Anulare proces-verbal contravenţie - prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţi

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată urmatoarele :

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 9.08.2017, sub nr. x/212/2017, petentul CC a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata DGPMB să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei  seria PBX nr. X.

În motivarea plângerii, petentul a învederat instanţei că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenţiei, nu corespunde realităţii, evenimentele desfăşurându-se astfel: La data de 29.07.2017, orele 16,00, se deplasa cu autoturismul personal, cu nr. de înmatriculare Xdinspre strada Ion Mincu cu intenţia de a vira stânga pe B-dul Aviatorilor, fiind plasat pe banda a doua de mers în spatele altui autovehicul. La schimbarea culorii semaforului s-a deplasat până în centrul intersecţiei fiind plasat pe prima bandă de lângă statuia aviatorilor şi având în continuare autovehiculul menţionat, în faţa sa. Acesta s-a oprit pentru a acorda prioritate de dreapta, lucru pe care l-a făcut şi el, după care s-a pus în mişcare având aceeaşi directive de mers. S-a asigurat la rându-i şi a plecat de loc, fiind deja în treapta a II a de viteza când a auzit o maşină care se deplasa cu o viteză peste limita egală admisă, care, forând intrarea în intersecţie  pe culoarea galbenă(nerespectând art.57 alin 2 din Codul Rutier) a frânat brusc, odată în dreptul semaforului şi apoi spre centrul intersecţiei oprindu-se în spatele autovehiculului condus de el, fără a provoca accident.Arată petentul că atunci când a iniţiat punerea în mişcare a autovehiculului, maşina care venea pe str. Ghe. Demetriade nu se afla în intersecţie iar soţia sa, care se afla pe bancheta din spate, i-a spus că nu ştie de unde a apărut iar viteza acestuia a estimat-o după violenţa celor două frânări. Mai arată petentul că, agentul constatator a observat, probabil, incidentul, doar în momentul în care s-a auzit prima frânare violentă şi nu a judecat corect situaţia. 

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 49 alin 1, 99 pct.15 din OUG 195/2002.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.

Intimata  DGPMB a formulat Întâmpinare(f.12) prin care a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale, în apărare, învederând instanței următoarele: procesul verbal  de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale; procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, prezumţie întemeiată pe faptul că agentul constatator consemnează exact faptele pe care le constată. Astfel, simpla negare de către petent a faptei reținută în sarcina sa nu înlătură această prezumție.

Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a arătat că agentul constatator a aplicat petentului o sancțiune în limitele prevăzute de lege și aptă să atingă scopul represiv și prevenit al sancțiunii contravenționale.

În drept, intimata a invocat prevederile art. 16 şi 17 din OG 2/2001, art. 52 alin 1 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002, solicitând încuviințarea probei cu înscrisurile atașate Întâmpinării.

Petentul a formulat Răspuns la Întâmpinare prin care a reiterat, într-o formă sintetizată, motivele invocate prin plângerii, arătând, în plus, următoarele: intimata nu aduce precizări cu privire la locul în care se afla agentul constatator şi durata de timp în care a făcut constatările şi dacă acestea erau suficiente pentru a aprecia corect situaţia de fapt. Deoarece agentul constatator nu a consemnat poziţia autovehiculului căruia nu i-a acordat prioritate la momentul la care s-a pus în mişcare, distanţa acestuia de frânare şi modul în care a pătruns în intersecţie şi nici nu l-a identificat în procesul verbal întocmit, a făcut observaţiile proprii la rubrica cu această destinaţie din procesul verbal.

 Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 17.10.2017 instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, în condiţiile art. 258 C.pr.civ rap. la art. 255 C.pr.civ, proba cu înscrisuri iar pentru petent a încuviinţat şi proba testimonială, fiind audiată, în calitate de martor, soţia petentului, în persoana numitei C.M. a cărei depoziţie a fost consemnată prin declaraţia de la fila 37 dosarul cauzei.

