Validare poprire

Prin sentinţa civilă nr. 6584/27.10.2016 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 5033/180/2016, s-a admis cererea de validare a popririi formulate de reclamanta G.C.L. în contradictoriu cu terţul poprit D.G.R.F.P., şi debitoarea U.A.T.P.. S-a validat poprirea înfiinţată prin adresa din 25.03.2016 emisă în dosarul de executare nr. 574/2014 al BEJ A.D.E., fiind obligat  terţul poprit să plătească creditoarei suma de 15874,44 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare silită. Cererea de amendare a terţului poprit a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că:

 . Prin cererea înregistrată la BEJ A.D.E. la data de 29.12.2014, creditoarea G.C.L. a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 7310/26.09.2012 pronunţată în dosarul civil nr.19141/180/2009 a Judecătoriei Bacău, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 233/18.03.2014 a Tribunalului Bacău, a sentinţei civile nr. 1604/20.02.2013 pronunţată în dosar nr. 16436/180/2009, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 754/25.06.2016 a Tribunalului Bucureşti, şi a deciziei civile nr. 877/27.09.2013 pronunţată în dosarul civil nr. 2423/110/2013 a Tribunalului Bacău, pentru recuperarea sumei totale de 14061 lei reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 7310/26.09.2012 pronunţată în dosarul civil nr.19141/180/2009 a Judecătoriei Bacău, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 233/18.03.2014 a Tribunalului Bacău a fost obligată C.L.F.F.P. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 2361 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1604/20.02.2013 pronunţată în dosar nr. 16436/180/2009, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 754/25.06.2016 a Tribunalului Bucureşti, a fost obligată C.J.F.F.Bacău la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Prin decizia civilă nr. 877/27.09.2013 pronunţată în dosarul civil nr. 2423/110/2013 a Tribunalului Bacău, a fost obligată C.L.F.F.P. la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data de 29.12.2014, BEJ A.D.E. a admis cererea creditoarei şi a dispus încuviinţarea executării silite a  titlurilor executorii mai sus arătate, pentru suma de 14.061 lei reprezentând despăgubiri şi cheltuieli de judecată.

 Prin adresa din data de 25.03.2016, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terţul poprit,  pentru debitul de plată şi cheltuielile de executare, adresă care a fost comunicată terţului poprit în data de 25.03.2016 (fila 27 din dosar).

 S-a apreciat că termenul de o lună de zile prevăzut de art. 789 Cod procedură civilă, A se raportează la adresa de înfiinţare a popririi din data de 25.03.2016.

Prin adresa emisă de terţul poprit la data de 28.03.2016 (f. 31 dosar), se arată că debitoarea C.L.C.P. nu are conturi deschise la Trezoreria Bacău, motiv pentru care nu poate fi adusă la îndeplinire dispoziţia privind înfiinţarea popririi.

Potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr.18/1991, comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta.

Potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991  „Comisia judeţeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă., calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa, …” iar potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, aceste instituţii pot obţine cheltuieli de judecată în cazul în care câştigă un proces, respectiv pot fi obligate la plata de cheltuieli de judecată atunci când pierd un proces, prevederile art. 274 din  Codul  de procedură civilă fiind  aplicabile. Ca urmare, când pierde un proces şi se solicită şi se dovedeşte efectuarea unor cheltuieli de judecată de către partea care a câştigat, C.L. va fi obligată prin hotărârea instanţei la plata acestor cheltuieli.

Regula generală instituită la art. 622 alin. (2) C. proc. civ. prevede că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar, ea fiind adusă la îndeplinire prin executare silită. Aşadar, atunci când prin hotărârea unei instanţe C.L. este obligată la plata unei sume de bani această autoritate are obligaţia să plătească de bunăvoie suma respectivă către creditor, în caz contrar, fiind pasibilă de executare silită.

Instanţa de fond a apreciat că normele legale  nu trebuie şi nu pot să primească înţelesul urmărit de debitoare, întrucât, în acest fel, s-ar ajunge la imposibilitatea punerii în executare a unor obligaţii la care această entitate a fost obligată, deşi din cuprinsul art. 52 alin. 2) şi 3) din Legea nr. 18/1991, reiese fără echivoc calitatea procesuală a acesteia, iar obligaţiile patrimoniale astfel stabilite vor fi executate din patrimoniul unei alte instituţii.

În conformitate cu art. 21 din Legea nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare.

În acest context, executarea silită nu se poate desfăşura decât împotriva unităţii administrativ teritoriale a comunei P., iar faptul că debitoarele Comisia Judeţeană Bacău şi C.L.C.P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 nu au conturi deschise la Trezoreria Bacău nu prezintă importanţă, câtă vreme adresa de înfiinţare a popririi din 25.03.2016 vizează conturile UAT P..

