Anularea actelor de executare, inclusiv procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară şi de adjudecare, consecinţe asupra valabilităţii actului de adjudecare din perspectiva principiului de drept „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis”. Incide

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1218/Ap/2017

Şedinţa publică de la 18 Iulie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE A. G.

Judecător V. M.

Grefier N. C.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cererii de apel formulate de apelanţii reclamanţi P.C.O.şi P.A.  în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B.A.şi Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A. împotriva Sentinţei civile nr. 13XX/25.10.2016 pronunţate de Judecătoria F. în dosarul civil nr. 40XX/226/2015, având ca obiect acţiune în constatare.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 26.06.2017, conform celor consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 11.07.2017 şi, ulterior pentru această dată, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin sentinţa civilă nr. 1313/2016 a Judecătoriei F. s-a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A fost admisă în parte acţiunea civilă, astfel cum a fost modificată şi precizată, formulată de reclamanţii P.C.O.şi P.A. în contradictoriu cu pârâţii B.A.şi Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A., şi-n consecinţă:

S-a  dispus anularea Actului de Adjudecare emis la data de 14 martie 2013 de către executor judecătoresc C.A.A.în dosarul de executare silită nr. 274/2011 al S.C.P.E.J. D. & C., astfel cum a fost modificat prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din data de 10.05.2013.

S-a  respins cererea reclamanţilor de restituire a sumei de 30.000 euro.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 4.184,2 lei, din care fiecare câte 2.092,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a luat act că pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A.nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească numiţilor V.D.-M. şi V.I.-F., cu calitatea de pârâţi în cauză anterior modificării acţiunii, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a pronunţa astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

În şedinţa publică din data de 14.06.2016, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A.,  pentru considerentele ce se regăsesc în cuprinsul încheierii pronunţată la acea dată, şi a unit cu fondul cauzei excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta B.A.prin întâmpinare, asupra căreia instanţa se va pronunţa cu prioritate.

Aşa cum rezultă din Actul de adjudecare întocmit la data de 14.03.2013 în dosarul de executare nr.276/2011 al SCPEJ D. & C. (fil.14-vol.I), imobilul situat în F., str. D. S., nr.X, jud. B. a fost adjudecat definitiv pârâtei B.A.pentru suma de 10.000 euro.

Întrucât în cauză actul de adjudecare a fost emis în cadrul unei executări silite începută anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, din punct de vedere al dreptului tranzitoriu, ţinând cont de aplicarea legii procesuale în timp, dispoziţiile noii legi de procedură aplicându-se doar executărilor silite începute după data de 15.02.2013, analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii se impune a fi făcută prin raportare la Codul de procedură civilă din 1865.

Astfel, conform art.516 Cod procedură civilă din 1865, după plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare; la art.517 se prevede că un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară, iar un  exemplar al actului de adjudecare creditorului urmăritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumpărătorului, dacă acesta nu plăteşte diferenţa de preţ.

Aşadar, instanţa reţine că actul de adjudecare marchează finalizarea executării silite imobiliare, însă prin acesta se realizează şi transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea adjudecătorului.

În esenţă, acesta cuprinde descrierea modului în care s-a făcut adjudecarea, fiind un act de procedură care materializează vânzarea silită a imobilului urmărit, act a cărui eliberare condiţionează trecerea imobilului din proprietatea debitorului  în cea a adjudecătorului, deci un act juridic translativ al dreptului de proprietate. El poate fi întocmit numai după plata preţului sau a avansului, dacă imobilul a fost vândut cu plata în rate.

Prin urmare, actul de adjudecare, având natura juridică a unui veritabil act juridic civil autentic translativ de proprietate, se apreciază că poate fi supus acţiunilor în justiţie îndreptate împotriva sa, fiind deci susceptibil de anulare ca orice act juridic, iar acţiunea în nulitate sau anulare poate fi exercitată împotriva acestuia atunci când ar fi incidentă vreo cauză de nulitate absolută sau relativă care poate afecta orice act juridic civil.

