Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

Titlu: măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

Tip speţă: încheiere de amânare a pronunţării + încheiere penală

Număr speţă: 8

Data speţă: 24 februarie 2017

Domeniu asociat: infracţiuni de evaziune fiscală

Conţinut speţă:

ÎNCHEIERE

Şedinţa camerei de consiliu de la 16 februarie 2017

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii SC ATA SRL, PMR, AAA, IS, ORN, HC, MFC, CF, DML, PN, IB, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr.265/P/2013 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA., având ca obiect „măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară”.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu s-au prezentat: pentru inculpata SC ATA SRL, avocat ales NP si mandatar CII RGG avocat ales NP pentru inculpatul PMR, avocat ales NP pentru inculpata AAA, avocat din oficiu sa pentru inculpatul IS, inculpatul ORN, în stare de arest în altă cauză, asistat de avocat din oficiu EGA, avocat MN pentru inculpatul HC, inculpatul MFC, asistat de avocat ales TP, avocat din oficiu DML pentru inculpatul CF, inculpatul DML, asistat de avocat din oficiu GI şi avocat ales TP, avocat din oficiu MRL pentru inculpatul PN, avocat ales CAM pentru inculpatul IB, lipsă fiind inculpaţii PMR,  AAA, IS, HC, CF, PN şi IB, cum şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut  cauzei de către grefier, după care;

Avocat TP depune la dosar împuternicire avocaţială pentru inculpatul DML.

Avocat GI solicită a se lua act de încetarea delegaţiei sale de apărător din oficiu pentru inculpatul DML prin prezentarea apărătorului ales. Solicită şi plata onorariu cuvenit, având în vedere că  s-a prezentat la şase termene de judecată în camera preliminară.

Judecătorul de cameră preliminară ia act de încetarea delegaţiei de apărător din oficiu al domnului avocat GI, pentru inculpatul DML, faţă de prezentarea apărătorului ales.

Avocat NP învederează instanţei împrejurarea că, în opinia sa, faţă de inculpaţii IS şi HC, având în vedere dispoziţiile art.364 al.1 c.p.p, independent de poziţia acestora că nu au înţeles să formuleze cereri şi excepţii în camera preliminară, de faptul că au învederat în şedinţa din 3.11.2016 că nu înţeleg să participe personal la dezbateri, având în vedere şi prevederile art.8 din Directiva 343 a Parlamentului European care prevede asigurarea dreptului de a fi prezent la proces, conform căruia prezenţa la proces presupune informarea acestuia cu privire la data şi locul în care se desfăşoară procesul penal în care s-ar putea pronunţa o hotărâre cu consecinţe împotriva lor, consideră că prezenţa acestor inculpaţi la fiecare şedinţă este obligatorie. Solicită a se dispune cu privire la această împrejurare.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul cu privire la acest aspect, solicită respingerea, întrucât inculpaţii au fost citaţi, aveau cunoştinţă de existenţa procesului, cunoşteau de asemenea termenele, cunoşteau obiectul camerei preliminare şi, prin urmare, nu pot fi obligaţi să participe la această procedură decât în situaţia în care înţeleg să formuleze cereri şi excepţii.

În replică, avocat NP precizează că nu a spus că nu au fost citaţi, ci că au dreptul să fie informaţi cu privire la desfăşurarea procesului.

Judecătorul de cameră preliminară respinge cererea formulată, faţă de precizările inculpaţilor, de faptul că ştiau despre ce este vorba, nu au formulat cereri şi excepţii, nu au dorit să fie prezenţi în procedura camerei preliminare şi sunt reprezentaţi de avocaţi din oficiu.

Judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul cu privire la cererile şi excepţiile formulate.

Avocat MRL, pentru inculpatul pentru PN arată următoarele:

Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Călăraşi: din actele de urmărire penală rezultă că Tribunalul Ilfov ar fi competent raportat la locul săvârşirii faptei, în speţă infracţiunea a fost săvârşită la sediul social al inculpatei A din sat Afumaţi comuna Găneasa, jud.Ilfov ca atare potrivit art.47 al.3 raportat la art.41 c.p.p. competenţa este una exclusivă şi aparţine Tribunalului Ilfov.

Nelegalitatea rechizitoriului: pentru fapta de aderare la un grup infracţional urmează să se constate că din dosarul de urmărire penală rezultă că fapta fost săvârşită în perioada iunie 2008  - septembrie 2008, ca atare fapta este prescrisă la momentul urmăririi penale, conform art.367 al.1 în termen de 5 ani, respectiv în septembrie 2014.

O altă excepţie priveşte calitatea inculpatului: din rechizitoriu nu rezultă cu exactitate calitatea inculpatului şi anume aceea de autor sau complice şi nu se face o distincţie clară privind participaţia penală a inculpatului P la săvârşirea sau comiterea faptei de evaziune fiscală.

Nu s-a indicat concret în ce constă inculparea care i se aduce, întemeiat pe probatoriul administrat, în sensul că nu s-a raportat rechizitoriul efectiv la probele administrate în cauză cu privire la fapta de evaziune fiscală, ca atare solicită excluderea probatoriului administrat în faza de urmărire penală în ceea ce priveşte pe inculpatul PN, înainte de data săvârşirii de 12.04.2016 dată la care inculpatul a fost pus sub urmărire penală, atunci i s-au citit drepturile şi obligaţiile, iar până atunci, efectiv, el nu a putut să-şi exercite un drept la apărare, drept prevăzut de art.81 c.p.p. Faţă de acele arătate, solicită admiterea cererilor şi excepţiilor.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită să se aibă în vedere că reiterează aspectele expuse deja în răspunsul formulat de DNA cu privire la cererile şi excepţiile invocate de inculpatul PN.

Succint, cu privire la competenţa teritorială a instanţei, arată că într-adevăr fapta a fost săvârşită la sediul SC A, însă singurul amendament este că, la data săvârşirii faptelor, respectiv 2008-2010, A  avea sediul pe raza de competenţă a Tribunalului Călăraşi, aşa cum rezultă din actele de la dosar şi aşa cum a fost deja expus în răspunsul formulat de procuror.

Prin urmare sunt incidente dispoziţiile art.41 lit.a cu privire la locul săvârşirii infracţiunii, având în vedere şi dispoziţiile art.41 al.2. şi solicită a se constata că Tribunalul Călăraşi este competent din punct de vedere teritorial.

Cu privire la excepţia prescripţiei, consideră că aceasta este o chestiune care excede obiectul camerei preliminare acest aspect putând fi verificat de instanţă în fond, nefiind unul dintre motivele pentru care se poate dispune restituirea dosarului.

Consideră că nu sunt incidente dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale întrucât actele de urmărire penală efectuate în cauză cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală – infracţiune scop, a avut efect întreruptiv de prescripţie a răspunderii penale cu privire la care inculpatul consideră incidente dispoziţiile art.16 lit.f .p.p.

Consideră că orice act de urmărire penală în cauză întrerupe prescripţia, actele de urmărire penală efectuate până la data indicată în rechizitoriu ca fiind continuarea urmăririi penale faţă de inculpat sunt acte întreruptive de prescripţie, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 lit.f.c.p.p.

De asemenea, în spiritul legii, în sensul că prescripţia sancţionează pasivitatea organelor de urmărire penală sau ascunderea faptei, apreciază că lipseşte oricare dintre aceste situaţii, nefiind incidente în cauză, considerente faţă de care solicită a se constata că, pe de o parte, nu sunt incidente dispoziţiile art.16, iar pe de altă parte, acest aspect urmează să facă obiectul dezbaterii pe fond.

Cu privire la celălalt motiv invocat, în sensul că nu sunt descrise infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată: infracţiunile de complicitate de evaziune fiscală şi aderare la un grup infracţional organizat sunt descrise foarte detaliat atât la situaţia în drept, cât şi la capitolul unde se face discuţie pe probe.

Cu privire la neindicarea probatoriului care a condus la convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea, solicită a se avea în vedere că probele sunt expuse detaliat, iar temeinicia acestora constituie atributul exclusiv al instanţei, dar în faza de judecată. Aprecierile subiective ale inculpatului nu pot conduce la concluzia că probatoriul nu a fost suficient indicat în rechizitoriu.

Cu privire le nelegalitatea urmăririi penale şi excluderea tuturor probelor în sensul că inculpatul într-un stadiu incipient nu a avut calitate de învinuit şi inculpat, apreciază că nu poate conduce la excluderea probelor şi la concluzia că urmărirea penală nu a fost legală, întrucât codul de procedură penală permite extinderea, iar inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare în această situaţie permisă de lege.

Reiterează motivele expuse şi cu privire la acest aspect, cu adăugarea că inculpatul nu invocă în mod concret o vătămare ci prezintă în mod generic încălcarea dreptului la apărare.

Avocat TP, având cuvântul pentru inculpaţii MFC şi DML, depune concluzii scrise şi precizează următoarele:

Pentru inculpatul MFC: arată că actul de inculpare conţine neregularităţi cel puţin cu privire la raportul de constatare invocat de către organul de urmărire penală drept probă de neînlăturat, probă care a fost opusă cererilor privind efectuarea unei expertize contabile, atunci când a constatat o uriaşă eroare din acest raport, preluat întâi sub formă de eroare de către DNA şi ulterior, în cunoştinţă de cauză menţinut ca să îşi producă efectele în faza următoare.

Arată că în raportul de constatare se menţionează că în perioada aprilie - septembrie  2010 inculpatul ar fi retras în numerar suma de peste 3 milioane de lei din conturile Agrocom Cereal.

Precizează că, supus unui sir rapid şi sacadat de întrebări la audierea din data de 5.07.2016 inculpatul nu şi-a amintit că nu a retras suma respectivă, întrebarea nefiind formulată astfel încât să-i permită inculpatului să-şi amintească în mod conştient şi voluntar fapta respectivă  ci a fost întrebat  direct cum a folosit suma cash retrasă din conturile respective, deşi a arătat şi dovedit ulterior tot în dosarul DNA, faptul că suma nu a fost retrasă. A dovedit cu extrase de cont ale firmei AC– că suma totală retrasă a fost de 11.750 lei în întreaga perioadă de la deschiderea contului şi până când a încetat părţile sociale. Apreciază că acest aspect impune înlăturarea atât a probei reţinută din declaraţia de suspect şi inculpat a inculpatului referitor la modalitatea de utilizare a unei sume care nu a fost niciodată retrasă din conturile respective, cât şi înlăturarea însăşi a raportului de constatare invocat de către DNA drept motiv al respingerii cererilor inculpatului privind efectuarea unei expertize, acest refuz încălcând dispoziţiile art.172 c.p.p. care, în cazul în care se dovedeşte o eroare în raportul de expertiză nu rămâne la latitudinea organului de urmărire penală efectuarea sau nu a expertizei ci este obligat să aducă cererea inculpatului de expertiză şi, chiar şi în lipsa unei astfel de cereri ar fi trebuit din oficiu să dispună efectuarea acestei expertize. Având în vedere aceste considerente solicită admiterea cererilor şi excepţiilor astfel cum au fost formulate şi aplicarea art.345 al.3 c.p.p.

Pentru inculpatul DML, arată că, aşa cum a indicat şi în concluziile scrise, contrar răspunsului DNA privind faptul că prin aceste excepţii şi cereri s-ar viza aspecte de fond ale cauzei, a precizat că acestea nu privesc fondul ci neregularitatea şi nelegalitatea administrării probelor constând în următoarele aspecte:

Deşi este acuzat inculpatul de participare la un cirXt fictiv al mărfurilor prin intercalarea firmei sale şi, deşi la pagina 121 din rechizitoriu se menţionează precizarea acestui inculpat potrivit căruia îngrăşămintele facturate către A au fost au fost cumpărate de BG KMS din Suceava, în condiţiile în care documentele care fac provenienţa mărfii au fost precizate de către inculpat şi anume primele 3 facturi din cele 6 menţionate în cerere facturi care au fost depuse la dosarul DNA în mod intenţionat, este înlăturată, nu este cuprinsă în rechizitoriu menţiunea necesară referitoare la aceste 3 facturi care dovedesc provenienţa mărfii respective, producând impresia că inculpatul ar fi dovedit că provenienţa respectivelor mărfuri numai prin NIR-urile, respectiv documentele interne ale societăţii B.

Această marfă totalizând cantitatea de 198 tone îngrăşăminte cumpărată de BG KMS a fost vândută ulterior la A cu factura 903/27.11.2008. Este de menţionat că DNA a menţionat doar această ultimă factură – 903/2008 de la Bora către A, nemenţionând şi celelalte trei facturi.

Un alt aspect care conduce la aceiaşi concluzie a neregularităţii actului de sesizare şi la nelegalitatea administrării probatoriilor, respectiv prin încălcarea art.100 al.1 din c.p.p. înlăturând probele în favoarea inculpatului - o constituie şi o menţiune referitoare la o pretinsă diferenţă valorică pe care inculpatul a probat-o ca neexistând între declaraţiile declaraţii informative 394 ale BGKMS furnizorul mărfii în cauză. O diferenţă nesemnificativă, dar pe care a lămurit-o inculpatul care,  conform declaraţiei sale ar fi în valoare de 107.359 lei şi provine de la factura precizată, care a fost  contabilizată în luna ianuarie 2009, inculpatul dând explicaţii poliţistului judiciar că o perioadă a rămas fără contabil însă ulterior a rezolvat situaţia şi care este înregistrată corect şi legal în fişa analitică partener GKMS. Consideră că această diferenţă valorică nu are relevanţă penală pentru a pune, un plus, o „piatră de moară” fictivă în sarcina inculpatului.

O altă nelegalitate formulată în concluziile scrise constă în nelegalitatea utilizării declaraţiei de martor a inculpatului împotriva acestuia în calitatea sa ulterioară de suspect şi inculpat, fiind încălcate astfel dispoziţiile art.118 c.p.p. În concluzie, solicită înlăturarea acestei probe utilizate în mod nelegal împotriva inculpatului.

Subliniază caracterul esenţial al evidentelor neregularităţi ale actului de sesizare şi  nelegalitatea administrării probelor cu încălcarea de către procurorul de caz a dispoziţiilor art.100 al.1 şi 118 c.p.p. prin înlăturarea probelor în favoarea probelor în favoarea inculpatului şi respectiv utilizarea declaraţiei de martor, astfel cum a menţionat, motive pentru care solicită admiterea cererilor şi excepţiilor astfel cum au fost formulate şi susţinute şi aplicarea art.345 al.3 c.p.p.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, ca răspuns la cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii M şi D, arată următoarele:

Cu privire la primul aspect în sensul că pe perioada declaraţiilor inculpatul M a făcut menţiuni eronate, apreciază că acesta nu poate constitui motiv de nelegalitate a administrării mijlocului de probă, atâta timp cât din actele de urmărire rezultă respectarea art.104 şi 108 c.p.p, în sensul că inculpatul a fost asistat de apărător, a fost de acord să dea declaraţii, avea dreptul să refuze răspunsul la întrebarea organului judiciar. Faptul că inculpatul s-a aflat în eroare, şi aspectele invocate pot fi dovedite cu mijloacele de probă expuse succint, constituie obiectul fazei de judecată cu privire la aprecierea probelor.

Cu privire la respingerea cererii privind efectuarea unei expertize contabile formulată de inculpat, consideră că nu poate constitui motiv de nelegalitate, procurorul a apreciat că prin concluziile formulate raportul de constatare întocmit la 26.11.2014 de către specialiştii DNA a fost în măsură să lămurească situaţia de fapt din  dosar şi numai sunt necesare concluziile unui expert. Pentru aceste considerente solicită respingerea cererilor şi excepţiilor invocate de inculpatul M.

Cu  privire la inculpatul D, după cum s-a expus deja în răspunsul formulat de DNA, solicită a se constata că aspectele expuse nu constituie decât aprecieri ale inculpatului cu privire la valoarea probatorie a înscrisurilor reprezentând documente contabile. Consideră că acestea privesc fondul cauzei deoarece sunt invocate aspecte ce ţin de situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, pe care acesta o contestă. Inculpatul mai expune şi chestiuni care ţin de încadrarea juridică a faptelor aspecte care, de asemenea, nu pot face obiectul camerei preliminare.

Pentru aceste considerente solicită respingerea cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul D.

Avocat NP, având cuvântul pentru inculpaţii SC ATA SRL, PMR şi AAA, arată următoarele:

Solicită a se constata nelegalitatea actului de sesizare a instanței, a administrării probelor, a actelor de urmărire penală.

În procesul de deliberare solicită a se avea în vedere apărările formulate în scris, concluziile scrise depuse la termenul anterior, că prin aceste concluzii scrise a înfățișat punctul de vedere al procurorului de caz CV exprimat în lucrarea „Investigarea infracţiunilor de evaziune fiscală” publicată sub egida CSM şi INM susţineri pe care procurorul le face cu ocazia redactării acestui îndrumar general valabil în activitatea instanţelor şi parchetelor care sunt identice cu susţinerile pe care le va face astăzi.

Solicită a nu se avea în vedere apărările scrise formulate în procedura de cameră preliminară de către procurorul de caz CV deoarece în opinia sa este prejudiciat dreptul la un proces echitabil în condiţiile în care procurorul de caz prezintă poziţia acuzării inclusiv în camera preliminară.

Consideră că procurorul de caz nu se poate contrazice pe el însuşi, iar din acest punct de vedere nu poate să fie nici imparţial nici obiectiv. Este adevărat că lucrează în structura DNA şi că are tot dreptul DNA să considere de cine îi sunt formulate apărările însă în măsura în care aceste poziţii ale acuzării afectează dreptul la un proces echitabil solicită a cenzura aceste apărări, sub această formă.

Cu privire la rechizitoriu apreciază că acesta nu îndeplineşte condiţiile art.328 c.p.p.

Consideră că rechizitoriul ar trebui să fie un act în care să fie expuse detaliat, clar şi succint toate elementele care să permită magistratului, să identifice faptele care s-au comis, vinovăţii, eventual pe latură subiectivă în ce constă participarea fiecăruia dintre inculpaţi. În rechizitoriu faptele sunt prezentate de o manieră generală fără să fie individualizate, caracterizate. Nu se descriu elementele materiale ale infracţiunii de evaziune fiscală, câte acte materiale au săvârşit inculpaţii, cine le-a săvârşit, când le-a săvârşit un anume inculpat, când mai mulţi inculpaţi, în comun. Nu sunt clarificate aspectele legate de participarea celorlalte persoane juridice, ceea ce este o contradicţie în termeni. Se vorbeşte de un cirXt financiar fictiv în care participă o serie de societăţi centrale pe SC A, însă împotriva acestora nu se dispune nicio cercetare, nu se face nicio consideraţie, deşi toţi administratorii acestor societăţi sunt inculpaţi pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală. Nu rezultă cu cine a făcut A cirXtul financiar dacă celelalte societăţi persoane juridice nu există în acest dosar.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional, solicită a se reţine că şi aici rechizitoriul nu lămureşte cum s-a constituit grupul, cine era liderul, care sunt palierele subordonate, ce sarcini avea fiecare în acest grup infracţional.

Pe cale de consecinţă neregularităţile din rechizitoriu conduc la consecinţe în ceea ce priveşte identificarea obiectului judecăţii, conduc la imposibilitatea identificării elementelor materiale ale infracţiunii, precum şi a participării fiecărei persoane la activitatea presupuse infracţională.

Cu privire la competenţa materială a organelor de urmărire penală: în data de 26 iunie 2013 se iau din competenţa DNA-ului investigarea infracţiunilor de evaziune fiscală şi se retrimit acestea către parchet. În data de 26 iunie 2013, la ora 10.30 este consemnată în dosar şi se consemnează şi în rechizitoriu la fila 8, se face primul act de urmărire penală constând în ordonanţa emisă de procurorul de caz cu privire la efectuarea unui raport de constatare. În momentul în care se dispunea această măsură, primul act care se făcea în acest dosar, deja competenţa materială nu mai aparţinea DNA.

În apărările formulate de procurorul de caz – de care solicită a nu se ţine cont întrucât nu este corect ca procurorul să facă apărări în procedura de cameră preliminară -  se spune că dosarul ar fi fost înregistrat în data de 25, însă instanţei trebuie să i se producă dovezi, iar la dosar nu există nicio dovadă că acest dosar a fost înregistrat la DNA la data de 25. La fila 8 din rechizitoriu se vorbeşte de faptul că în 17 iunie Parchetul Călăraşi îşi declină competenţa, după care se ştie că la 26 iunie la 10,30 se dispune acel raport de constatare. Ca atare, în lipsa unei dovezi care să atragă competenţa DNA-ului, consideră că întreaga urmărire penală s-a desfăşurat de un organ de urmărire penală necompetent material.

Cu privire la raportul de constatare arată următoarele: datorită împrejurării că anterior acestui raport de constatare A a beneficiat de un raport de inspecţie financiară astăzi firma este în insolvenţă, toţi salariaţii concediaţi şi tot patrimoniul distrus, pentru că nu au avut posibilitatea să se adreseze unei instanţe prin care să înlăture aceste consecinţe. Precizează că la momentul când a formulat cerere la Ministerul Finanţelor s-a comunicat că nu se soluţionează cererea până nu se soluţionează dosarul penal.

Cu privire la nelegalitatea rezoluţiei din 26 iunie 2013 prin care s-a dispus acest raport de constatare. Solicită a se reţine că încalcă dispoziţiile art.172 pct.9 c.p.p. Un raport de constatare se dispune când există pericolul dispariţiei sau există o urgenţă. Nu exista pericolul dispariţiei pentru că şi azi toate documentele contabile sunt în posesia societăţii, nici urgenţa pentru că faptele se petrecuseră în 2008-2010, astfel că nu mai era urgenţă în 2013.

Procurorul spune în apărările formulate în scris că s-a procedat urgent la trimiterea către specialişti pentru efectuarea raportului de constatare, dar urgenţa aceasta este alta, nu urgenţa care justifică un raport de constatare.

Solicită a se constata că, aşa cum s-au desfăşurat lucrurile, raportul de constatare este afectat de fine de neprimire. Se face raportul de constatare, iar ulterior raportului de constatare se depun o serie de înscrisuri de toate părţile, fiind o manieră evidentă că raportul nu putea să aibă în vedere înscrisurile care nu se aflau în posesia sa. Mai mult decât atât, raportul de constatare a fost făcut strict pe raportul de inspecţie fiscală şi pe actele anexate raportului de inspecţie fiscală. Nimeni nu a cercetat actele care se aflau la sediul societăţi, nici la sediul celelalte persoane juridice, astfel că acest raport a avut în vedere un singur punct de vedere, al finanţelor, pe care şi l-a însuşit în totalitate.