Conform art. 786 alin.1 C. pr. civ., „în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:

1. să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înfiinţate pentru realizarea altor creanţe decât cele arătate la pct. 2;

2. să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului”.

Instanţa de fond a constatat  îndeplinirea cumulativă a condiţiilor stabilite de lege, respectiv: neîndeplinirea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit pentru efectuarea popririi, raportul juridic obligaţional între terţul poprit şi debitor. Creditorul a făcut dovada titlului executoriu împotriva debitorului său, pe baza căruia s-a procedat la înfiinţarea popririi iar terţul poprit nu a făcut dovada indisponibilizării sumelor în termenul de 5 zile de la comunicarea popririi de către executor, neexistand la dosarul cauzei dovada acestei consemnări.

În consecinţă, în temeiul art. 789 C. pr. civ., instanţa a admis cererea,  validând poprirea înfiinţată prin adresa din 25.03.2015 emisă în dosarul de executare nr. 574/2014 al BEJ A.D.E.,terţul poprit fiind obligat să plătească creditoarei suma de 15.874,44 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare silită.

Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de amendare a terţului poprit, motivat de faptul că nu s-a evidenţiat reaua-credinţă a acestuia în neîndeplinirea obligaţiilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, debitoarea UAT com. P. şi terţul poprit D.G.R.F.P.

În motivarea apelului declarat, terţul poprit a arătat că a fost obligat la plata din conturile proprii ale terţului poprit şi nu din conturile debitorului, aspect ce este nelegal. Trezoreria este doar un administrator al conturilor debitorului şi ca urmare nu poate face nici un fel de operaţiune în numele acestuia. S-a arătat că executarea începută de creditoare este practic, nelegală atâta vreme cât încuviinţarea executării s-a făcut doar pentru terţul poprit şi nu şi pentru debitoare. La cererea de executare, nu s-a putut da curs deoarece C.L. nu are conturi proprii deschise la trezorerie. Acest lucru a fost adus la cunoştinţa executorului odată cu prevederile OG nr. 22/2002, care reglementează strict procedura de executarea a instituţiilor de stat, ordonanţă faţă de care Curtea Constituţională a stabilit că este constituţională. S-a arătat că executarea fie ea şi prin poprire nu poate exceda dispoziţiile OG nr. 22/2002 şi faptul că debitoarele – cele două comisii de fond funciar nu au conturi deschise nu prezintă importanţă, executarea neputând fi făcută decât împotriva debitoarei UAT com. P., adresa de înfiinţare a popririi vizând conturile acestei debitoare.

Apelanta UAT com P., în motivarea apelului său, a arătat că dispoziţiile legale au fost greşit interpretate, susţinându-se greşit că obligaţiile patrimoniale vor fi executate din patrimoniul altei instituţii. Art. 21 din Leg nr. 215/2001, la care face trimitere, apelanta nu vizează decât litigiile privind patrimoniul public/privat. Trezoreria nu ar putea dispune de conturile UAT P. decât în condiţiile în care ar exista o hotărâre de consiliu sau o dispoziţie a Primarului prin care să se dispună de titularul contului. Cum Trezoreria este doar administrator nu are drept de dispoziţie asupra conturilor debitoarei. S-a mai arătat că partea creditoare nu s-a aflat în proces cu UAT şi între UAT şi C.L. nu există raporturi de subordonare. Mai mult, raportat la hotărârile ce se doresc a fi executate silit, cererea de validare este tardivă, adresa de înfiinţare a popririi fiind din 25.03.2015. S-a mai arătat că instanţa de apel trebuie să aibă în vedere şi sentinţa pronunţată între aceleaşi părţi în dosarul nr. 1876/180/2014, unde cererea creditoarei a fost respinsă definitiv.

În apel s-au depus de apelanta-debitoare, copii ale deciziei civile nr. 734/2016 a Tribunalului Bacău.

Intimata-creditoare a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că ambele apeluri sunt nefondate si aceasta deoarece: procedura de executarea debutat cu somarea debitoarei la plata obligaţiilor din titlu şi apoi s-a trecut la procedura popririi şi în final la validare. De altfel, in cuprinsul apelului său, terţul poprit recunoaşte că nu a indeplinit obligaţia de poprire şi greşit se susţine că nu ar exista conturi deschise de debitoare. Referitor la apelul declarat de UAT com. P., s-a arătat că susţinerile apelantei sunt pur subiective şi fără temei juridic, apelanta  asumându-şi practic punctul de vedere al terţului poprit, apelând la un argument juridic incorect prin care se tinde la o eludare a unor norme imperative şi prin aceasta doreşte, practic, să anuleze dispoziţii stabilite de instanţa de judecată, încălcând autoritatea judecătorească.

