Pretenţii

Prin cererea înregistrată la data de  12.12.2016,  înregistrată sub nr. 4099/110/2016 la Tribunalul Bacău,  pe reclamanţii A.A.C.  şi  T.A. -  prin reprezentant în contradictoriu cu  pârâta S.G.S.H., au solicitat să se  dispună  obligarea  unităţii şcolare pârâte,  la calcularea şi plata de despăgubiri echivalente cu dobânda legală aferentă drepturilor băneşti în baza sentinţei civile nr. 1569/08.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabilă  şi sentinţa civilă nr. 931/29.05.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabilă la data de 30.07.2013  .

În motivarea acţiunii, se arată, în esenţă, că , reclamanţii au obţinut în instanţă, drepturile salariale cuvenite potrivit Legii nr. 221/2008. Deşi sentinţa de mai sus este irevocabilă, nici până în prezent nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată. Este deci evident că  s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani, în plus faţă de prejudiciul creat iniţial în patrimoniu prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008.

Mai arată reclamanţii că, unitatea şcolară pârâtă a aplicat prevederile OU nr. 71/2009 asupra sentinţei civile menţionată mai sus, amânând şi eşalonând plata sumelor cuvenite până în anul 2012; această ordonanţă a fost modificată de OU nr. 45/2010 şi de Legea nr. 230/2011 care, la rândul său, amână şi modifică plata eşalonată a sumelor începând cu anul 2012 pentru o perioadă de 5 ani. OUG nr. 92/2012 include în acelaşi regim de plată eşalonată şi hotărârile care s-au pronunţat în anul 2013.

Se arată în continuare că,  potrivit art. 161 alin.4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii (actualmente art. 166 alin. (4) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare) întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."', iar conform potrivit art. 156 (actualmente art. 161), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor". Acelaşi act normativ prevedea, la art. 295 alin. (1), următoarele: dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile" ( actualmente art. 278 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare prevede următoarele: , Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile")

In consecinţă, apreciază  că, şi în privinţa daunelor - interese datorate de unitate salariaţilor pentru neplata drepturilor salariate sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil, şi anume:

Noul Cod civil ( NCC), adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările şi completările ulterioare stipulează:

Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(3) Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Apreciază că în cauză  sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: ,În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariate prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă

Pentru drepturile salariate restante pot fi acordate dobânzi legale şi actualizarea cu rata indicelui de inflaţie, deoarece natura lor juridică este diferită.

Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective, în timp ce actualizarea cu indicele inflaţiei are ca finalitate păstrarea valorii reale a sumei de bani.

Solicită a se avea în vedere şi faptul că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflaţie concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâţi, deoarece fiecare din cele două modalităţi de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă - daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflaţie nu urmăreşte dobândirea unor sume în plus, ci aceeaşi valoare, calculată la momentul plăţii efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.

In concluzie, având în vedere considerentele de mai sus şi dispoziţiile legale aplicabile, solicită să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată şi, prin hotărâre să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, art. 161, art. 166 alin.4, art 278 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, art. 1 şi art. 2 din O.G. nr. 9/2000, art. 2 din OG nr. 13/2011 şi art. 1088 Cod civil, art. 1530 ş.u. NCC. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art.270 din Codul muncii.

La cerere au fost ataşate înscrisuri, în copie certificată reprezentând  copie cărţi identitate,  decizii de pensionare şi titlurile executorii (filele 8- 19 dosar).

Legal citată, pârâta  nu a  formulat întâmpinare .

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa retine că acţiunea de faţă este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii, sunt cadre didactice la unitatea şcolară pârâtă, conform adeverinţelor depuse la f. 9-10 ds.,  si au solicitat ca şcoala unde îşi desfăşoară  activitatea,  să fie obligată la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor acordate prin sentinţa civilă nr. 1569/08.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabilă  şi sentinţa civilă nr. 931/29.05.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabilă la data de 30.07.2013, dobânzi ce urmează a fi calculate şi plătite pe o perioadă de 3 ani retroactiv introducerii acţiunii  şi până la data plăţii efective.