Solicită a se constata că în raport de prevederile art.6 paragraf 1 din CEDO, înainte de a valora ca probă în faţa instanţei, acesta trebuie să îndeplinească, să fie supus unei analize dacă îndeplineşte condiţiile, standardele impuse de principiul egalităţii armelor, de principiul contradictorialităţii şi, din acest punct de vedere, se constată că nu au dat posibilitatea de a contesta efectiv proba administrată şi care a condus la întocmirea acestui rechizitoriu.

Prin simpla respingere a probei cu expertiză contabilă a rămas în faţa unui act unilateral, care vorbeşte decât de o opinie, fără să fie respectate niciunul dintre principiile fundamentale ale urmăririi penale, al contradictorialităţii.

Noul cod de procedură penal spune că se dispune efectuarea unei expertize contabile când procurorul de caz consideră că raportul de constatare nu este lămuritor şi este nevoie de opinia unui expert şi când raportul de constatare este contestat. Inculpaţii au contestat acest raport, au anexat opiniile unor consultanţi fiscali recunoscuţi pentru competenţa în materie care au relevat o situaţie de fapt contrară. Nu este lăsată la aprecierea procurorului dacă dispune sau nu o expertiză decât prima ipoteză, iar în cea de a doua când se constată că raportul a fost contestat nu se  mai pune problema voinţei procurorului ci voinţa aplicării legii, respectiv în urma contestării trebuie să se facă o expertiză contabilă. Din acest punct de vedere consideră că raportul este afectat de nelegalitate şi solicită înlăturarea acestuia din materialul probator.

În ceea ce priveşte modul în care s-a procedat faţă de toţi ceilalţi inculpaţi, cu excepţia celor pe care-i reprezintă, arată că nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de aret.305 al.3 c.p.p. cu raportare la art.77 din acelaşi cod.

Consideră că nu este în totalitate la voinţa procurorului de caz momentul în care atribuie calitatea de suspect pentru că momentul când trebuie atribuită calitatea de suspect şi ulterior de inculpat îl spune art.77 din c.p.p., este momentul în care există o bănuială rezonabilă că o persoană a comis o infracţiune. Deci se poate face o cercetare in rem, dar nu pe timp nelimitat ci până se naşte această bănuială pentru a da celorlalte părţi posibilitatea să se apere în calitatea pe care o dobândesc, de suspecţi sau inculpaţi şi să-i dea şi inculpatului posibilitatea de a se raporta la aceştia, în această calitate.

Prin urmare, la momentul în care s-a atribuit calitatea de suspect urmează a se observa că nu exista nicio altă probă, de niciun fel, altele decât cele care erau la momentul când se luau declaraţiile de martor.

Consideră că un procuror de caz cu experienţa celui din speţa de faţă nu avea cum să nu-şi dea seama că existau suficiente indicii pentru a-i pune sub acuzare, mai ales că i-a pus în acuzare pe acelaşi probatoriu, prin urmare toate declaraţiile date de către toţi ceilalţi inculpaţi în calitate de martori, anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpat solicită să fie înlăturate ca fiind nelegale.

Cu privire la faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art.83 lit g/1 şi lit. h c.p.p. în sensul că nu li s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor dreptul de a solicita încheierea unui acord de recunoaştere, fără a prezenta importanţă dacă se putea încheia sau nu un acord de recunoaştere, dacă părţile au fost asistate sau nu de un avocat pentru că toate drepturile prevăzute de art.83 sunt drepturi ale inculpatului, iar drepturile inculpatului trebuie aduse la cunoştinţă şi înlesnite de organul de urmărire penală. Precizează că nici unuia dintre inculpaţi nu i-a fost acordat această posibilitate. Faţă  de aceste concluzii, solicită a se dispune.

Reprezentantul parchetului având cuvântul, arată următoarele:

Întrucât toate aspectele învederate corespund cererii formulate înscris, cerere la care s-a răspuns, reiterează toate aspecte prezentând succint şi punctual la fiecare dintre motivele invocate:

Cu privire la faptul că în rechizitoriu nu sunt descrise faptele şi nu într-o manieră din care să rezulte situaţia de fapt şi încadrarea juridică a acestora solicită instanţei să constate că, cu privire la cei trei inculpaţi SC ATA SRL, PMR și AAA, arată că în rechizitoriu sunt foarte clar descrise atât situaţia de fapt la încadrarea juridică, cât şi în cadrul analizei probatoriului cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina acestor inculpaţi. Faptul că infracţiunile reţinute în sarcina acestora au un caracter complex fiind infracţiuni economice care necesită o descriere şi elemente de specialitate, de contabilitate, de fiscalitate, acest aspect nu conduce la concluzia că rechizitoriul nu este complet sub aspectul descrierii infracţiunilor.

Cu privire la competenţa materială solicită a se constata că aspectele nu sunt întemeiate, astfel cuantumul prejudiciul a condus la declinarea cauzei către DNA şi, aşa cum a fost deja expus, din menţiunile consemnate în registrul de dosare penale al Secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, rezultă că la data de 25 iunie 2013 a fost înregistrat la DNA dosarul cu nr.265/P/2013, iar la 26 iunie 2013 erau deja incidente dispoziţiile ordonanţei cu privire la aspectele tranzitorii în sensul că, după intrarea în vigoare a ordonanţei cauzele se soluţionează de DNA.

Cu privire la faptul că parchetul nu a făcut această dovadă solicită a se reţine că, până la înscrierea în fals, menţiunile din registru sunt absolut valabile şi trebuie avute în vedere în sensul mai sus expus.

Cu privire la nelegalitatea rezoluţiei prin care s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul DNA, arată că s-a dispus în mod legal la data de 26.06.2013 s-au fixat obiectivele pentru lămurirea urgentă a faptelor.

Toate aspectele invocate nu constituie elemente de nelegalitate, inculpaţii pot formula cereri privind administrarea oricărui alt mijloc de probă.

Împrejurarea că procurorul nu a considerat că este întemeiată contestarea acestui raport, nu conduce la nelegalitatea mijlocului de probă administrat în faza de urmărire penală, motiv pentru care solicită respingerea şi sub acest aspect.

Cu privire la faptul că inculpaţii nu şi-au putut exercita dreptul la apărare arată că aspectele sunt identice cu cele asupra cărora s-a pronunţat deja şi sunt expuse şi în răspunsul scris formulat de DNA, cu singurul element de noutate că în cauză nu au fost încheiate acorduri de recunoaştere, aspect care nu poate constitui un element de nelegalitate întrucât nu există obligativitatea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Avocat CAM, având cuvântul pentru inculpatul IB, cu privire la cererile şi excepţiile invocate de acesta cu privire la conţinutul confuz şi imprecis a rechizitoriului, nulitatea declaraţiei date la filele 261, respectiv 269 volumul II – dosar urmărire penală şi o completare a probatoriului cu privire la stabilirea prejudiciului.

Cu privire la prima critică adusă a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare având în vedere conţinutul confuz şi imprecis al rechizitoriului cu privire la faptele ce i-au fost reţinute inculpatului prin actul de sesizare – fila 123 din rechizitoriu, singura care-l priveşte pe inculpat, maniera de descriere a faptelor fiind generală şi anihilează orice posibilitate de a verifica existenţa faptelor sub aspectul conţinutului constitutiv.

Arată că se poate observa cu câtă uşurinţă se relatează că acest inculpat a participat în mod nemijlocit la frauda fiscală concepută de reprezentanţii SC A, cirXtele comerciale fictive având drept rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit şi TVA datorat.

Nu se arată care sunt acele activităţi întreprinse de acest inculpat şi care au dus la această concluzie pentru că se nu regăseşte în actul de sesizare, în ce a constat această activitate, care sunt actele materiale comise de către acesta şi care ar fi fost contribuţia efectivă a acestui inculpat la activitatea infracţională.

În ce priveşte a doua critică – nulitatea declaraţiei dată la filele 261-269 vol.II – d.u.p., se poate constata -în conformitate cu dispoziţiile art.281 c.p.p. - nulitatea absolută a acestui înscris, având în vedere că acestui inculpat i-a fost consemnată declaraţia cu încălcarea dreptului la apărare, se poate observa foarte uşor din analiza actelor de la dosar că acesta, când s-a prevalat de dreptul la apărare prin angajarea unui avocat, avocat care la acea dată nu a fost prezent, nu i s-a adus la cunoştinţă că poate refuza serviciile acestui avocat, nu s-a consemnat nimic cu privire la rezilierea de contract, i-au fost doar consemnate aceste declaraţii şi pus să semneze fără a avea cunoştinţă de conţinutul declaraţiei.

Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art.281 c.p.p. solicită a se constata nulitatea declaraţiei dată de IB şi consemnată la filele 261-269 vol.II din dup , înlăturând acest înscris.

În ce priveşte completarea probatoriului, a apreciat necesară completarea acestuia prin restituirea cauzei la Parchet, având în vedere că în cauză s-a stabilit prejudiciul de către specialiştii DNA dar apreciază că întocmirea unui raport în această cauză de către specialişti anume delegaţi nu poate suplini o expertiză. Consideră că dacă era atât de valoroasă această constatare de către specialişti, legiuitorul nu prevedea ca şi posibilitate de probatoriu o expertiză de specialitate în materie indiferent despre ce fel de expertiză este vorba.  Apreciază că, atâta timp cât aceste expertize sunt prevăzute ca pronatorii, în mod nelegal s-a stabilit acest prejudiciu.

Prin urmare solicită restituirea cauzei procurorului în vederea completării probatoriului având în vedere că stabilirea prejudiciului s-a făcut prin corpul DNA de către specialişti prin acel raport de constatare şi nu printr-o expertiză contabilă, aşa cum ar fi fost firesc, având în vedere că în cazul acestor infracţiuni prejudiciul generează o serie de consecinţe, atât în ceea ce priveşte răspunderea penală, printre care stabilirea încadrării juridice, cadrul legal al faptelor prin care inculpaţii sunt cercetaţi, măsuri asiguratorii, individualizarea pedepse etc.

Prin urmare, faţă de cele de mai sus, solicită restituirea cauzei la parchet.

Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată următoarele:

Cu privire la  împrejurarea că faptele sunt confuze şi că nu sunt descrise într-un mod care să permită inculpatului să formuleze o apărare şi să aibă cunoştinţă de învinuirea concretă, la fel ca şi anterior concluziile sunt comune, în sensul că, din conţinutul rechizitoriului rezultă atât la secţiunea în drept, cât şi la situaţia de fapt şi la administrarea probelor, la analiza probatoriului, rezultă foarte clar faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată cu menţiunile deja făcute anterior la ceilalţi inculpaţi, cu privire la care nu înţelege să revină.

Cu privire la completarea probatoriului, consideră că acest aspect poate fi făcut în faza de judecată inculpaţii pot propune probe, aprecierea inculpaţilor că materialul probator este insuficient nu poate constitui un motiv de restituire.

Cu privire la nulitatea declaraţiei date în faza de urmărire penală, solicită a se constata că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatului i-au fost respectate dreptul la apărare şi dreptul de a fi asistat de apărător şi toate aspectele invocate în sensul că a fost obligat să semneze o declaraţie pe care nu şi-o însuşeşte sunt simple susţineri nefondate ale inculpatului, contrazise de materialul probator aflat la dosar.

Pentru aceste considerente solicită respingerea cererilor şi excepţiilor invocate de inculpatul IB.

Avocaţi MNE, EGA, ŞA, DML, învederează instanţei că nu au formulat cereri şi excepţii.

Mandatar RGG, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile domnului avocat NP pentru inculpata SC ATA SRL.

Inculpatul ORN arată că se află în executarea unei pedepse privative de libertate.

Inculpatul MFC, având ultimul cuvânt, este de acord cu susţinerile apărătorului său.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Amână pronunţarea asupra cauzei la data de 24 februarie 2017.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu de la 16 februarie 2017.

Judecător de cameră preliminară,Grefier,

ÎNCHEIERE nr.8

Şedinţa camerei de consiliu de la 24 februarie 2017

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe pe inculpaţii SC ATA SRL, PMR, AAA, IS, ORN, HC, MFC, CF, DML, PN, IB, trimişi în judecată prin rechizitoriul nr.265/P/2013 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA., având ca obiect „măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa camerei de consiliu de la 16 februarie 2017, fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, dată când, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, judecătorul de cameră preliminară a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 24 februarie 2017, în urma deliberării pronunţând următoarea soluţie:

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Asupra cererilor şi excepţiilor de faţă;

Prin rechizitoriul nr.265/P/2013 din data de 05.09.2016 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA Bucureşti au fost trimişi în judecată inculpaţii: S.C. A.T.A. S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.;  P.M.R,  pentru săvârșirea infracţiunilor  de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.;  A.A.A, pentru săvârșirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.; P.N.,  pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.; M.F.C. pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infractional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.;  D.M.L:, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infractional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.; I.B., pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p., I.S. pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.; C.F.,  pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p; O.R.N. pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p. (trei acte materiale) si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.; H.C., pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C.p. rap. la  art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art. 38 C.p. si art. 5 C.p.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Călăraşi sub nr.1210/116/2016, la data de 05.09.2016, dosarul fiind trimis în procedura de cameră preliminară, conform art. 344 Cod procedură penală, comunicându-se inculpaţilor rechizitoriul şi aducându-se la cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară, dreptul de a-şi angaja apărător şi termenul în care pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

La data de 22.09.2016 inculpaţii SC ATA SRL, PRM şi AAA au formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Inculpaţii susţin nelegalitatea sesizării instanţei de judecată:

1.Rechizitoriul nu respecta dispoziţiile art. 328 din Codul procedura penala în sensul ca are un conţinut imprecis si confuz. Pe cale de consecinţă se solicită restituirea cauzei la organele de urmărire penala in vederea refacerii actului de sesizare;

2. Urmărirea penala nu este completă. Pe cale de consecinţă, se solicita restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea completării probatoriului;

Inculpaţii susţin nelegalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala.

3. Actele de urmărire penala au fost efectuate cu încălcarea normelor care stabilesc competenta materiala si teritoriala a organelor de urmărire penala (art. 63 alin. 1 si 3 raportat la art. 41 Cod procedura penala). Pe cale de consecinţă, se solicita excluderea tuturor probelor administrate in cauza de organul de urmărire penala necompetent;

4. Nelegalitatea Rezolutiei nr. 265/P/2013 din 26 iunie 2013 prin care s-a dispus efectuarea in cauza a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul DNA in vederea lămuririi aspectelor ce privesc cauza, deoarece au fost dispuse cu încălcarea dispoziţiilor art. 172 alin. 9 Cod procedura penala si ale art. 11 alin l din OUG nr. 43/2002.

Pe cale de consecinţă, se solicita înlăturarea probei nelegale;

5. Actele de procedura efectuate cu încălcarea obligaţiei procedurale pozitive prevăzute de art. 305 alin 3 CPP, ca urmare a continuării efectuării penale in rem, deşi faţă de inculpaţii IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC si MFC trebuia constatată existenta unei acuzaţii in materie de penala sunt nule. Pe cale de consecinţă, se solicită excluderea probelor administrate nelegal pana la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect inculpaţilor menţionaţi. Potrivit art. 77 din Codul de procedura penala inculpaţii au dobândit automat (ex lege) calitatea de suspect in măsura în care din materialul judiciar rezulta bănuiala rezonabilă ca a săvârşit fapta ce face obiectul cercetării. Dobândirea calităţii de suspect nu depinde exclusiv de voinţa procurorului de caz, care doar constată existenta sa.

Constatarea nelegalităţii sesizării instanţei:

Nelegalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala.

Se arată că legalitatea sesizării instanţei de judecată, a administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penală este o condiţie esenţială a respectării dreptului la apărare a inculpaţilor si asigurarea efectiva a unui proces echitabil.

În motivarea cererilor şi excepţiilor se arată următoarele:

Cu privire la punctul 1 arată că actul de sesizare are un conţinut imprecis si confuz, contrar dispoziţiilor art. 328 din Codul procedura penala, aspect ce limitează dreptul inculpaţilor la o apărare eficienta. Faptele sunt prezentate de o maniera generală, care fac imposibilă decelarea elementelor constitutive ale infracţiunilor imputate.

Rechizitoriul este deficitar/nelegal din punct de vedere al descrierii imprecise a stării de fapt, a faptelor reţinute in sarcina inculpaţilor sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor cat si a clarităţii acuzaţilor ce se aduc, obligaţie ce incumbă exclusiv procurorului. Sunt omise indicarea in mod expres a datei si locului comiterii presupuselor  infracţiuni, împrejurări esenţiale care conduc la imposibilitatea constatării obiectului judecăţii, care, conform art. 371 din Codul procedura penala se mărgineşte la faptele si persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. Nu este prezentata clar si precis constituirea grupului infracţional.

Se arata  (pagina 4 din rechizitoriu) ca inculpaţii "au instituit o reţea infracţionala care a vizat operaţionalizarea unui mecanism evazionist, in cadrul căruia au fost utilizate societăţile comerciale pe care aceştia le-au deţinut sau controlat, si prin intermediul cărora au derulat operaţiuni comerciale cu eludarea normelor fiscal".

In capitolul probe, procurorul face o reproducere parţiala a declaraţiilor de suspect/inculpat sau de martor, fără să indice in capitolele in care se încearcă descrierea infracţiunilor, corelarea elementelor constitutive cu probe care sa ajute magistratul sa aprecieze cu privire la existenta faptelor.

In ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional, Parchetul nu precizează cine este liderul presupusului grup infracţional, care erau palierele subordonate, cine trasa sarcinile si nu se face descrierea elementelor constitutive conform art. 367 Cod penal.

In ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscala se preiau consideraţiile din Raportul de constatare, deşi acesta a fost contestat si, mai mult, s-au depus opinii de specialitate ce  releva o situaţie contrară.

Se învederează că organele de urmărire penala nu au administrat nici o proba în favoarea inculpaţilor, în raport de art. 100 alin. 1 NCCP.

Se remarca împrejurarea că Raportul de constatare este contestat. Mai mult, operaţiunile fictive ce au condus la înregistrarea in evidenta contabila a inculpatei SC. ATA S.R.L. sunt probate exclusiv cu actul administrativ fiscal (nu s-a procedat la verificarea înscrisurilor). Ori acest act nu neaga realitatea existentei mărfurilor în materialitatea lor. Conform Raportului de Inspecţie Fiscală întocmit, inspectorii fiscali se referă la activitatea societăţilor comerciale partenere cu inculpata societate comerciala, nu la activitatea propriu~zisă.

Cu privire la punctul 2 arată că  deşi a fost solicitată proba cu expertiza fiscala, acesta a fost respinsa în mod arbitrar, fără a lua în consideraţie faptul ca raportul de constatare a fost contestat, ca s-au depus copiii fiscale relevante ce susţin o situaţie contrară, că de la întocmirea Raportului de constatare si pana la solicitarea de probe s-au depus documente contabile noi, care nu au fost avute in vedere anterior. Modul in care procurorul a apreciat valoarea probatorie a unor mijloace de proba, relevanţa dată unor probe in detrimentul altora sunt chestiuni de fond, însa excluderea unor elemente de analiza in raport conduc la nelegalitatea probei.

Se mai arată că, fără a nega competenta si profesionalismul organelor de urmărire penală, inculpaţii consideră că procurorul a grăbit în mod nejustificat trimiterea in judecată, în dauna dreptului la apărare al inculpaţilor.

Cu privire la punctul 3 se arată că se arată în Rechizitoriu că organul de urmărire penala mai întâi sesizat a fost Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi (dosarul penal nr. 225/P/2013), respectiv în data de 17 aprilie 2013 de către ANAF- DGFP Călăraşii. Prin actul de sesizare, prejudiciul estimat era de 1.520.299 euro. Prin Ordonanţa nr. 225/P/2013 din 17 iunie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus declinarea cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a estimării cuantumului pagubei materiale mai mare de 1.000.000 euro.

Astfel s-a înregistrat Dosarul de urmărire penala nr. 265/P/2013 al  Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (nu se precizează data înregistrării, dar ea este ulterioara datei de 17 iunie 2013).

Prin Rezoluţia 265/P/2013 din 26 iunie 2013, ora 10,30 a Parchetului de  pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscală.

Prin OUG 63/2013 (Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 377 din 26 iunie 2013) se modifică articolul 13 alineatul 1 indice 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie (în vigoare din 26 iunie 2016). In urma modificărilor aduse OUG 43/2002,  are în competenţă doar infracţiunile de abuz în serviciu cu prejudiciu mai mare de un milion de euro, cauzele de evaziune fiscală, înşelăciune şi de fraudă vamală cu acelaşi nivel al daunelor revenind Direcţiei Naţionale Anticorupţie doar dacă au legătură cu fapte de corupţie.

Astfel, la data înregistrării dosarului Direcţia Naţională Anticorupţie nu mai avea competenta materiala de cercetare a infracţiunilor de evaziune fiscală, nu efectuase nici un act de urmărire penala in dosar si ar fi trebuit sa decline competenta către Parchetul de la lângă Tribunalul Călăraşi (mai mult, cauza a fost iniţial înregistrata la aceasta unitate de parchet). Direcţia Naţională Anticorupţie acţionează în mod unitar, ca o singura unitate de parchet, astfel încât criteriile spaţiale sunt aplicabile doar unităţilor de parchet a căror competenţă este restrânsă teritorial la anumite circumscripţii administrativ-teritoriale.

In acest fel au fost încălcate normele ce dispun preferinţa cronologică în favoarea organului mai întâi sesizat si a celor ce consacra ordinea de prioritate a aplicării criteriilor spaţiale, prevăzute de art. 63 alin. 1 raportat la art. 41 alin. 1 Cod procedura penala, având drept consecinţă efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent material si teritorial.

Stabilirea competentei teritoriale are in vedere, in primul rând, ordinea de preferinţă a aplicării criteriilor spaţiale prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod procedura penala, dispoziţie aplicabilă si pentru organele de urmărire penală ca urmare a normei de trimitere de la art. 63 alin. 1 Cod procedura penala.

Încălcarea a produs o vătămare deoarece prin stabilirea competentei în favoarea unui organ judiciar cu sediul într-o localitate în care nu au domiciliu inculpaţii, împiedică exercitarea dreptului la apărare în mod consistent.

De altfel, in ceea ce priveşte competenţa, vătămarea nu trebuie probata, nu exista criterii legale in acest sens, ea fiind presupusa de încălcarea normelor procedurale în sine.

 Cu privire la punctul patru se arată că premisa administrării ca mijloc de proba a constatărilor specialiştilor, în consideraţia dispoziţiilor art. 172 alin. 9 Cod procedura penala, o reprezintă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de fapt: când exista pericolul de dispariţie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unei situaţii de fapt, precum si când lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurării ale cauzei. Or, în cauza de faţă, actele procesuale prin care s-a dispus efectuarea constatărilor de către specialişti au privit activităţi presupus infracţionale reţinute ca fiind săvârşite de inculpaţi cu mult timp în urma (2008-2010), nu exista nici o urgenţă, nici pericolul dispariţiei unei împrejurări de fapt la data la care s-a dispus.

Nelegală este si delegarea către specialişti a unor atribuţii specifice organelor judiciare ce exercita funcţia de urmărire penală, încălcându-se prevederile art. 3 alin. 4, art. 55 alin. l, art. 172 alin 9 si art. 306 alin 1 Cod de procedura penala, precum si ale art. 11 alin. 1 OUG nr. 43/2002 (vezi obiectivul 2 – se va stabili daca administratorul societăţii a respectat dispoziţiile legale...)

Vătămarea este evidenţă si ireparabilă în drepturile si interesele inculpaţilor constând în împiedicarea accesului acestora la un procedeu contradictoriu de obţinere a probelor cu caracter tehnic si imposibilitatea exercitării, într-o modalitate echitabilă, a dreptului la apărare câtă vreme efectuarea constatării exclude participarea subiecţilor procesuali particulari.

Cu privire la punctul cinci  se arată că potrivit art. 77 din Codul de procedura penala inculpaţii au dobândit automat (ex lege) calitatea de suspect în măsura in care din materialul judiciar rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit fapta ce face obiectul cercetării. Dobândirea calităţii de suspect nu depinde exclusiv de voinţa procurorului de caz, care doar constată existenta sa.

Anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect, aceştia au fost audiaţi ca martori, deşi din materialul probator anterior administrat (în special Raportul de constatare) existau indicii suficiente pentru atribuirea calităţii de suspect. Procurorul de caz a procedat in mod nelegal la efectuarea de acte de urmărire penală in rem dincolo de momentul în care, în mod rezonabil, se puteau retine formularea unei acuzaţii în materia penala faţă de aceştia. Mai mult, punerea sub acuzare a acestora s-a făcut exclusiv in baza probatoriului administrat anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect.

In aceasta situaţie, atât inculpaţii menţionaţi, cât si cei de faţă, au fost vătămaţii prin aceia că nu au putut participa si nu si-au putut exercita dreptul la apărare cu privire la efectuarea actelor de urmărire penala înainte de acordarea calităţii de suspect în ceea ce priveşte acuzaţiile de constituire de grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscala. Aceştia nu au putut asista, prin apărător la audierea inculpaţilor de faţă, fiind grav afectat dreptul la apărare al acestora, dar si posibilitatea reciprocă de a adresa întrebări si lămuriri.

Codul de procedură penală instituie, ca regulă, caracterul obligatoriu al începerii urmăririi penale anterior efectuării oricăror acte de cercetare. Exceptând situaţiile în care însuşi actul de sesizare este inform, ori cele în care din chiar cuprinsul acestuia rezultă o cauză de neprocedibilitate, nici un act de procedură nu mai poate fi îndeplinit în afara procesului penal, nicio probă nu mai poate fi administrată în afara acestui cadru.

Aceasta nouă aşezare a concepţiei privind limitele si fazele urmăririi penale răspunde unor exigenţe ţinând de observarea strictă a principiului legalităţii; instituţia actelor premergătoare, din vechea reglementare, nu răspundea în totalitate acestora (în principal întrucât permitea strângerea de probe în afara procesului penal), iar ponderea pe care, în practica organelor de urmărire penală, a cunoscut-o utilizarea acestei instituţii (de multe ori excesivă chiar şi în raport cu dispoziţiile vechiului cod) a creat necesitatea instituirii unei reglementări care să nu mai permită desfăşurarea vreunei activităţi specifice urmăririi penale în afara unui cadru procesual bine definit.

De aceea, în art. 305 alin. (1) C.p.p., potrivit căruia „când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege si se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă"(s.n.), legiuitorul a instituit obligaţia organului de urmărire penală de a începe urmărirea penală, îndată după ce a fost legal sesizat.

Practic, actul imediat următor celui de sesizare, va fi, în mod necesar, în toate cauzele, ordonanţa de începere a urmăririi penale cu privire la faptă.

Astfel, nicio investigaţie nu poate avea loc decât în condiţiile privitoare la desfăşurarea actelor de urmărire penală; noua reglementare nu mai cunoaşte faza premergătoare începerii urmăririi penale, de strângere a datelor necesare „în vederea începerii urmăririi pena|e"(prevăzută sub reglementarea anterioară de art. 224 din vechiul Cod de procedură penală).

În plus, noua reglementare nu mai permite începerea urmăririi penale direct faţă de o anumită persoană nici în situaţia în care aceasta este indicată în actul de sesizare, ori când acesta permite identificarea sa. Concluzia se impune fată de faptul că art. 305 alin. (3) C.p.p. cere ca indiciile rezonabile privind comiterea faptei de către o anumită persoană să rezulte din datele si probele existente, iar potrivit art. 97 alin. (2) C.p.p. probele se pot obţine doar în procesul penal.

Cât priveşte limitele, conţinutul si întinderea actelor de urmărire penală ce se pot efectua după începerea urmăririi penale cu privire la faptă, în condiţiile art.305 alin. (1), trebuie precizate următoarele:

Aceasta este o fază procesuală destinată strângerii probelor în baza cărora să se poată formula o învinuire împotriva unei persoane. Formularea unei învinuiri in personam nu poate fi consecinţa simplei înregistrări a unei sesizări valabile; fiind un act de o însemnătate sporită si cu consecinţe importante privitoare la persoana celui investigat, punerea sub învinuire a unei persoane trebuie să fie fundamentată de o serie de probe, administrate prin mijloacele de probă prevăzute de lege.

De aceea, simpla începere a urmăririi penale cu privire la faptă nu are caracterul formulării unei acuzaţii împotriva unei persoane, ci are doar semnificaţia instituirii cadrului procesual în care se pot strânge primele probe cu privire la o anumită faptă.

Dacă, după administrarea în acest cadru legal procesual a unor mijloace de probă, în baza acestora se conturează indicii rezonabile împotriva unei anumite persoane, urmează a se formula cu privire la aceasta o acuzaţie. De aceea, art. 305 alin. (3) prevede: „când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect"

Anterior dispoziţiei ca urmărirea să se efectueze cu privire la o anumită persoană, aceasta nu are nicio calitate procesuală, prin urmare nu este subiectul vreunor drepturi ori obligaţii procesuale.

Dispoziţiile legale analizate asigură caracter echitabil desfăşurării urmăririi penale: pe de o parte, răspund exigentei ca orice acte de cercetare să se desfăşoare intr-un cadrul procesual (alin. 1 al art. 305); pe de altă parte, instituie o garanţie în sensul că nicio persoană nu este pusă sub acuzaţie în lipsa unor indicii rezonabile că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (alin. 3 al art. 305).

Această garanţie subzistă mai ales în ipoteza în care, prin actul de sesizare (plângere, denunţ, sesizare din oficiu) este indicată o anumită persoană în calitate de prezumtiv autor. Indicarea unei persoane în actul de sesizare nu este suficientă pentru ca această persoană să dobândească calitatea de acuzat/suspect şi nici pentru a considera că urmărirea penală o vizează. Aceasta calitate se va dobândi, pe parcursul urmăririi penale, numai după ce, în baza probelor administrate, se va dispune efectuarea urmăririi penale cu privire la ea.

La această concluzie conduc chiar dispoziţiile art. 289 C.p.p., care, reglementând conţinutul plângerii penale, se referă si la „indicarea făptuitorului", dacă acesta este cunoscut. Or, dacă, aşa cum am arătat, începerea urmăririi penale cu privire la faptă este obligatorie imediat după depunerea plângerii, coexistenta acestei dispoziţii cu cea din art. 305 alin. (1) C.p.p. nu poate decât să probeze că începerea urmăririi se va dispune doar cu privire la faptă, chiar dacă este autorul este indicat.

In concluzie, în temeiul art. 346 alin. 2 NCPP, se solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la legalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de urmărire penală, respectiv daca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea dispune începerea judecaţii.

În şedinţa camerei de consiliu din 19.01.2017 inculpaţii SC ATA SRL, PRC şi AAA, au completat cererile şi excepţii le astfel:

6. Rechizitoriul nu respecta dispoziţiile art. 328 din Codul procedura penala în sensul că are un conţinut incomplet (faptele nu sunt descrise si insuficient individualizate si caracterizate).

Pe cale de consecinţă, se solicita restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare Expunerea detaliata a stării de fapt, a faptelor reţinute în sarcina inculpatului este o condiţie esenţială a sesizării instanţei ce trebuie să se regăsească în cuprinsul rechizitorului.

Inculpaţi consideră că actul de sesizare are un conţinut imprecis si confuz, contrar dispoziţiilor art. 328 din Codul procedura penala, aspect ce limitează dreptul inculpaţilor la o apărare eficientă. Nu sunt precizate numărul de acte materiale săvârşite de fiecare inculpat în parte, faptele nu sunt suficient de individualizate si caracterizate, nu există nici o referire temporală sau spaţială a presupuselor fapte. Lipsa descrierii faptelor conduce la imposibilitatea identificării elementului material al infracţiunii, la imposibilitatea aprecierii laturii subiective. Nu sunt clarificate aspectele privind eventuala participare a celorlalte persoane juridice, deşi se presupune un cirXt fictiv la care acestea participa. Mai mult, toate persoanele fizice care au avut calitatea de administratori ai acestor societăţi comerciale sunt puşi sub acuzare, dar societăţile comerciale pe care le-au administrat sunt exceptate, ceea ce este o contradicţie in termeni.

7. Nerespectarea dreptului inculpaţilor de a fi informaţi cu privire la posibilitatea încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei în conformitate cu art. 83-Drepturile inculpatului alin. 1 lit. g ind. 1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale si lit.h) alte drepturi prevăzute de lege cu raportare la art. 478 din Codul de procedura penala.

Pe cale de consecinţă, se solicită restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea exercitării dreptului la informare si a refacerii actului de sesizare

Dreptul la informare este parte integrantă a dreptului la apărare.

In acest caz, se arată că suntem în prezenta unui drept al inculpatului (toate drepturile prevăzute de art. 83 CPP sunt ale inculpatului), pe care procurorul trebuie să-l informeze în mod expres cu privire la posibilitatea de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, având în vedere eventualul interes al inculpatului de a beneficia de o reducere a pedepsei, influenţa determinantă pe care încheierea unui eventual acord de recunoaştere a vinovăţiei cu unul sau mai mulţi inculpaţi asupra laturii civile, cât si a actului de sesizare a  instanţei. Nu are nici o relevanta împrejurarea că inculpaţii au beneficiat de asistenta juridica din partea avocatului, deoarece acesta nu este titularul dreptului la informare, el putând doar, in baza mandatului primit, să exercite acest drept.

8. Folosirea în cuprinsul si susţinerea rechizitoriului a declaraţiilor de martor ale inculpaţilor IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC si MFC încalcă prevederile art.118 - Dreptul martorului de a nu se acuza.

Pe cale de consecinţă, se solicită excluderea declaraţilor de martor ale inculpaţilor menţionaţi din materialul probator.

Conform art. 118 CPP „Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară". Temei de drept: art. 344-345 Cod de Procedură Penală.

La data de 26.09.2016 inculpatul PN a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Inculpatul a solicitat restituirea cauzei la parchet, în baza art. 346 alin.3 lit.a) cod procedură penală.

Prin Rechizitoriul 265/P/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a fost sesizat Tribunalul Călăraşi — Secţia Penală, fiind trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscala prev. si ped. de art. 48 c. pen. rap. la art. 9 lit. c), alin 3 din Legea 241/2005 si aderare la un grup infracţional organizat prev. si ped. de art. 367 alin 1 c pen, cu aplic art 38 c. pen. si art. 5 c pen.

In data de 17.04.2013 a fost sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală — Direcţia Generala a Finanţelor Publice Călăraşi cu privire la SC AC SRL, dosarul penal format 225/P/2013 a fost declinat către Direcţia Naţională Anticorupţie.

La data 12.04.2016 prin Ordonanţa 265/P/2013 s-a dispus extinderea urmăririi penale fata de suspectul PN.

Prin Ordonanţa 265/P/2013 din data de 22.06.2016 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspectul PN.

Potrivit dispoziţiilor art. 327 c.pen: "Atunci când se constată ca au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penala este completă şi exista probele necesare si legal administrate, procurorul:

a) Emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea in judecata, dacă din materialul de urmărire penală rezultă ca fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal".

Potrivit dispoziţiilor art. 328 c pen:

 1) Rechizitoriul se limitează la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penala si cuprinde in mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 268 alin 2, datele referitoare la fapta reţinută in sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 si 331, dispoziţia de trimitere in judecata, precum si alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii si temeiniciei de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de către acesta, verificarea se face de către procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul sef de secţie, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. In cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenta si înainte de expirarea duratei arestării preventive.

2.In rechizitoriu se arată numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, si locul unde urmează a fi citate

3.Procurorul întocmeşte un singur rechizitoriu chiar daca lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulţi suspecţi si inculpaţi si chiar daca se dau acestora rezolvări diferite, potrivit art. 327."

Art. 324 din Cod procedură penală stabileşte obiectul procedurii în camera preliminară.

Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea in judecata, a competentei si a legalităţii sesizării instanţei, precum si verificarea legalităţii administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala.

A. Competenta instanţei

Apreciază că Tribunalul Călăraşi nu este competent din punct de vedere teritorial a soluţiona cauza.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin 1 lit. a) Cod procedură penală primul criteriu in alegerea competentei teritoriale este:

a) Locul săvârşirii infracţiunii. În speţă infracţiunea a fost săvârşită la sediul social al inculpatei persoana juridica SC ATA SRL (fost SC AC SRL), jud Ilfov.

Instanţa de judecata a fost sesizata prin Rechizitoriu cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala prin nedeclararea obligaţiilor către stat rezultate din operaţiuni comerciale. Se poate observa ca obligaţiile fiscale ale SC ATA SRL se declara la sediul social, adică în jud. Ilfov. Pentru aceste motive apreciază că infracţiunea s-a săvârşit în Afumaţi, jud. Ilfov, pe cale de consecinţă competenţa teritoriala în soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Ilfov, motiv pentru care, în temeiul art. 47 alin 3 Cod procedură penală invocă excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Călăraşi şi solicită declinarea cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov.

B. Legala sesizare a instanţei

Rechizitoriul 265/P/2013 nu îndeplineşte condiţiile de forma prevăzute de art 328 Cod procedură penală rap. la art. 268 Cod procedură penală, pentru a fi sesizata instanţa de judecata.

b.l Nelegalitate

Instanţa nu putea fi sesizată cu Rechizitoriu pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea la un grup infracţional organizat prev. si ped. de art. 367 alin 1 c. pen. în cazul inculpatului PN existând o cauză ce împiedică punerea in mişcare a acţiunii penale, si pe cale de consecinţă sesizarea instanţei, cauza prevăzuta de art. 16 alin 1 lit f) Cod procedură penală - prescripţia răspunderii penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 154 alin 1 lit d) c. pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani în cazul infracţiunii prevăzute de art. 367 alin I c. pen. ce prevede o încadrare juridică de la 1 la 5 ani.

Conform descrierii faptelor în Rechizitoriu evaziunea fiscală a fost săvârşită în iunie 2008- septembrie 2009, aceasta fiind perioada în care se presupune că inculpatul PN ar fi aderat la grupul infracţional organizat.

Prescripţia răspunderii penale s-a împlinit în luna septembrie 2015 în cazul inculpatului PN pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin 1 c. pen.

Urmărirea penala faţă de inculpatul PN pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin 1 Cod penal a început prin Ordonanţa 265/P/2013 din data de 12.04.2016, adică la aproximativ 2 ani după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

In mod nelegal a fost pusă in mişcare acţiunea penala prin Ordonanţa 265/P/2013 la data de 22.06.2016 fata de inculpatul PN pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, existând cazul prevăzut de art. 16 alin 1 lit f) c.p.p. ce împiedică punerea in mişcare a acţiunii penale si pe cale de consecinţă sesizarea instanţei de judecata.

b.2 Nedescrierea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată

b.2.1 Infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală

Solicită a se observa că inculpatul PN a fost trimis in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în forma complicităţii.

Cu toate acestea in Rechizitoriu nu se regăseşte nicio singura menţiune cu privire la aceasta infracţiune. La pagina 121 din Rechizitoriu se retine:

"În sarcina inculpatului PNs-a reţinut faptul că a participat în mod nemijlocit la frauda fiscală concepută de reprezentanţii S.C.ATA. (cu denumirea anterioară SC AC S.R.L.), prin interpunerea S.C. MTS S.R.L., societate la care a deţinut calitatea de asociat unic administrator, în cirXte comerciale fictive, având drept rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit TVA datorate.

In fapt, în lunile februarie, martie şi septembrie 2009, S.C ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară SC. AC S.R.L.) a înregistrat achiziţii fictive de cereale şi servicii de transport auto în valoare totală de 429.176,30 lei, plus TVA în sumă de 81.543,50 lei, de la S.C. MTS S.R.L., reprezentată de inc. PN, prin aceasta sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 81.543,50 lei şi a impozitului pe profit aferent."

Se poate observa ca inculpatul PN este acuzat ca a fost complicele autorului PN la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Aceasta este singura menţiune cu privire la fapta de complicitate la evaziune fiscala săvârşită de inculpatul PN.

Prin complicitate se înţelege, în general, sprijinul dat de o persoană, în orice mod si prin orice mijloace, unei alte persoane cu prilejul săvârşirii unei fapte ilicite.

Complicitatea, adică sprijinul dat de complice capătă aşadar relevanţă din punct de vedere penal atunci când acel sprijin priveşte săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Activitatea complicelui alăturându-se activităţii prin care autorul realizează acţiunea care constituie elementul material al faptei prevăzute de legea penală, acea activitate se angrenează în mod firesc în cauzalitatea psihică sau fizică, a faptei. In raport cu începerea executării faptei se face deosebire între complicitatea anterioară şi complicitatea concomitentă.

Nu există complicitate la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, inculpatul PN nu poate fi propriul complice. S-a reţinut ca in calitate de asociat unic si administrator la SC MTC SRL s-a sustras la plata unui TVA de 81.543,50 lei si a impozitului pe profit aferent. Administratorul unei societăţi comerciale nu poate săvârşi infracţiunea de evaziune fiscala decât in forma autoratului, acesta fiind cel care declara pe proprie răspundere valoarea TVA rezultata din operaţiunile comerciale .

S-a reţinut in sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscala in forma agravanta a alin 3 al art. 9 din Legea 241/2005 cu toate ca se retine un prejudiciu in sarcina statului de 81.543,50 lei (aproximativ 20.000 euro) rezultat din TVA si un prejudiciu nedeterminat rezultat din impozitul pe profit.

Solicită a se observa că alin 3 al art. 9 din Legea 241/2005 impune un prag de minim 500.000 euro pentru majorarea limitei de pedeapsa cu 7 ani.

In mod greşit procurorul de caz a reţinut in sarcina inculpatului PN agravanta prevăzută de art. 9 alin 3 din Legea 241/2005.

b.2.2.Infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat

Nici aceasta infracţiune nu a fost descrisă. Solicită a se observa ca nu există nicio menţiune cu privire la data la care a fost constituit grupul infracţional organizat si nici cu privire la persoanele ce au constituit acest grup si perioada in care si-a desfăşurat activitatea.

Fără a analiza in substanţă infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, insa fără a minimaliza gravitatea unei astfel de acuzaţii, judecătorul de camera preliminara ar trebui sa analizeze daca sunt îndeplinite condiţiile de existenţă ale acestei infracţiuni in cazul inculpatului PN. Simpla menţiune in încadrarea juridica a infracţiunii de grup infracţional organizat nu poate determina existenta unui grup infracţional organizat, cu atât mai puţin de aderarea inculpatului la acest grup, care să se regăsească în noţiunea, înţelesul si conţinutul termenilor de "continuitate" sau 'structura determinata" in sensul dispoziţiilor art. 367 alin 1 c pen.

Rezulta că, pentru a fi în prezenta unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite in mod cumulativ doua condiţii si anume:  în primul rând, este necesar ca grupul sa fie format din trei sau mai multe persoane si să funcţioneze pentru o anumita perioada de timp în mod coordonat. Procurorul de caz a uitat să spună care sunt cele trei persoane care au constituit grupul infracţional la care se presupune ca a aderat inculpatul PN.

b.3. Neindicarea probatorului ce a condus Ia convingerea ca inculpatul a săvârşit infracţiunea.

Solicită a se observa că procurorul de caz nu a menţionat nicio singura proba care sa vina in sprijinul acuzaţiilor aduse inculpatului PN. Sunt redate în capitolul Analiza probatoriului si susţinerea acuzării mai multe declaraţii de martori si inculpaţi. Se poate observa ca niciuna din aceste probe nu indica modalitatea de comitere a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală sau de aderare la un grup infracţional organizat.

Raportul de constatare întocmit de specialiştii DNA nu are legătură cu presupusa evaziune fiscala a SC MTC SRL, societate la care inculpatul era asociat si administrator.

b.4. Nelegalitatea urmăririi penale

Inculpatul PN a fost audiat in calitate de martor in data de 23.06.2015 cu privire la faptele numiţilor: PMR, AAA si CF, detaliind relaţia comercială avută cu aceştia.

Urmărirea penală a fost începuta faţă de PN în data de 12.04.2016, pana la aceasta data s-a administrat întreg probatoriu in cauza, inculpatul neputând participa la nicio proba. Nu a putut sa adreseze întrebări martorilor, inculpaţilor, să-si exercite efectiv dreptul Ia apărare.

CEDO a statuat Marţi, 13 septembrie 2016, în hotărârea din cauza Ibrahim şi alţii împotriva Regatului Unit (cererile nr. 50541/08, 50571/08, 50573/08 40351/09), Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a hotărât, cu 15 voturi Ia două, că nu a fost încălcat art.. 6 § 1 3 (c) în cazul a trei reclamanţi (Ibrahim, Mohammed şi Omar), cu 11 voturi la şase că au fost încălcate aceste dispoziţii în ceea ce priveşte al patrulea reclamant, Abdurahman. A fost încălcat privilegiul contra autoincriminării în ceea ce priveşte declaraţia unui martor căruia nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a nu se autoincrimina în momentul in care acest risc era unul cât se poate de evident. Cauza CEDO îşi regăseşte aplicabilitatea în prezenta speţă, inculpatul fiind audiat in calitate de martor cu privire la fapta de care este acuzat. Declaraţia data de PN în calitate de martor este temeiul ce a condus la punerea sa sub acuzare.

Raportul de constatare a fost întocmit în data de 26.11.2014, data la care PN avea calitate de martor, neputând in acest fel sa formuleze eventuale obiecţiuni sau sa critice cele reţinute in raport. Inculpatul a solicitat prin declaraţia dată in data de 06.07.2016 administrarea de probatoriu, în apărare, în speţă emiterea unei adrese către punctul vamal Sculeni, jud Iasi pentru a fi trimise la dosarul cauzei documentele vamale ce au stat la baza operaţiunilor de import din Republica Moldova a cerealelor, prin comisionarul ARTCLASS, ce atestau plata TVA-ului in vama. Procurorul de caz nu a soluţionat cererea de probe a inculpatului, nici nu a respins-o, nici nu a admis-o, fiind încălcate prevederile art. 5 alin 2 Cod procedură penală, dar si drepturile inculpatului prevăzute de art. 83 c. pen.

b.5. Neindividualizarea prejudiciului

Nu se regăseşte în Rechizitoriu prejudiciul pe care inculpatul PN l-a săvârşit prin infracţiunea de evaziune fiscală. Lipsa individualizării prejudiciului în cazul fiecărui inculpat conduce la imposibilitatea inculpatului de a beneficia de dispoziţiile art. 10 din Legea 241/2005 sau de dispoziţiile art. 75 alin 1 lit d) c pen.

C. Excludere probatoriu

Solicită excluderea conform art. 102 Cod procedură penală, a tuturor probelor administrate înainte de 12.04.2016, data la care inculpatul a fost pus sub învinuire, fiind obţinute în mod nelegal cu încălcarea dreptului la apărare.

Solicită excluderea: raportului de constatare, a declaraţiilor de martori, a adreselor si răspunsurilor ORC, a ordonanţelor si proceselor verbale întocmite de organul de cercetare penala.

Nedescrierea distinctă si concretă pentru fiecare inculpat, a actelor materiale comise (singur sau în participaţie cu alţi inculpaţi) modalitatea de operare, contribuţia efectivă în activitatea infracţionala, prejudiciul cert cauzat sau la a cărui producere a contribuit, data săvârşirii infracţiunilor, constituie un aspect de mare importanţă în cazul în care s-ar dispune începerea judecăţii, deoarece, funcţie de aceste date, se poate aprecia asupra utilităţii şi relevantei probatoriului ce urmează a fi administrat, la cerere sau din oficiu, astfel încât cercetarea judecătorească sa se desfăşoare cu respectarea garanţiilor arătate în art.. 5,6,8,10 si 4 Cod proc. penală.

Consideră că nu este îndeplinită cerinţa art. 328 Cod penal „datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridica a acesteia", astfel încât se impune potrivit art. 346 alin 3 lit a) c.p.p. restituirea cauzei la parchet.

La data de 29.09.2016 inculpatul MFC a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Se solicită înlăturarea, din proba declaraţiei de inculpat din 05.07.2016, a părţii referitoare la pretinsa "retragere de numerar în sumă de 3.015.413,989 lei din conturile SC ACI FM SRL" invocată împotriva sa la pag. 114 din rechizitoriu din 30.08.2016, aceasta fiind obţinută de d-na scms CE, din cadrul DNA, prin încălcarea dispoziţiilor art.101 alin. 2 C.p.p., în sensul că a fost folosită o metodă de ascultare care i-a afectat capacitatea de a-şi aminti si relata în mod conştient şi voluntar faptele care au constituit obiectul probei.

Concret, această metodă a constat în supunerea sa, de către d-na scms CE, sub un tir necontenit rapid de întrebări sacadate, fără posibilitatea sa de a consulta extrasele de cont ale SC ACI FM SRL.

Astfel cum a arătat prin concluziile scrise înregistrate la DNA sub nr. 15592/03.08.2016, la data de 05.07.2016, după ce i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpat, conform procesului-verbal semnat de el şi de apărătorul ales, a fost întrebat de doamna subcomisar EC dacă este de acord să mai dea o declaraţie. Urmare a exprimării acordului său, doamna subcomisar EC l-a chestionat rapid  şi sacadat cu privire la următoarele aspecte:

a)dacă recunoaşte faptul că s-a aprovizionat cu produse agricole în anul 2010, de la anumite firme de profil (ale căror denumiri i-au fost precizate verbal), pentru revânzarea produselor respective către ATA SRL;

b)în ce modalitate a utilizat suma de 3.015.413,98 lei, reţinută prin ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016, ca fiind retrasă în numerar de inculpat din conturile ACI SRL;

a)Cu privire la primul aspect, arătă că, din verificarea ulterioară a Rechizitoriului din 30.08.2016, comparativ cu Ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016, a rezultat identitatea dintre denumirile firmelor menţionate în cele două acte de urmărire penală.

b)Referitor la cel de-al doilea aspect supus chestionării, privind modul utilizării sumei de 3.015.413 98 lei reţinută în Ordonanţă ca fiind retrasă în numerar de inculpat, a arătat prin concluzii că s-a obţinut cu şiretenie o aşa-zisă "recunoaştere" a sa cu privire la această pretinsă şi inexistentă "retragere de numerar", contrară realităţii probate prin documentele puse de inculpat la dispoziţia DNA, cu Concluziile sus-menţionate.

Astfel, prin aceste Concluzii scrise, a arătat următoarele:

După cum rezultă din extrasele de cont si din balanţa analitică din anul 2010 anexate în copie la Concluzii (şi la prezenta cerere), inculpatul nu a retras niciodată o asemenea sumă din conturile ACI SRL.

In context, a precizat că în anul 2008, firma respectivă nu a avut activitate, iar în anul 2009, firmă a avut o activitate nesemnificativă, centrul de greutate căzând pe anul 2010.

Contrar Rechizitoriului, care a preluat în cunoştinţă de cauză eroarea fundamentală din Ordonanţa din 12.04.2016 din Raportul de constatare din 26.11.2014 întocmit de specialişti din DNA, din extrasele de cont rezultă că inculpatul a retras în numerar suma totală de 11.750 lei nicidecum uriaşa şi fantomatica sumă de "3.015.413,98" lei.

A mai arătat prin Concluzii şi reiterează şi acum că eroarea din Raportul specialiştilor DNA (preluată în necunoştinţă de cauză în Ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016 şi  menţinută în mod premeditat în Rechizitoriu), a fost determinată de faptul că, în baza convenţiei dintre inculpat şi Raiffeisen Bank, începând cu 28.10.2010, periodic, importante sume rezultând din încasări, erau virate din contul ACI SRL într-un cont de depozit deschis la bancă pe numele inculpatului, fiind înscrise ca sume debit, după care, în ziua următoare. sumele în cauză (inclusiv dobânda la depozit), reveneau în acelaşi cont bancar al ACI SRL, ca sume credit.

Este mai mult decât evident că nu a fost vorba de retragerea în numerar în sumă totală de peste 3 milioane de lei (astfel cum în mod eronat s-a reţinut în Ordonanţă si cu şiretenie i-a fost atribuit la pag.114 din Rechizitoriu drept "recunoaştere" în declaraţia de inculpat din 05.07.2016), ci de operaţiuni de virare de sume în si dintr-un cont de depozit deschis pe numele inculpatului, în scopul realizării de profit pentru ACI SRL sub forma dobânzii la depozit (intre 5 şi 20 lei/operaţiune).

Sunt operaţiuni bancare uzitate pe larg între firme şi bănci, prin intercalarea conturilor de depozit ale reprezentanţilor firmelor, persoane fizice, numai pe această cale fiind posibilă obţinerea de profit minim pentru firmele respective, ale căror conturi nu sunt producătoare de dobânzi.

In concluzie, astfel cum rezultă din extrasele de cont alăturate Concluziilor prezentei conform celor sus prezentate, în realitate numai suma de 11.750 lei a reprezentat retrageri în numerar, restul sumelor până la cuantumul total de 3.015.413,98 lei au reprezentat virări în si din contul de depozit deschis pe numele său pentru realizare de profit pentru ACI SRL, sub forma dobânzii la depozit.

Conform celor arătate în Concluzii, o expertiză contabilă simplă ar fi confirmat eroarea fundamentală sus prezentată, din Ordonanţă si Raport şi menţinută voit prin Rechizitoriu,însă DNA i-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile în sensul celor prezentate probate, preferând să ignore probele anexate Concluziilor scrise, deoarece acestea conduceau la înlăturarea părţii din declaraţia sa, obţinută la data de 05.07.2016 prin încălcarea dispoziţiile art. 101 alin. 2 C.p.p., în sensul că s-a folosit o metoda de ascultare prin supunerea sa unui tir rapid şi sacadat de întrebări, fără posibilitatea de a consulta extrasele de cont ale SC ACI FM SRL, metodă care i-a afectat capacitatea de a-şi aminti şi relata în mod conştient şi voluntar faptele care au constituit obiectul probei respective.

Fa!ă de considerentele mai sus prezentate, în temeiul dispoziţiilor art.. 345 C.p.p., solicită înlăturarea, din proba declaraţiei de inculpat din 05.01.2016, a părţii referitoare la pretinsa "retragere de numerar în sumă de 3.015.413,989 lei din conturile SC ACI FM SRL".

La data de 03.10.2016 inculpatul DML a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Cu privire la legalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala, finalizate cu rechizitoriul procurorului de caz din 30.08.2016, dat in dosarul penal nr. 265/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Arată inculpatul că prin acest rechizitoriu este dispusă, de către procuror, trimiterea sa în judecată in calitate de inculpat pentru aşa-zisa săvârşire a infracţiunilor de: 1.complicitate la evaziune fiscala prevăzută. de art.. 48 C.P. raportat la art 9 alin.l lit.c, alin.3 din legea nr. 241/2005 si 2. aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.P. cu aplic. art. 38 C.P. si art. 5 C.P.

Din conţinutul rechizitoriului raportat la art.. 342- 343 si 344 c.p.p., referitor la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penala în dosarul sus citat, arată următoarele:

- la pagina 22 din rechizitoriu, organul de urmărire penala face afirmaţia ca în perioada octombrie-noiembrie 2008 prin SC "BC" SRL Iaşi administrata de inculpat, a achiziţionat de la S.C. "GKMS." SRL îngrăşăminte la preţul de 1,07 lei/kg, pe când din actele depuse la dosar, preţul a fost de 1,067 lei/kg.

De asemenea, in mod voit răutăcios se face afirmaţia că aceste îngrăşăminte le-a livrat către SC "AC" SRL Călăraşi la preţul de 1390 lei/tona, în loc sa scrie 1,39 lei/kg. Consideră că jocul acesta de cifre este făcut cu intenţia vădită de a distrage atenţia instanţei, de la fondul real al problemei si a crea nişte cifre mai mari decât este situaţia reala a relaţiei comerciale consumata. Raportând sumele arătate la cantitatea cumpărată si apoi vândută, duce la diferenţa de 594 lei fără TVA si respectiv 653,40 lei cu TVA inclus, care in mod logic influenţează suma ce i se imputa.

Mai arată că actele depuse la dosar prin reprezentanţii parchetului (doamna ofiţer politie judiciara din cadrul D.N.A. Sectia de Combatere a Infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie) au înregistrat sumele pe care le-a explicat mai sus. Faţă de acest aspect solicită refacerea urmării penale.

- la pagina 22, aliniatele 7 şi 8, se fac afirmaţii nereale, care în totalitate denaturează modalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, după cum urmează: Aliniat 7 "Din analiza înscrisurilor transmise de inculpatul DML a reieşit ca există neconcordante între datele din jurnalele pentru vânzări si jurnalele pentru cumpărări prezentate si datele din deconturile de TVA, in sensul ca in deconturile TVA au fost declarate valori mai mari atât pentru livrări cât si pentru achiziţii"; Aliniat 8  "Din raportul generat de aplicaţia 394- Declaraţia informativă privind livrările/prestările si achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional - rezultă că în semestrul II al anului 2008, SC "BC" SRL a declarat achiziţii efectuate de la SC "G K.M.S." SRL in valoare de 568.488 lei, la care se adaugă TVA de 108.013 lei, in timp de SC "G K.M.S" SRL a declarat livrări efectuate către SC "BC" SRL, în aceiaşi perioada în valoare de 658.707 lei, la care se adaugă TVA în sumă de 125.154 lei”. Fata de situaţia prezentata face următoarele precizări legale si anume:

A predat doamnei ofiţer de politie judiciară din cadrul DNA, documentele înşiruite în conţinutul rechizitoriului, dar toate au fost Interpretate cat se poate de incorect si nelegal.

Aceleaşi documente existente in contabilitatea societăţilor comerciale vizate, respectiv SC "BC " SRI. si SC "GK.M.S." SRL, depuse, in copie xerox Ia Parchetul DNA Bucuresti, iniţial, le depune din nou odată cu prezentul memoriu si le explică in mod corect si legal după cum urmează:

In "Notele de recepţie si constatare diferenţe" nr.1091 (factura nr. F/6507138 din 27.10.2008), nr. 1109 (factura nr. F/6507143/04.11.2008) si nr.1122 (factura nr. 6507145/12.11.2008) este înregistrata cantitatea de 198 tone îngrăşăminte "azotat de amoniu" cumpărată de SC "BC" SRL de 1a SC " GKMS." SRL, care ulterior cu factura nr. 903 din 27.11.2008 a fost vândută 1a SC "AC"  SRL.

Cantitatea respectivă de îngrăşăminte azotat de amoniu este înregistrată în " Fisa analitica partener GKMS.". In aceeaşi fişă mai sunt legal înregistrate trei facturi, care cuprind îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu de tip NP 12-52) si care figurează si în " Notele de recepţie si constatare diferenţe" nr.1131 (factura nr. F/613/24.11.2008), nr.1143 (factura nr. F/6507408/04.12.2008) si nr. 1163 (factura nr.F/6507409/06.12.2008).

Întreaga cantitate de îngrăşăminte achiziţionată de SC "BC" SRL, menţionată în cele şase facturi este în valoare de 658.707 lei, la care se adaugă TVA în sumă de 125.154 lei. Marfa din primele trei facturi a fost vândută către SC "AC" SRL aşa cum este prevăzută si în fişa de magazie din 01.01.2008/31.12.2008 si jurnalul de vânzări din 2008. Îngrăşămintele din următoarele trei facturi au fost vândute către alţi beneficiari, care nu fac obiectul prezentei cercetări penale.

Face precizarea că diferenţa de sume de la pagina 22, aliniat 8 din rechizitoriu este în valoarea de 107.359,92 lei de la factura F/6507409/06.12.2008, care a fost contabilizata in luna ianuarie 2009 (a dat explicaţia doamnei poliţist de judiciar DNA că o perioada a rămas fără contabil, însa ulterior a rezolvat situaţia actelor) si care este înregistrată corect şi legal in "Fisa analitica partener GKMS.".  în acest document ataşat prezentului, a marcat factura folosind culoarea roşie.

Precizează că întreaga suma de 125.154 lei, reprezentând TVA a plătit-o la bugetul de stat, aşa cum este prevăzută si în " Aplicaţia - declaraţie 394" ataşată la prezentul.

Întrucât sunt vicii clare in legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penala angrenate in această cercetare. penala, solicită refacerea urmăririi penale.

- la pagina 120 pct. 6 alin. 5 din rechizitoriu se face următoarea afirmaţie ''In fapt, in luna noiembrie 2008 si respective in luna februarie 2009, SC " ATA " SRL (cu denumirea anterioara de SC "AC"SRL) a înregistrat in evidentele contabile achiziţii fictive de îngrăşăminte si transport auto in valoare totala de 367.156,80 lei, plus TVA in suma de 69.759,79 lei de la SC  BC" SRL, reprezentata de inculpatul DML, prin aceasta sustrăgându-se de la plata TVA în suma de 69.759,79 lei si a impozitului pe profit aferent".

Referitor la acest aspect, face următoarele precizări:

Suma totală pusă în discuţie este de 436.916,59 lei (367.156,80 lei fiind îngrăşăminte si servicii de transport legal livrate si înregistrate si 69.759,79 lei TVA legal înregistrat si virat la bugetul de stat).

Aceste activităţi comerciale se regăsesc în facturile nr. 903/27.11.2008 (îngrăşăminte) si nr. 1227/28.02.2009 (servicii transport) întocmite de la SC "BC"SRL către SC "AC" SRL.

A ataşat următoarele documente: fişa analitică AC SRL, pentru îngrăşăminte inclusiv TVA înregistrat si încasat (327.511,80 lei), jurnal de vânzări pe luna februarie 2009 pentru servicii de transport si TVA, înregistrat si încasat (109.404,79 lei) si Fisa analitica partener AC SRL din perioada ianuarie 2009-iunie 2009, pentru întreaga relaţie SC "BC' SRL si SC "AC" SRL, din cele doua facturi analizate, total 436.916,59 lei, inclusiv TVA, înregistrat si încasat.

Din analiza acestor acte emanate si contabilizate legal la SC "BC" SRL, rezultă ca societatea comerciala administrată de mine nu a făcut achiziţii si nici livrări fictive de mărfuri sau servicii.

În relaţia cu SC "AC" SRL toate livrările de mărfuri si servicii au fost efectuate cu acte legale si de fiecare data înregistrate in societatea pe care o administrează.

De asemenea, sumele reprezentând TVA aferent mărfurilor si serviciilor livrate către SC "AC" SRL la firma sa au fost legal înregistrate si virate la bugetul de stat, respectând normele contabile existente si practicate în România.

Deşi documentele arătate au fost depuse la dosar in timp util, organele de urmărire penala le-au analizat în mod greşit si nelegal.

Din acest motiv solicită refacerea urmăririi penale.

Arată inculpatul că prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru infracţiunea prevăzută si pedepsita de art.. 367 alin.l cod penal.

Învederează că inculpatul în calitate de administrator al SC "BC' SRL, a desfăşurat în legătură cu SC "AC"SRL doar relaţii comerciale corecte si legale si nu a aderat la un grup infracţional.

Din cele prezentate mai sus, rezulta fără tăgadă ca este îndreptăţit legal să formuleze prezenta cerere si excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor cât si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala participante în prezentul dosar penal, cât si excepţia nelegalei sesizări a instanţei de judecată.

La data de 24.11.2016 inculpatul IB a formulat cereri şi excepţii invocând următoarele:

Invocă nelegalitatea administrării probelor si a efectuării actelor de către organele de urmărire penala.

Arată inculpatul că a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: complicitate la evaziunea fiscala prevăzută. de art.. 48 C.pen. rap. la art..9 alin.l lit.c, alin.3 din Legea nr.241/2005 şi aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art..367 alin.l C.pen. cu aplic. art..38 Cp si art., 5 C.pen.

1.Solicită restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare având în vedere conţinutul confuz si imprecis al rechizitorului cu privire la faptele ce-i sunt imputate (a se vedea fila 123 din rechizitoriu), maniera de descriere a faptelor fiind generala anihilând orice posibilitate de a verifica existenta faptelor sub aspectul conţinutului constitutiv. Se poate observa cu câtă uşurinţă se relatează ca "a participat în mod nemijlocit la frauda fiscală concepută de reprezentanţii SC ATA SRL. în cirXte comerciale fictive, având drept rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit si TVA datorate". Nu se indică care sunt acele activităţi întreprinse de inculpat si care au dus la aceasta concluzie? Nu se arată în ce a constat activitatea sa infracţionala, care sunt actele materiale comise sau, cu alte cuvinte, care a fost contribuţia sa efectiva cu privire la activitatea infracţionala?

2.Solicită să se constatate nulitatea declaraţiei sale de inculpat, in conformitate cu prevederile art.281 Cpp.

Arată că, deşi în faza de urmărire penala avea apărător, audierea sa în calitate de inculpat a fost efectuata cu încălcarea dreptului procesual la apărare, în lipsa apărătorului ales (a se vedea filele 261-269 vol. II urmărire penala), nefăcându-se nici măcar o menţiune cu privire la lipsa acestuia.

3. Restituirea cauzei procurorului în vederea completării probatoriului, având în vedere că stabilirea prejudiciului a fost stabilită de către specialişti din cadrul DNA prin acel raport de constatare şi nu printr-o expertiză de specialitate contabilă, aşa cum ar fi fost firesc, având în vedere în cazul acestor gen de infracţiuni că prejudiciul generează o suită de consecinţe ale răspunderii penale printre care: stabilirea încadrării juridice, măsuri asiguratorii instituite în vederea recuperării prejudiciului, individualizarea pedepsei ş.a.m.d, toate aceste efecte juridice contribuind la înfăptuirea scopului procesului penal.

Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA a răspuns cererilor şi excepţiilor invocate de inculpaţi, astfel:

Cu privire la inculpaţii S.C. ATA S.R.L., PRM şi AAA:

1. Rechizitoriul nu respectă dispoziţiile art..328 din C.pr.pen. în sensul că are un conţinut imprecis şi confuz. Pe cale de consecinţă se solicită restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare. Inculpaţii consideră că actul de sesizare are un conţinut imprecis şi confuz, contrar dispoziţiilor art.. 328 din Codul procedura penala, aspect ce limitează dreptul inculpaţilor la o apărare eficientă. Faptele sunt prezentate de o manieră generală, care fac imposibilă decelarea elementelor constitutive ale infracţiunilor imputate.

Rechizitoriul este deficitar/nelegal din punctual de vedere al descrierii imprecise a stării de fapt, a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor sub aspectul elementelor constitutive ale infracţiunilor cât şi a clarităţii acuzaţilor ce se aduc, obligaţie ce incumba exclusiv procurorului.

Sunt omise indicarea în mod expres a datei şi locului comiterii presupuselor infracţiuni, împrejurări esenţiale care conduc la imposibilitatea constatării obiectului judecăţii, care, conform art.. 371 din Codul procedură penală se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei. Nu este prezentată clar şi precis constituirea grupului infracţional.

Se arată (pagina 4 din rechizitoriu) că inculpaţii "au instituit o reţea infracţională care a vizat operaţionalizarea unui mecanism evazionist, în cadrul căruia au fost utilizate societăţile comerciale pe care aceştia le-au deţinut sau controlat, şi prin intermediul cărora au derulat operaţiuni comerciale cu eludarea normelor fiscale".

În capitolul probe, procurorul face o reproducere parţială a declaraţilor de suspect/inculpat sau de martor, fără să indice în capitolele în care se încearcă descrierea infracţiunilor, corelarea elementelor constitutive cu probe care să ajute magistratul să aprecieze cu privire la existenţa faptelor.

In ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional, Parchetul nu precizează cine este liderul presupusului grup infracţional, care erau palierele subordonate, cine trasa sarcinile si nu se face descrierea elementelor constitutive conform art.. 367 Cod penal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală se preiau consideraţiile din Raportul de constatare, deşi acesta a fost contestat şi, mai mult, s-au depus opinii de specialitate ce releva o situaţie contrară.

Se învederează că organele de urmărire penală nu au administrat nici o probă în favoarea inculpaţilor, în raport de art.. 100 alin. 1 NCCP.

Se remarcă împrejurarea că Raportul de constatare este contestat. Mai mult, operaţiunile fictive ce au condus la înregistrarea în evidenţa contabilă a inculpatei S.C. ATA S.R.L. sunt probate exclusiv cu actul administrativ fiscal (nu s-a procedat la verificarea înscrisurilor). Ori acest act nu neagă realitatea existenţei mărfurilor în materialitatea lor. Conform Raportului de Inspecţie Fiscală întocmit, inspectorii fiscali se referă la activitatea societăţilor comerciale partenere cu inculpata societate comercială, nu la activitatea propriu-zisă.

Infracţiunile reţinute în sarcina inc. S.C. ATA S.R.L., PRM şi AAA, sunt descrise pe larg în capitolele SITUAŢIA DE FAPT, ANALIZA PROBATORIULUI şi succint în capitolul ÎNCADRAREA JURIDICĂ, după cum urmează:

În sarcina inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) s-a reţinut că în perioada iulie 2008-octombrie 2010, a înregistrat în evidenţele contabile operaţiuni fictive constând în achiziţii de mărfuri şi servicii de transport de la un număr de nouă societăţi comerciale, în sumă totală de 17.976.991,45 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 3.818.677,01 lei, după cum urmează: S.C. MT S.R.L., S.C. FC 2008 S.R.L. (actualmente S.C. NMM S.R.L.), S.C. BC S.R.L., S.C. MTS S.R.L., S.C. L S.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. M S S.R.L., S.C. C C IMPORT-EXPORT I S.R.L. şi S.C. ACIFM S.R.L.

Reprezentanţii inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.), respectiv inc. PMR, împreună cu inc. AAA, au cooptat mai multe persoane care au acţionat în mod concertat, în cunoştinţă de cauză şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate, respectiv în vederea implementării unui sistem de eludare de la plata TVA- frauda tip carusel, cu desfăşurare pe termen lung.

Prin Raportul de constatare întocmit la data de 26.11.2014 de Serviciul Specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a stabilit că cele nouă societăţi au participat nemijlocit la operaţiunile de fraudă fiscală, prejudiciul cauzat bugetului de stat pe întreg cirXtul, până la beneficiarul final S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) fiind în cuantum de 6.694.995,64 lei, constând în: TVA în sumă de 3.818.677,01 lei şi impozit pe profit în sumă de 2.876.318,63 lei.

Cuantumul obligaţiilor fiscale reprezentând impozitul pe profit a fost stabilit global, având în vedere valoarea achiziţiilor fictive înregistrate de inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) de la toate cele nouă societăţi.

Faptele inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 Cp., cu aplic, art.. 38 Cp. si art.. 5 Cp.

În sarcina inc. PMR s-a reţinut că în perioada iulie 2008 - octombrie 2010, împreună cu inc. AAA, în calitate de administratori ai S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) au înregistrat în evidenţele contabile operaţiuni fictive constând în achiziţii de mărfuri şi servicii de transport de la un număr de nouă societăţi comerciale, în sumă totală de 17.976.991,45 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 3.818.677,01 lei, după cum urmează: S.C. MT S.R.L., S.C. FC 2008 S.R.L. (actualmente S.C. NMM S.R.L.), S.C. BC S.R.L., S.C. MTS S.R.L., S.C. L S.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. M S S.R.L., S.C. C C IMPORT-EXPORT I S.R.L. şi S.C. ACIFM S.R.L.

Deşi inculpatul PMR a fost administrator statutar al S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) până la data de 11.03.2010, iar începând cu data de 12.03.2010 a fost numită administrator inc. AAA, care a preluat şi părţile sociale, conform informaţiilor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, se reţine că natura participaţiei acestora la săvârşirea faptelor este forma autoratului pentru fiecare în parte, întrucât din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă că împreună au administrat societatea.

In fapt, inc. PMR, împreună cu inc. AAA, au cooptat mai multe persoane care au acţionat în mod concertat, în cunoştinţă de cauză şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate, respectiv în vederea implementării unui sistem de eludare de la plata TVA- frauda tip carusel, cu desfăşurare pe termen lung.

Astfel, membrii grupării au desfăşurat activităţi ce au avut ca scop principal reducerea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.). Aceştia au participat la crearea unor cirXte comerciale fictive, prin interpunerea societăţilor deţinute sau controlate, în tranzacţiile cu cereale provenite în fapt de la persoane fizice sau din spaţiul intracomunitar, operaţiuni susţinute şi prin realizarea de tranzacţii bancare.

Prin Raportul de constatare întocmit la data de 26.11.2014 de Serviciul Specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a stabilit că cele nouă societăţi au participat nemijlocit la operaţiunile de fraudă fiscală, prejudiciul cauzat bugetului de stat pe întreg cirXtul, până la beneficiarul final S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) fiind în cuantum de 6.694.995,64 Iei, constând în: TVA în sumă de 3.818.677,01 lei şi impozit pe profit în sumă de 2.876.318,63 lei.

Cuantumul obligaţiilor fiscale reprezentând impozitul pe profit a fost stabilit global, având în vedere valoarea achiziţiilor fictive înregistrate de inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) de la toate cele nouă societăţi.

Faptele inc. PMR întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 Cp., cu aplic. art.. 38 Cp. si art.. 5 Cp.

în sarcina inc. AAA s-a reţinut că în perioada iulie 2008 - octombrie 2010, împreună cu inc. PMR, în calitate de administratori ai S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) au înregistrat în evidenţele contabile operaţiuni fictive constând în achiziţii de mărfuri şi servicii de transport de la un număr de nouă societăţi comerciale, în sumă totală de 17.976.991,45 lei, la care se adaugă TVA în valoare de 3.818.677,01 lei, după cum urmează: S.C. MT S.R.L., S.C. FC 2008 S.R.L. (actualmente S.C. NMM S.R.L.), S.C. BC S.R.L., S.C. MTS S.R.L., S.C. L S.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. M S S.R.L., S.C. C C IMPORT-EXPORT I S.R.L. şi S.C. ACIFM S.R.L.

In fapt, inculpata AAA, împreună cu inculpatul PMR, au cooptat mai multe persoane care au acţionat în mod concertat, în cunoştinţă de cauză şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate, respectiv în vederea implementării unui sistem de eludare de la plata TVA- frauda tip carusel, cu desfăşurare pe termen lung.

Astfel, membrii grupării au desfăşurat activităţi ce au avut ca scop principal reducerea obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat de către S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.). Aceştia au participat la crearea unor cirXte comerciale fictive, prin interpunerea societăţilor deţinute sau controlate, în tranzacţiile cu cereale provenite în fapt de la persoane fizice sau din spaţiul intracomunitar, operaţiuni susţinute şi prin realizarea de tranzacţii bancare.

Prin Raportul de constatare întocmit la data de 26.11.2014 de Serviciul Specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a stabilit că cele nouă societăţi au participat nemijlocit la operaţiunile de fraudă fiscală, prejudiciul cauzat bugetului de stat pe întreg cirXtul, până la beneficiarul final S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) fiind în cuantum de 6.694.995,64 lei, constând în: TVA în sumă de 3.818.677,01 lei şi impozit pe profit în sumă de 2.876.318,63 lei.

Cuantumul obligaţiilor fiscale reprezentând impozitul pe profit a fost stabilit global, având în vedere valoarea achiziţiilor fictive înregistrate de inc. S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) de la toate cele nouă societăţi.

Faptele inc. AAA întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 Cp., cu aplic. art.. 38 Cp. si art.. 5 Cp.

Faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inc. S.C. ATA S.R.L., PRM şi AAA, au un caracter complex, fiind infracţiuni economice care necesită o descriere cu accent pe latura de specialitate, respectiv contabilitate, fiscalitate, nu conduce la concluzia că rechizitoriul este neclar sub aspectul descrierii infracţiunilor.

2. O altă excepţie invocată este aceea că urmărirea penală nu este completă.

Pe cale de consecinţă, se solicită restituirea cauzei la organele de urmărire penală în vederea completării probatoriului.

Inculpaţii critică prezumţia de validitate acordată de procuror Raportului de constatare.

Deşi a fost solicitată proba cu expertiza fiscală, aceasta a fost respinsă în mod arbitrar, fără a lua în consideraţie faptul că raportul de constatare a fost contestat, că s-au depus copii fiscale relevante ce susţin o situaţie contrară, că de la întocmirea Raportului de constatare şi până la solicitarea de probe s-au depus documente contabile noi, care nu au fost avute în vedere anterior. Modul în care procurorul a apreciat valoarea probatorie a unor mijloace de probă, relevanţa dată unor probe în detrimentul altora sunt chestiuni de fond, însă excluderea unor elemente de analiză în raport conduc la nelegalitatea probei.

Fără a nega competenţa şi profesionalismul organelor de urmărire penală, inculpaţii consideră că procurorul a grăbit în mod nejustificat trimiterea în judecată, în dauna dreptului la apărare al inculpaţilor.

Inculpaţii susţin nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Potrivit art..172 alin. 12 C.pr.pen., după finalizarea raportului de constatare când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize. Prin urmare legiuitorul a lăsat la aprecierea procurorului dispunerea unei expertize într-o cauză în care a fost deja întocmit un raport de constatare de către un specialist. In această situaţie particulară, procurorul a apreciat că, prin concluziile formulate, raportul de constatare întocmit de către Serviciul Specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost în măsură să lămurească situaţia de fapt din dosar şi nu mai sunt necesare concluziile unui expert. Nu se poate primi susţinerea inculpaţilor că prin aceasta urmărirea penală nu este completă, aceasta fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale.

3. O altă excepţie invocată este aceea că actele de urmărire penală au fost efectuate cu încălcarea normelor care stabilesc competenţa materială şi teritorială a organelor de urmărire penală (art..63 alin.l şi 3 raportat la art..41 C.pr.pen.). Pe cale de consecinţă, se solicită excluderea tuturor probelor administrate în cauză de organul de urmărire penală necompetent.

Se arată în rechizitoriu că organul de urmărire penală mai întâi "sesizat a fost Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi (dosarul penal nr.225/P/2013), respectiv în data de 17 aprilie 2013 de către ANAF - DGFP Călăraşi. Prin actul de sesizare, prejudiciul estimat era de 1.520.299 Euro. Prin ordonanţa nr.225/P/2013 din 17 iunie 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a dispus declinarea cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a estimării cuantumului pagubei materiale mai mare de 1.000.000 Euro.

Astfel s-a înregistrat dosarul de urmăriri penală nr.265/P72013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie (nu se precizează data înregistrării, dar ea este ulterioară datei de 17 iunie 2013).

Prin Rezoluţia 265/P/2013 din 26 iunie 2013, ora 10 si 30 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţionala Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie s-a dispus începerea urmării penale IN REM sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de evaziune fiscala.

Prin OUG 63/2013 (Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 377 din 26 iunie 2013) se modifică articolul 13 alineatul 1 indice 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 43/2002 privind Direcţia Naţionala Anticorupţie (în vigoare din 26 iunie 2016). în urma modificărilor aduse OUG 43/2002, Direcţia Naţionala Anticorupţie are în competenţă doar infracţiunile de abuz în serviciu cu prejudiciu mai mare de un milion de euro, cauzele de evaziune fiscală, înşelăciune şi de fraudă vamală cu acelaşi nivel al daunelor revenind Direcţiei Naţionala Anticorupţie doar dacă au legătură cu fapte de corupţie.

Astfel, la data înregistrării dosarului, Direcţia Naţionala Anticorupţie nu mai avea competenţa materială de cercetare a infracţiunilor de evaziune fiscală, nu efectuase nici un act de urmărire penala în dosar şi ar fi trebuit să decline competenţa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi (mai mult, cauza a fost iniţial înregistrată la aceasta unitate de parchet), Direcţia Naţionala Anticorupţie acţionează în mod unitar, ca o singură unitate de parchet, astfel încât criteriile spaţiale sunt aplicabile doar unităţilor de parchet a căror competenta este restrânsă teritorial la anumite circumscripţii administrativ teritoriale.

In acest fel au fost încălcate normele ce dispun preferinţa cronologică în favoarea organului mai întâi sesizat şi a celor ce consacra ordinea de prioritate a aplicării criteriilor spaţiale, prevăzute de art.. 63 alin. 1 raportat la art.. 41 alin, 1 Cod procedura penală, având drept consecinţă efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent material şi teritorial.

Stabilirea competentei teritoriale are în vedere, în primul rând, ordinea de preferinţă a aplicării criteriilor spaţiale prevăzute de art.. 41 alin, 1 Cod procedură penală, dispoziţie aplicabila şi pentru organele de urmărire penala ca urmare a normei de trimetere de la art..63 alin. 1 Cod procedura penală.

Încălcarea a produs o vătămare deoarece prin stabilirea competentei în favoarea unui organ judiciar cu sediul în localitatea în care nu au domiciliu inculpaţii, împiedică exercitarea dreptului la apărare în mod consistent.

De altfel, în ceea ce priveşte competenta, vătămarea nu trebuie probată, nu exista criterii legale în acest sens, ea fiind presupusă de încălcarea normelor procedurale în sine.

Din menţiunile consemnate în registrul de dosare penale al Secţiei de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, reiese faptul că dosarul nr.265/P/2013, declinat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 25.06.2013.

Potrivit art..II din OUG nr..63/2013,  publicată în Monitorul Oficial din 26.06.2013, cauzele înregistrate şa Direcţia Naţională Anticorupţie, anterior intrării în vigoare prezentei ordonanţe de urgenţă, se soluţionează de către această structură specializată.

Prin urmare, actele de urmărire penală în cauză, au fost efectuate cu respectarea normelor care stabilesc competenţa materială şi teritorială a organelor de urmărire penală, motiv pentru care apreciază că cererea este neîntemeiată sub acest aspect.

4. Nelegalitatea Rezoluţiei nr.265/P/2013 din 26 iunie 2013 prin care s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul DNA în vederea lămuririi aspectelor ce privesc cauza, deoarece au fost dispuse cu încălcarea dispoziţiilor art..172 alin.9 C.pr.pen şi ale art..II alin.l din OUG nr.43/2002. Pe cale de consecinţă, se solicită înlăturarea probei nelegale.

Premisa administrării ca mijloc de probă a constatărilor specialiştilor, în consideraţia dispoziţiilor art..172 alin.9 C.pr.pen, o reprezintă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de fapt: când există pericolul de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt, precum şi când lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Or, în cauza de faţă, actele procesuale prin care s-a dispus efectuarea constatărilor de către specialişti au privit activităţi presupus infracţionale reţinute ca fiind săvârşite de inculpaţi cu mult timp în urmă (2008-2010), nu exista nici o urgenţă, nici pericolul dispariţiei unei împrejurări de fapt la data la care s-a dispus.

Nelegală este şi delegarea către specialist a unor atribuţii specifice organelor judiciare ce exercita funcţia de urmărire penală, încălcându-se prevederile art.. 3 alin. 4, art.. 55 alin. 1, art.. 172 alin 9 şi art.. 306 alin 1 Cod de procedură penală, precum şi ale art.. 11 alin. 1 OUG nr. 43/2002 ( vezi obiectivul 2 - se va stabili daca administratorul societăţii a respectat dispoziţiile legale...).

Vătămarea este evidentă şi ireparabilă în drepturile şi interesele inculpaţilor constând în împiedicarea accesului acestora la un procedeu contradictoriu de obţinere a probelor cu caracter tehnic şi imposibilitatea exercitării, într-o modalitate echitabila, a dreptului la apărare câtă vreme efectuarea constatării exclude participarea subiecţilor procesuali particulari.

Prin rezoluţia nr. 265/P/2013 din data de 26.06.2013 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, s-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice de către specialişti din cadrul Serviciului Specialişti, având următoarele obiective:

1.Ce operaţiuni financiar-contabile a derulat S.C. AC S.R.L., judeţul Călăraşi în perioada 2007-2010.

2.Se va stabili dacă administratorul societăţii a respectat dispoziţiile legale privind evidenţierea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor aferente desfăşurării activităţilor financiar-contabile

3.In cazul constatării dispoziţiilor legale se va stabili prejudiciul cauzat bugetului de stat.

4.Care sunt persoanele ce aveau obligaţii conform legii în ceea ce priveşte plata sumelor bugetului statului.

Astfel, la o zi după înregistrarea dosarului la Direcţia Naţională Anticorupţie, considerându-se că este necesară lămurirea urgentă a faptelor şi împrejurărilor ce fac obiectul cauzei, procurorul a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către un specialist care funcţionează în cadrul organului judiciar.

Prin urmare, apreciază că administrarea acestei probe s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale. Mai mult, nu se poate aprecia că specialistului i-au fost delegate atribuţii specifice organelor judiciare ce exercită funcţia de urmărire penală, delegarea fiind o instituţie distinctă prevăzută de art..201 C.pr.pen. şi care nu a fost folosită în acest context. Susţinerea inculpaţilor privind modalitatea de formulare a obiectivului nr.2 este o apreciere subiectivă a acestora şi care nu se regăseşte în realitatea administrării probatoriului.

5. Actele de procedură efectuate cu încălcarea obligaţiei procedurale pozitive prevăzute de art.. 305 alin 3 C.pr.pen., ca urmare a continuării efectuării urmăririi penale in rem, deşi faţă de inculpaţii IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC, trebuia constatată existenta unei acuzaţii în materie de penală sunt nule. Pe cale de consecinţă, se solicită excluderea probelor administrate nelegal până la aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect inculpaţilor menţionaţi. Potrivit art.. 77 din Codul de procedura penala inculpaţii au dobândit automat (ex lege) calitatea de suspect în măsura în care din materialul judiciar rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit fapta ce face obiectul cercetării. Dobândirea calităţii de suspect nu depinde exclusiv de voinţa procurorului de caz, care doar constata existenţa sa.

Anterior aducerii la cunoştinţa a calităţii de suspect, aceştia au fost audiaţi ca martori, deşi din materialul probator anterior administrat (în special Raportul de constatare) existau indicii suficiente pentru atribuirea calităţii de suspect. Procurorul de caz a procedat în mod nelegal la efectuarea de acte de urmărire penala in rem dincolo de momentul în care, în mod rezonabil, se puteau reţine formularea unei acuzaţii în materia penală faţă de aceştia. Mai mult, punerea sub acuzare a acestora s-a făcut exclusiv în baza probatoriului administrat anterior aducerii la cunoştinţa a calităţii de suspect.

În aceasta situaţie, atât inculpaţii menţionaţi, cât şi cei de faţă, au fost vătămaţi prin aceea că nu au putut participa şi nu şi-au putut exercita dreptul la apărare cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală înainte de acordarea calităţii de suspect în ceea ce priveşte acuzaţiile de constituire de grup infracţional organizat, complicitate la evaziune fiscala. Aceştia nu au putut asista, prin apărător la audierea inculpaţilor de faţă, fiind grav afectat dreptul la apărare al acestora, dar şi posibilitatea reciprocă de a adresa întrebări şi lămuriri.

Codul de procedură penală instituie, ca regulă, caracterul obligatoriu al începerii urmăririi penale anterior efectuării oricăror acte de cercetare. Exceptând situaţiile în care însuşi actul de sesizare este inform, ori cele în care din chiar cuprinsul acestuia rezultă o cauză de neprocedibilitate, nici un act de procedură nu mai poate fi îndeplinit în afara procesului penal, nicio probă nu mai poate fi administrată în afara acestui cadru.

Această nouă aşezare a concepţiei privind limitele şi fazele urmăririi penale răspunde unor exigenţe ţinând de observarea strictă a principiului legalităţii; instituţia actelor premergătoare, din vechea reglementare, nu răspundea în totalitate acestora (în principal întrucât permitea strângerea de probe în afara procesului penal), iar ponderea pe care, în practica organelor de urmărire penală, a cunoscut-o utilizarea acestei instituţii (de multe ori excesivă chiar şi în raport cu dispoziţiile vechiului cod) a creat necesitatea instituirii unei reglementări care să nu mai permită desfăşurarea vreunei activităţi specifice urmăririi penale în afara unui cadru procesual bine definit.

De aceea, în art..305 alin.l C.p.p. potrivit căruia "când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedica exercitarea acţiunii penale prevăzute la art..16 alin. 1, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă", legiuitorul a instituit obligaţia organului de urmărire penală de a începe urmărirea penală, îndată după ce a fost legal sesizat.

Practic, actul imediat următor celui de sesizare, va fi, în mod necesar, în toate cauzele, ordonanţa de începere a urmăririi penale cu privire la faptă.

Astfel, nicio investigaţie nu poate avea loc decât în condiţiile privitoare la desfăşurarea actelor de urmărire penală; noua reglementare nu mai cunoaşte faza premergătoare începerii urmăririi penale, de strângere a datelor necesare „în vederea începeri urmăririi penale (prevăzută sub reglementarea anterioară de art.. 224 din vechiul Cod de procedură penală).

În plus, noua reglementare nu mai permite începerea urmăririi penale direct faţă de o anumita persoană nici în situaţia în care aceasta este indicată în actul de sesizare, ori când acesta permite identificarea sa. Concluzia se impune faţă de faptul ca art.. 305 alin. 3 C.p.p. cere ca indiciile rezonabile privind comiterea faptei de către o anumită persoană să rezulte din datele şi probele existente, iar potrivit art.. 97 alin. 2 C.p.p. probele se pot obţine doar în procesul penal.

Cât priveşte limitele, conţinutul şi întinderea actelor de urmărire penală ce se pot efectua după începerea urmărim penale cu privire la faptă, în condiţiile art.. 305 alin. 1, trebuie precizate următoarele:

Aceasta este o fază procesuală destinată strângerii probelor în baza cărora să se poată formula o învinuire împotriva unei persoane. Formularea unei învinuiri in personam nu poate fi consecinţa simplei înregistrări a unei sesizări valabile; fiind un act de o însemnătate sporită şi cu consecinţe importante privitoare la persoana celui investigat, punerea sub învinuire a unei persoane trebuie să fie fundamentată de o serie de probe, administrate prin mijloacele de probă prevăzute de lege.

De aceea, simpla începere a urmăririi penale cu privire la faptă nu are caracterul formulării unei acuzaţii împotriva unei persoane, ci are doar semnificaţia instituirii cadrului procesual în care se pot strânge primele probe cu privire la o anumită faptă.

Dacă, după administrarea în acest cadru legal procesual a unor mijloace de probă, în baza acestora se conturează indicii rezonabile împotriva unei anumite persoane, urmează a se formula cu privire la aceasta o acuzaţie. De aceea, art.. 305 alin. (3) prevede: „când din datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect" (s.n.).

Anterior dispoziţiei ca urmărirea să se efectueze cu privire la o anumită persoană, aceasta nu are nicio calitate procesuală, prin urmare nu este subiectul vreunor drepturi ori obligaţii procesuale.

Dispoziţiile legale analizate asigură caracter echitabil desfăşurării urmăririi penale: pe de o part.e, răspund exigenţei ca orice acte de cercetare să se desfăşoare într-un cadrul procesual (alin. 1 al art.. 305); pe de altă parte, instituie o garanţie în sensul că nicio persoană nu este pusă sub acuzaţie în lipsa unor indicii rezonabile că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (alin. 3 al art.. 305).

Această garanţie subzistă mai ales în ipoteza în care, prin actul de sesizare (plângere, denunţ, sesizare din oficiu) este indicată o anumită persoană în calitate de prezumtiv autor. Indicarea unei persoane în actul de sesizare nu este suficientă pentru ca această persoană să dobândească calitatea de acuzat/suspect şi nici pentru a considera că urmărirea penală o vizează. Aceasta calitate se va dobândi, pe parcursul urmăririi penale, numai după ce, în baza probelor administrate, se va dispune efectuarea urmăririi penale cu privire la ea.

La această concluzie conduc chiar dispoziţiile art.. 289 C.p.p., care, reglementând conţinutul plângerii penale, se referă şi la „indicarea făptuitorului", dacă acesta este cunoscut. Or, dacă, aşa cum am arătat, începerea urmăririi penale cu privire la faptă este obligatorie imediat după depunerea plângerii, coexistenţa acestei dispoziţii cu cea din art.. 305 alin. (1) C.p.p. nu poate decât să probeze că începerea urmăririi se va dispune doar cu privire la faptă, chiar dacă este autorul este indicat.

În concluzie, în temeiul art.. 346 alin. 2 NCPP, inculpaţii au solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, respectiv dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea dispune începerea judecăţii.

Prin cererea formulată este solicitată excluderea probelor administrate anterior datei de 12.04.2016, data ordonanţei prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inc. IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC. Practic, ceea ce se invocă este o excludere de principiu a probelor administrate într-o cauză înainte ca o persoană să fi dobândit calitatea de suspect, ceea ce nu poate fi acceptat. Urmărirea penală este o activitate care se desfăşoară în timp, probele sunt administrate gradual până la lămurirea situaţiei de fapt şi a participaţiei anumitor persoane, motiv pentru care Codul de procedură penală a stipulat posibilitatea extinderii urmării penale, la un moment dat al anchetei, când rezultă indicii suficiente cu privire la implicarea altor persoane.

În acest caz, persoana faţă de care s-a dispus extinderea urmăririi penale se află în situaţia de a lua urmărirea penală în faza în care aceasta se găseşte la momentul respectiv, de a cunoaşte probele în acuzare şi de a formula apărări, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul inc. IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC. Arată parchetul că nu poate fi de acord cu excluderea tuturor probelor administrate anterior momentului în care aceştia au dobândit calitatea de suspect deoarece nu acestea sunt prevederile Codului de procedură penală.

De altfel, aceasta este o cerere formulată de către inc. S.C. ATA S.R.L., PRM şi AAA, dar care vizează apărarea intereselor unor altor persoane, respectiv inc. IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC, lipsind prin urmare calitatea procesuală. în plus, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dobândirea calităţii de suspect nu depinde exclusiv de voinţa procurorului de caz, deoarece calitatea de suspect se dobândeşte în urma unui act procesual şi nu este o simplă prezumţie sau suspiciune.

Cu privire la inculpatul PN:

Inculpatul a formulat cerere, în baza art..346 alin.3 lit.a C.p.p. prin care solicită restituirea cauzei la parchet, ridicând următoarele excepţii:

A. Competenta instanţei

Inculpatul precizează că Tribunalul Călăraşi nu este competent din punct de vedere teritorial a soluţiona cauza, întrucât potrivit dispoziţiilor ort. 41 alin 1. lit.a C.pr.pen., primul criteriu în alegerea competentei teritoriale este locul săvârşirii infracţiunii.

In speţa infracţiunea a fost săvârşită la sediul social al inculpatei persoana juridica S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) din sat Afumaţi, corn. Afumaţi, sos. Găneasa, nr. 62, jud. Ilfov.

Instanţa de judecată a fost sesizată prin Rechizitoriu cu săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prin nedeclararea obligaţiilor către stat rezultate din operaţiuni comerciale. întrucât obligaţiile fiscale ale S.C. ATA S.R.L. se declara la sediul social, adică în jud. Ilfov, inculpatul PN apreciază că infracţiunea s-a săvârşit în Afumaţi, jud Ilfov, pe cale de consecinţă competenţa teritorială în soluţionarea cauzei aparţine Tribunalului Ilfov.

In temeiul art.. 47 alin. 3 C.pr.pen., inc. PN invocă excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Călăraşi şi solicită declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

În drept, potrivit art..41 din C.pr.pen., competenţa după teritoriu este determinată în ordine de: a. Locul săvârşirii infracţiunii; b. Locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c.LoXnţa suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz,

sediul inculpatului persoană juridică la momentul în care a săvârşit

fapta; d. LoXnţa sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Din informaţiile furnizate de către O.N.R.C. reiese faptul că inc. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.), , a fost înfiinţată la data de 18.08.2004, cu sediul în comuna Independenţa, jud.Călăraşi, având ca administrator pe inculpatul PMR..

La data de 12.03.2010, a fost numit administrator inculpata AAA, fiind modificată denumirea societăţii din SC AC SRL în SC ATA SRL (denumire anterioară SC AC SRL) şi schimbat sediul social la adresa din sat Afumaţi, comuna Găneasa, jud.Ilfov.

Prin urmare, la data săvârşirii faptelor, respectiv 2008-2010, sediul social al SC ATA SRL (denumire anterioară SC AC SRL) se afla la adresa din comuna Independenţa, jud.Călăraşi, fapt care atrage competenţa teritorială a Tribunalului Călăraşi, potrivit art..41 lit.c din C.proc. pen.

De altfel, inculpaţii PMR şi MFC, domiciliază pe raza judeţului Călăraşi, fapt care atrage competenţa Tribunalului Călăraşi, potrivit art..41 lit.c rap.ortat la art..36 lit.c ind.l C.proc. pen

B. Legala sesizare a instanţei

Inculpatul PN consideră că Rechizitoriul 265/P/2013 nu îndeplineşte condiţiile de forma prevăzutăăzute de art.. 328 C.pr.pen., rap.. la art.. 268 C.pr.pen., pentru a fi sesizată instanţa de judecată.

b.l Nelegalitate

Instanţa nu putea fi sesizată cu Rechizitoriu pentru săvârşirea infracţiunii de aderarea la un grup infracţional organizat prevăzută. si ped. de art.. 367 alin 1 C. pen. în cazul inculpatului PN existând o cauza ce împiedica punerea in mişcare a acţiunii penale, si pe cale de consecinţa sesizarea instanţei, cauza prevăzutăăzută de art.. 16 alin 1 lit. f C.pr.pen. - prescripţia răspunderii penale.

Potrivit dispoziţiilor art.. 154 alin 1 lit. d C pen. termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani in cazul infracţiunii prevăzute de art.. 367 alin 1 C. pen. ce prevede o încadrare juridica de la 1 la 5 ani.

Conform descrierii faptelor în Rechizitoriu evaziunea fiscală a fost săvârşită în iunie 2008- septembrie 2009, aceasta fiind perioada in care se presupune ca inc. PN ar fi aderat la grupul infracţional organizat.

Prescripţia răspunderii penale s-a împlinit în luna septembrie 2015 în cazi inculpatului PN pentru infracţiunea prevăzută de art.. 367 alin 1 C pen. Urmărirea penala faţă de inc. PN pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută. de art.. 367 alin 1 C. pen. a început prin Ordonanţa 265/P/2013 din data de 12.04.2016, adică la aproximativ 2 ani după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.

In mod nelegal a fost pusă in mişcare acţiunea penală prin Ordonanţe 265/P/2013 la data de 22.06.2016 fata de inc PN pentru săvârşirea infracţiunii de aderare ia un grup infracţional organizat, existând cazul prevăzut de art.. 16 alin 1 lit. f C.pr.pen., ce împiedică punerea in mişcare a acţiunii penale si pe cale de consecinţa sesizarea instanţei de judecata.

Prin rechizitoriul nr.265/P/2013 din 30.08.2016, s-a reţinut faptul că în perioada 2008-2010, S.C. ATA S.R.L. (denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.), s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 6.694.995,64 lei, fiind sprijinită de către mai multe persoane printre care şi inc. PN.

Prin rezoluţia nr.265/P/2013 din 26.06.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii de infracţiune fiscală prevăzută. de art..9 lit.b şi c din Legea nr.241/2005.

Prin ordonanţa nr. 265/P/2013 din 15.06.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inc. S.C. ATA S.R.L. (denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.), PMR, AAA, sub aspectul săvârşirii de infracţiune fiscală prevăzută. de art..9 alin.l lit. c şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art..5 Cp.

Prin ordonanţa nr. 265/P/2013 din 12.04.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale printre alţii faţă de PN pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută. de art..48 Cp. raportat la art.. prevăzută. de art..9 alin.l lit. c şi alin.3 din Legea nr.241/2005 şi art..367 alin.l Cp. cu aplicarea art..38 şi art..5 Cp.

Prin ordonanţa nr. 265/P/2013 din 22.06.2016 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inc. PMR, AAA din dispoziţiile art..9 alin.l lit. c şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic, art..5 Cp. în dispoziţiile art..9 alin.l lit.c şi alin.3 din Legea nr.241/2005 şi art..367 alin.l Cp. cu aplicarea art..38 şi art..5 Cp.

Astfel, apreciază parchetul că la data de 15.06.2015 a operat întreruperea termenului de prescripţie cu privire la faptele care fac obiectul prezentei cauze. Potrivit art.. 155 alin.3 din Cp. cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie. întreruperea cursului prescripţiei produce efecte faţă de toţi participanţii la infracţiune, chiar dacă o astfel de întrerupere priveşte numai pe unul dintre ei. Termenele de prescripţie vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni, dacă au fost depăşite cu încă o dată.

Termenul de prescripţie pentru infracţiunea prevăzută. de art..367 Cp. se va împlini după curgerea unei durate de 10 ani de la data săvârşirii faptelor, respectiv în anul 2019.

Rechizitoriul emis în cauză îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.. 328 C.p.p., instanţa fiind legal sesizată.

Pe de altă parte, împlinirea termenului de prescripţie a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel cum au fost menţionate în actul de sesizare a instanţei, nu poate constitui motiv pentru restituirea dosarului în cadrul procedurii de cameră preliminară, urmând ca instanţa să pronunţe o soluţie de încetare a procesului penal dacă apreciază că ar fi intervenit prescripţia.

În ce priveşte invocarea nelegalităţii Ordonanţei nr. 265/P/2013 din data de 22.06.2016 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în cauză, potrivit dispoziţiilor art.. 336 C.p.p., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, însă inculpatul PN nu a înţeles să uzeze de aceste prevederi.

b.2 Nedescrierea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecată

b.2.1 Infracţiunea de complicitate la evaziune fiscala

Inculpatul PN consideră că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în forma COMPLICITĂŢII, însă în Rechizitoriu nu se regăseşte nicio singură menţiune cu privire la aceasta infracţiune. în acest sens, în excepţiile invocate, inc. PN a indicat că la pagina 121 din Rechizitoriu se reţine : "în sarcina inc. PN s-a reţinut faptul că a part.icipat in mod nemijlocit la frauda fiscală concepută de reprezentanţii S. C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C AC S.R.L.), prin interpunerea S.C. MTS S.R.L., societate la care a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator, în cirXte comerciale fictive, având drept rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit şi TVA datorate. In fapt, în lunile februarie, martie şi septembrie 2009, S.C ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) a înregistrat achiziţii fictive de cereale şi servicii de transport auto în valoare totală de 429.176,30 lei, plus TVA în sumă de 81.543,50 lei, de la S.C. MTS  S.R.L. - X, reprezentată de inc. PN, prin aceasta sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 81.543,50 lei şi a impozitului pe profit aferent. "

Inc. PN arată că, din această descriere, interpretează că este acuzat că a fost complicele autorului PN la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscala, aceasta fiind singura menţiune cu privire la fapta de complicitate la evaziune fiscală săvârşită de inculpatul PN.

Nu există complicitate la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, inculpatul PN nu poate fi propriul complice. S-a reţinut că în calitate de asociat unic şi administrator la SC MTC SRL s-a sustras la plata unui TVA de 81.543,50 lei şi a impozitului pe profit aferent. Administratorul unei societăţi comerciale nu poate săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală decât în forma autoratului, acesta fiind cel care declară pe proprie răspundere valoarea TVA rezultată din operaţiunile comerciale.

In plus, s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscala in forma agravanta a alin. 3 al art.. 9 din Legea 241/2005 cu toate ca se retine un prejudiciu în sarcina statului de 81.543,50 lei (aproximativ 20.000 euro) rezultat din TVA si un prejudiciu nedeterminat rezultat din impozitul pe profit.

Întrucât dispoziţiile alin. 3 al art.. 9 din Legea 241/2005 impun un prag de minim 500.000 euro pentru majorarea limitei de pedeapsa cu 7 ani, în mod greşit procurorul de caz a reţinut în sarcina inculpatului PN agravanta prevăzută de art.. 9 alin 3 din Legea 241/2005.

b.2.2.Infracţiunea de aderare Ia un grup infracţional organizat

Inc. PN consideră că nici aceasta infracţiune nu a fost descrisă, precizând următoarele: "Se va observa că nu exista nicio menţiune cu privire la data la care a fost constituit grupul infracţional organizat şi nici cu privire la persoanele ce au constituit acest grup şi perioada în care şi-a desfăşurat activitatea.

Fără a analiza în substanţa infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, însă fără a minimaliza gravitatea unei astfel de acuzaţii, judecătorul de camera preliminară ar trebuit sa analizeze daca sunt îndeplinite condiţiile de existenta ale acestei infracţiuni în cazul inculpatului PN.

Simpla menţiune în încadrarea juridica a infracţiunii de grup infracţional organizat nu poate determina existenta unui grup infracţional organizat, cu atât mai puţin de aderarea inculpatului la acest grup, care să se regăsească în noţiunea, înţelesul şi conţinutul termenilor de "continuitate" sau " structura determinată" în sensul dispoziţiilor art..367 alin 1 C. pen.

Rezulta că, pentru a fi în prezenta unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ doua condiţii şi anume:

- în primul rând, este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pentru o anumita perioada de timp în mod coordonat.

Procurorul de caz a uitat sa spună care sunt cele trei persoane care au

constituit grupul infracţional la care se presupune că a aderat inculpatul PN."

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului PN sunt descrise pe larg în capitolele SITUAŢIA DE FAPT, ANALIZA PROBATORIULUI şi succint în capitolul ÎNCADRAREA JURIDICĂ, după cum urmează:

În sarcina inc. PN s-a reţinut faptul că a participat in mod nemijlocit la frauda fiscală concepută de reprezentanţii S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.), prin interpunerea S.C. MTS S.R.L., societate la care a deţinut calitatea de asociat unic şi administrator, în cirXte comerciale fictive, având drept rezultat sustragerea de la plata impozitului pe profit şi TVA datorate.

În fapt, în lunile februarie, martie şi septembrie 2009, S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) a înregistrat achiziţii fictive de cereale şi servicii de transport auto în valoare totală de 429.176,30 lei, plus TVA în sumă de 81.543,50 lei, de la S.C. MTS S.R.L. - X, reprezentată de inc. PN, prin aceasta sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 81.543,50 lei şi a impozitului pe profit aferent.

Totodată, s-a reţinut că inc. PN a acţionat în mod concertat, în cunoştinţă de cauză şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la dispoziţia iniţiatorilor grupului organizat - inc. PMR şi inc. AAA, în vederea îndeplinirii sarcinilor trasate, respectiv în vederea implementării unui sistem de eludare de la plata TVA- frauda tip carusel, cu desfăşurare pe termen lung.

Faptele inc. PN întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 Cp. rap.. la art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 Cp., cu aplic. art.. 38 Cp. si art.. 5 Cp.

Faptul că infracţiunile reţinute în sarcina inc. PN au un caracter complex, fiind infracţiuni economice care necesită o descriere cu accent pe latura de specialitate, respectiv contabilitate, fiscalitate, nu conduce la concluzia că rechizitoriul este neclar sub aspectul descrierii infracţiunilor.

b.3. Neindicarea probatorului ce a condus la convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea

In excepţiile invocate, inc. PN arată că:

"Se observă că procurorul de caz nu a menţionat nicio singură proba care sa vina în sprijinul acuzaţiilor aduse inculpatului PN.

Sunt redate in capitolul Analiza probatoriului şi susţinerea acuzării mai multe declaraţii de martori şi inculpaţi. Se poate observa că niciuna din aceste probe nu indică modalitatea de comitere a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală sau de aderare la un grup infracţional organizat.

Raportul de constatare întocmit de specialiştii DNA nu au legătură cu presupusa evaziune fiscala a SC MTC SRL, societate la care inculpatul era asociat si administrator. "

Procurorul arată că probele sunt expuse în mod detaliat în rechizitoriu, iar aprecierea probelor în faza de judecată este atributul exclusiv al instanţei, urmând ca în urma evaluării probelor aceasta să pronunţe o soluţie în cauză.

Aprecierile subiective ale inculpatului cu privire la relevanţa probelor în acuzare nu pot conduce la concluzia că probatoriul nu a fost suficient indicat în rechizitoriu, după cum se afirmă în cererea formulată.

b.4. Nelegalitatea urmăririi penale

Inculpatul PN precizează că a fost audiat in calitate de martor in data de 23.06.2015 cu privire la faptele numiţilor : PMR, AAA si CF, detaliind relaţia comerciala avuta cu aceştia.

Urmărirea penala a fost începută fata de PN in data de 12.04.2016 şi consideră că pana la aceasta data s-a administrat întreg probatoriu in cauza, inculpatul neputând participa la nicio proba. Nu a putut sa adreseze întrebări martorilor, inculpaţilor, să-si exercite efectiv dreptul la apărare.

CEDO a statuat Marţi, 13 septembrie 2016, în hotărârea din cauza Ibrahim şi alţii împotriva Regatului Unit (cererile nr. 50541/08, 50571/08, 50573/08 şi 40351/09), Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a hotărât, cu 15 voturi la două, că nu a fost încălcat art.. 6 § 1 şi 3 (c) în cazul a trei reclamanţi (Ibrahim, Mohammed şi Omar), şi cu 11 voturi la şase, că au fost încălcate aceste dispoziţii în ceea ce priveşte al patrulea reclamant, Abdurahman.

A fost încălcat privilegiul contra autoincriminării în ceea ce priveşte declaraţia unui martor căruia nu i s-a adus la cunoştinţă dreptul de a nu se autoincrimina în momentul în care acest risc era unul cât se poate de evident.

Cauza CEDO îşi regăseşte aplicabilitatea in prezenta speţa, inculpatul fiind audiat în calitate de martor cu privire la fapta de care este acuzat. Declaraţia data de PN in calitate de martor este temeiul ce a condus la punerea sa sub acuzare.

Raportul de constatare a fost întocmit în data de 26.11.2014, data la care PN avea calitate de martor, neputând in acest fel sa formuleze eventuale obiecţiuni sau sa critice cele reţinute in raport.

Inculpatul arată că a solicitat prin declaraţia data în data de 06.07.2016 administrarea de probatoriu, în apărare, în speţa emiterea unei adrese către punctul vamal Sculeni, jud. Iaşi pentru a fi trimise la dosarul cauzei documentele vamale ce au stat la baza operaţiunilor de import din Republica Moldova a cerealelor, prin comisionarul AC, ce atestau plata TVA-ului in vama. Procurorul de caz nu a soluţionat cererea de probe a inculpatului, nici nu a respins-o, nici nu a admis-o, fiind încălcate prevederile art.. 5 alin 2 C.pr.pen., dar si drepturile inculpatului prevăzute de art.. 83 C. pen.

La data de 23.06.2015, când inc. PN a fost audiat în calitate de martor ancheta se afla într-un stadiu incipient, abia ulterior conturându-se aspectele privind participarea sa nemijlocită la faptele ce fac obiectul cauzei. După aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, la data de 26.05.2016, inculpatului i-a fost prezentat materialul probator, a avut posibilitatea să ia cunoştinţă despre declaraţiile formulate în cauză şi să facă obiecţiuni faţă de raportul de constatare întocmit. Mai mult, în urma declaraţiei sale, alte persoane au fost audiate şi reaudiate în cauză, tocmai pentru lămurirea situaţiei de fapt sub toate aspectele.

Prin declaraţia din data de 26.05.2016, inculpatul a arătat că îşi menţine declaraţia dată în calitate de martor, şi a formulat precizări deşi avea posibilitatea să renunţe la declaraţia anterioară în măsura în care aprecia că aceasta l-ar fi acuzat. De altfel, potrivit art..118 C.proc. pen., declaraţia de martor dată de o persoană care ulterior a dobândit calitatea de suspect sau inculpat nu poate fi folosită împotriva sa, aceasta fiind tocmai o garanţie în vederea protejării dreptului la apărare.

In plus, după aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect şi a drepturilor şi obligaţiilor procesuale, inc. PN a fost asistat de apărător ales, care a participat la audierea acestuia. Totodată, apărătorul ales al inculpatului PN, av. MŞ, a formulat cerere privind încunoştinţarea cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală în dosarul nr. 265/P/2013, în vederea participării, în condiţiile art.. 92 C.p.p. şi a fost informat cu privire la toate actele de urmărire efectuate în cauză după data aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect, fără însă a participa la nicio activitate.

Cu ocazia audierii în calitate de inculpat, la data de 06.07.2016 PN a precizat că solicită emiterea unei adrese către punctul vamal Sculeni, jud. Iaşi pentru a fi trimise la dosarul cauzei documentele vamale ce au stat la baza operaţiunilor de import din Republica Moldova a cerealelor, prin comisionarul AC, ce atestau plata TVA-ului în vamă, aspecte care însă nu sunt utile cauzei, întrucât operaţiunile de import reprezintă alte operaţiuni comerciale derulate de societatea administrată de inculpat, care exced obiectului cauzei, din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultând în mod indubitabil provenienţa cerealelor.

Inculpatul nu a formulat în acest sens o cerere de probatorii, aspectele mai sus menţionate făcând parte din apărările făcute cu ocazia consemnării declaraţiei, care de altfel au depăşit obiectul cauzei.

Prin urmare, apreciază că nu a fost încălcat sub nicio formă dreptul la apărarea inculpatului, aşa cum se afirmă în cererea formulată, mai mult, acestuia i s-a oferit posibilitatea de a lămuri toate aspectele care îl privesc.

b.5. Neindividualizarea prejudiciului

Inc. PN precizează că în Rechizitoriu nu este indicat prejudiciu pe care acesta l-a săvârşit prin infracţiunea de evaziune fiscala.

Lipsa individualizării prejudiciului în cazul fiecărui inculpat conduce la imposibilitatea inculpatului de a beneficia de dispoziţiile art. 10 din Legea 241/2005 sau de dispoziţiile art. 75 alin 1 lit. d C. pen.

La rubrica încadrare juridică sunt prezentate succint aspectele din analiza probatoriului şi se precizează suma exactă cu care autorul S.C. ATA S.R.L. (denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin înregistrarea de achiziţii fictive de la S.C. MTS S.R.L., reprezentată de inc. PN, respectiv TVA în sumă de 81.543,50 lei şi impozitul pe profit aferent.

C. Excludere probatoriu

Se solicită excluderea, conform art.. 102 C.pr.pen., a tuturor probelor administrate înainte de 12.04.2016, data la care inculpatul a fost pus sub învinuire, fiind obţinute în mod nelegal cu încălcarea dreptului la apărare.

Se solicită excluderea: raportului de constatare, a declaraţiilor de martori, a adreselor şi răspunsurilor ORC, a ordonanţelor şi proceselor verbale întocmite de organul de cercetare penala.

Nedescrierea distincta şi concretă pentru fiecare inculpat, a actelor materiale comise (singur sau in participaţie cu alţi inculpaţi) modalitatea de operare, contribuţia efectiva in activitatea infracţională, prejudiciul cert cauzat sau la a cărui producere a contribuit, data săvârşirii infracţiunilor, constituie un aspect de mare importanta in cazul in care s-ar dispune începerea judecaţii, deoarece, funcţie de aceste date, se poate aprecia asupra utilităţii si relevantei probatoriului ce urmează a fi administrat, la cerere sau din oficiu, astfel încât cercetarea judecătoreasca sa se desfăşoare cu respectarea garanţiilor arătate în art.. 5,6,8,10 si 4 C.pr.pen.

Se consideră că nu este îndeplinită cerinţa art.. 328 C.pr.pen., "datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia ", astfel încât se impune potrivit art.. 346 alin 3 Ut. a C.pr.pen., restituirea cauzei la parchet.

Prin cererea formulată este solicitată excluderea probelor administrate anterior datei de 12.04.2016, data ordonanţei prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inc. PN. Practic, ceea ce se invocă este o excludere de principiu a probelor administrate într-o cauză înainte ca o persoană să fi dobândit calitatea de suspect, ceea ce nu poate fi acceptat. Urmărirea penală este o activitate care se desfăşoară în timp, probele sunt administrate gradual până la lămurirea situaţiei de fapt şi a participaţiei anumitor persoane, motiv pentru care Codul de procedură penală a stipulat posibilitatea extinderii urmării penale, la un moment dat al anchetei, când rezultă indicii suficiente cu privire la implicarea altor persoane.

In acest caz, persoana faţă de care s-a dispus extinderea urmăririi penale se află în situaţia de a lua urmărirea penală în faza în care aceasta se găseşte la momentul respectiv, de a cunoaşte probele în acuzare şi de a formula apărări, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul inc. PN. Se arată că nu poate  fi de acord cu excluderea tuturor probelor administrate anterior momentului în care acesta a dobândit calitatea de suspect deoarece nu acestea sunt prevederile Codului de procedură penală.

Cu privire la inculpatul DML:

Inculpatul DML a formulat cerere cu privire la excepţiile referitoare la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, finalizate cu rechizitoriul din 30.08.2016 în dosarul nr.265/P/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, cât şi excepţia nelegalei sesizări a instanţei de judecată.

În susţinerea cererii, inc. DML face următoarele precizări:

"La pagina 22 din rechizitoriu, organul de urmărire penala face afirmaţia ca în perioada octombrie-noiembrie 2008 prin S.C. BC S.R.L. Iaşi, inc. DML a achiziţionat de la S.C. GKMS S.R.L. îngrăşăminte la preţul de 1,07 lei/kg. pe când din actele depuse la dosar, preţul a fost de 1.067 lei/kg.

De asemenea, se face afirmaţia că aceste îngrăşăminte au fost livrate către S.C. AC S.R.L. Călăraşi la preţul de 1390 lei/tona, în loc să scrie 1,39 lei/kg. Jocul acesta de cifre este făcut cu intenţia vădită de a distrage atenţia instanţei, de la fondul real al problemei şi a crea nişte cifre mai mari decât este situaţia reala a relaţiei comerciale consumată.

Raportând sumele arătate la cantitatea cumpărată şi apoi vândută, duce la diferenţa de 594 lei fără TVA si respectiv 653,40 lei cu TVA inclus, care în mod logic influenţează suma ce mi se impută. Actele depuse la dosar în faza de urmărire penală au înregistrate sumele mai sus menţionate."

Faţă de acest aspect inculpatul solicită refacerea urmării penale.

La aceeaşi pag. 22 aliniatele 7 si 8 se fac afirmaţii nereale, care în totalitate denaturează modalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală, după cum urmează:

Aliniat 7 - "Din analiza înscrisurilor transmise de inc. DML a reieşit că exista neconcordante intre datele din jurnalele pentru vânzări si jurnalele pentru cumpărări prezentate si datele din deconturile de TVA, in sensul ca in deconturile TVA au fost declarate valori mai mari atât pentru livrări cât şi pentru achiziţie."

Aliniat 8 - "Din raportul generat de aplicaţia 394 - Declaraţia informativa privind livrările/prestările si achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional - rezultă că în semestrul II al anului 2008, S.C. BC S.R.L. a declarat achiziţii efectuate de la S.C. GKMS S.R.L. - în valoare de 568.488 lei, la care se adaugă TVA de 108.013 lei, în timp de S.C. GKMS S.R.L. a declarat livrări efectuate către S.C.BC S.R.L., în aceeaşi perioadă în valoare de 658.707 lei, la care se adaugă TVA în suma de 125.154 lei."

Faţă de situaţia prezentată în rechizitoriu, inculpatul face precizarea că documentele menţionate, ce au fost depuse la dosarul cauzei, au fost interpretate incorect şi nelegal. In legătură cu documentele respective precizează următoarele:

"În Notele de recepţie si constatare diferenţe nr. 1091 (factura nr. F/6507138 din 27.10.2008), nr. 1109 (factura nr. F/6507143/04.11.2008) şi nr. 1122 (factura nr 6507145/12.11.2008) este înregistrată cantitatea de 198 tone îngrăşăminte "azotat de amoniu" cumpărată de S.C. BC S.R.L. de la S.C. GKMS S.R.L., care ulterior cu factura nr. 903 din 27.11.2008 a fost vândută la S.C. AC S.R.L.

Cantitatea respectivă de îngrăşăminte azotat de amoniu este înregistrată în "Fişa analitică partener GKMS.". în aceeaşi fişă mai sunt legal înregistrate trei facturi, care cuprind îngrăşăminte chimice (azotat de amoniu de tip NP 12-52) şi care figurează şi în Notele de recepţie şi constatare diferenţe nr. 1131 (factura nr. F/613/24.11.2008), nr.1143 (facturam. F/6507408/04.12.2008) şi nr. 1163 (factura nr.F/6507409/06.12.2008).

Întreaga cantitate de îngrăşăminte achiziţionată de S.C. BC S.R.L., menţionata în cele şase facturi este în valoare de 658.707 lei, la care se adaugă TVA în suma de 125.154 lei. Marfa din primele trei facturi a fost vândută către S.C. AC S.R.L. aşa cum este prevăzut şi în Fişa de magazie din 01.01.2008/31.12.2008 şi jurnalul de vânzări din 2008. îngrăşămintele din următoarele trei facturi au fost vândute către alţi beneficiari, care nu fac obiectul prezentei cercetări penale."

Inculpatul precizează că diferenţa de sume de la pagina 22, aliniat 8 din rechizitoriu este în valoarea de 107.359,99 lei de la factura F/6507409/06.12.2008, care a fost contabilizată în luna ianuarie 2009 (O perioada am rămas fără contabil, însă ulterior am rezolvat situaţia actelor) şi care este înregistrată corect şi legal în "Fişa analitica partener GKMS.

Întreaga suma de 125.154 lei, reprezentând TVA am plătit-o la bugetul de stat, aşa cum este prevăzut şi în " Aplicaţia - declaraţie 394" .

Inculpatul DML consideră că sunt vicii clare în legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penala angrenate în aceasta cercetare penală şi solicită refacerea urmării penale.

La pagina 120 pct. 6 alin. 5 din rechizitoriu se face următoarea afirmaţie "In fapt, în luna noiembrie 2008 şi respectiv în luna februarie 2009, S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioara de S.C. AC S.R.L.) a înregistrat în evidenţele contabile achiziţii fictive de îngrăşăminte şi transport auto în valoare totala de 367 156,80 lei plus TVA în suma de 69.759,79 lei de la S.C. BC S.R.L., reprezentată de inc. DML, prin aceasta sustrăgându-se de la plata TVA în sumă de 69.759,79 lei şi a impozitului pe profit aferent". Referitor la acest aspect, fac următoarele precizări:

Suma totală pusă în discuţie este de 436.916,59 lei (367.156,80 lei fiind îngrăşăminte şi servicii de transport legal livrate şi înregistrate şi 69.759,79 lei TVA, legal înregistrat şi virat la bugetul de stat).

Aceste activităţi comerciale se regăsesc în facturile nr. 903/27.11.2008 (îngrăşăminte) şi nr. 1227/28.02.2009 (servicii transport) întocmite de la S.C. BC S.R.L. către S.C. AC S.R.L.

Din analiza actelor depuse la dosar, emanate şi contabilizate legal la S.C. BC S.R.L., rezultă că societatea comercială administrată inc. DML nu a făcut achiziţii şi nici livrări fictive de mărfuri sau servicii.

In relaţia cu S.C. AC S.R.L. toate livrările de mărfuri şi servicii au fost efectuate cu acte legale şi de fiecare data înregistrate în societatea pe care o administrează.

De asemenea, sumele reprezentând TVA aferent mărfurilor şi serviciilor livrate către S.C. AC S.R.L. la firma acestuia au fost legal înregistrate şi virate la bugetul de stat, respectând normele contabile existente şi practicate în România.

Deşi documentele arătate au fost depuse la dosar în timp util, organele de urmărire penală le-au analizat în mod greşit şi nelegal. Din acest motiv inc. DML arată că solicită refacerea urmăririi penale,

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea inc. DML în judecată pentru infracţiunea prevăzută. şi pedepsită de art.. 367 alin. 1 Cod penal. Inculpatul, în calitate de administrator al S.C. BC S.R.L., a desfăşurat, în legătură cu S.C. AC S.R.L., doar relaţii comerciale corecte şi legale şi nu a aderat la un grup infracţional. În ceea ce priveşte excepţiile ridicate de către inc. DML, în cadrul procedurii de cameră preliminară, apreciază parchetul că acestea privesc fondul cauzei deoarece sunt invocate aspecte ce ţin de situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu pe care acesta o contestă. în plus, inculpatul invocă chestiuni care ţin de încadrarea juridică a faptelor, aspecte care, de asemenea, nu fac obiectul procedurii în camera preliminară, întrucât nu ţin de legalitatea administrării probelor sau a sesizării instanţei, nici de competenţa acesteia.

Cu privire la inculpatul MFC.

Inculpatul MFC a formulat cerere de înlăturare, din proba declaraţiei de inculpat din 05.07.2016, a părţii referitoare la "pretinsa retragere de numerar în sumă de 3.015.413,989 lei din conturile S.C. ACI FM S.R.L., invocată împotriva sa la pag. 114 din Rechizitoriul din 30.08.2016, aceasta fiind obţinută de d-na scms. CE, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, prin încălcarea dispoziţiilor art..101 alin.2 C.p.p., în sensul că a fost folosită o metodă de ascultare care i-a afectat capacitatea de a-şi aminti şi relata în mod conştient şi voluntar faptele care au constituit obiectul probei.

Concret, această metodă a constat în supunerea sa, de către d-na scms. CE, sub un tir necontenit şi rapid de întrebări sacadate, fără posibilitatea acestuia de a consulta extrasele de cont ale S.C. ACI FM S.R.L.

Astfel cum a arătat prin Concluziile scrise înregistrate la Direcţia Naţională Anticorupţie sub nr. 15592/03.08.2016, la data de 05.07.2016, după ce i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea de inculpat, conform procesului verbal semnat de inculpat şi apărătorul ales, a fost întrebat de d-na scms. CE dacă este de acord să mai dea o declaraţie.

Urmare a exprimării acordului său, d-na scms. CE 1-a chestionat rapid şi sacadat cu privire la următoarele aspecte:

 - Dacă recunoaşte faptul că s-a aprovizionat cu produse agricole în anul 2010, de la anumite firme de profil (ale căror denumiri i-au fost precizate verbal), pentru revânzarea produselor respective către S.C. ATA S.R.L.

 - În ce modalitate a utilizat suma de 3.0l5.4l3,98 lei reţinută prin ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016, ca fiind retrasă în numerar de inculpat din conturile S.C. ACI S.R.L.

Cu privire la primul aspect, arată că, din verificarea ulterioară a rechizitoriului din 30.08.2016, comparativ cu Ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016, a rezultat identitatea dintre denumirile firmelor menţionate în cele două acte de urmărire penală.

Referitor la cel de-al doilea aspect supus chestionării, privind modul de utilizare a sumei de 3.0l5.4l3,98 lei, reţinută în ordonanţă ca fiind retrasă în numerar de inculpat, acesta a arătat prin Concluzii că s-a obţinut cu şiretenie o aşa-zisă recunoaştere a sa cu privire la această pretinsă şi inexistentă „retragere de numerar", contrară realităţii probate prin documentele puse de inculpat la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu concluziile sus-menţionate.

Astfel , prin aceste Concluzii scrise, inculpatul a arătat următoarele:

"După cum rezultă din extrasele de cont şi din balanţa analitică din anul 2010 anexată în copie la Concluzii (şi la prezenta cerere), eu nu am retras niciodată o asemenea sumă din conturile ACI S.R.L.

În context, am precizat că în anul 2008, firma respectivă nu a avut activitate, iar în anul 2009, aceeaşi firmă a avut o activitate nesemnificativă centrul de greutate căzând pe anul 2010.

Contrar Rechizitoriului, care a preluat în cunoştinţă de cauză eroarea fundamentală din Ordonanţa din 12.04.2016 şi din Raportul de constatare din 26.11.2014 întocmit de specialişti din DNA, din extrasele de cont rezultă că subsemnatul am retras în numerar suma totală de 11.750 lei si nicidecum uriaşa şi fantomatica sumă de “3.015.413.98” lei.

Am mai arătat prin Concluzii şi reiterez şi acum că eroarea din Raportul specialiştilor DNA (preluată în necunoştinţă de cauză în Ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 12.04.2016 şi menţinută în mod premeditat în Rechizitoriu), a fost determinată de faptul că. în baza convenţiei dintre mine şi Raiffeisen Bank, începând cu 28.10.2010, periodic, importante sume rezultând din încasări, erau virate din contul ACI SRL într-un cont de depozit deschis la aceeaşi bancă pe numele subsemnatului, fiind înscrise ca sume debit, după care, în ziua următoare, sumele în cauză (inclusiv dobânda la depozit), reveneau în acelaşi cont bancar al ACI SRL ca sume credit.

Este mai mult decât evident că nu a fost vorba de retragerea în numerar în sumă totală de peste 3 milioane de lei (astfel cum în mod eronat s-a reţinut în Ordonanţă şi cu şiretenie mi-a fost atribuit la pag. 114 din Rechizitoriu drept “recunoaştere" în declaraţia de inculpat din 05.07.2016), ci de operaţiuni de virare de sume în si dintr-un copt de depozit deschis pe numele subsemnatului, în scopul realizării de profit pentru ACI SRL; sub forma dobânzii la depozit între 5 si 20 lei/operaţiune

Sunt operaţiuni bancare uzitate pe larg între firme şi bănci, prin intercalarea conturilor de depozit ale reprezentanţilor firmelor, persoane fizice, numai pe această cale fiind posibilă obţinerea de profit minim pentru firmele respective, ale căror conturi nu sunt producătoare de dobânzi.

În concluzie, astfel cum rezultă din extrasele de cont alăturate Concluziilor şi prezentei şi conform celor sus prezentate, în realitate  reprezentat retrageri în numerar, restul sumelor până la cuantumul total de 3.015.413,98 lei au reprezentat virări în si din contul de depozit deschis pe numele meu, pentru realizare de profit pentru ACI, sub forma dobânzii la depozit.

Conform celor arătate în Concluzii, o expertiză contabilă simplă ar fi confirmat eroarea fundamentală sus prezentată, din Ordonanţă şi Raport şi menţinută voit prin Rechizitoriu.

Însă DNA mi-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile în sensul celor prezentate şi probate, preferând să ignore probele anexate Concluziilor scrise, deoarece acestea conduceau la înlăturarea părţii din declaraţia mea, obţinută la data de 05.07.2016 prin încălcarea disp. art.. 101 alin. 2 C.p.p., în sensul că s-a folosit o metoda de ascultare prin supunerea mea unui tir rapid şi sacadat de întrebări, fără posibilitatea de a consulta extrasele de cont ale SC ACI FM SRL, metodă care mi-a afectat capacitatea de a-mi aminti şi relata în mod conştient şi voluntar faptele care au constituit obiectul probei respective."

Pe baza argumentelor prezentate mai sus, inculpatul MFC, prin apărător ales, avocat Teodeor Panait, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 345 C.p.p., înlăturarea, din proba declaraţiei de inculpat din 05.07.2016, a părţi  referitoare la pretinsa “retragere de numerar în suma de 3,0l5.413,989 lei din conturile SC ACI FM SRL."

Audierea inculpatului MFC din data de 05.07.2016 a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art.. 104 C.p.p. şi urm, art..109 C.p.p. şi urm. La audiere, inculpatul a fost asistat de apărătorul ales şi a fost de acord să dea declaraţie, iar audierea a fost înregistrată audio-video, conform art..110 alin. 5 C.p.p.  Proba a fost legal administrată, cu respectarea principiului loialităţii probelor, nefiind întrebuinţat niciunul din mijloacele interzise potrivit dispoziţiilor an. 101 C.p.p. Întrebările care i-au fost adresate au vizat exclusiv aspectele reţinute în sarcina acestuia, aspecte ce i-au fost aduse la cunoştinţă, fiind prezentate în amănunt în procesul verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect şi a drepturilor şi obligaţiilor procesuale (19.04.2016) şi în procesul .verbal de aducere la cunoştinţă a calităţii de inculpat (05.07.2016). Totodată, la data de 06.05.2016 şi la data de 16.05.2016, inc. MFC i-au fost puse la dispoziţie copii ale raportului de constatare întocmit în cauză şi ale actelor de urmărire penală efectuate în cauză. Inculpatului MFC i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale, drepturi pe care le-a exercitat efectiv, acesta fiind asistat de apărător ales, a solicitat şi i-au fost predate copii ale acte de urmărire penală efectuate în cauză, a beneficiat de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a formulat cereri de probatorii, faţă de care organul de urmărire penală s-a pronunţat.

În cauză probele au fost legal administrate, iar conform art.. 103 C.p.p., aprecierea probelor este atributul organelor judiciare. Urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, care au stat la baza emiterii rechizitoriului în cauză, iar susţinerea acuzării nu s-a întemeiat numai pe declaraţiile inculpaţilor.

Aspectele invocate de inc. MFC în susţinerea cererii de înlăturare ”din proba declaraţiei de inculpat din data de 05.07.2016 a părţii referitoare la pretinsa retragere de numerar în sumă de 3.0l5.4l3,98 lei din conturile S.C. AIFM S.R.L.” au fost invocate şi in cererea de probatorii adresată organului de urmărire penală, ce a fost înregistrată la data de 03.08.2016, la Direcţia Naţională Anticorupţie, ce a fost respinsă motivat de procurorul de caz.

În ceea ce priveşte respingerea cererii privind efectuarea unei expertize formulată de către inc. MFC, reţine parchetul faptul că, potrivit art..17: alin. 12 C.pr.pen., după finalizarea raportului de constatare când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului d constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize. Prin urmare legiuitorul a lăsat la aprecierea procurorului dispunerea unei expertize într-o cauză; în care a fost deja întocmit un raport de constatare de către un specialist. În această situaţie particulară, procurorul a apreciat că, prin concluziile formulate, raportul de constatare întocmit la data de 26.11.2014 de către Serviciul Specialişti din cadru Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a fost în măsură să lămurească situaţia de fapt din dosar şi nu mai sunt necesare concluziile unui expert. Nu se poate primi susţinerea inculpatului că prin aceasta urmărirea penală nu este completă, aceasta fiind efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Cu privire la inculpatul IB:

Cu privire la  împrejurarea că faptele sunt confuze şi că nu sunt descrise într-un mod care să permită inculpatului să formuleze o apărare şi să aibă cunoştinţă de învinuirea concretă, la fel ca şi anterior concluziile sunt comune, în sensul că, din conţinutul rechizitoriului rezultă atât la secţiunea în drept, cât şi la situaţia de fapt şi la administrarea probelor, la analiza probatoriului, rezultă foarte clar faptele pentru care inculpaţii sunt trimişi în judecată cu menţiunile deja făcute anterior la ceilalţi inculpaţi, cu privire la care nu înţelege să revină.

Cu privire la completarea probatoriului, consideră că acest aspect poate fi făcut în faza de judecată inculpaţii pot propune probe, aprecierea inculpaţilor că materialul probator este insuficient nu poate constitui un motiv de restituire.

Cu privire la nulitatea declaraţiei date în faza de urmărire penală, solicită a se constata că din probele aflate la dosar rezultă că inculpatului i-au fost respectate dreptul la apărare şi dreptul de a fi asistat de apărător şi toate aspectele invocate în sensul că a fost obligat să semneze o declaraţie pe care nu şi-o însuşeşte sunt simple susţineri nefondate ale inculpatului, contrazise de materialul probator aflat la dosar.

Pentru aceste considerente solicită respingerea cererilor şi excepţiilor invocate de inculpatul IB.

Judecătorul de cameră preliminară, analizând cererile şi excepţiile invocate de cei şapte inculpaţi, le constată nefondate:

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală ş i de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine-stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă.

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale,  probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

În cadrul acestei etape se verifică, aşadar, legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.

În camera preliminară, competenţele judecătorului de cameră preliminară se limitează potrivit art.54 c.p.p. la verificarea legalităţii trimiterii în judecată dispuse de procuror, a administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală. În virtutea acestor prerogative, judecătorul de cameră preliminară cercetează, pe de o parte regularitatea rechizitoriului, mai precis conformitatea acestuia cu prevederile art.328 c.p.p., iar, pe de altă parte, valabilitatea probelor şi actelor procesuale specifice urmăririi penale, respectiv conformitatea acestora cu principiile şi normele de procedură care le tratează.

Atribuţiile judecătorului de cameră preliminară nu se întind asupra cercetării temeiniciei trimiterii în judecată şi a efectuării urmăririi penale, problemele legate de temeinicia urmăririi penale şi a sesizării instanţei urmând să fie dezbătute şi dezlegate de către instanţa de judecată pe parcursul fazei ulterioare – a judecăţii.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpaţii SC ATA SRL, PMR şi AAA, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Din analiza rechizitoriului rezultă că sunt îndeplinite cerinţele art.328 c.p.p., respectiv sunt descrise pe larg infracţiunile, încadrarea juridică, probatoriul, perioadele în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (iulie 2008 – octombrie 2010), prejudiciul.

Prin urmare conţine datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, încadrarea, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată.

În expunerea stării de fapt, faptele sunt descrise în detaliu cu arătarea perioadei pretins infracţionale în care s-a desfăşurat, astfel încât nu se poate reţine că se aduce atingere dreptului la apărare al inculpaţilor, atât timp cât modul concret de descriere a faptelor reţinute în sarcina acestora este suficient pentru stabilirea limitelor şi obiectului judecăţii.

Prin urmare, se constată că modalitatea de descriere a faptelor prin rechizitoriu, criticată de apărare nu este de natură a conduce la aprecierea neregularităţii actului de sesizare, deoarece din lecturarea acestuia rezultă faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, acestea sunt susceptibile de a produce consecinţe juridice şi de a investi instanţa.

Actul de sesizare a instanţei întruneşte condiţiile de fond şi de formă, îndeplinind cerinţele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, timp, loc, spaţiu, persoane, în raport de care să se poată stabili contribuţia şi gradul de participare al inculpaţilor la comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, existând concordanţă între faptele descris şi încadrarea juridică a acestora, fiind astfel posibil a se stabili obiectul şi limitele judecăţii.

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

Cu privire la faptul că deşi a fost solicitată proba cu expertiză fiscală a fost respinsă în mod arbitrar, fără a lua în consideraţie faptul că raportul de constatare a fost contestat judecătorul de cameră preliminară constată că nu se poate reţine din acest punct de vedere că urmărirea penală nu este completă întrucât legiuitorul a lăsat la aprecierea procurorului dispunerea unei expertize într-o cauză în care a fost deja întocmit un raport de constatare de către un specialist.

Dispoziţiile art.172 c.p.p. nu limitează la faza de urmărire penală obligaţia efectuării expertizei în situaţia în care sunt contestate concluziile raportului de constatare, permiţând organului judiciar să dispună realizarea ulterioară a acestuia. În condiţiile în care art.30 c.p.p. reglementează noţiunea de organ judiciar, la litera e fiind expres nominalizate şi instanţele judecătoreşti, judecătorul de cameră preliminară consideră că efectuarea unei expertize în faza de judecată a dosarului acoperă vătămarea invocată de către inculpaţi.

În ceea ce priveşte faptul că actele de urmărire penală au fost efectuate cu încălcarea normelor care stabilesc competenţa, DNA nemaiavând competenţa materială de cercetare a infracţiunilor de evaziune fiscală, această critică nu poate fi primită întrucât, dosarul 265/P/2013 declinat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a fost înregistrat la DNA la data de 25.06.2013, aşa cum rezultă din registrul existent la nivelul acestui parchet şi în lipsa înscrierii în fals până la proba contrară, aceasta fiind data înregistrării dosarului. De altfel, este puţin probabil, aşa cum susţin inculpaţii, ca dosarul să fi fost înregistrat la 26.06.2013 şi, imediat să se dispună şi efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică.

În ceea ce priveşte efectuarea constatării tehnico-ştiinţifică determinată de circumstanţele cauzei din momentul dispunerii acesteia şi de urgenţa în finalizarea urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispoziţiile procesual penale nu interzic administrarea acestui mijloc de probă prin prisma dispoziţiilor art.3 al.4 litera a din OUG 74/2013 raportate la art.172 c.p.p., astfel că nu poate fi primită solicitarea de excludere a acestuia datorită pretinsului caracter nelegal al raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.

Ca regulă, sancţiunea excluderii poate interveni ca urmare a încălcării principiului legalităţii şi loialităţii în materie de probaţiune, fie în momentul obţinerii probei, fie în cel al administrării probei. Dacă încălcarea a avut loc în momentul obţinerii probei, excluderea probelor nelegal administrate nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci subsumată sancţiunii nulităţii, intervenind în măsura în care se constată nulitatea absolută sau relativă a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe.

În cauză, dispunerea constatării tehnico-ştiinţifice s-a efectuat în acord cu prevederile art.172 c.p.p.

Or, prin prisma acestor prevederi, având în vedere natura faptelor presupus a fi comise, infracţiuni de evaziune fiscală, s-a apreciat a fi justificată efectuarea constatării de către inspectorii Antifraudă.

Dreptul de a contesta proba în acuzare şi de a obţine administrarea unei contraprobe nu este limitat la una din fazele procesului penal şi nici nu instituie o obligaţie procesuală a organelor de urmărire penală de a administra un mijloc de probă ca urmare a contestării acesteia, urmărirea penală şi judecată fiind guvernate de principiul liberei aprecieri a probelor, ceea ce nu constituie o încălcare a dreptului la apărare.

Solicitarea de excludere a probelor administrate anterior datei de 12 aprilie 2016, data ordonanţei prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpaţii IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC, invocată de apărătorul ales al inculpaţilor SC ATA SRL, PMR şi AAA, nu poate fi primită, întrucât pe de o parte, acestea vizează apărarea intereselor altor persoane, iar pe de altă parte, urmărirea penală este o activitate care se desfăşoară în timp, iar codul de procedură penală prevede posibilitatea extinderii urmăririi penale la un moment dat al anchetei, când rezultă indicii suficiente cu privire la implicarea altor persoane.

De asemenea, nu se poate reţine că urmărirea penală este nelegală pentru faptul că nu li s-a adus la cunoştinţă de către procuror a existenţei posibilităţii încheierii unui acord de recunoaştere a vinovăţiei,  deoarece nu există o obligaţie legală a procurorului în acest sens şi, mai mult, inculpaţii au avut apărător ales şi care i-ar fi putut informa despre această posibilitate.

În ceea ce priveşte  folosirea în cuprinsul rechizitoriului a declaraţiilor de martor ale inculpaţilor IS, CF, DML, PN, ORN, IB, HC şi MFC,  solicitându-se excluderea declaraţiilor de martor ale acestor inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară constată că audierea acestor inculpaţi în calitate de martori şi ulterior ca suspecţi, dreptul la apărare nu a suferit nicio vătămare, în vreunul dintre prerogativele sale.

Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceiaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa, deci sancţiunea audierii în calitate de martor a unei persoane care ulterior a devenit inculpat nu constă în excluderea declaraţiilor date în calitate de inculpat ci în lipsa de efecte a declaraţiei de martor împotriva aceleiaşi persoane, în respectarea dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit, rezultă că declaraţia de martor poate produce efecte împotriva altor persoane, chiar dacă ulterior martorul a dobândit calitatea de suspect sau de inculpat.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul PN, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Se invocă necompetenţa teritorială a Tribunalului Călăraşi întrucât infracţiunea a fost săvârşită la sediul social al inculpatei SC ATA SRL din sat Afumaţi, jud.Ilfov, însă, potrivit art.41 c.p.p. competenţa după teritoriu este determinată în ordine de locul săvârşirii infracţiunii, locul în care a fost prins inculpatul, loXnţa inculpatului persoană fizică sau după caz sediul inculpatului persoană juridică la momentul în care a fost săvârşită fapta, loXnţa sau sediul persoanei vătămate.

Din relaţiile furnizate de ONRC Călăraşi rezultă că SC ATA SRL a avut denumirea anterioară de SC AC SRL fiind înfiinţată la data de 18 august 2004 cu sediul în comuna Independenţa jud.Călăraşi având ca administrator pe inculpatul PMR, iar la data de 12 martie 2010 a fost numit administrator inculpata AAA, modificându-se denumirea societăţii inculpate care şi-a schimbat şi sediul social la adresa din Afumaţi, jud.Ilfov.

Însă, la data săvârşirii faptelor, respectiv perioada 2008-2010 sediul social al societăţii inculpate se afla la adresa din comuna Independenţa, jud.Călăraşi, motiv pentru care Tribunalul Călăraşi este competent teritorial să judece cauza. Şi inculpaţii PMR şi MFC domiciliază pe raza judeţului Călăraşi, fapt ce atrage competenţa aceluiaşi tribunal.

Se invocă de către inculpat prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de aderare la grup infracţional organizat însă acest motiv nu face obiectul procedurii camerei preliminare, rechizitoriul emis în cauză îndeplinind condiţiile prevăzute de art.328 c.p.p., iar pe de altă parte, în cazul în care s-ar constata împlinit termenul de prescripţie nu poate constitui motiv pentru restituirea dosarului în cadrul procedurii de cameră preliminară, urmând ca instanţa să pronunţe o soluţie dacă se va aprecia că ar fi intervenit prescripţia.

Mai mult decât atât, împotriva ordonanţei din data de 22 iunie 2016 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale inculpatul PN putea face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă aprecia că s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime însă nu a uzat de acest drept.

Aşa cum s-a arătat şi mai sus în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.328 c.p.p. rechizitoriul este întocmit în condiţii de legalitate, fiind descrise faptele săvârşite de inculpatul PN, la data de 12 aprilie 2016 dispunându-se extinderea urmăririi penale.

S-a reţinut că a participat în mod nemijlocit la fraudă fiscală concepută de SC ATA SRL, prin administratori, iar în lunile februarie-martie-septembrie 2009, prin interpunerea SC MTS SRL inculpatul având calitatea de asociat unic şi administrator prin cirXte comerciale fictive s-a sustras de la plata TVA-ului şi a impozitului pe profit aferent.

În ceea ce priveşte probele, acestea sunt expuse detaliat în rechizitoriu însă, în faza de judecată este atributul exclusiv al instanţei care, în urma evaluării probatoriului va pronunţa o soluţie în cauză.

Aprecierile subiective ale inculpatului în ceea ce priveşte probele nu pot conduce la concluzia că probatoriul este insuficient.

Faptul că inculpatul PN a fost audiat în calitate de martor, iar după aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect la data de 26  mai 2016  i-a fost prezentat materialul probator şi a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă despre declaraţiile formulate în cauză.

Prin urmare, dreptul martorului de a nu se acuza dispune expres că declaraţia de martor dată de o persoană, care în aceiaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat, nu poate fi folosită împotriva sa, deci sancţiunea audierii în calitate de martor a unei persoane care ulterior a devenit inculpat nu constă în excluderea declaraţiilor date în calitate de inculpat ci în lipsa de efecte a declaraţiei de martor împotriva aceleiaşi persoane, în respectarea dreptului inculpatului de a nu se incrimina. Implicit, rezultă că declaraţia de martor poate produce efecte împotriva altor persoane, chiar dacă ulterior martorul a dobândit calitatea de suspect sau de inculpat.

În urma declaraţiei sale au fost audiate şi alţi inculpaţi pentru lămurirea situaţiei de fapt.

Din actele de urmărire penală rezultă că, după aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect, inculpatul a fost asistat de apărător ales, care a formulat cerere privind  încunoştinţarea referitoare la efectuarea actelor de urmărire penală în vederea participării conform art.92 c.p.p., apărătorul fiind informat.

Faptul că inculpatul a solicitat emiterea unei adrese către punctul vamal Sculeni pentru a fi trimise documente vamale ce au stat la baza operaţiunilor de import din Republica Moldova, iar această probă i-a fost respinsă nu duce la concluzia că urmărirea penală a fost nelegală, inculpatul având posibilitatea de a formula o astfel de cerere de probatorii în faza de judecată şi, prin urmare, nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În ceea ce priveşte prejudiciul, rezultă din rechizitoriu prejudiciul penal reţinut în ceea cel priveşte pe acest inculpat, respectiv 81.543,50 lei şi impozit pe profit aferent.

În ceea ce priveşte excluderea tuturor probelor administrate înainte de 12 aprilie 2016 dată la care a fost pus sub învinuire fiind obţinute în mod nelegal cu încălcarea dreptului la apărare, nu poate fi primită întrucât, urmărirea penală este o activitate care se desfăşoară în timp, probele au fost administrate gradual, iar prin extinderea urmăririi penale faţă de el situaţia este luată de la momentul respectiv, cunoscând probele în acuzare şi formulându-şi apărări.

Nu poate solicita excluderea tuturor probelor administrate anterior momentului în care acesta a dobândit calitatea de suspect, neavând temei legal.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul DML, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Din rechizitoriu rezultă clar infracţiunile şi prejudiciul de care se face vinovat inculpatul, iar toate referirile la care face trimitere din rechizitoriu, sunt apărări ce vizează fondul cauzei, reţinute ca şi situaţie de fapt.

De asemenea, sunt invocate chestiuni ce ţin de încadrarea juridică a faptelor, motiv pentru care nu fac obiectul procedurii de cameră preliminară, întrucât nu vizează legalitatea administrării probelor şi a sesizării instanţei.

Nu există mijloace procedurale prin care judecătorul de cameră preliminară să poată eventual dispune, exclusiv pe baza datelor existente la dosarul de urmărire penală schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, această posibilitate existând doar în faza judecăţii.

Schimbarea încadrării juridice în acest stadiu procesual este strâns legată de aprecierea pe fond asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale; mai exact, dacă analiza concordantă a mijloacelor de probă administrate în cauză ar fi susceptibilă să ducă la o altă încadrare juridică decât cea stabilită de procuror (că a avut doar relaţii comerciale corecte şi legale aşa cum susţine inculpatul şi nu a aderat la grup infracţional).

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul MFC, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

Inculpatul, prin apărător, a precizat că a fost folosită o metodă de ascultare care i-a afectat capacitatea de a-şi aminti şi relata în mod conştient şi voluntar faptele care au constituit obiectul probei, în acest sens solicitând înlăturarea declaraţiei de inculpat din 5 iulie 2016 a părţii referitoare la pretinsa retragere în numerar în sumă de 3.015.413,989 lei din conturile SC ACI FM SRL.

Această apărare nu poate constitui motiv de nelegalitate a administrării probei atât timp cât la audiere inculpatul a fost asistat de apărătorul ales, a fost de acord să dea declaraţie, proba fiind legal administrată, nerezultând că ar fi fost întrebuințat vreun mijloc interzis potrivit dispozițiilor art.101 c.p.p.

În cauză probele au fost legal administrate, inculpatului i-au fost puse la dispoziţie copie a raportului de constare întocmit, iar faptul că i s-a respins cererea de efectuare a unei expertize contabile nu constituie motiv de nelegalitate a urmăririi penale, acesta având posibilitatea să solicite administrarea acestei probe în faza de judecată, pentru considerentele expuse mai sus, privind  pe inculpaţii SC ATA SRL, PMR şi AAA, faţă de administrarea acestei probe, neimpunându-se reluarea acestei discuţii.

Analizând cererile şi excepţiile invocate de inculpatul IB, le apreciază ca nefondate având în vedere următoarele:

În ceea ce priveşte restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul îndeplineşte cerinţele art.328 c.p.p., respectiv sunt descrise pe larg infracţiunile, încadrarea juridică, probatoriul, perioadele în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul.

Prin urmare conţine datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpatului, încadrarea, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată.

În expunerea stării de fapt, faptele sunt descrise în detaliu cu arătarea perioadei pretins infracţionale în care s-a desfăşurat, astfel încât nu se poate reţine că se aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului, atât timp cât modul concret de descriere a faptelor reţinute în sarcina acestuia este suficient pentru stabilirea limitelor şi obiectului judecăţii.

Din dosarul de urmărire penală nu rezultă încălcarea dreptului la apărare, nu rezultă că i-ar fi fost încălcat dreptul de a fi asistat de apărător, iar faptul că a semnat o declaraţie pe care nu şi-o însuşeşte sunt simple susţineri.

În ceea ce priveşte faptul că prejudiciul a fost stabilit de către specialişti din cadrul DNA într-un raport de constatare şi nu printr-o expertiză de specialitate nu conduce la concluzia că urmărirea penală este nelegală. Legiuitorul a lăsat la aprecierea procurorului dispunerea unei expertize, într-o cauză în care a fost deja întocmit un raport de constatare de către un specialist.

Procurorul a apreciat că raportul de constatare a fost în măsură să lămurească situaţia de fapt, şi a apreciat că nu mai sunt necesare concluziile unui expert, astfel încât nu se poate reţine că urmărirea penală nu este completă din acest punct de vedere.

Inculpatul are posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize contabile în faza de judecată, pentru considerentele expuse mai sus, privind  pe inculpaţii SC ATA SRL, PMR, AAA şi MFC, neimpunându-se reluarea acestei motivări.

Se constată că instanţa este legal sesizată, rechizitoriul îndeplineşte condiţiile de fond şi formă impuse de Codul de procedură penală neconţinând elemente de neregularitate care să impună remedierea acestora de către procuror, existând  o descriere detaliată a faptelor în partea expozitivă a rechizitoriului, iar în partea dispozitivă este menţionată în mod expres exprimarea voinţei procurorului pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, cu menţionarea faptelor şi încadrarea juridică a acestora.

Având în vedere că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptele comise de inculpaţi, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară urmează a constata legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, privind pe inculpaţi, fiind respectate dispoziţiile art. 328 C. proc. pen., a administrării probelor menţionate, cu respectarea dispoziţiilor art. 114-123 din acelaşi cod, precum şi actelor de urmărire penală.

Totodată, va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii S.C. ATA S.R.L., PMR, AAA, PN, MFC, DML, IB, IS, CF, HC, ORN.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii S.C. ATA S.R.L., PMR, AAA, PN, MFC, DML, IB, prin apărători.

În baza art.. 346 alin. 2 C.p.p., constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpaţii S.C. ATA S.R.L. (cu denumirea anterioară S.C. AC S.R.L.) pentru săvârșirea infr. de evaziune fiscală, prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.;  PMR, pentru săvârșirea infr. de evaziune fiscală, prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.;  AAA, pentru săvârșirea infr. de evaziune fiscală, prevăzută. de art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.; PN, pentru săvârșirea infr. de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.; MFC, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.;  DML, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.; IB, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p., IS, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.; CF, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p; ORN, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 cu aplic. art.. 35 alin. 1 C.p. (trei acte materiale) si aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.; HC, pentru săvârșirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută. de art.. 48 C.p. rap.. la  art.. 9 alin. 1 lit. c, alin. 3 din Legea nr. 241 din 2005 si aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută. de art.. 367 alin. 1 C.p., cu aplic. art.. 38 C.p. si art.. 5 C.p.,trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA Bucureşti nr.265/P/2013.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii S.C. ATA S.R.L., PMR, AAA, PN, MFC, DML, IB, IS, CF, HC, ORN.

Cu drept de contestaţie în 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, azi, 24 februarie 2017.

Judecător de cameră preliminară,Grefier,

Domenii speta

Spete similare