Divorţ cu copii

DOSAR NR. ……..

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

Decizia civilă nr. ****

Şedinţa publică de la ………

Tribunalul compus din:

PREŞEDINTE: ………….

JUDECĂTOR: ****

GREFIER: ****

Pe rol fiind soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă .................. împotriva sentinţei civile nr..................., pronunţată de .................., în dosarul nr…….., în contradictoriu cu intimatul-pârât .................. şi autoritatea tutelară – .................., având ca obiect „divorţ cu copii „.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns apelanta-reclamantă .................., personal şi asistată de avocat şi intimatul-pârât .................., personal şi asistat de avocat cu împuternicire avocaţială la dosar – fila 22, lipsă fiind autoritatea tutelară.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  învederând instanţei depunerea la dosar a anchetei sociale, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat,tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pe  fondul cauzei.

 Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului, desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a intimatului, stabilirea pensiei de întreţinere în sarcina acestuia în favoarea minorei, iar în subsidiar, modificarea programului de vizitare. Se arată că la dosar există suficiente probă care dovedesc culpa intimatului-pârât în desfacerea căsătoriei, împotriva acestuia fiind instituit un ordin de protecţie faţă de conduita agresivă. Se învederează că apelanta a părăsit domiciliul conjugal datorită comportamentului agresiv al intimatului.

În ceea ce priveşte încredinţarea minorei, se arată că interesul major al acesteia este să fie lângă mama sa, având în vedere vârsta acesteia.

De asemenea, se arată că apelanta locuieşte într-un apartament cu 3 camere, iar minora are camera sa. În plus, arată că fetița are o relaţie foarte bună cu concubinul mamei, fiind împreună în concediu.

Apelanta-reclamantă, prin avocat, apreciază că nu este în interesul copilului să fie crescut de bunicii paterni.

În subsidiar, se solicită admiterea capătului  de cerere referitor la programul de vizitare, apreciind că programul stabilit de instanţa de fond este insuficient. Cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului, apreciind că în mod corect instanţa de fond a reţinut culpa comună a părţilor în desfacerea căsătoriei, la dosar neexistând probe din care să rezulte că ar fi existat violenţe asupra apelantei.

Se arată că apelanta nu a înregistrat nici o cerere având ca obiect exercitarea unui comportament violent al intimatului, apelanta părăsind domiciliul conjugal în mod voluntar, fiind de acord ca minora să rămână în îngrijirea tatălui.

Se mai arată faptul că apelanta locuieşte cu chirie, nefiind vorba despre o stabilitate, astfel că nu este în interesul minorei să fie încredinţată mamei, iar bunicii paterni s-au ocupat de creşterea minorei încă de la naştere, în timp ce apelanta nu s-a ocupat de copil de nici un fel.

De asemenea, s-a mai arătat că minora este înscrisă la balet şi urmează să susţină un concurs la Roma.

Cu privire la programul de vizitare, se arată că este respectat, însă minora nu doreşte de multe ori să meargă la domiciliul mamei datorită concubinului acesteia. Precizează că nu se opune la nici un program de vizitare. Fără cheltuieli de judecată.

Apelanta arată că există mesaje din care rezultă atitudinea violentă a intimatului, existând de asemenea şi ordinul de protecţie instituit împotriva acestuia.

La interpelarea instanţei, apelanta, personal, arată că s-a întâlnit cu minora în vacanţă şi în rest la 2 saptamani.

Intimatul, personal, arată că în vacanţa de vară timpul petrecut cu minora a fost aproximativ egal, existând înţelege între părţi în acest sens.

 Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului constată:

Prin sentinţa civilă nr. .................. ..................a admis în parte cererile şi a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la data de ..................şi înregistrată sub nr. .................. în registrul stării civile al Primăriei Sectorului .................., din vina ambilor soți. Reclamanta îşi va relua numele anterior de ................... A stabilit că autoritatea părintească asupra minorei .................., născuta la data de .................., să fie exercitată in comun. A stabilit locuinţa minorei la locuinţa tatălui. A obligat mama la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de ¼ din venitul sau lunar începând cu data introducerii acţiunii si pana la majorat, sub rezerva modificării în condiţiile legii. A obligat pe tata sa permită mamei sa întrețină legături personale cu minora conform următorului program:- doua week-end-uri pe luna începând de vinerea de la ora 16,00 si pana duminica la ora 20,00, ce vor fi stabilite de comun acord in funcție de programul de lucru al mamei, - jumătate din perioada vacantelor școlare.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de ..................căsătoria fiind înregistrată sub nr. .................. in registrul stării civile al Primăriei Sectorului .................., aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie de la dosar. Din relația de căsătorie a părților a rezultat minorul .................., născuta la data de .................., ultimul domiciliu comun al acestora fiind in raza Sectorului ..................,unde de altfel pârâtul  locuiește si in prezent împreuna cu minora si bunicii paterni ai acesteia.

Din luna noiembrie 2015, pe fondul unor incidente violente, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal si s-a stabilit inițial la sora ei, după care s-a mutat intr-o locuința închiriata unde locuiește si in prezent.

Prin  sentința ..................a fost admisa cererea reclamantei privind emiterea unui ordin de protecție împotriva soţului , fiind permisa numai comunicarea telefonica in interesul minorei.

Prin sentinţa ..................instanţa a stabilit provizoriu locuința minorei la tata si un program de legături personale in favoarea mamei pana la finalizarea litigiului având ca obiect desfacerea căsătoriei.

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (1) lit. b)  din Codul civil divorţul poate avea loc : b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Conf. art. 308-310 cod. Civ care stabilesc drepturile si îndatoririle personale ale soților rezulta ca soţii hotărăsc de comun acord în tot ceea ce priveşte căsătoria, îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral si au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat..

De asemenea conf. art. 325 cod civil soţii sunt obligaţi să îşi acorde sprijin material reciproc si sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel.

Instanţa a reținut din cuprinsul cererilor şi din relatările martorilor ca  soţii au convieţuit pana in cursul lunii noiembrie 2015, când reclamanta a plecat din locuinţa comuna, fără a mai fi reluata conviețuirea pana in prezent. Plecarea reclamantei a fost determinata de ieșirile violente ale soţului, care sunt atestate de conținutul mesajelor telefonice depuse in transcript la dosar. Deși aceste mesaje sunt ulterioare separării, ele ilustrează tipul de conduita care il caracterizează pe parat atunci când este in nervos-f79 făcând astfel plauzibile acuzațiile reclamantei. De altfel instanţa a validat aceste acuzații prin emiterea unui ordin de protecție împotriva paratului si ele sunt confirmate si de depoziția martorei ...................

Pe de alta parte, reclamanta este o fire rece, distanta, si uneori neinteresata de situația minorei preferând ca responsabilităţile ei să fie preluate de către tata sau de bunici. Martora ..................a precizat ca are cunoștința de la o cunoştinţă de familie, de existenta unei relații extraconjugale a reclamantei cu un coleg de serviciu, împrejurare ce i-a fost confirmata recent chiar de fratele reclamantei. Chiar reclamanta a recunoscut existenta unei astfel de relaţii, afirmând la interogatoriu ca a fost inițiata numai după separarea in fapt a soţilor.

Aşadar din considerentele expuse instanţa a reţinut ca relațiile dintre soţi sunt grav si iremediabil deteriorate iar conviețuirea nu mai poate fi reluata, responsabilitatea in acesta privința revenind in egală măsură ambilor soţi, astfel ca instanţa va dispune desfacerea căsătoriei din considerentele menționate, reținând in acest sens culpa ambilor soţi.

În ceea ce priveşte numele pe care reclamanta îl va purta după desfacerea căsătoriei, instanţa, în temeiul disp. art. 383 alin 3 cod civil a dispus reluarea de către aceasta a numelui anterior, respectiv acela de “ ..................” reținând in acest sens acordul tacit al soţilor.

Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa a avut în vedere prevederile secţiunii referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, mai exact, art. 397 Codul civil potrivit cărui după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel si art. 398  care instituie o excepție de la regula exercitării in comun a autorităţii părintești, stabilind ca in situația in care  există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi. 

Instanţa a mai reținut si dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului conform cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

In baza acestor prevederi legale, instanţa a constatat ca nu exista motive care sa impună exercitarea autorității părinteşti numai de către unul dintre părinţi, astfel ca va dispune exercitarea autorităţii părinteşti in comun conform regulii generale. In acest sens se retine si raportul de ancheta sociala, precum si depozițiile martorilor care au relatat ca minora este atașata de ambii părinţi. Prin concluziile scrise reclamanta solicita exercitarea exclusiva a autorităţii părintești, însă aceasta cerere excede cadrului procesual stabilit prin cererea introductiva in cuprinsul careia reclamanta a solicitat exercitarea in comun a autorităţii părintești, modificarea acțiunii putând interveni numai in condițiile procedurale stabilite de cod.proc.civ.

Având in vedere prev. art.400 cod civil  care prevede ca în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic, instanţa a stabilit ca locuinţa minorului .................., născuta la data de .................. sa fie la locuinţa tatălui, unde minora a locuit pana in prezent, fiind familiarizata cu mediul respectiv care ii asigura confort si stabilitate emoționala. In plus din referatele de ancheta psihosociala si din depozițiile martorilor rezulta ca tatăl se ocupa cu responsabilitate de situația copilei, fiind sprijinit in mod constant de bunicii paterni care locuiesc in același apartament si fata de care minora este in mod deosebit atașata. Nu exista motive pentru a se dispune modificarea situației locative a copilului întrucât nu s-au identificat nici un fel de aspecte negative care sa afecteze interesul superior al acestuia prin menținerea locuinței la tata. Dimpotrivă apreciem ca exista certe avantaje care nu pot fi neglijate cum ar fi acela ca pe durata timpului de lucru al tatălui de copil se poate ocupa bunicul patern care este pensionar.

Din punct de vedere locativ si reclamanta deține condiții asemănătoare însă preocuparea sa fata de situația minorei este mai redusa, așa cum au atestat si martorii ascultați in fata instanței, precizând ca mama ieșea rareori cu fetița in parc si inclusiv după stabilirea programului de vizitare, minora nu este prea incantata de vizitele efectuate la locuința mamei întrucât  sta numai in casa si nu ii permite sa se joace in parc.

In ceea ce priveşte pensia de întreţinere conform art. 529 alin 1 si 2 cod civ întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. La art. 429 cod civil se menţionează ca în caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.  In cazul de fata, starea de nevoie a minorului este implicita, data fiind vârsta acestuia si întrucât locuința acesteia a fost stabilita la tata, se impune ca mama sa îşi îndeplinească obligația  prin plata unei sume de bani ce va fi stabilita in cuantumul legal de ¼ din veniturile lunare, astfel ca instanţa a obligat reclamanta la plata unei pensii in aceste condiții.

In ceea ce priveşte programul de vizitare, instanţa a avut in vedere prev. art. 401 cod civil in raport cu care, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Același drept este prevăzut si de art. 14 si 16 din legea 272/2004 conf. cărora copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Totodată conf. art. 496 alin 5 cod civ. părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului. Fata de aceste considerente  si fata de  situația reclamante care are un program de munca neregulat s-a dispus ca programul de vizitare să se deruleze in următoarea modalitate:

- doua week-end-uri pe luna începând de vinerea de la ora 16,00 si pana duminica la ora 20,00, ce vor fi stabilite de comun acord in funcție de programul de lucru al mamei.

- jumătate din perioada vacantelor școlare.

In privința cheltuielilor de judecata având in vedere soluția de admitere in parte a ambelor acţiuni, instanţa in baza art. 453 cod.proc.civ. a dispus ca sumele avansate să rămână in sarcina părţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a intimatului şi stabilirea domiciliului minorei la mama iar în subsidiar modificarea programului de vizitare.

Referitor la culpa în desfacerea căsătoriei arată că deşi prima instanţă a ţinut cont de probele din care rezultă conduita agresivă a pârâtului a constatat, în mod eronat şi în lipsa probelor, că apelanta ar avea o fire rece, distantă şi dezinteresată. În mod nefundat a fost interpretat şi aspectul vizând presupusa relaţie extraconjugală fără a exista dovezi că despărţirea părţilor s-a datorat acestui fapt.

Cu privire la stabilirea locuinţei minorei aprecierile primei instanţe sunt superficiale fără a ţine cont de condiţiile de locuit ale apelantei şi de relaţia mamă fiică. Prima instanţă nu a întreprins nici un demers pentru a audia minora sau pentru a-i observa comportamentul în prezenţa mamei. Prima instanţă a ignorat caracterul agresiv al intimatului şi relaţia tensionată dintre pârât şi tatăl acestuia. De asemenea a acordat importanţă relaţiei cu bunicii paterni în defavoarea mamei, creşterea şi educarea minorei fiind o îndatorire în primul rând a părinţilor. Aşadar este în interesul minorei să locuiască cu mama.

Cu referire la programul de vizită precizează că şi modalitatea în care acesta a fost stabilit denotă superficialitatea manifestată de prima instanţă în pronunţarea soluţiei. Programul nu ţine cont de ziua de naştere sau de onomastica minorei şi nici nu face referire la zilele săptămânii, fiind extrem de limitat şi prin raportare la vârsta minorei.

În drept a invocat disp. art. 470, 914 cod proc civ, 373 cod civil.

Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. În motivare se arată că apelanta a părăsit în mod voluntar domiciliul conjugal lăsând minora în grija tatălui. Dezinteresul apelantei s-a manifestat tot timpul fiind probat prin declaraţiile martorilor. De asemenea precizează că legătura dintre minoră şi tată este una extrem de puternică iar la fond chiar apelanta s-a opus audierii minorei.

În drept a invocat dip. art. 482, 205 cod proc civ.

Analizând sentinţa civilă prin prisma motivelor de apel Tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la motivul de apel referitor la culpa în desfacerea căsătoriei Tribunalul constată că în mod judicios a reţinut prima instanţă culpa comună a soţilor. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, tribunalul reţine că fiecare dintre părţi a încercat să probeze existenţa unor neînţelegeri şi culpa celuilalt soţ în destrămarea relaţiilor de familie. In atare situatie, tribunalul apreciaza ca vinovăţia in destramarea relatiilor de familie aparţine ambelor parti, intimatul având un comportament agresiv la adresa apelantei, iar aceasta din urmă având un comportament distant şi delăsător. Culpa în destrămarea relaţiilor de familie a fost recunoscută implicit de apelantă în cuprinsul răspunsului nr. 16 la interogatoriu în care a precizat că nu este singura vinovată. Totodată constată că soţii nu au încercat să depăşească conflictele intervenite între acestea încă de la momentul apariţiei lor, ceea ce a condus la adâncirea acestora. Existenţa unei relaţii a apelantei cu un coleg de serviciu rezultă din declaraţia martorei ..................şi din raportul de anchetă socială efectuată în apel. Culpa comună şi atitudinea necorespunzătoare a soţilor unul faţă de celălalt, rezultă, fără putinţă de tăgadă, din coroborarea declaraţiilor martorilor cu răspunsurile la interogatorii şi cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv corespondenţa dintre părţi.

Referitor la domiciliul minorei Tribunalul are în vedere prevederile art.400 C.civ., care stipulează ca în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic,  si prev. art. 16 ind. 2 din legea 272/2004 in cuprinsul căruia sunt evidenţiate o serie de criterii ce pot fi avute in vedere de instanţa: la evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (5), şi aspecte precum: a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului. Principalul criteriu ce trebuie avut în vedere este interesul superior al minorului. Expresia “interesul superior” are in vedere starea de bine a unui copil. O astfel de stare de bine este determinata de o varietate de circumstante, cum ar fi varsta, nivelul de maturitate al copilului, prezenta sau absenta parintilor, mediul si experientele copilului (Ghidul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati privind determinarea interesului superior al copilului, mai 2008).

Apreciază, în acord cu prima instanţă, că locuinţa minorei sa fie la locuinţa  tatălui, unde aceasta locuiește si in prezent, fiind familiarizată cu mediul respectiv care ii asigura confort si stabilitate emoțională si unde minora a locuit încă de la nașterea sa. In acest sens reţine concluziile referatului de ancheta psihosociala efectuat la locuința tatălui dar si declaraţiile martorilor. Mutarea intempestiva a minorei la locuinţa mamei ar avea numeroase implicaţii  ce nu ar fi in interesul acesteia, si ar putea fi chiar traumatizanta pentru acesta.

Totodată consideră că luarea minorei brusc din domiciliul în care a locuit toată viaţa şi care îi oferă un sentiment de stabilitate i-ar putea produce acesteia o traumă de natură a anihila efectul pozitiv al confortului emotional de a locui cu mama. De asemenea nu se poate ignora faptul că schimbarea locuinţei ar presupune mutarea minorei într-o altă şcoală ( faţă de distanţa dintre locuinţa mamei şi şcoala minorei care se află în sectoare diferite ), într-un mediu nou în care nu ar avea prieteni. Luarea minorei din domiciliul actual şi mutarea acesteia într-un mediu nou, la o şcoală unde nu are priteni şi într-o locuinţă cu personae străine – concubinul mamei, ar putea afecta în mod ireversibil dezvoltarea emoţională a copilului. Trebuie avut în vedere şi faptul că mama lucrează în schimburi şi că preluarea minorei de la şcoală şi supravegherea acesteia ar fi dificil de asigurat în aceste condiţii. Împrejurarea că mama ar putea fi ajutată de frate nu este de natură a conduce la o altă concluzie în condiţiile în care nu s-au depus dovezi nici cu privire la programul unchiului minorei nici cu privire la relaţia dintre minoră şi fratele apelantei.

In plus la locuinţa actuala minora are condiții adecvate de creștere si educare, aceasta este aproape de școala si de unităţile unde este înscrisă pentru a frecventa activităţi extraşcolare si de asemenea beneficiază de sprijinul si atenţia bunicilor paterni care au fost prezenți in viața sa încă de la naștere. Acest climat este unul familial, liniștitor, care conferă minorei stabilitate, confort si siguranţă, iar schimbarea brusca a tuturor acestor elemente in speranţa ca minora este posibil sa se acomodeze intr-un nou mediu, pare riscantă, mai ales data fiind instabilitatea sa emoțională si o legătura afectiva extrem de puternică cu tatăl şi cu bunicii paterni. Contraargumentele privind conduita tatălui în relaţia cu mama deși ii sunt imputabile şi cele referitoare la relaţia mamă – fiică expuse la modul general fără a releva elemente particulare speţei,  nu schimba realitatea in ceea ce privește situația actuală a copilului si relaţia sa prezentă cu persoanele relevante din familia sa.

 În acest context Tribunalul atrage atenţia părţilor că este în interesul minorei să colaboreze şi să se comporte civilizat, depunând toate eforturile necesare pentru a asigura un climat propice dezvoltării armonioase a fiicei lor.

Cu privire la programul de legături personale reţine că articolul 30 alin. 1 raportat la art. 33 din Legea nr. 272/2004 garanteaza dreptul la viata de familie al copilului, dispunând ca acesta are dreptul să crească alături de părinţii săi precum si faptul ca acesta nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Dispozitiile legale sus-citate sunt in concordanta cu cele ale art. 9 din Conventia ONU privind drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990 si conform carora “statele parti vor veghea ca niciun copil sa nu fie separat de parintii sai impotriva vointei acestora, excepand situatia in care autoritatile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare si cu respectarea legilor si a procedurilor aplicabile, ca aceasta separare este in interesul suprem al copilului”.

In egala masura, dreptul la viata de familie este garantat de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ale carui dispozitii relevante prevad ca “orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale. Nu este admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora”.

Mai reţine tribunalul că, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

În plus, potrivit art. 16 din acelaşi act normativ, copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului. Dispoziţii similare sunt se regăsesc şi în art. 262 alin. 2 din Codul civil, potrivit cu care copilul care nu locuieşte cu părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.

Așa fiind, tribunalul retine ca orice măsura privitoare la copil trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia.

Totodată, apelanta, în calitate de părinte separat de minoră are dreptul legal de a avea legături personale cu copilul, întinderea exerciţiului acestui drept urmând a fi apreciată de instanţă în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei şi de interesul superior al minorei.

Expresia “interesul superior” are in vedere starea de bine a unui copil. O astfel de stare de bine este determinata de o varietate de circumstanțe, cum ar fi vârsta, nivelul de maturitate al copilului, prezenta sau absenta parintilor, mediul si experientele copilului (Ghidul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati privind determinarea interesului superior al copilului, mai 2008).

Tribunalul reţine că relaţia dintre minoră şi mamă este una strânsă, apelanta implicându-se activ în creşterea şi educarea minorei. De asemenea observă că minora este înscrisă la activităţi extracurriculare ce se desfăşoară în afara programului de şcoală. Aşadar apreciază Tribunalul că petrecerea după amiezilor şi serilor din timpul săptămânii atât în compania tatălui cât şi în compania mamei este în interesul minorei. Un program de vizitare care să includă şi zilele de marţi şi joi, timp de câte 4 ore, intervalul orar urmând a fi stabilit de părţi în funcţie de programul de lucru al mamei şi de activităţile şcolare şi extraşcolare ale copilului este de natură a asigura o relaţie efectivă între mamă şi fiică, favorizând dezvoltarea echilibrată şi armonioasă a minorei.

De asemenea se impune a oferi atât minorei cât şi mamei posibilitatea de a petrece timp împreună cu ocazia zilei de naştere astfel încât va dispune ca aniversarea să se realizeze alternativ, cu fiecare dintre părinţi, în anii impari cu mama şi în anii pari, cu tatăl.

Pentru considerentele expuse va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa civilă apelată în sensul că va stabili următorul program de legături personale: - două week-end-uri pe lună, începând de vineri orele 16 şi până duminică, orele 20, stabilite prin acordul părţilor, în funcţie de programul de lucru al mamei; - jumătate din perioada vacanţelor şcolare; - în zilele de marţi şi joi, timp de câte 4 ore, intervalul orar urmând a fi stabilit de părţi în funcţie de programul de lucru al mamei şi de activităţile şcolare şi extraşcolare ale copilului; - copilul va sărbători aniversarea zilei sale de naştere alternativ, cu fiecare dintre părinţi, în anii impari cu mama şi în anii pari, cu tatăl.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă .................., domiciliată în Bucureşti, sector ………………, împotriva sentinţei civile nr..................., pronunţată de .................., în dosarul nr., în contradictoriu cu intimatul-pârât .................., domiciliat în ………… şi autoritatea tutelară – .................., cu sediul în ……………………...

Schimbă în parte sentinţa, în sensul că:

Obligă pârâtul-reclamant să permită reclamantei-pârâte să întreţină legături personale cu minora potrivit următorului program:

 - două week-end-uri pe lună, începând de vineri orele 16 şi până duminică, orele 20, stabilite prin acordul părţilor, în funcţie de programul de lucru al mamei;

- jumătate din perioada vacanţelor şcolare;

- în zilele de marţi şi joi, timp de câte 4 ore, intervalul orar urmând a fi stabilit de părţi în funcţie de programul de lucru al mamei şi de activităţile şcolare şi extraşcolare ale copilului;

- copilul va sărbători aniversarea zilei sale de naştere alternativ, cu fiecare dintre părinţi, în anii impari cu mama şi în anii pari, cu tatăl.

Păstrează în rest sentinţa apelată.

Definitivă.

Pronunţată în  şedinţă publică, azi …………….

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

.

Domenii speta

Spete similare