Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

Data publicare portal: 02.04.2018

Prin sentinţa civila nr. 5811/14.07.2017, pronuntata de J S, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul XXXX., în contradictoriu cu intimata C.E. SRL.

A fost anulată încheierea J.S. de încuviinţare a executării silite nr. 11042/13.12.2016 pronunţată în dosarul nr. 12150/311/2016, executarea silită și toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. .... al B.E.J. I.M.M., ca fiind prescrise.

A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial.

S-a dispus restituirea către contestatorul XXXX. a taxei judiciare de timbru în cuantum de 223 lei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Hotărârea se va comunica de îndată, la rămânerea definitivă, către B.E.J. I.M.M..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul J.S. la data de 10.04.2017, sub nr. 3763/311/2017, contestatorul XXXX. în contradictoriu cu intimata C.E. SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate ca fiind prescrisă executarea silită declanşată în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit pentru consum nr. 936058 din data de 18.05.2010, titlu executoriu ce face obiectul dosarului de executare nr. .... al BEJ I.M.M., anularea încheierii de încuviinţare, să se dispună anularea tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. I.M.M. în dosarul de executare nr. .... şi restituirea taxei judiciare de timbru.

În fapt, în esență, contestatorul a arătat că prin somaţia nr. .... din 31.03.2017 a fost înştiinţat ca în termen de 1 (una) zi trebuie să achite suma de 3.109,04 lei din care 2.431,67 lei despăgubiri stabilite prin titlul executoriu şi 677,37 lei cheltuieli de executare.

Din cuprinsul încheierii nr. 11042-13.12.2016 emisă J.S. în dosarul 12150/311/2016, prin care s-a încuviinţat executarea silită rezultă că ar datora suma de mai sus în baza contractului de credit pentru consum nr. 936058 din data de 18.05.2010.

La data declanşării executării silite (31.03.2017) era intervenită prescripţia dreptului creditoarei de a cere executarea silită.

Contractul de credit a fost declarant scadent în anul 2012, iar titlul executoriu putea fi valorificat de către creditoare pe calea executării silite în termenul de prescripţie prevăzut de legea în vigoare la momentul declarării scadenţei, respectiv vechiul cod de procedură civilă(1865).

Potrivit prevederilor art. 405 din actul normativ specificat anterior:" dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de trei ani, daca legea nu prevede altfel"acest termen începând sa curgă, potrivit alin. 2, de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. În cazul de faţă termenul de prescripţie a început să curgă în noiembrie 2011 dată la care a fost achitată ultima rată.

Având în vedere că în această perioada de timp, creditoarea nu a întreprins niciun demers care să ducă la întreruperea cursului prescripţiei dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.

Odată cu împlinirea termenului de prescripţie, titlul executoriu şi-a pierdut puterea executorie, iar creditoarea şi-a pierdut dreptul de a cere executarea silită a contestatorului în baza contractului de credit pentru consum nr. 936058 din data de 18.05.2010.

De asemenea, C. E SRL este lipsită de capacitate de folosinţă, derivată din încălcarea principiului specializării capacităţii de folosinţa a persoanei juridice. Astfel, aceasta nu este avizată de BNR să efectueze operaţiuni bancare, astfel încât ea nu poate avea calitatea de cesionar în mod valabil.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711-716 din codul de procedură civilă.

Pentru dovedirea cererii de chemare în judecată contestatorul a solicitat să se administreze proba cu înscrisuri.

Contestatorul a atașat la dosarul cauzei înscrisuri (filele nr. 4-6, 8-14).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată (conform chitanței de la fila nr. 7).

La data de 05.05.2017, intimata C.E. SRL a formulat întâmpinare  prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În fapt, în esenţă, intimata a arătat că prin contractul de cesiune de creanţe nr. 11 din 10.07.2013 încheiat între ….. S.A., persoană juridică română, cu sediul în Bucureşti, şi C.E. SRL, au fost cesionate către intimată toate drepturile şi obligaţiile aferente contractelor de credit încheiate cu debitori persoane fizice, printre care se numără si contractul de credit nr. …. ce stă la baza executării silite în dosarul nr. .....

Sub aspectul naturii sale juridice, cesiunea de creanţă se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor. Consimţământul debitorului cedat nu se cere deoarece nu este parte în contractul de cesiune.

Intre părţi, cesiunea de creanţă are ca efect transferul dreptului de creanţă din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanţa fiind transmisă aşa cum a existat în patrimoniul cedentului, păstrându-şi natura civilă sau comercială, cu toate accesoriile şi garanţiile ei.

Faţă de terţi, cesiunea de creanţa produce efecte în sensul că le este opozabilă numai din momentul îndeplinirii cerinţelor de publicitate. Aceste cerinţe de publicitate fiind îndeplinite atât prin înscrierea cesiunii colective în A.E.G.R.M. (conform art. 1579 Cod. civ.), cât şi prin transmiterea Notificării de cesiune de creanţă fiecărui debitor cedat, inclusiv contestatorului (conform art. 1578 alin. 1 lit. b).

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia că formalităţile pentru asigurarea opozabilităţii, trebuie analizate exclusiv din perspectiva subiectului/subiecţilor de drept cărora li se poate realiza plata în mod valabil, dar şi a celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate în raporturile cu cedentul sau/şi cesionarul. Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanţei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silită declanşată de cesionarul devenit creditor, pentru că nu justifică existenţa unui interes legitim în derularea unui astfel de demers, iar o astfel de posibilitate ar reprezenta o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunăvoie obligaţia pe care şi-a asumat-o faţă de creditorul iniţial.

Prin urmare, excepţia privind lipsa calităţii de creditor al C.E. SA., este neîntemeiată şi se impune a fi respinsă.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, intimata a precizat că prescripţia a fost întreruptă prin comunicarea notificării nr. 3726286.

Conform clauzelor contractului de credit nr. 936058, creditul acordat contestatorului trebuia restituit în rate lunare pentru o perioadă de 36 de luni, scadenţa primei rate fiind 24.06.2010 astfel încât ultima rată trebuia achitată de debitor până la data de 24.06.2013.

La data  de 10.07.2013, creanţa izvorâtă din contractul de credit nr. 936058 a fost cesionată de … către intimată, iar prin notificarea nr. 3726286 a fost adusă la cunoştinţa contestatorului atât existenţa acestei cesiuni, cât si întinderea creanţei la momentul cesiunii, respectiv suma de 2431,67 lei.

 În prezenta speţă, în materie de prescripţie sunt aplicabile dispoziţiile Noului cod civil si nu  cele ale Decretului 167/1958, cum în mod eronat reţine contestatorul, având în vedere dispoziţiile art. art. 2_art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul CIVIL şi ale art. 6 alin. (4), art. 2512 si art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civ.

Conform art. 2537 din Codul civil, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin orice aci prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere, iar art. 2541 stabileşte că întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a şefi ivit cauza de întrerupere şi că după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

Raportat la aceste norme legale şi la situaţia de fapt descrisă mai sus, reiese că prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţei izvorâtă din contractul de credit nr. 936058 a fost întreruptă prin transmiterea notificării mai sus indicată, în condiţiile în care prin notificarea în cauză debitorul a aluat la cunoştinţă despre identitate noului creditor, cât şi despre cuantumul debitului restant.

Executarea silită a fost îndeplinită în mod legal, fiind respectată pe deplin procedura prevăzută de Codul de procedură civilă.

Astfel, contractul de credit încheiat de .... cu contestatorul este, conform art. 52 din Legea 93/2009, titlul executoriu în baza căruia sa solicitat şi s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitorului,

Suma restantă înregistrată de către debitor la data cesiunii creanţei către intimată era de 2431,67 lei.

În dovedirea aspectelor din întâmpinare intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A ataşat înscrisuri (filele nr. 23-36).

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi următoarele din codul de procedură civilă.

La data de 22.05.2017, contestatorul XXXX. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimată şi admiterea contestaţiei la executare.

În cursul cercetării judecătorești a fost încuviințată și administrată de instanță proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanței a fost atașat dosarul de executare nr. 602/2016 al B.E.J. I.M.M. (filele nr. 47-75).

Prin încheierea din data de 30.06.2017 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţia netimbrării contestaţiei la executare şi excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocate de intimată prin întâmpinare (fila nr. 81).

Analizând cererea de chemare în judecată în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 18.05.2010 contestatorul XXXX. a încheiat cu ..... contractul de credit pentru consum nr. ....conform căruia contestatorul trebuia să restituie împrumutul în 36 de rate lunare, având scadenţa finală la data de 24.05.2013 (filele nr. 5-6, 8-9).

La data de 10.07.2013 ..... a cesionat creanța din contractul de credit nr. ....către C.E. SRL (conform contractului de cesiune de creanţe nr. 137/4/11/10.07.2013 de la filele nr. 24-30).

Intimata C.E. SRL a formulat cerere de executare silită la data de 05.12.2016 (fila nr. 48), fiind constituit dosarul de executare silită nr. .... al B.E.J. I.M.M. în care au fost emise acte de executare silită.

Prin încheierea nr. 11042/13.12.2016 a J.S. s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. ....(fila nr. 71).

În drept, executarea silită este cea de-a doua fază a procesului civil şi reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titularul unui drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

Contestaţia la executarea silită reprezintă mijlocul procesual specific procedurii de executare silită prin care părţile raportului execuţional declanşează controlul judecătoresc al legalităţii actelor de executare silită săvârşite în timpul procedurii de executare.

În dreptul românesc există două prescripții extinctive diferite, cu termene deosebite: pe de o parte, o prescripție pentru valorificarea drepturilor subiective, fie prin acțiune în justiție, fie pe alte căi care duc la obținerea tiltlului executoriu, iar, pe de altă parte, o prescripție pentru punerea în executare a acestuia. Este vorba mai întâi despre prescripția dreptului la acțiune (dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz). După ce s-a obținut, în temeiul acțiunii exercitate, o hotărâre executorie, începe să curgă o prescripție nouă, prescripția dreptului de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu. Aceasta nu este însă o continuare a prescripției dreptului la acțiune, ci o prescripție de sine stătătoare, care privește posibilitatea de a obține executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face corespunzător obiectului obligației.

Această concepție care distinge între dreptul la acțiune, instituție de drept material, și dreptul de a obține executarea silită, instituție de drept procesual civil, constituie justificarea reglementării distincte a celor două prescripții în codul civil (sau în decretul nr. 167/1958), în primul caz, respectiv în codul de procedură civilă, în al doilea caz.

Prescripția dreptului de a obține executarea silită este reglementată de dispozițiile art. 706-711 din codul de procedură civilă, prevederi care se completează cu dreptul comun în materia prescripției extinctive reprezentat de prevederile noului cod civil pentru prescripțiile începute după intrarea acestuia în vigoare și cu cele ale decretului nr. 167/1958 pentru prescripțiile începute înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a dispoziților art. 6 alin. 4 din noul cod civil și art. 201 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind codul civil.

Din punctul de vedere al legii procesual civile aplicabile în cauză instanța constată că, în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă și având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată la data de 05.12.2016, în cauza pendinte sunt incidente prevederile noului cod de procedură civilă.

Prescripția dreptului de a cere executarea silită poate fi invocată de debitorul executat silit prin intermediul contestației la executare, acesta fiind mijlocul procesual oferit de legiuitor debitorului.

Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate, astfel că cesionarul poate pretinde tot ceea ce primeşte cedentul de la debitor, preluând astfel şi calitatea acestuia în eventualele litigii legate de creanţa cesionată.

Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (art. 706 alin. 1 teza I din codul de procedură civilă).

Pornind de la dispozițiile art. 10 din codul de procedură civilă (aplicat mutatis mutandis și în faza executării silite) care prevăd obligația părților de a îndeplini actele în termenele legale, de a contribui la desfășurarea procesului și de a urmări finalizarea acestuia, din ansamblul reglementării privitoare la executării silite, interpretată prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (care a sancționat lipsa de diligență a creditorului în cauza Stanca Popescu c. României), se poate deduce o adevărată obligație de diligență a creditorului în procedura punerii în executare a titlului ce îi este favorabil.

Încă din momentul obținerii titlului executoriu și stabilirii exigibilității creanței sale creditorului îi incumbă obligația de a se adresa, în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, executorului judecătoresc pentru declanșarea executării silite (art. 622 alin. 2 și art. 664 din codul de procedură civilă).

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită (art. 706 alin. 2 din codul de procedură civilă).

În cauza pendinte se constată că termenul de prescripţie a început să curgă pentru fiecare rată lunară în parte începând cu data de 24.06.2010 (scadenţa primei rate), termenul pentru ultima rată începând să curgă la data de 24.05.2013 (conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la prestaţiile succesive şi dispoziţiei contractuale şi art. 2503 alin. 2 din noul cod civil).

Cursul prescripţiei se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege (art. 709 alin. 1 din codul de procedură civilă). După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie (art. 709 alin. 2 din codul de procedură civilă).

Întrucât întreruperea cursului prescripție înlătură efectele normale ale acesteia textul art. 709 din codul de procedură civilă care enumeră  cauzele de întrerupere a prescripției dreptului de a cere executarea silită are un caracter excepțional și este de strictă interpretare, astfel că nu vor putea produce efectul întreruptiv al curgerii prescripției dreptului de a cere executarea silită alte împrejurări, acte sau fapte decât cele limitativ menționate de art. 709 din codul de procedură civilă.

Împlinirea prescripției dreptului de a cere executarea silită stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie (art. 707 alin. 2 din codul de procedură civilă). Prescripţia nu operează însă de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate (art. 707 alin. 1 din codul de procedură civilă).

În acest sens contestatorul XXXX. prin contestația la executare formulată a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită. 

Având în vedere că cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea C.E. SRL la data de 05.12.2016 (fila nr. 48), iar termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită pentru ultima rată din contractul de credit nr. ....s-a împlinit la data de 24.05.2016, instanța reține că încheierea J.S. de încuviinţare a executării silite nr. 11042/13.12.2016 pronunţată în dosarul nr. 12150/311/2016 şi actele de executare silită din dosarul de executare nr. .... al B.E.J. I.M.M. au fost efectuate după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, motiv pentru care instanța va admite contestația la executare formulată de contestatorul XXXX. în contradictoriu cu intimata C.E. SRL și va anula încheierea J.S. de încuviinţare a executării silite nr. 11042/13.12.2016 pronunţată în dosarul nr. 12150/311/2016, executarea silită și toate actele de executare silită din dosarul de executare nr. .... ca fiind prescrise.

Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă), iar partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei (art. 452 din codul de procedură civilă).

Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului (art. 451 alin. 1 din codul de procedură civilă).

Reținând culpa procesuală a intimatei C.E. SRL instanța va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatorul XXXX. în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocațial (conform chitanței de la fila nr. 79).

În cazul contestației la executare sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie proporțional cu admiterea contestației, la cererea petiţionarului, în situaţia în care contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă (art. 45 alin. 1 lit. f și alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru).

Având în vedere că în privința sumelor contestate se va admite în totalitate contestația la executare formulată de contestatorul XXXX. instanța va dispune restituirea către aceasta a taxei judiciare de timbru în cuantum de 223 lei (achitată conform chitanței de la fila nr. 7) după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Domenii speta

Spete similare