Stabilire locuinţă minor

Sentinţă civilă 5031 din 22.11.2012


Cu cererea înregistrată sub nr. 3819/207/2012, reclamantul  S.M. a chemat în judecată pe pârâta P.A.M., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună stabilirea locuinţei  minorei S.M.F., născută la data de 13.05.2011 în domiciliul său, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în favorea minorei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, arată reclamantul că  în cursul anului 2009 a intrat în relaţii de concubinaj cu pârâta P.A.M., locuind iniţial o perioadă în Germania,  din această relaţie rezultând minora S.M.F., născută în data de 13.05.2011.

Susţine reclamantul că, şi-au stabilit domicilul conjugal în locuinţa sa din mun.Caracal, unde au locuit împreună circa un an de zile, până la data de 9.06.2012, când pârâta a părăsit domiciliul comun fără motive întemeiate.

Precizează reclamantul că minora a rămas în întreţinerea sa şi a bunicii paterne întrucât pârâta nu a revenit în domiciliul comun în ciuda tututor demersurilor în acest sens.

Mai arată reclamantul că, de creştere şi educarea minorei s-a ocupat în principal bunica paternă, mama pârâtă fiind destul de puţin interesată în a-i asigura o creştere corespunzătoare.

În final, solicită reclamantul obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favorea minorei ce se va stabili în funcţie de criteriile legale.

În sprijinul şi dovedirea cererii s-a depus la dosar copia certificatului de naştere a minorei şi chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru.

Din oficiu, instanţa a dispus introducera în cauză a Autorităţii Tutelare de pe lângă Primăria mun.Caracal şi a Autorităţii Tutelare de pe lângă Primăria  Nădrag, jud.Timiş în scopul efectuării anchetelor psihosociale la domiciliile părţilor.

Deşi legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanţă la nici un termen de judecată, nu a formulat întâmpinare, nu a produs probe în apărare.

Cu adresa Primăriei com.Nădrag, emisă în data de 20.09.2012, se încunoştiinţează instanţa că nu se poate efectua ancheta psihosocială la domicilul pârâtei, motivat de faptul că deşi aceasta are domicilul legal pe raza com.Nădrag, nu louieşte efectiv în această localitate.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a hotărât în conf.cu disp.art.95 al.1 şi 2 Cpc, ca procedura de citare cu pârâta să se realizeze prin publicitate, prin afişare a citaţiei la uşa instanţei şi printr-un ziar mai răspândit, dat fiind că reclamantul nu a izbutit să afle domiciliul real unde locuieşte efectiv pârâta.

La stăruinţa reclamantului, instanţa a încuviinţat administrarea probei testimoniale, fiind audiată martorul G. E. N., a cărui depoziţie s-a consemnat şi anexat la dosar.

Din examinarea probatoriului administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Din anul 2009, reclamantul a întreţinut relaţii de concubinaj cu pârâta P.A.M., din care a rezultat minora S.M.F., născută la data de 13.05.2011, locuind împreună, iniţial în Germania, apoi şi-au stabilit domicilul comun în mun.Caracal, unde au convieţuit circa 1 an de zile până în data de 9.06.2012, când pârâta a părăsit această locuinţă în mod nejustificat, în lipsa reclamantului.

Martorul G. E. N. audiat nemijlocit în instanţă, confirmă susţinerile reclamantului în sensul că pârâta a părăsit domiciliul comun fără nici un motiv întemeiat, abandonând-o pe minoră pe care nu a  vizitat-o niciodată până în prezent,  nu a contribuit la cheltuielile de creştere şi întreţinere ale minorei.

Din depoziţia aceleaşi martor rezultă faptul că reclamantul manifestă o preocupare deosebită pentru a-i asigura minorei un trai decentfiind implicată în activitatea de educare şi creştere şi mama acestuia (bunica paternă), iar o perioadă de timp datorită unor probleme de sănătate ale acesteia, reclamantul a fost nevoit să angajeze o bonă

Din referatul de anchetă socială întocmit la domicilul său, rezultă faptul reclamantul dipsune de condiţii materiale suficiente pentru a-i asigura minorei o creştere corespunzătoare, aceasta fiind înconjurată de dragostea şi afecţiunea tatălui dar şi a bunicii paterne.

În conformitate cu dispoz. art.261 C. civil părinţii sunt cei care au, în primul rând îndatorirea de creştere şi educare a copilului lor minor.

Copilul nu poate fi separat de părinţii săi fără încuviinţarea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Orice măsură privitoare la copil indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Procedurile referitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze că dorinţele şi interesele părinţilor referitoare la copii pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi că acestea ţin cont de ele prin hotărârile pe care le iau.

Potrivit dispoz. art.483 alin.3 C. civil ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

În conf.cu disp.art.487 C.civ. părinţii au drepturi şi îndatoriri de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia , învăţătura şi pregătirea profesională a acestui, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului, ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.

Noul cod civil reglementează prin art.496 locuinţa copilului.

De regulă, copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar în situaţia în care  părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili de comun acord locuinţa copilului,  în caz de neînţelegere între părinţi,  instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare raportul de anchetă psihosocială şi ascultându-l pe copil dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

În cauza de faţă, s-a demonstrat că minorul a locuit permanent de la naştere până în prezent în domiciliul tatălui reclamant, care a reprezentat domiciliul comun al ambilor părinţi până la data despărţirii definitive care s-a produs la data de 9.06.2012 când pârâta a părăsit domiciliul conjugal în lipsa reclamantului şi fără nici o justificare.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că, cererea reclamantului este întemeiată , urmând a fi admisă  cu consecinţa stabilirii locuinţei minorei S.M.F.,  la tatăl reclamant unde acesta locuieşte în mod statornic.

Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească potrivit art.503 c.civil.

În cazul copilului din afara căsătoriei, conform art.505 c.civil, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi dacă aceştia convieţuiesc, în caz contrar dacă părinţii copilului nu convieţuiesc modul de exercitare al autorităţii părinteşte se stabileşte de instanţa de tutelă fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

Şi în această situaţie, primează învoiala părinţilor, însă în speţă, pârâta nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi exprima voinţa în ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti asupra persoanei minorului, socotind instanţa că este în interesul superior al minorei ca numai tatăl reclamant să exercite acest drept având în vedere totala indiferenţă a mamei pârâte faţă de nevoile de creştere şi educare ale minorului, care nu a înţeles să menţină o legătură în acest sens cu propriul său copil.

În baza dispoz. art.499 C. civil, tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti conform art.529 alin.1 c.civil.

Prin urmare, pârâta va fi obligată la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 170 lei lunar în favoarea minorei S.M.F., având în vedere venitul minim pe economia naţională care este în sumă  de 700 lei în prezent,  începând cu data solicitării, respectiv 3.07.2012 până la intervenirea unei cauze de modificare sau de încetare, întrucât nu s-au produs dovezi privind realizarea unor venituri cu caracter permanent, de către pârâtă.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Postat 31.12.2012