârşirea faptei ilicite de către petent pe care intimata a înţeles să o sancţioneze, soluţia firească este aceea de a anula procesul verbal de constatare a contravenţiei, îndoiala fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie.

În consecinţă, instanţa, în temeiul art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001 va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PBX nr. X/21.10.2017.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.120 lei, din care suma de 1.100 lei reprezentând onorariu avocat şi suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare în judecată formulată de P.L.S. , cu domiciliul în sector 3, în contradictoriu cu intimata DGPMB

Dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PBX nr. X/21.10.2017.

Obligă intimata la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.120 lei, din care suma de 1.100 lei reprezentând onorariu avocat şi suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, astăzi, 21.02.2018.

Domenii speta

Spete similare