În speţă, pretenţiile solicitate şi intitulate „dobânzi” (deşi ceea ce au comun cu dobânzile este doar modul de calcul, prin raportare la OG 9/2000 şi OG nr. 13/2011)  nu au ca temei juridic existenţa unui act juridic de natură contractuală sau o hotărâre judecătorească care să le consacre (situaţie în care ar fi fost inutilă promovarea prezentei acţiunii), ci răspunderea civilă delictuală, ale cărei condiţii urmează a fi analizate în prezenta cauză.

Fundamentul acordării daunelor interese rezultă din considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronunţată de ÎCCJ în interesul legii, care au, în egală măsură cu dispozitivul acestei decizii, forţă obligatorie, întrucât explicitează soluţia instanţei supreme, nefiind permis instanţelor de judecată, dea o altă fundamentare pentru cumul dobânzilor cu actualizarea creanţei decât cea stabilită de ÎCCJ.

Ca atare, întrucât dreptul la dobândă capătă existenţă juridică doar prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, nefiind consacrat printr-un act juridic preexistent, instanţa apreciază că daunele interese solicitate cu titlu de dobânzi nu au caracter accesoriu debitelor constatate prin hotărârile judecătoreşti indicate în acţiune, (cum ar fi fost cazul dacă ar fi fost solicitate şi acordate odată cu drepturile salariale executate cu întârziere sau neexecutate parţial), chiar dacă fundamentul acordării lor, ca situaţie-premisă, o constituie, astfel cum a statuat ÎCCJ, executarea cu întârziere sau neexecutarea în mod culpabil, din partea statului, a debitelor datorate.

O astfel de soluţie este susţinută şi de ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 21/2015, pronunţată de Înalta Curte apreciindu-se că data scadenţei este data pronunţării titlurilor executorii, şi că aceste dobânzi pot fi cerute pe ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii, sens în care au procedat şi reclamanţii.

Tribunalul constată că prin sentinţa civilă  nr. 1569/08.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 231/110/2009,  irevocabilă  şi sentinţa civilă nr. 931/29.05.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7614/110/2012, irevocabilă la data de 30.07.2013,  au fost acordate reclamanţilor diferenţe de drepturi salariale, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008 şi a Legii 285/2010 cu privire la care nu există date că fost executate parţial de către pârâtă, conform eşalonărilor intervenite prin OUG nr. 75/2008 şi OUG nr. 71/2009.

Potrivit art. 1084 din Codul civil de la 1864,  „daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit …” iar potrivit art.1088  din acelaşi act normativ: la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate.

Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.

Potrivit art. 1530 Noul Cod civil : „ Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.

Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

(3) Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Art. 1535 (1) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.”

Astfel cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 2/2014 pronunţată de ÎCCJ, decizie obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă cumulul dobânzii cu actualizarea este admisibil, natura juridică a celor două instituţii este diferită, în timp ce dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au scopuri diferite, prin acordarea dobânzii urmărindu-se sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului urmărindu-se acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate.

Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 71/2009 nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor-interese moratorii, un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 7/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauză se constată că dreptul de care se prevalează sindicatul reclamant este cel de a fi despăgubiţi membrii săi de sindicat pentru plata cu întârziere a sumelor din titlurile executorii eşalonate.

Dacă eşalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parţială a obligaţiei de plată şi o astfel de plată parţială nu întrerupe cursul prescripţiei dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligaţia principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranşele achitate, de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii tranşelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plăţii efective.

 În aceste condiţii, cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanţa de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadenţa tranşelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripţie de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripţia.

 Pentru suma rămasă restantă după plata parţială, dobânzile penalizatoare curg în continuare şi pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acţiunii, în consecinţă, în raport de cele reţinute şi de ÎCCJ prin Deciziile 7/2015 şi 21/2015, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acţiunii.

Potrivit art. 1, alin. (3) din OG 13/2011, aplicabilă în anul 2012, dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare, art. 3, alin. (2) din acelaşi act normativ statuând că rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României, la care se adaugă 4 puncte procentuale.

Instanţa reţine că, în calitate de instituţie bugetară implicată în plata drepturilor salariale, pârâta unitatea şcolară este reprezentant al statului, căruia îi este imputabilă, din punct de vedere delictual, executarea cu întârziere a creanţelor, emiterea unor acte normative care au susţinut legal această executare cu întârziere, constatate constituţionale şi conforme cu CEDO, nefiind de natură de să îi priveze pe reclamanţii de folosul neobţinut prin neexecutarea integrală şi la termen a debitelor. 

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite acţiunea,  potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare