Pretenţii. Aplicarea art. 273 C.pr.civ. Relaţii comerciale în formă simplificată. Corespondenţa purtată pe e-mail între părţi valoare de recunoaştere a prestării serviciilor de către reclamantă şi existenţa debitului restant.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul x/299/2017 la data de 27.12.2017, reclamanta A a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei B la plata sumei de 7252,38 lei reprezentând debit restant, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între aceasta în calitate de furnizor de servicii/prestator şi pârâtă în calitate de client/beneficiar s-au desfăşurat relaţii comerciale simplificate având ca obiect efectuarea de reclamantă a încercărilor de laborator în laboratorul propriu, pe baza probelor puse la dispoziţie de către pârâtă. Ca urmare a prestării serviciilor a emis la plată factura nr. C/2017 în sumă de 7252,38 lei, neachitată de pârâtă.

A susţinut că până în acest moment reprezentanţii pârâtei nu au contestat debitul datorat şi nu au formulat refuz la plată pentru factura nr. C/2017. Mai mult decât atât prin corespondenţa purtată pe e-mail în data de 4.08.2017 şi în 07.08.2017 pârâta a recunoscut şi s-a angajat să achite debitul de 7252,38 lei, fiind totodată notificată în repetate rânduri să achite suma restantă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1170, 1178, 1188, 1192, 1196, 1200, 1270, 1271, 1516, 1522, 1535, 2043-2053, 2540 Cod Civ, art. 223 alin. 3, art. 194 şi 227 CPC.

În probaţiune reclamanta a  solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri pe care le-a depus la dosarul cauzei (filele 7-43) şi proba cu interogatoriul pârâtei.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 468lei (fila 1).

Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare însă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. A susţinut că orice plată se efectuează în baza unei facturi fiscale şi nu a unei facturi proforme, iar factura fiscală a fost emisă la data de 28.02.2018. A susţinut că se află în termenul legal de plată, urmând a efectua plata în 5 zile, motiv pentru care cererea este prematură. De asemenea, a solicitat cenzurarea  onorariului avocaţial.

În cauză a fost încuviinţată pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar pentru reclamantă şi proba cu interogatoriul pârâtei care nu a putut fi administrat deoarece aceasta nu a depus răspunsul în scris la interogatoriul comunicat odată cu cererea de chemare în judecată.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Între părţi s-au desfăşurat relaţii comerciale în formă simplificată,  având ca urmare emiterea de către reclamantă a facturii proforme nr. C/2017 către pârâtă (fila 7) în valoare de 7252,38 lei.

Din corespondenţa purtată pe e-mail între părţi la data de 04.08.2017 şi 07.08.2017 pârâta a recunoscut prestarea serviciilor de către reclamantă şi existenţa debitului restant (f.33-34).

În drept, instanţa are în vedere disp. art. 1270 Cod Civil potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi cele ale art. 1516 din acelaşi act normativ, potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, şi în caz contrar, poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: i) să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; ii). să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;iii). să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Totodată, potrivit disp. art. 273 Cod Civil înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau după caz socotit de lege ca recunoscut face dovada între părți până la proba contrară.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile necesare în vederea angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei, pentru considerentele care urmează:

Astfel, instanţa constată că din înscrisurile depuse la dosar constând în factura anterior enumerată, raporturile de incercari si situatiile de lucrari de la filele  9-32 precum  și corespondenţa electronică a părţilor este dovedită relaţia contractuală a celor două părţi şi îndeplinirea obligaţiilor de către reclamantă.

Constatând dovedită executarea obligaţiei de către reclamantă, instanţa reţine că pârâta, pentru a nu fi angajată răspunderea sa contractuală, avea sarcina de a dovedi executarea propriilor obligaţii, pe care nu şi-a îndeplinit-o, nedepunând niciun înscris şi neadministrând nicio probă din care să rezulte că a executat în întregime şi la termen obligaţiile sale contractuale, situaţie de natură a determina rămânerea în fiinţă a prezumţiei relative de culpă în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate.

În ce priveşte apărările formulate de pârâtă, instanţa le va respinge,  reţinând că nu există obligativitatea ca pentru efectuarea unei plăţi să fie emisă factura fiscală anterior, fiind suficientă emiterea unei facturi proforme care să ateste întinderea creanţei, creanţă pe care pârâta nu a contestat-o, urmând ca ulterior să fie emisă şi factura fiscală, care are incidenţă strict cu privire la contabilitatea societăţii. Totodată, instanţa reţine că aşa cum arată inclusiv pârâta, reclamanta a emis la data de 28.02.2018 factura fiscală nr. 22 (f. 57), privind acelaşi debit de 7252,38 lei, însă pârâta nu a făcut dovada achitării acestuia până la termenul din data de 05.03.2018.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că pretenţiile deduse judecăţii de reclamantă cu privire la obligaţia principală sunt întemeiate, astfel că urmează a obliga pârâta la plata sumei în cuantum de 7252,38 lei cu titlu de debit

Referitor la solicitarea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 453 CPC partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa constată că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată constând în avansarea taxei de timbru-468 lei şi a onorariului de avocat pentru reprezentare-250 lei (f. 60), care vor fi acordate, instanţa apreciind că în ce priveşte cuantumul onorariului de avocat solicitat, acesta este proporţional cu activitatea desfăşurată de acesta, respectiv reprezentarea reclamantei la termenul de judecată acordat în cauză.

Nu va fi însă acordat onorariul avocaţial de 450 lei solicitat pentru redactare cerere de chemare (f. 42-43), având în vedere că nu există la dosar o împuternicire avocaţială sau un contract de asistenţă juridică care să ateste faptul că reclamanta ar fi beneficiat de servicii juridice şi în această fază procesuală, cererea fiind semnată de către reprezentantul legal, motiv pentru care depunerea unei facturi fiscale prin care se atestă efectuarea unor servicii juridice, fără a fi probată legătura cu prezenta cauză, şi a ordinului de plată aferent sunt insuficiente.

Pe cale de consecinţă, fiind în culpă procesuală şi pentru considerentele expuse anterior, instanţa urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 718 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (468 lei taxă timbru şi 250 lei onorariu avocat pentru reprezentare)

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE,

Admite în parte cererea formulată de către reclamanta A, având CUI, cu sediul în ….,  în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul ales ….

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7252,38 lei reprezentând contravaloare servicii.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 718 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (468 lei taxă timbru, 250 lei onorariu avocat pentru reprezentare).

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea se va depune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, XX.XX.2018.

Domenii speta

Spete similare