 În ceea ce priveşte proba cu înregistrările video ale camerelor de supraveghere montate în intersecţie, probă solicitată de petent, instanţa, raportat la adresa nr.23909/1.09.2017 a Administraţiei Străzilor-Direcţia Sistematizarea Circulaţiei-Serviciul Centru de Control Trafic-din care rezultă că deţin imagini video de la data faptei, întrucât acestea se stochează pe o perioadă de 30 de zile, a constatat imposibilitatea administrării acestei probe.

Sub un prim aspect, instanţa constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile, fiind transmisă prin poştă Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 4.08.2017, în condiţiile în care procesul verbal a fost înmânat petentului la data de 29.07.2017, data întocmirii acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului în contextul legislaţiei interne în vigoare şi având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa constată următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria PBX nr.Xs-a reținut în sarcina petentului că la data de 29.07.2017, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare X pe B-dul Aviatorilor din direcţia str. Ion Mincu, iar la intersecţia cu str. G Demetriade, a efectuat virajul stânga către Piaţa Charles de Gaulle, neacordând prioritate de trecere autovehiculului cu care s-a intersectat şi care circula din partea dreaptă.

În consecință, petentul a fost sanctionat contraventional conform art.100 alin 3 lit c din OUG 195/2002, republicată  pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 59 alin 2 din acelaşi act normativ, fiindu-i aplicată şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 alin 1 lit. c din OUG 195/2002.

Potrivit art.34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii  procesului verbal, instanta constata ca au fost respectate toate conditiile formale prevazute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absoluta. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulitaţii de art.16 si 17 din OG 2/2001, fiind incheiat cu respectarea prevederilor legale.Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea, instanța reținând cu privire la această ultimă condiție, că în procesul verbal sunt consemnate termenul de depunere a plângerii și instanța la care se depune plângerea, existând presupunerea, rezonabilă de altfel că, prin semnarea procesului verbal, petentul a luat cunoștință de toate mențiunile acestuia.

Având în vedere că petentul nu a invocat motive de nelegalitate a procesului verbal și că, din oficiu, instanța nu constată existența unor neregularități care să atragă nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției, instanța constată că procesul verbal contestat este legal întocmit.

În ceea ce priveste temeinicia procesului verbal de constatare  contravenţiei, cu privire la fapta reţinută în sarcina petentului,  instanta retine urmatoarele :

Conform art. 100 alin 3 lit. c din OUG 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept”.

Conform art. 59 (1): “În intersecţiile cu circulaţie nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere vehiculelor care circulă pe şine. Acestea pierd prioritatea de trecere când efectuează virajul spre stânga sau când semnalizarea rutieră din acea zonă stabileşte o altă regulă de circulaţie. 

(2) În intersecţii, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează şi care circulă din partea dreaptă.”

Conform dispoziţiilor art. 99, clasa a II-a de sancţiuni este reprezentată de 4 sau 5 puncte amendă.

Conform art. 111 alin 1 lit. c din OUG 195/2002: „1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:  la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1) „

Prin urmare, raportat la descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului verbal contestat, temeiul de drept al sancționării petentului este corect reținut.

 Deşi O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal de constatare a contravenţiei este un mijloc de proba care nu face dovada vinovatiei petentului ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului, procesul verbal beneficiind astfel de o prezumţie relativă de legalitate şi temeinicie.

Sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la proba contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

Prin urmare, prezumţia de temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenţiei şi care este una relativă aşa cum a afirmat, în mod corect şi petentul, poate fi răsturnată de acesta prin proba contrară.

În cauză, pentru răsturnarea acestei prezumţii, la cererea petentului, instanţa a audiat în calitate de martor pe soţia acestuia, C.M.. Conform depoziţiei acesteia, la data de 29.07.2017 se afla împreună cu petentul în autoturismul condus de petent, pe bancheta din spate.Analizând depoziţia acestui martor instanţa reţine că aceasta nu face dovada unei situaţii contrare celei reţinute de agentul constatator, întrucât nu confirmă decât faptul că soţul său s-a asigurat înainte de a se deplasa, mai departe  de centrul intersecţiei, însă nu confirmă că la rândul său s-a uitat în partea dreaptă pentru a constata dacă din acea direcţie se deplasa sau nu vreo maşină şi pentru a confirma, astfel, că soţul s-a asigurat corespunzător. În acelaşi sens, martora a arătat că s-a  întors pentru a se uita, abia atunci când a auzit claxonul şi zgomotul produs de celălalt autovehicul prin frânare, apreciind că acest autovehicul avea viteză mare.

Prin urmare, depoziţia acestui martor nu vine în sprijinul ipotezei avansate de petent, respectiv faptul că celălalt autoturism nu ar fi respectat culoarea galbenă sau roşie a semaforului(deşi nici petentul nu explică dacă şi cum a văzut culoarea semaforului electric, care, aşa cum reiese din imaginea depusă de petent, este montat cu spatele faţă de intersecţia în care se afla petentul), instanţa apreciind, în acest context că aprecierea petentului nu poate fi avută în vedere decât ca o simplă supoziţie.

În ceea ce priveşte viteza cu care circula autoturismului căruia petentul nu i-a acordat prioritate de trecere, instanţa reţine că şi această apreciere, de “viteză mare” este pur subiectivă. Mai mut, petentul nu poate justifica săvârşirea unei contravenţii, respectiv neacordarea priorităţii de trecere, prin faptul că autovehiculul căruia trebuia să-i acorde prioritate avea o viteză mai mare decât cea legal admisă pe sectorul acela de drum, petentul având obligaţia de a acorda prioritate de trecere tuturor vehiculelor care circulă din partea dreapta, indiferent de viteza acestora, în contextul în care petentul îşi respectă obligaţiile legale, urmând a fi sancţionaţi conducătorii autovehiculelor care circulă cu depăşirea vitezei legale, fără a fi sancţionat şi petentul.

Instanţa reţine de asemenea că în timp ce depoziţia soţiei  petentului poate fi afectată de subiectivism, poliţiştii rutieri sunt ofiţeri şi agenţi de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi să constate şi să sancţioneze abaterile de la regimul circulaţiei, iar constatarea unei situaţii de fapt necorespunzătoare adevărului atrage răspunderea acestora, iar teoria avansată de petent a acceptării nevinovăţiei sale în ipoteza în care nu există probe materiale care să susţină vinovăţia sa ar avea ca şi consecinţă lăsarea nesancţionată a multor fapte contravenţionale constatate prin propriile simţuri ale agentului constatator.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, raportat la probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind pe cale de consecinţă că procesul verbal este temeinic.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001  sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social  al faptei săvârşite,  ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Conform art. 100 alin 3 lit. c din OUG 195/2002: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul a următoarei fapte: nerespectarea culorii roşii a semaforului”.

Conform dispoziţiilor art. 99, clasa a II-a de sancţiuni este reprezentată de 4 sau 5 puncte amendă.

Conform art. 111 alin 1 lit. c din OUG 195/2002: „1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:  la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)„.

Analizând procesul verbal de sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că agentul constatator a aplicat  petentului sancţiunea „ avertisment„ pentru fapta contravenţională, sancţiune care nu poate fi înlocuită cu o sancţiune mai uşoară.

În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată petentului, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 103 lit c teza finală,  suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune dacă pentru regula de circulaţie încălcată, ordonanţa prevede suspendarea exercitării acestui drept.

Reţinerea permisului de conducere urmată de suspendarea dreptului de a conduce în condiţiile prevăzute de lege, este o sancţiune complementară legală care nu poate fi anulată de către instanţă decât în condiţiile în care a fost luată cu nerespectarea legii. Ori, reţinerea permisului de conducere a petentului a fost corect dispusă de către organul constatator, conform dispoziţiilor legale enunţate, motiv pentru care instanţa va menţine această sancţiune complementară, precum şi toate celelalte menţiuni ale procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa  va respinge ca nefondată plângerea formulată.

Instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională privind pe petentul CC şi pe intimata DGPMB.

Menţine procesul verbal de constatare a contravenţiei încheiat de intimată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.11.2017.

Domenii speta

Spete similare