Regulile în materie de executare sunt aceleaşi indiferent de calitatea părţilor, profesionist sau neprofesionist, competenţa materială a secţiei specializate fiind raportată exclusiv la criteriul obiectiv, determinat de obiectul sau natura litigiilor

Examinând actele şi lucrările dosarului, în aplicarea art. 135 coroborat cu art. 136 alineat (1) Cod procedură civilă, Curtea constată că în cauză competenţa de soluţionare a cererii de apel aparţine Secţiei I civilă a Tribunalului Iaşi, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Prin cererea cu care a învestită Judecătoria Iaşi, contestatorii X și Y au chemat în judecată intimata „Z” RO SA, solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc „A”.

Curtea de apel notează că - în contextul abrogării Codicelui de comerţ din 1887 prin articolul 230 alineat (1) litera c) din Legea nr. 71/2011 - calitatea de profesionist a uneia dintre părţi nu mai reprezintă un criteriu legal de atribuire a competenţei instanţelor judecătoreşti.

Distincţia între competenţa în soluţionarea litigiilor cu profesionişti ce desfăşoară activitate economică (foşti comercianţi) şi aceea în soluţionarea litigiilor cu alţi profesionişti nu are vreo bază legală în dreptul civil substanţial, întrucât acesta nu distinge între „profesioniştii-comercianţi" şi „profesioniştii-necomercianţi".

Competenţa tribunalelor/secţiilor specializate presupune - prin ipoteză - existenţa unor materii specializate (societăţi, insolvenţă, concurenţă neloială etc.), iar nu simpla calitate a părţilor.

Aşadar, toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfăşoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, liber-profesionişti ori societăţi profesioniste), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale.

În consecinţă, potrivit dispoziţiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiei.

Curtea observă că, în acelaşi sens, sunt statuările cu caracter obligatoriu (în sensul art. 517 alineat 4 Cod procedură civilă) ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, din Decizia nr. 18/17.10.2016, privind recursul în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. 1 si 228 alin. 2 din Legea nr 71/2011 cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale a secţiilor specializate, cum este Secţia a II-a civilă a Tribunalului Iași, se ține seama de criteriile referitoare la obiectul sau natura litigiului, de genul celor avute în vedere de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

Anterior intrării în vigoare a noului cod civil, problema a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, Decizia XV din 05.02.2007 cu privire la stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la executare având ca obiect hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigii comerciale.

Cu toate ca soluţia pronunţată în menţionatul RIL a continuat să fie aplicată și după intrarea în vigoare a noului Cod civil, actuala competență materială procesuală a secţiilor specializate a fost recent stabilită prin Decizia RIL 18/2017.

Din considerentele Deciziei RIL se desprinde intenţia de raportare a competenței materiale a secţiei specializate exclusiv la criteriul obiectiv, determinat de obiectul sau natura litigiilor, cu excluderea celui subiectiv.

Cum contestaţia la executare propriu-zisă nu poate fi asimilată listei, fie ea și exemplificativă, din art. 226 alin 1 din Legea nr. 71/2011, simpla implicare a unui profesionist în procedura execuțională nu este un element care sa atragă competenţa materială a secţiei specializate.

O altă interpretare ar duce la stabilirea competentei exclusiv prin raportare la calitatea de profesionist a uneia din părţi, pentru că regulile în materie de executare sunt aceleaşi indiferent de calitatea părților, profesionist sau neprofesionist.

Faţă de considerentele expuse şi în aplicarea art. 135 şi 136 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea stabilește în favoarea Tribunalului Iaşi, Secţia I civilă, competenţa de soluţionare a litigiului.

Domenii speta

Spete similare