Dreptul de reprezentare al administratorului special. Interpretarea dispoziţiilor art. 3 pct. 26 și art. 18 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa Comercială nr. 1846/20.11.2013, pronunţată în dosarul nr. X/99/2009, instanţa de judecată a confirmat Planul de reorganizare al debitorului întocmit de administratorul judiciar şi aprobat favorabil de Adunarea Creditorilor din data de 21.10.2013.

Având în vedere situaţia financiară a debitoarei, precum şi nerespectarea programului de plăţi propus prin Planul de reorganizare administratorul judiciar a procedat la Convocarea Adunării Creditorilor pentru data de 16.03.2015, având pe ordinea de zi aprobarea propunerii Comitetul creditorilor privind deschiderea procedurii generale a falimentului împotriva debitorului.

Din procesul-verbal încheiat la Adunarea Creditorilor din data de 16.03.2015 rezultă că au transmis votul prin corespondenţă 4 creditori.

Curtea reține că administratorul judiciar în mod corect a constatat că Adunarea Creditorilor este legal întrunită, fiind îndeplinite cerinţele art. 15 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv au fost prezenţi creditori reprezentând 73,42% din Totalul creanţelor înscrise în Tabelul definitiv reunit modificat, în consecinţă creanţele lor însumate depăşesc 30% din valoarea totală a creanţelor împotriva debitorului.

În ceea ce priveşte voturile exprimate în această adunare, Curtea reține următoarele: doi creditori au fost de acord cu propunerea Comitetului Creditorilor privind deschiderea procedurii generale a falimentului împotriva debitorului, iar alţi doi creditori nu au fost de acord.

În mod greșit, atât administratorul judiciar, cât și judecătorul sindic au reținut că voturile exprimate de creditorii aflați în insolvență, nu sunt valabile pentru că mandatele de vot transmise au fost semnate doar de către administratorii speciali, fără acordul şi semnătura administratorilor judiciari.

Potrivit art. art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006, „administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să efectueze în numele și pe contul acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea și să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”. Iar potrivit art. 18 din Legea nr. 85/2006: ,,După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îl conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor”.

Curtea reține din aceste dispoziții legale că administratorul special este considerat de legiuitor drept un participant la procedura insolvenței de sine stătător, nu un simplu reprezentant al asociaților, chiar dacă este numit de aceștia sau dacă, după ridicarea dreptului de administrare, mandatul său se reduce la reprezentarea intereselor lor, acest mandat având un conținut legal și nu doar convențional, incluzând atribuțiile enumerate la art. 18 din lege.

În aceste condiții, atât timp cât creditoarei SC „X” SRL, debitoare în procedura insolvenței, nu i s-a ridicat dreptul de administrare, administratorul special al acesteia avea dreptul legal să efectueze în numele și pe contul ei, actele de administrare necesare în perioadele de procedură.

Pornind de la definiția actelor de administrare care sunt acele acte juridice civile prin care se realizează o normală punere în valoare a unui bun ori a unui patrimoniu, Curtea reține că, în condițiile în care SC „X” SRL este creditor al debitorului, exprimarea votului în cadrul adunării creditorilor reprezintă un act de administrare care putea fi exercitat în mod valabil de către administratorul special fără a fi necesar acordul și semnătura administratorului judiciar.

În consecință, administratorul judiciar a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente când a reținut că votul exprimat de către SC S, prin administrator special, în adunarea creditorilor nu este valabil pentru că nu a fost semnată de către administratorul judiciar.

În condițiile în care votul exprimat de către creditori prin administratori speciali era valabil exprimat Curtea reține că hotărârea luata de către Adunarea Creditorilor din data de 16.03.2015 nu respecta prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 potrivit căreia ,, deciziile adunării creditorilor se va adopta cu votul favorabil al titularilor majorității prin valoare a creanțelor.”

Atâta timp cat pentru luarea deciziei era necesar votul majorității prin valoare a creanțelor prezente iar în cauza creanțele creditorilor S SRL şi V SA reprezintă majoritatea creanțelor prezente, Curtea reține că Hotărârea adunării creditorilor din data de 16.03.2015 a fost luata cu încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 85/2006.

Susținerea lichidatorului judiciar potrivit căreia administratorul special al creditoarei nu putea sa exprime un vot valabil în cadrul adunării generale a creditorilor deoarece era în conflict de interese ca urmare a faptului că deține 12,5% din capitalul social al debitorului și întregul capital social al S.C. S SRL, nu poate fi analizata în acest cadrul procesual atât timp cat neluarea în considerare a votului exprimat de S.C. S SRL nu a avut la baza acest argument.

Instanța de judecată are obligația, potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ., să se pronunțe doar cu privire la obiectul cererii deduse judecății care, în situația de față, îl reprezintă contestația formulată de SC „X” SRL împotriva hotărârii adunării creditorilor în care nu s-a dat eficienta votului exprimat pentru că era exprimat de administratorul special și nu pentru existenta unui conflict de interese.

Pentru aceste motive, Curtea, reținând că, în soluționarea cauzei, judecătorul sindic a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 3 pct. 26, art. 18 și art. 15 din Legea nr. 85/2006, caz de modificare a hotărârii prevăzut de art. 309 pct. 9 C.proc.civ., admite recursul și, în baza art. 312 C.proc.civ., modifică în tot sentința atacată, în sensul că admite contestaţia formulată de creditoarea SC „X” SRL, prin administrator special,, împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei.

Domenii speta

Spete similare