Pretenţii, apel

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr.

Şedinţa publică de la 14 Decembrie 2017

Completul compus din:

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta .............................împotriva sentinţei civile nr. .................. în contradictoriu cu intimata ...................şi intervenientul ............................, având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc la data de 07.12.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul a amânat pronunţarea la ...................., când în aceeaşi componenţă a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele;

Prin Sentința civilă nr. ......................., pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă acțiunea precizată privind pe reclamanta ..................................în contradictoriu cu pârâta ..........................., intervenient ..............................

 A fost obligată pârâta la plata sumei de 161555 lei cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale calculate de la data 16.03.2016, până la data achitării efective a debitului. A fost obligată pârâta la plata sumei de 5636 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reţinut că prin Sentinţa ................ a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta ....................... cu obligarea pârâtei ...........................la plata actualizată a sumei de ............... lei cu titlu de despăgubiri şi a penalităţilor de întârziere. S-a stabilit cu caracter definitiv faptul că reclamanta are calitatea de persoană prejudiciată prin acţiunea asiguratului RCA al pârâtei, iar ca o consecinţă a acestui fapt, pârâta, în calitatea de asigurator RCA are obligaţia legală de a despăgubi societatea reclamantă pentru toate prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.

La data de 20.09.2012, autotractorul proprietatea reclamantei marca Renault cu nr. de înmatriculare .................... condus de angajatul ......................, a fost implicat într-un eveniment rutier cu ansamblu auto condus de intervenientul  forţat, ...........................

În fapt, autotractorul proprietatea reclamantei a fost avariat încadrându-se în dauna totală, astfel că de la data de 20.09.2012 până la data de 20.09.2013 acesta nu a mai fost folosit în activităţile curente ale societăţii, respectiv activitatea de Transporturi rutiere interne şi internaţionale de mărfuri, fapt ce a generat un prejudiciu în patrimoniul societăţii. Valoarea despăgubirilor pe care le datorează asiguratorul este determinată prin raportul de expertiză, reprezentând pierderea suferită de societatea reclamantă ca urmare a lipsei de folosinţă a autotractorului ..................., determinată prin raportare la activitatea desfăşurată şi veniturile sale realizate de acesta cu autocamionul ..........................în cele 12 luni anterior producerii accidentului din 20.09.2012, conform înscrisurilor doveditoare: facturi fiscale, CMR-uri, aferente facturilor respective.

Din calculul efectuat de către expert a rezultat că suma achitată de către asigurătorul RCA în baza Sentinţei Civile nr................... pentru acelaşi eveniment rutier la care s-a adunat contravaloarea lipsei de folosinţă de 161555,05 lei nu depăşeşte limita maximă de despăgubire prevăzută de Ordinul ...................

Potrivit art. 2223 c.civ., „in cazul asigurării de răspunderea civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de persoanele prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil."

Potrivit art. 26. - (1) din Ordinul CSA 14/2011 ,,Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată. (2) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru: 1. prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat.

Art. 47 din Ordinul nr. 14/2011 prevede; ,,la stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau al distrugerii bunurilor, se iau în calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, ţinându-se cont de prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a se depăşi valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi nici limitele de despăgubire stabilite prin poliţa RCA"

Având in vedere situatia de fapt retinuta mai sus si textele de lege menţionate, instanţa de fond a constatat întemeiata cererea reclamantei privind obligarea pârâtei ............................la plata sumei de 161555,05 lei, reprezentând pierderea suferită de societatea reclamantă ca urmare a lipsei de folosinţă a bunului.

Potrivit art. 1535 C.Civ., la obligaţiile care au ca obiect o sumă de bani,  neplata la scadenţă dă dreptul creditorului la daune - interese  pentru neexecutare fără a fi ţinut să justifice vreun prejudiciu şi acestea nu pot cuprinde decât dobânda legală . Potrivit art. 2 din OG 13/2011, în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea. Reclamanta a solicitat dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data plăţii efective, astfel că în temeiul dispoziţiilor legale anterior-menţionate, pârâta datorează reclamantei şi dobândă legală penalizatoare, pentru întârziere la plată precum şi pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin întârziere.

În temeiul art. 453 c.pr.civ., va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5636 lei.

La data de 02.05.2017, pârâta ......................................, în contradictoriu cu reclamanta ............................si intervenientul forțat ............................., în virtutea art. 466 Cod de Procedura Civila, a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 1303/01.02.2017 pronunţata de Judecătoria Craiova.

A solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentinţei atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, in principal ca prescrisa si in subsidiar ca nefondata. Daca se va trece peste prima teza a apelului, a solicitat admiterea apelului si schimbarea in parte a sentinţei atacate in sensul diminuării sumei acordate cu titlu de lipsa de folosinţa in concordanta cu probele invocate. În motivare a susţinut că acţiunea reclamantei este prescrisă.

Pe fondul cauzei a învederat faptul ca oricum acţiunea reclamantei este nefondata, deoarece contravine normelor legale ce reglementează activitatea de despăgubire pe RCA in Romania. Astfel, fiind vorba despre un accident de circulaţie produs in cursul anului 2012, a învederat faptul ca despăgubirile pe RCA sunt reglementate de Ordinul CSA nr. 14/2011. după ale cărui prevederi se acorda si despăgubirile solicitate de persoanele păgubite dar in limitele caruia se acorda si aceste despăgubiri.

Având in vedere cele menționate, apelanta consideră, în primul rând că nu mai poate fi obligată la plata vreunei sume de bani in favoarea reclamantei pentru accidentul de circulaţie la care a făcut referire mai sus. Aceasta deoarece prin sentinţa civila nr. 579/21.01.2015, pronunţata de Judecătoria Craiova in dosarul nr. ......................, instanţa a hotarat, in baza raportului de expertiza tehnica administrat in cauza, faptul ca societatea apelantză datoreaza suma de 70522,76 lei cu titlu de despăgubiri, aceasta suma reprezentând Valoarea Maxima de Despăgubire ce poate fi acordata de subscrisa in calitate de asigurător de răspundere civila, deoarece in speţa este vorba despre o dauna totala.

Astfel, a solicitat să se observe că în cauza devin incidente următoarele prevederi legale din Ordinul invocat mai sus care nu permit acordarea de despăgubiri pentru acelaşi păgubit mai mari decât valoarea maxima de despăgubire:

În subsidiar, în cazul în care se va trece peste apărările invocate referitoare la prescripție şi atingerea Valorii Maxime de Despăgubire pe RCA, a învederat că instanța de fond a nesocotit din nou prevederile legale şi a obligat pârâta la o sumă incorectă vis-a-vis de aceste norme. Astfel a aratat în fata instanței de fond ca lipsa de folosința pe RCA este reglementata la art. 45 din Ordinul CSA nr. 14/2011.

Deci conform acestei prevederi legale despăgubirea se acorda numai pentru perioada ce ar fi necesara pentru repararea autoutilitarei in cauza. Astfel, a menționat că deşi a propus instanţei de fond ca si obiectiv al expertizei acest aspect, asa cum dovedeşte cererea depusa pentru termenul din data de 23.11.2016, totuşi instanţa de fond a respins cu totul nejustificat acest obiectiv. Mai mult prin felul în care a fost pronunțată sentinţa pe care o apelează se ajunge la o situaţie cu totul ilogica si nelegala, deoarece s-a acordat o lipsa de folosință în cuantum de 161555 lei cu dobânzi de la data de 16.03.2016, calculata pe o perioada de 12 luni.

Însă a solicitat să se observe că expertul a luat în calcul numai presupusele venituri ce se puteau realiza cu aceasta autoutilitara, fara insa a scadea si costurile generate de aceasta (combustibil, piese, consumabile, asigurări, rovignete, etc), TVA de pe facturi pentru a ajunge astfel la adevăratul profit - lipsa de folosinţa pe care o putea cauza pentru reclamanta lipsa acestei mașini timp de 1 an.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 si următoarele C. pr. civ., Normele aprobate prin Ordinul C.S.A.nr. 14/2011.

La data de 23.06.2017, reclamanta .............................. în temeiul art 205 si următoarele, raportat la art. 471, alin. 5 Cod de Procedura Civila, fata de apelul declarat in cauza de Societatea ............................... a formulat întâmpinare, solicitând ca prin decizia ce se va pronunța respingerea apelului ca nefondat, menținând ca legala si temeinica sentinţa civila nr. ................ pronunțată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. .......................

În motivare a susţinut că motivele de apel sunt nefondate si apreciază că urmează să fie respinse de către instanţa de control judiciar pentru considerentele ce le va expune în continuare. A menţionat că instanţa de fond a pronunţat o hotarare temeinica si legala si, observând dosarul dedus judecaţii, a apreciat in mod corect intregul material probator, analizandu-l in ansamblul sau. Astfel hotararea apelata este motivata, in considerentele ei regasindu-se toate aspectele avute in vedere de către instanţa de judecata pentru a se pronunţa în acest fel.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a susţinut că prin încheierea din data de 16.10.2016, in mod corect a fost respinsa aceasta excepţie de către instanţa de fond, retinându-se faptul că potrivit articolul 2540 C.civ. ,prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

În cauză, termenul general de prescripţie a fost întrerupt prin punerea în întârziere a pârâtei, care a avut loc înăuntrul termenului, potrivit notificării nr. 428 din data de 18.09.2015 depusă la dosar, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripţie. Aşadar, pârâta fiind pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată, dreptul la acţiune al reclamantei nu s-a prescris, acţiunea fiind introdusă la data de 16.03.2016. aşadar în interiorul termenului de 6 luni. A învederat că apelanta apreciază ca fiind prescris dreptul intimatei la acţiune, prin raportare la dispoziţiile art.2503 alin.l Noul Cod Civil, respectiv faptul ca, intrucat nu a avut prin acţiunea formulată în cadrul dosarului ..........................., un capat de cerere distinct privitor la lipsa de folosinţă, atunci termenul de prescripţie nu ar fi fost intrerupt.

Nu se poate retine opinia ........................... intrucat - asa cum a aratat si la fond - prin Notificarea de punere in intarziere formulata in temeiul dispoziţiilor art. 1521-1525 coroborate cu dispoziţiile art.2540 Noul Cod Civil, comunicata .......................... prin e-mail dar si inregistrata la registratura Sucursalei din Craiova a acesteia cu nr. 428 in data de 18.09.2015, a aratat în mod expres, la fila nr.2 „Prin prezenta Notificare de punere in intarziere s-a produs si intreruperea cursului prescripţiei, in condiţiile art. 2540 Noul Cod Civil.

Cu privire la criticile formulate de apelanta privitor la soluţionarea fondului cauzei, a menționat că, contravaloarea lipsei de folosinţa a autocamionului ......................... pentru perioada de 1 an zile ce a urmat accidentului este legal si moral sa fie suportata de către apelanta EURO INS întrucat tocmai datorita tocmai atitudinii sfidătoare, a modului de instrumentare a dosarului de dauna (au fost invocate orice motive pentru a nu se plaţi despăgubirea ce ni se cuvenea, inclusiv pe parcursul desfăşurării procesului in dosarul 16967/215/2014), intimata a suferit pierderi economice importante, autocamionul avariat si IMOBILIZAT nemaiputând sa fie reparat întrucât era in .................. asa cum s-a stabilit in mod definitiv in dosarul anterior menţionat.

A solcitat să se aibă în vedere faptul ca tocmai datorita atitudinii culpabile a apelantei, intimata NU a fost lipsita de folosinţa autocamionului doar pe perioada scurta de timp, ci o perioada foarte mare de timp, tocmai datorita faptului ca pârâta nu si-a achitat obligaţiile legale ce-i reveneau pentru a se putea finaliza dosarul de dauna prin plată.

Pentru repararea prejudiciului produs de lipsa de folosinţa a autocamionului avariat in data de 20.09.2012, intimata este indreptatita sa solicite plata contravalorii lipsei de folosinţa pentru perioada de timp pana la care apelanta-parata a pus in executare sentinţa nr. 579/21.01.2015 pronunţata de Judecătoria Craiova in dosar nr........................., respectiv septembrie 2012 - mai 2015, astfel ca, prin raportare la acest fapt, perioada pentru care se solicita plata lipsei de folosinţa in prezentul dosar 21.09.2012-20.09.2013 este una corecta, legala si rezonabila in raport cu intreaga situaţie juridică.

La momentul producerii accidentului subscrisa era detinatoarea licenţei pentru transportul rutier public de mărfuri in trafic internaţional nr. ........................ cu valabilitate 24.10.2007 - 23.10.2012, licenţa ce a fost reînnoita prin Licenţa nr. ....................... pentru transportul rutier internațional de mărfuri contracost in numele unui tert, cu valabilitate 24.10.2012 -23.10.2022.

În finalul motivelor de apel ........................... intelege sa invoce faptul ca sentinţa apelata ar fi nelegala si pentru ca expertul contabil ar fi luat in calcul „numai presupusele venituri” ce se puteau realiza cu autocamionul fara a scadea costurile generate de exploatarea acestuia precum si TVA  de pe facturi. A mai susţinut că o asemenea critica nu poate fi primita de către instanţa de apel datorita următoarelor argumente:expertul a procedat la calcularea sumei reprezentând contravaloare venituri realizate fara a lua in considerare TVA, expertul aratand ”Contravaloarea veniturilor realizate din exploatarea autocamionului DJ 07 YWY in perioada 21.09.2011-20.09.2012 este in suma de 161,555.05 lei. Din calculele efectuate de expert rezulta o suma totala de 180,081.75 lei, compusa din 161,555.05 Iei (valoare fara TVA ) si 18,526.70 lei ( valoare TVA), conform Anexa 1 ataşata la raport.

A mai arătat că sumele solicitate de intimată sunt pe deplin probate prin CMR-uI ce a insotit fiecare incarcatura transportata de autocamionul nostru, cuantificata prin factura fiscala si justificata incasarea contravaloarii serviciului prin extras de cont bancar sau chitanţa de încasare. A mai susţinut că apelanta .................... ignora cu desavarsire faptul ca anterior demarării prezentei acţiuni intimata a făcut doua demersuri in lunile septembrie-octombrie 2015 in speranţa ca se va soluţiona amiabil prezentul litigiu, cu atat mai mult cu cat art.45 alin. 1 din Anexa la Ordinul CSA nr. 14/29.11.2011 stipulează in mod expres faptul ca NU este obligatoriu ca despăgubirile reprezentând lipsa de folosinţa sa se stableasca prin hotarare judecătoreasca daca mijlocul de transport era folosit de subscrisa pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii si pentru care noi sa fi detinut licenţa de transport.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea apelului formulat în cauză ca nefondat, menţinând ca legala si temeinica sentinţa civila nr. ................. pronunțată în dosarul nr. ...................... de Judecătoria Craiova.

În temeiul art. 453 Noul Cod Procedura Civila, a solicitat obligarea apelantei-parate la plata cheltuielilor de judecata efectuate în apel.

Analizând apelul declarat în cauză tribunalul reține următoarele : referitor la prima critică din apel, privitor la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune , tribunalul reține că este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 2500 alin. (1) NCC, „dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.

În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie, potrivit art. 2523 NCC, prescripţia începe să curgă de la data când titularul a cunoscut sau trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune, spre deosebire de prevederile art. 7 din Decretul nr. 167/1958, care stabileau ca moment de început data naşterii dreptului la acţiune.

Conform art. 2540 cod civil , prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Potrivit art. 2541 cod civil , întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.  După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.

Corect a reținut prima instanță că dreptul material la acțiune nu este prescris deoarece  asiguratorul deși a fost notificat la data de 18.09.2015 nu a plătit asiguratului contravaloarea lipsei de folosință, notificare la care a dat un răspuns negativ, susținând  că nu datorează vreo sumă de bani cu acest titlu. Prin urmare de la data notificării curge un nou termen de prescripție, urmare a faptului că reclamata a formulat acțiunea la data de 16.03.2016, adică în interiorul terenului  de șase luni prevăzut de lege . Nu se poate reține ca punct de plecare data formulării acțiunii în dosarul ..................., care nu a avut ca obiect pretenții pentru lipsa de folosință,  iar pe de altă parte nu există o dispoziție legală care să interzică reclamantei formularea unei cereri pe cale separată, pentru a solicita despăgubiri de la asigurator pentru lipsa de folosință a vehiculului asigurat.

Referitor la cea de a doua critică, tribunalul reține că este neîntemeiată, deoarece persoana păgubită poate formula o cerere în  despăgubire pentru lipsa de folosinţă a bunului, atât în situaţia în care acesta a fost avariat, cât şi în situaţia în care a fost distrus, pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport, astfel cum rezultă din dispoziţiile art.45 alin.1 din Ordinul nr.14/29.11.2011.

Apelanta în calitate de asigurator nu a dorit în cadrul instrumentării dosarului de daună să achite nici pe parcursul procesului care a făcut obiectul  dosarului 16967/215/2014 despăgubirile pentru avarierea vehiculului, iar în speță se solicită despăgubiri pentru lipsa de folosință a autocamionului cu nr. de înmatriculare ......................... pentru o perioadă de 1 an de zile care a urmat după producerea accidentului , deoarece vehiculul a fost avariat  grav , încadrându-se în dauna totală, și prin urmare de la data producerii evenimentului 20.09.2012 nu a mai fost folosit pentru transport rutier mărfuri, ceea ce a dus la un  prejudiciu cert, semnificativ în patrimoniul societății asigurate , și prin urmare este normal ca acest prejudiciu să fie suportat de societatea de asigurare .

Tribunalul are în vedere , privitor la cuantumul despăgubirilor, dispozițiile art. 23 al. 2 din Anexa la Ordinul CSA nr. 14/2011 , pentru anul 2012 , conform cărora limita despăgubirilor pentru pagubele materiale se stabilește la nivelul de 1.000.000 Euro echivalent lei, și prin urmare critica din apel va fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece despăgubirea acordată asiguratului în baza contractului de asigurare nu depășește această sumă.

Mai mult decât atât , așa cum reține și prima instanță , conform calculului efectuat de expert suma achitată de asigurator în baza sentinței civile cu nr. ................. pentru avarierea vehiculului, la care se adaugă despăgubiri pentru lipsa de folosință , nu depășește limita maximă de despăgubire prevăzută de ordinul indicat mai sus.

Contrar celor susținute prin ultima critică din apel, tribunalul apreciază că solicitarea apelantei de a limita despăgubirea pentru lipsa de folosință, doar pe perioada necesară reparației autoutilitarei , nu este întemeiată, deoarece vehiculul s-a încadrat datorită avarierii, în daună totală, și prin urmare o astfel de reparație nu se putea efectua . Mai mult decât atât reclamanta  a fost lipsită de folosința bunului pe o perioadă mai mare de timp, urmare a faptului că asiguratorul nu și-a îndeplinit obligațiile legale care îi reveneau pentru finalizarea dosarului de daună prin plata despăgubirilor, și prin urmare apelanta își invocă propria culpă.

Conform art. 45 al. 1 din Anexa la Ordinul CSA nr. 14/2011 , partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină  prin luarea  în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri și persoane , practicate de păgubit la data producerii pagubei, și prin urmare cuantumul despăgubirilor este corect, așa cum a reținut și instanța de fond , fiind calculat prin raportare la activitatea desfășurată și veniturile realizate de reclamantă prin exploatarea autocamionului .......................... , în cele 12 luni anterioare producerii accidentului , conform facturilor fiscale de la dosar, CMR-uri aferente acestor facturi.

La momentul producerii accidentului reclamanta deținea o licență de transport rutier public de mărfuri în trafic internațional cu nr. .................. cu valabilitate 14.10.2007-23.10.2012, care a fost reînnoită prin licența cu nr. 0157477 pentru transport rutier internațional de mărfuri contracost în numele unui terț, cu valabilitate 24.10.2012- 23.10.2022, iar autotractorul avariat era beneficiarul licenței cu nr. 0534411 cu valabilitate până în 23.10.2012 , iar potrivit dovezii de verificare tehnică cu nr. 0291763/08.05.2012 auto corespundea din punct de vedere tehnic, motiv pentru care tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat, deoarece starea de fapt este corect reținută de prima instanță, la care s-au aplicat normele de drept incidente în speță.

În baza art. 453 Cpc va obliga apelanta la plata sumei de 1500 lei către intimata SC Frapant Com SRL , cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta ......................., împotriva sentinței civile nr. ...................pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimata ...................... şi intervenientul .................................

Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei către intimata .......................... , cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

 Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Cererea se depune la Tribunalul Dolj.

Pronunţată în şedinţa publică , azi  14 Decembrie 2017.

Domenii speta

Spete similare