Mai mult, se reţine că din interpretarea dispoziţiilor art.516 din Codul de procedură civilă din 1865, conform cărora actul de adjudecare se emite după expirarea termenului în care se poate formula contestaţie la executare, reiese că actul de adjudecare nu poate fi atacat prin contestaţia la executare.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamanţii au solicitat anularea actului de adjudecare din 14.03.2013, în condiţiile în care, cu efect retroactiv, prin decizia civilă nr.5XX/R/23.05.2015 a Tribunalului B., s-a dispus anularea actelor de executare silită cu privire la imobilul situat în mun. F., str. D.S. nr.X şi întoarcerea executării silite cu privire la acest imobil, având ca ultim act de executare procesul-verbal de licitaţie publică şi de adjudecare din data de 21.02.2013, în sensul restabilirii situaţiei anterioare a imobilului.

Prin decizia civilă nr.5XX/R/23.05.2013 a Tribunalului B. – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reţinându-se că în timpul judecării contestaţiei la executare formulată de contestatoarea CEC Bank SA - Sucursala B., în contradictoriu cu intimaţii H.M.R., P. C., P. A. şi SCPEJ D. & C., împotriva formelor de executare din dosarul nr.276/2011 al SCPEJ D. & C., imobilul din mun. F., str. D. S., nr.X a fost adjudecat aşa cum reiese din procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară şi de adjudecare din data de 21.02.2013, şi întrucât contestatoarea a solicitat prin cererea introductivă şi întoarcerea executării silite, dacă va fi cazul, în temeiul art.4041 Cod procedură civilă, s-a dispus întoarcerea executării silite cu privire la acest imobil, în sensul restabilirii situaţiei anterioare  a imobilului. De asemenea, prin aceeaşi decizie au fost anulate actele de executare silită din dosarul de executare nr.276/2011 cu privire la executarea silită având ca obiect imobilul de mai sus.

Astfel, întrucât actele de executare, inclusiv procesul-verbal de licitaţie publică imobiliară şi de adjudecare din data de 21.02.2013, au fost anulate, actul de adjudecare a cărui anulare se solicită în cauză, întocmit ulterior, la data de 14 martie 2013, nu mai are susţinere în actele care au sta la baza emiterii sale, motiv pentru care, conform principiului de drept resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, se impune ca şi acesta să fie anulat.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei B.A. la restituirea sumei de 30.000 euro, instanţa reţine că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile legate referitoare la restituirea prestaţiilor reglementate în Titlul VIII Cod civil, întrucât conform art.1636 Cod civil, titularul dreptului la restituire este cel care a efectuat prestaţia supusă restituirii, iar între cel care este îndreptăţit la restituire şi debitorul obligaţiei de restituire trebuie să fi existat un raport juridic iniţial, or între  reclamanţi şi pârâtă nu a existat un astfel de raport juridic.

Se mai reţine că, atâta timp cât prin hotărâre judecătorească s-a dispus, ca urmare a anulării actelor de executare, întoarcerea executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare cu privire la imobilul ce a făcut obiectul executării silite, aceasta presupune ca  atât creditorul cât şi debitorul să fie repuşi în situaţia anterioară. Impedimentul constă însă în aceea că imobilul a fost înstrăinat în urma adjudecării, astfel că,  pentru a se stabili dacă este posibilă reintrarea imobilului în natură în patrimoniul debitorilor, se impune a se analiza contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu terţii sub aspectul nulităţii, iar în cazul în care s-ar dovedi că actualii proprietari ai imobilului sunt dobânditori de bună-credinţă, adjudecatara imobilului va putea fi obligată să restituie debitorilor preţul apartamentului adjudecat, însă nu pe temeiul restituirii prestaţiei, aşa cum s-a solicitat  în cauză, ci ca efect al întoarcerii executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare.

Aşa fiind, s-a  respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis în parte acţiunea civilă, astfel cum a fost modificată şi precizată, formulată de reclamanţii P.C.O.şi P.A. în contradictoriu cu pârâţii B.A.şi Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A..

S –a respins  cererea reclamanţilor de restituire a sumei de 30.000 euro.

În baza art.453 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâţii să plătească reclamanţilor suma de 4.184,2 lei, din care fiecare câte 2.092,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 3.704,2 lei achitată pentru cererea admisă şi 480 lei onorariu de avocat conform facturii aflată la fila 36 a dosarului-vol. II

S-a luat că pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc C.A.A. nu a solicitat cheltuieli de judecată, aşa cum a declarat reprezentantul acestuia cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei.

Au fost obligaţi reclamanţii să plătească numiţilor V.D.-M. şi V.I.-F. , cu calitatea de pârâţi în cauză anterior modificării acţiunii, suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reţinând că la fila 178-vol.I a dosarului s-a depus factura AAW.724/2015 pentru onorariul de avocat în cuantum de 7.200 lei, care se impune a fi redus la suma de 1.000 lei întrucât după aprecierea instanţei acesta este exagerat în raport cu munca efectiv depusă de avocat, şi care a constat în redactarea întâmpinării şi reprezentarea la un termen de judecată, la care nu au fost administrate probe şi nici nu s-au discutat chestiuni complexe.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii, prin care au solicitat, în principal, anularea în parte a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea soluţionării petitului privind restituirea de către  pârâţi a sumei  de 30.000 euro, c/v imobilului adjudecat, iar in subsidiar, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii aceluiaşi petit, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că prima instanţă  nu a citat şi analizat complet  dispoziţiile art. 1636 CCIV,  întrucât în speţă este incidentă teza a doua din acest text de lege, fiind persoane îndreptăţite la restituire potrivit legii, adică dispoziţiile art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865, faţă de faptul că s-au anulat  actele de executare şi s-a dispus şi întoarcerea executării silite.

A precizat că obligaţia de restituire a rezultat din lege, adică din cuprinsul dispoziţiile art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865, fiind consecinţa logică a întoarcerii executării silite, prin restabilirea situaţiei anterioare.

Întrucât, în speţă, imobilul adjudecat a fost înstrăinat către un cumpărător de bună credinţă, situaţia este rezolvată  de dispoziţiile art. 1640 CCIV, aplicabil în cauză, aşa că singura problemă ce trebuia elucidată era legată de buna /reaua credinţă a pârâtei adjudecatară B.A.la data vânzării imobilului, în sensul că, în prima ipoteză, suma de restituit este de 10.000 euro, fiind preţul de adjudecare sau 30.000 euro, preţul vânzării.

Au apreciat că  prima instanţă  nu s-a pronunţat pe acest petit ci s-a limitat strict la chestiuni de  drept, ceea ce echivalează cu o necercetare parţială  a  fondului cauzei, aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 480 alin 3 CPCIV.

Raportat  la a  doua solicitare din apel, şi anume schimbarea în parte a hotărârii apelate, s-a arătat că  la dosarul de executare exista dovada formulării contestaţiei la executare, aşa încât participanţii la licitaţie puteau cunoaşte acest aspect prin simpla studiere a dosarului dar şi de pe portalul instanţelor de judecată, rezultând că pârâta B. a fost de rea credinţă,  întrucât a înstrăinat imobilul la cca. o săptămână de la pronunţarea hotărârii în recurs.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 466 şi următoarele CPCIV, art. 1635-1649 CCIV, art. 404 indice 1 CPCIV din anul 1865.

Intimata pârâtă B. A., în termen legal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nelegal şi netemeinic.

Reclamanţii, în termen legal au formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând apelul prin prisma  motivelor invocate şi a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele:

Critica vizând aplicarea dispoziţiilor art.480 alin 3 CPCIV nu este fondată, în condiţiile în care prima instanţă  a arătat în considerentele  hotărârii  motivele de fapt şi de drept  în temeiul cărora şi-a format  convingerea cu privire la petitul invocat de apelanţi, aşa încât tribunalul va proceda la analizarea apelului din  perspectiva celei de a doua teze invocată de  apelanţi.

Astfel, apelanţii reclamanţi şi-au întemeiat pretenţia pe dispoziţiile art. 1640 CCIV “Restituirea prin echivalent:

(1) Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori dacă restituirea priveşte prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1), valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie.”

Totodată au invocat dispoziţiile art. 1641CCIV “ Pieirea sau înstrăinarea bunului :

În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligaţiei de restituire este ţinut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credinţă ori obligaţia de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcţie de valoarea cea mai mare.”.

În acest sens, au apreciat ca obligaţia de restituire se face în funcţie de valoarea cea mai mare, adică 30.000 euro, pe care debitorul obligaţiei de restituire a obţinut-o ca urmare a vânzării imobilului adjudecat, întrucât a fost de rea credinţă.

Contrar celor susţinute de către apelanţi, instanţa reţine că imobilul supus licitaţiei publice, înainte de adjudecare, nu a fost grevat de nicio sarcina şi nici nu a fost notat în Cf existenţa procesului ce a avut ca obiect contestaţia la executare, aflat pe rolul Tribunalului B., sub nr. 19xx/226/2016, secţia a II a civilă, prin care s-a dispus: „

Admite recursul C. O. şi P.A., modifică în tot sentinţa, în sensul că admite contestaţia la executare formulată contestatoarea CEC BANK SA Sucursala Braşov şi, în consecinţă: Anulează actele de executare silită din Dosarul execuţional nr.2XX/2011 al S.C.P.E.J. D. & C., la cererea creditorului H. R. M., cu privire la executarea asupra imobilului. Dispune întoarcerea executării silite cu privire la imobil, având ca ultim act de executare Procesul verbal de licitaţie publică imobiliară şi de adjudecare din data de 21.02.2013, în sensul restabilirii situaţiei anterioare a imobilului.”

Aşadar,  cauza restituirii prin echivalent ,a operat de drept, prin efectul titlului executoriu de mai sus.

Apoi,  executorul a cunoscut despre existenta acelui litigiu abia după adjudecarea imobilului.

 Simpla prezumţie legată de calitatea de intermediar a vânzării imobilului dintre pârâta debitoare B. A.şi soţii V., a creditorului H. R. M., nu este suficientă pentru a creiona reaua credinţă a adjudecatarei B. A., mai ales că nici cumpărătorul V., martor în acest dosar, nu a avut cunoştinţă de contestaţia la executare silită referitoare la acest imobil, cu atât mai mult cu cât pârâta B. şi-a făcut o practică din a urmării bunurile care se scot la licitaţii, în vederea vânzării acestora, aşa încât cunoştea care sunt consecinţele  legale  şi judiciare ce vizau asemenea bunuri.

Pe de altă parte, în dosarul execuţional  nu a existat vreun document care să ateste despre existenţa contestaţiei la executare cu privire la acest imobil.

Chiar dacă executorul a cunoscut despre acest litigiu, avea obligaţia legală şi morală de a atenţiona părţile despre acest proces, cu efecte  legale importante în ce priveşte dreptul de proprietate al părţilor asupra imobilului, în sensul existenţei unui risc în cazul restabilirii situaţiei anterioare executării silite.

Mai mult, la licitaţia din data de 21.02.2013 a participat şi creditoarea ipotecară CEC BANK SA Sucursala B., contestatorul din dosarul mai sus menţionat, care nu a adus la cunoştinţa părţilor existenţa pe rolul instanţei de judecată a contestaţiei la executare.

Ca atare,  instanţa apreciază că în cauză  nu s-a dovedit reaua credinţă a pârâtei B. A., aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 1641 alin. 1 teza 1 CCIV, debitorul obligaţiei de restituire fiind ţinut să plătească valoarea bunului considerată fie  la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcţie de cea mai mică dintre aceste valori, care este  de 10.000 euro.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2 CPCIV., va admite apelul, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În baza dispoziţiilor art. 453 CPCIV.  va obliga pârâţii la plata sumei de 1892 către reclamanţi, câte 946 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanţii P.C.O.şi P.A. împotriva sentinţei civile nr. 13XX/2016 a Judecătoriei F., pe care o schimbă în parte, şi-n consecinţă,

obligă pârâta B.A.la restituirea sumei de 10.000 euro către reclamanţii P.C.O.şi P.A., reprezentând contravaloarea imobilului situat în F., str. D. S., nr. X, jud. Brasov, înscris în Cf X-c1-u1 F..

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Obligă pârâţii la plata sumei de 1892 către reclamanţi, câte 946 lei fiecare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.07.2017.

Red A.G./ 26.07. 2017

Tehnored. NC/27.07.2017

Jud. fond M. M. T.

6 ex.

Domenii speta

Spete similare