Analizând apelurile declarate în raport de apărările formulate şi din oficiu, tribunalul reţine:

I. În ceea ce priveşte apelul declarat de terţul poprit D.G.R.F.P., instanţa a invocat excepţia tardivităţii apelului.

Raportat la această excepţie, tribunalul reţine că sentinţa civilă apelată în cauză a fost comunicată terţului poprit AJFP BACĂU, la data de 06.12.2016, conform comunicării de la fila 93 dosar de fond.

Potrivit art. 791 Cod procedură civilă:

Hotărârea dată cu privire la validarea popririi este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare.

În cauza de faţă, apelul declarat de terţul poprit a fost înregistrat la data de 19.12.2016, data poştei înscrise pe plicul de la fila 10 dosar apel, Secţia a II-a civilă, fiind 16.12.2016.

Rezultă astfel că, în raport de data comunicării - 06.12.2016, ultima zi de apel era 12.12.2016. Cum apelul a fost depus la 16.12.2016, tribunalul va constatat că excepţia de tardivitate este incidentă şi pe cale de consecinţă, va respinge apelul terţului poprit, ca tardiv formulat.

II. Privitor la apelul declarat de debitoarea AJFP BACĂU, tribunalul reţine că apelul este nefondat şi aceasta deoarece obligaţiile de plată ale comisiilor de fond funciar născute în temeiul unei hotărâri judecătoreşti trebuie executate de instituţia publică pentru care acestea funcţionează, ele fiind înfiinţate la nivel local şi respectiv judeţean. De vreme ce legea le recunoaşte calitate procesuală pasivă sau activă, după caz, este evident că ele se supun legii procesuale ca oricare alt subiect de drept. A susţine că nu este nici un raport între C.L. şi UAT înseamnă a se da o interpretare restrictivă şi nesistematică normelor de drept care reglementează modul de organizare şi funcţionare a comisiilor de fond funciar prin raportare la calitatea procesuală recunoscută acestor subiecte de drept. Pentru aceleaşi considerente instanţa va înlătura şi criticile referitoare la împrejurarea că litigiul nu s-a purtat în contradictoriu cu UAT şi aceasta nefiind parte nu are obligaţii.

Criticile legate de împrejurarea că Trezoreria nu poate dispune de conturile debitoarei în absenţa unei dispoziţii sau a unei hotărâri a consiliului local sunt nefondate şi aceasta deoarece, prin forma de executare a popririi,astfel cum este ea reglementată de lege, terţul poprit este chemat să indisponibilizeze sumele datorate de debitor. Faptul că debitorul este instituţie publică nu înseamnă că nu i se aplică această formă de executare ci doar că ea trebuie realizată şi în acord cu dispoziţiile OG nr. 22/2002, dispoziţii care stabilesc obligaţii în sarcina instituţiilor publice debitoare.

Privitor la tardivitatea cererii de validare, tribunalul reţine că art. 790 alin. 1 Cod procedură civilă stabileşte că termenul pentru validare este de o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. La rândul său art. 787 Cod procedură civilă stabileşte că termenul în care terţul poprit este obligat să consemneze suma este de 5 zile de la comunicarea popririi sau de la scadenţă pentru sumele datorate în viitor. În cauză adresa de înfiinţare a fost comunicată la 25 martie şi în termenul de 5 zile terţul a adus la cunoştinţa executorului imposibilitatea popririi pentru lipsa conturilor Comisiei Locale, prin adresa din 31.03.2016(f.15 dosar fond). Cum cererea de validare a fost înregistrată la data de 12.04.2016, rezultă că termenul de o lună calculat de la 31.03.2016 şi prevăzut de art. 790, a fost respectat astfel că nu se poate vorbi de o decădere a creditoarei din dreptul de a formula cerere de validare. Împrejurarea că executarea vizează titluri executorii mai vechi nu are relevanţă o eventuală prescriere a dreptului la executare neputând fi analizată decât în urma formulării unei contestaţii la executare.

În ceea ce priveşte decizia nr. 734 pronunţată în dosarul nr. 7916/180/2015 al Tribunalului Bacău, tribunalul reţine că aceasta nu are nici o relevanţă în cauza de faţă respectiva decizie fiind pronunţată într-o cauză ce are alt obiect. Dincolo de aceste considerente, tribunalul reţine că, raportându-ne la soluţia pronunţată de instanţa de fond - de admitere a cererii de validare, terţul poprit a fost direct obligat la plata sumei datorate de debitoare, astfel că o asemenea soluţie profită debitoarei, apelantă în cauza de faţă.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanta U.A.T. P. , ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare