Angajarea raspunderii solidare a administratorului

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA  Dosar nr. …../119/2016

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.560

Şedinţa publică din  20 iunie  2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………………..

GREFIER: ………………..

Pe rol se află, în pronunţare,  acţiunea în  contencios administrativ formulată de reclamanta A. F., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE SĂLAJ şi DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ, având ca obiect anularea deciziei nr.7/30.03.2016 privind soluţionarea contestaţiei administrative şi a deciziei nr.40842/23.11.2015 de angajare a răspunderii solidare.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile. .

Procedura de citare este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei  au avut loc în şedinţa publică din 6 iunie  2017, aşa cum s-au consemnat în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta sentinţă,  pronunţarea fiind amânată la data de  20 iunie 2017.

Se constată, de asemenea, că pârâta AJFP Sălaj a depus la dosar nota de şedinţă nr. SJG-DEX-4493/06.06.2017 prin care pune concluzii asupra înscrisurilor depuse de reclamantă la termenul de judecată din 19 mai 2017.

Se constată, de asemenea, că reclamanta prin avocat a depus concluzii scrise.

TRIBUNALUL

Prin acțiunea formulată, precizată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29 septembrie 2016, reclamanta A. F. a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj – Napoca, solicitând anularea deciziei nr.7 din  30 martie 2016 și a deciziei  nr. 40842 din 23 noiembrie 2015, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, se arată că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 40842 din 23.11.2015 s-a dispus antrenarea răspunderii sale pe temeiul art. 27 alin. 2 lit. c și d din O.G. nr. 92/2003 pentru suma de 56.529 lei.

În motivarea acestei decizii se reţine în esenţă că  la data de 20.11.2015 societatea …………. -SRL  a înregistrat obligaţii în cuantum de 56.529 lei. Societatea a fost declarata insolvabilă la data de 24.09.2015, contribuabilul nu a solicitat deschiderea procedurii  insolvenței conform Legii nr. 85/2006 și nu a apelat la posibilitatea  eșalonării la plată a datoriilor.

Împotriva deciziei a formulat în termen legal contestaţie care a fost respinsă prin decizia nr. 7 din 30.03.2016.

Se arată că societatea …………….. - SRL a fost înfiinţată în anul 2014 cu sediul în loc. ………………. având ca obiect principal de activitate „comerţ cu ridicata nespecializat de produse alimentare, băuturi si tutun.

Societatea a înființat un punct de lucru în loc. Braşov, ………….

La data de 27.05.2014 a încheiat cu SC  METRO CASH & CARRY ROMÂNIA S.R.L. un contract de cooperare comercială în reţeaua de franciză „La doi pași”, în baza căruia a comercializat pește proaspăt și produse din pește în principal.

La data de 08.12.2014 i s-a înaintat notificarea de reziliere a contractului care opera în 30 de zile de la primirea notificării.

Rezilierea contractului a avut ca efect blocarea activităţii deoarece singura activitate a societăţii era cea în baza contractului de franciză.

După reziliere, a încercat să identifice un alt spaţiu comercial pentru comercializarea produselor din peste, dotat cu utilaje corespunzătoare, însă deși avea promisiuni în acest sens, până la urmă nu s-au finalizat deoarece în unele situaţii urma să i se pună la dispoziţie spaţiu pentru desfăşurarea activităţii doar în luna septembrie, iar în alte cazuri s-a pretins o chirie imposibil de achitat, fiind foarte mare.

La data de 31.12.2014 datoriile față de bugetul de stat s-au situat sub valoarea prag prevăzută de legea insolvenţei, iar ulterior acestei date a achitat furnizorii societăţii pentru a nu întrerupe relaţiile comerciale, intenţia fiind de a continua activitatea şi salariile personalului.

Înainte ca eforturile sale de redresare a societăţii să aibă un rezultat, la data de 19.06.2015 s-a solicitat de către AJFP Sălaj deschiderea procedurii insolvenței, fiind format dosarul nr1416/84/2015.

În dosarul de insolvenţă lichidatorul judiciar a concluzionat că în ce priveşte cauzele insolventei acestea sunt:

- dimensiunea redusă a fluxului  patrimonial al societății a făcut ca activitatea desfăşurată să nu fie în măsură să asigure fluxuri de numerar suficiente pentru acoperirea plăţilor curente;

- volumul redus al resurselor existente nu a permis plata datoriilor.

 Din starea de fapt descrisă nu rezultă că sunt incidente prevederile art. 27 lit c şi d din OG 92/2003.

Art. 27 lit. c din O.G. nr. 92/2003 prevede: „administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea proceduri insolvenței , pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la declararea stării de insolvabilitate”.

Art. 27 lit. d presupune ca administratorul sau orice alte persoane cu rea-credinţă, să determine nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Aşa cum a rezultă din dispoziţiile invocate, răspunderea solidară presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să exista faptele enunţate mai sus;

- fapta să fie săvârşită cu rea-credinţă (condiţie sine oua non).

Nu exista nici o dovadă că reclamanta  a fost de rea-credință.

Nu s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei societăţii deoarece a depus eforturi pentru a  continua activitatea acesteia şi după rezilierea contractului de franciză.

În drept: art. 8  din Legea nr. 554/2004.

În probațiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu audiere martori.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării se arată că prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr.40842 din 28 11.2015 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Sălaj, în temeiul art.27 din Codul de procedură fiscală s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a administratorului debitoarei S.C. ………….. SRL, respectiv a reclamantei A. F., pentru obligaţiile fiscale în sumă de 56.529 lei datorate de debitoare către bugetul general consolidat al statului.

Împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr.40842 reclamanta A. F. a formulat contestaţie ce a fost respinsă de Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

Decizia de angajare a răspunderii solidare menţionată mai sus a fost emisă în baza prevederilor art. 27 alin. 2 Iit c) şi d din G.G, nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Conform cărora: "Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii Insolventei pentru obligaţiile fiscale, aferente perioadei respective şi rămân neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la, scadenţă a obligaţiilor fiscale".

Prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 35389/24,09.2015 întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, debitoarea SC …….. COMERŢ SRL CUI …………, cu domiciliul fiscal în localitatea ……….., strada …………….., judeţul Sălaj, a fost declarată insolvabilă.

Conform fişei sintetice totale a contribuabilului SC ………….. COMERŢ SRL, societatea are obligaţii fiscale neachitate cu termene de scadenţă expirate încă din data de 25.10.2014.

Art.68 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvență dispune următoarele: "(1) Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus,dispoziţiilor prezentei legi» în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă".

Deci, d-na A. F., în calitate de administrator al SC ………….. COMERŢ SRL, a avut obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, lucru pe care nu l-a făcut. Obligaţia administratorilor societăţilor comerciale de a achita la termenele legale creanţele fiscale principale şi accesorii datorate de societatea pe care o administrează este prevăzută de art. 20 alin, 1 şi de art. 22 lit. c) şi d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care au următorul cuprins:

Art. 20 alin. 1: "Obligaţiile reprezentanţilor legali. Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora";

Conform situaţiilor financiare la 31.12.2014 întocmite de SC …………. COMERŢ SRL, societatea se află în stare de insolvenţă dar avea venituri/bunuri urmăribile din valorificarea cărora obligaţiile fiscale ar fi putut fi achitate, principalii indicatori bilanțieri prezentându-se după cum urmează: Active circulante 202.532 iei, din care: stocuri 54,434 lei, creanţe 50.646 lei, casa și conturi la bănci 97.452 lei; Datorii 191.983 iei; Cifra de afaceri netă 13.379 lei; Venituri totale 919.566 lei; Cheltuieli totale 907,078 lei; Profit 12.488 lei.

De asemenea, în decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 40842/23.11.2015 s-a reţinut faptul că, potrivit balanţei de verificare întocmite de SC ………… COMERŢ SRL la data de 31.01.2015,  societatea deţinea în casierie suma de 89.110 lei, avea de încasat suma de 47.657 lei de la debitori diverşi și suma de 44.292 lei de la clienţi.

Deci, SC ………… COMERŢ SRL a deţinut bunuri şi resurse financiare din care obligaţiile fiscale ar fi putut fi achitate.

D-na A. F., în calitate de administrator al SC …………… COMERŢ SRL, şi-a nesocotit obligaţia legală de a achita la scadenţă obligaţiile fiscale, în contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare susţinând ca ar fi achitat creanţele pe care societatea le datora furnizorilor săi şi salariile angajaţilor.

Conform informaţilor de pe portalul instanţelor judecătoreşti, SC ……… MARKET SRL se afla în procedură simplificată de faliment începând din data de 08.05.2015 - dosarul Tribunalului Covasna nr. …../119/2015.

Comportamentul fiscal din care rezultă reaua credinţa a reclamantei A. F. constă în următoarele:

Deşi, SC ……. COMERŢ SRL a avut activitate economică, a deţinut bunuri și a obţinut venituri importante, reclamanta nu a efectuat plata creanţelor fiscale la termenele legale;

Contestatoarea, în calitate de administrator al SC ……….  COMERŢ SRL, a achitat cu preferinţă creanţele celorlalţi creditori ai societăţii (prin contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare d-na A. F. susţinând că societatea şi-a achitat furnizorii) în dauna bugetului general consolidat;

Plăţile voluntare efectuate de către societate către bugetul general consolidat al statului de la înfiinţare şi până la data emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, în cuantum total de 1.038 lei, la care se adaugă sumele încasate prin poprire (deci fără a se face plata voluntar) în cuantum total de 1.118 lei, sunt nesemnificative.

Reclamanta, în calitate de administrator al SC ……. COMERŢ SRL, nu a achitat obligaţiile fiscale şi nu a făcut demersurile care se impuneau pentru încasarea creanţelor datorate.

De asemenea, dezinteresul şi reaua credinţa a reclamantei A. F. în ceea ce priveşte achitarea obligaţiilor fiscale rezultă și din faptul că nici nu a uzat de prevederile O.U.G. nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonării la plată și nici nu a cerut instanţei competente deschiderea procedurii insolventei, în condițiile în care societatea nu şi-a achitat obligaţiile fiscale la termenele legale;

Reclamanta nu a dat curs notificării nr. 9923/06.03.2015 şi nu s-a prezentat la organul fiscal la termenul stabilit (12.03.2015) în vederea clarificării situaţiei fiscale a SC ………. Comerţ SRL, motiv pentru care, conform Referatului nr. S4GDEC022/1101.2016 întocmit de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, organele de executare silită au sesizat organele de cercetare penală prin  adresa nr. 5651/01.04.2015.

În temeiul art. 21 Cod procedură fiscală, creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, în cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.

În temeiul art. 26, plătitorul obligaţiei fiscale, debitorul sau persoana care acţionează în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

În baza art. 223 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând  actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin decizia nr. 40842 din 23 noiembrie 2015 de angajare a răspunderii solidare prevăzută de art. 27 alin.2 lit. c) și d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj a stabilit și pus în sarcina reclamantei A. F., în calitate de administrator al debitoarei SC … … Comerț SRL,  suma de 56.529 lei  cu titlul de obligații fiscale (f. 43-47).

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație la Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, care prin decizia nr. 7 din 30 martie 2016 a respins contestația (f. 35).

Ulterior, reclamanta A. F. a formulat acțiune la instanța de contencios administrativ formând obiectul prezentului dosar.

Se reține din conținutul deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 40842/23.11.2015, că la data de 20.11.2015, SC ……… Comerț SRL  figura în evidențele pârâtelor cu suma de 56.529 lei, din care 49693 lei debite și 6836 lei cu titlul de obligații accesorii.

Ultima plată efectuată de societate către bugetul de stat a fost în luna martie 2015.

Decizia de antrenare a răspunderii solidare a reclamantei a fost emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj  în baza dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. c) și d) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 27 alin.2 din OG nr. 92/2003, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, in condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale;

Astfel, instanța reține că pentru a interveni răspunderea solidară, cu caracter special, este necesar a fi îndeplinite condițiile cumulative generale, ale răspunderii civile privind existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și existența unei forme de vinovăție.În ceea ce privește prejudiciul, pârâtele au precizat că există și a fost cauzat ca urmare a nedeclarării stării de insolvenţă a societăţii, a nedeclarării şi neachitării creanțelor fiscale de către debitoare.

Or, instanţa reţine că fapta ilicită este reglementată de norma specială sub forma acelor modalități de săvârșire, respectiv a neîndeplinirii  obligației de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în prima situație prevăzută de art. 27 lit. c, și  a nedeclarării şi/sau neachitării creanţelor fiscale ale debitoarei Sc ……. Comerț SRL în cea de a doua situație prev. de art. 27 lit. d din OG nr. 92/2003.  Astfel,  fapta ilicită este condiționată de existența calității de administrator ce desfășoară o activitate în interesul persoanei juridice, iar această activitate are ca rezultat starea de insolvabilitate, dar şi cea a nedeclarării şi neplăţii obligaţiilor  fiscale.În ceea ce privește prima faptă, instanța reține că  societatea …….. Comerț SRL la data de 20.11.2015 deținea obligații fiscale către bugetul de stat în valoare de 56.529 lei, iar la acea dată legea care reglementa procedura insolvenței era Legea nr. 85/2014. La pct. 72 din art. 3 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a prevăzut că valoarea-prag pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât și pentru debitor. Condiţie ce era îndeplinită la acel moment.Dar, sub aspectul elementului vinovăție, instanța reține că se cerea îndeplinirea condiției relei credințe. Se constată că reaua credinţă nu este definită de legiuitor prin dispozițiile Codului de procedură fiscală, dar se reține că aceasta reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită de pârâte, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumţia de vinovăţie în cazul administratorilor. Condiţia impusă de lege pentru antrenarea răspunderii solidare în prima situație este aceea în nedeclararea procedurii  insolvenței de administrator. Aşadar, este adevărat că la data de 20.11.2015 erau îndeplinite condițiile pentru a se solicita declanșarea procedurii insolvenței de reclamantă, însă pentru a putea fi antrenată răspunderea solidară a administratorului societăţii în privința art. 27 lit. c din OG nr. 92/2003 este necesar ca acesta să nu-şi fi îndeplinit obligaţiile menţionate anterior (de a solicita instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei şi neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale) cu rea credinţă.

Se reține că pârâta a apreciat că reaua credinţă a reclamantei rezultă din următoarele împrejurări: neprezentarea la organul fiscal  de reclamantă după ce a fost invitată de două ori,  că a avut în casierie bani și că nu a plătit obligațiile fiscale către bugetul de stat și nu a apelant la posibilitatea eșalonării  obligațiilor fiscale ( f. 44).

Or, din probele administrate în cauză, se constată că elementele identificate  și prezentate de pârâte prin actele emise nu demonstrează că neformularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei  de către reclamantă chiar dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sub aspectul pragul prevăzut de Legea nr. 85/2014, este rezultatul relei credinţe a acesteia.

Astfel din balanțele de verificare depuse la dosar de reclamantă reiese că într-adevăr  în noiembrie 2014 debitoarea avea un stoc de marfă de 75.977 lei, însă acest stoc de marfă a fost returnat, o parte, către furnizori pentru stingerea datoriilor  societăţii față de ei, iar o parte din marfă a fost valorificată și din încasările obţinute s-au plătit datoriile altor creditori-furnizori, așa cum rezultă din balanțele de verificare aferente lunilor următoare celei amintite şi din care reiese că datoria debitoarei către furnizori s-a redus constant, lunar, de la suma inițială  de 155.542 lei la sumă evidențiată în luna mai 2014 în cuantum de 3703 lei (a se verifica  contul 401-Furnizori  a balanței de verificare aferente lunii august 2015-f. 187). Acest aspect denotă că reclamanta a fost preocupată să-și stingă datoriile faţă de creditorii săi pentru a evita solicitarea unui creditor de declanşare a procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2014 pentru societatea sa, pe de o parte, iar pe de altă parte să nu-și piardă credibilitatea acestor furnizori îi a-i furniza marfă pentru ca societatea să își poată continua activitatea și să se poată redresa din punct de vedere financiar. Chiar reclamanta a arătat prin acțiunea formulată că a încercat în mod continuu să găsească mijloace și să își reprofileze obiectul de activitate al firmei pentru ca aceasta să  funcționeze în continuare și a-şi putea plăti atât datoriile către bugetul de stat, cât și drepturile salariale ale angajaților săi. Așadar, este cunoscut că buna credinţă se prezumă, iar cel care doreşte răsturnarea acestei prezumţii legale şi relative are sarcina de a dovedi reaua credinţă.Or, pârâtele nu au probat reaua credinţă a reclamantei, astfel că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii solidare a reclamantei în baza dispozițiilor art. 27 lit. c din OG nr. 92/2003  pentru că nu și-a declarat din proprie voință starea de insolvență prin  promovarea unei acțiunii  în baza dispozițiilor Legii nr. 85/2014. În ceea ce privește condițiile prevăzute de legiuitor pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantei în baza dispozițiilor art. 27 lit. d din O.G. nr. 2003, instanța reține că  trebuie îndeplinite  aceleaşi condiții mai sus amintite, cât alte condiții speciale acelea a insolvenței debitoarei  și a nedeclarării și sau neplății obligațiilor fiscale cu rea credință . În ceea ce privește vinovăția, instanţa reţine că  trebuie făcută distincția între cele două modalități de săvârșire a faptei ilicite, nedeclararea sau neplata obligaţiilor fiscale.Astfel din conţinutul art. 27 lit. d din OG nr. 92/2003, instanţa reţine că elementul necesar şi determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului A. F. îl poate constitui reaua credinţă. 

Se mai observă că legiuitorul prin textul de lege menționat anterior prevede că debitoarea trebuie să fie în stare de insolvabilitate pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului ei, întrucât textul de lege prevede că: „ 2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane. … administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale”. Din prevederile legale menţionate anterior rezultă faptul că pentru a se putea atrage răspunderea solidară a administratorului debitoarei, trebuie îndeplinite cumulativ încă două condiţii în afara condiţiilor antrenării răspunderii  solidare, respectiv  ca debitoarea să fie declarată insolvabilă, constare care se face de organul fiscal competent în condiţiile Codului de procedură fiscală şi a reţinerii relei credinţe a o persoanei  căreia s-a atras răspunderea.Se constată că prima condiție este îndeplinită, întrucât pârâtele au promovat la Tribunalul Sălaj acțiune în deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC …… Comerț SRL ce a fost înregistrată sub dosarul nr. …./84/2015 și în care s-a deschis procedura generală a insolvenței  societății amintite prin sentința  nr. 1954 din 26 octombrie 2015.

În ceea ce privește acțiunile  prevăzute de legiuitor  pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, se reține că prima vizează nedeclararea  cu rea credință a  obligațiilor fiscale, iar cea de a doua acțiune vizează neplata obligațiilor fiscale. Se constată că pârâtele prin actele administrative emise și atacate în cauză nu au descris în starea de fapt nicio împrejurare din care să se desprindă ideea că reclamanta nu a evidenția în  documentele contabile toate  operațiunile comerciale și că s-a sustras de la calcularea unor  obligații fiscale.

Cea de a doua acțiune ce poate duce la antrenarea răspunderii solidare a reclamantei constă în neplata cu rea credință a obligațiilor  fiscale, astfel că instanța urmează a analiza și această  presupusă faptă și  vinovăția reclamantei ca formă de săvârșire a acesteia. Astfel, reaua credinţă reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită de pârâte, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumpţia de vinovăţie în cazul administratorilor. Condiţia impusă de lege pentru antrenarea răspunderii solidare în caz de insolvenţă este aceea a neplăţii cu rea credinţă a obligaţiilor fiscale restante.

Pentru reţinerea relei-credinţe a reclamantei în săvârşirea  faptei ilicite prevăzute de art. 25 lit. d din Legea nr. 207/2015 trebuie să se dovedească vinovăţia acesteia ce se caracterizează de legiuitor  prin norma de incriminare ca fiind sub aspectul intenţiei indirecte, adică făptuitorul trebuie să prevadă rezultatul faptei  ilicite şi să urmărească producerea acestuia.

Deci, din analiza normei legale incidente se desprinde concluzia că pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei, în calitate de asociat și administrator la SC ……… Comerț  SRL, organul fiscal era dator să dovedească modalitatea prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății şi a relei credinţe a reclamantei în plata obligațiilor fiscale.Or, atât în cuprinsul actelor administrativ-fiscale contestate, cât și în cuprinsul întâmpinării, se observă că nu se indică în concret și nu se dovedește implicarea reclamantei în ajungerea în stare de insolvabilitate a societății aşa cum prevede textul art. 25 lit. d ca o primă condiţie pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului.Astfel, în afară de aspectele prezentate mai sus cu privire la acțiunile reclamantei în redresarea societății pe care a administrat-o în demararea unor  demersuri pentru plata cu prioritate a unor obligații ale societății debitoare, instanța mai reține că martorul D. D. a declarat că a fost  contabila societății în ultima parte a activității acesteia și că știe că stocul de marfă  ce era evidențiat în actele contabile s-a  redus ca urmare a faptul că o parte din el a fost restituit furnizorilor și așa s-a stins datoria societății către acești creditori. S-a mai declarat că banii pe care societate i-a avut contabilizați în conturile 5121 – banca în lei și 5311- casa în lei, au fost utilizați pentru stingerea datoriilor către alţi creditori – furnizori de marfă pentru debitoarea SC ………… SRL. Reclamanta a încercat să găsească alte spații comerciale unde să poată desfășura activitate pentru a se redresa, însă nu a găsit. Martora a mai declarat că angajații societății au vândut marfă și pe tichete  valorice cu dată expirată și pe care nu le-au verificat la momentul plății și pe care nu l-a mai putut valorificate ( f. 157, 158). Nu în ultimul rând, instanța reține că împotriva reclamantei s-a promovat de către pârâte acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale a reclamantei în baza dispozițiilor art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2014 și care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 781/13.06.2016 și decizia civilă nr. 831/11.10.2016 a Curții de Apel Cluj.Astfel, instanța consideră că prin considerentele  celor două hotărârii judecătorești se arată că reclamanta nu a desfășurat acțiuni ilicite de a provoca starea de insolvență a societății sale, respectiv de a folosi bunurile și creditele  societății în folosul său propriu. Se constată că aceleași aspecte descrise de pârâte în actele atacate în prezenta cauză au fost prezentate de acestea și în acțiunea de antrenare a răspunderii patrimoniale a reclamantei și care au fost verificate de instanțele mai sus amintite. Astfel, considerentele  deciziei  nr. 831/11.10.2016 au putere de lucru judecat în privința aspectelor reiterate de pârâte în prezentul dosar, întrucât au fost analizate de instanţe în acţiunea de atragerea răspunderii patrimoniale.

La pag. 5 din considerentele deciziei amintite se reține :,,În raportul privind cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență lichidatorul judiciar CII Sz. D. a reținut că valoarea stocurilor la data de 31.12.2014 era de 54.434 lei, în timp ce aceste stocuri înregistrează o valoare de 30 lei la data de 31.10.2015, înscrisă în balanța  de verificare  la contul 381- Ambalaje. În mod corespunzător, dacă debitoarea avea înregistrate disponibilități bănești în valoare de 97.452 lei la data de 31.12.2014, valoarea acestora a ajuns la suma de 162 lei la data de 31.10.2015, după cum rezultă  din balanța  de verificare aferentă lunii octombrie 2015, iar valoarea creanțelor a fost  în cuantum de 50.646 lei la acea dată, în timp ce la 31.10.2015 este de doar 3.988 lei reprezentând TVA de încasat, compensat.

S-a concluzionat că această  evoluție a activelor circulante a fost normală în condițiile în care societatea și-a continuat activitatea  în perioada 31.12.2014-26.10.2015 și a făcut plăți în cursul  anului 2015 în favoarea mai multor  creditori (furnizori, diverși creditori, salariați și creditori bugetari), în cuantum total de 195.799 lei. În concluzie, instanța a reținut că nu s-a probat îndeplinirea nici unei condiții  pentru angajarea răspunderii fostului administrator statutar, nefiind dovedită nici măcar o faptă ilicită a acestuia, constând în dispunerea unei activități care să fi condus în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, neexistând nici un indiciu în acest sens, nici un raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de creditori (f. 101-106). 

Față de considerentele expuse, instanța reține că din probele administrate în cauză de reclamantă și pârâte nu  reiese reaua credință a reclamantei în neplata obligațiilor fiscale și nici nu s-a dovedit  reaua credinţă a reclamantei în modul de desfășurarea activității  fostei sale persoane juridice , ceea ce înseamnă că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de legiuitor în dispoziţiile art. 27 alin.2 lit. c și d) din OG nr. 92/2003, drept pentru care se va admite acţiunea formulată de reclamanta A. F. şi în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va dispune anularea deciziilor privind antrenarea răspunderii solidare a administratorului potrivi dispozitivului de mai  jos.

Văzând dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, cât şi faptul că reclamanta a depus la dosar dovezi că a suportat cheltuieli de judecată, instanța reținând culpa procesuală a pârâtelor va proceda la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată  față de reclamantă, potrivit dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. F., având CNP ……………, cu domiciliul în municipiul ……………., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, Piaţa Avram Iancu, numărul 19, județul Cluj şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, cu sediul în localitatea Zalău, Piaţa Iuliu Maniu, numărul 15, judeţul Sălaj, şi în consecinţă:

Anulează Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 40842 din 23 noiembrie 2015 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj  şi Decizia nr. 7 din 30 martie 2016 emisă de pârâta  Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în privinţa angajării răspunderii solidare a reclamantei A. F.

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2100 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna. 

Pronunţată azi, 20.06.2017 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare