Tentativă omor

Sentinţă penală 106 din 01.03.2018


Prin sentinţa penală nr. 106 din 1 martie 2018 Tribunalul Arad, în temeiul art. 386 Cod procedură penală respinge cererea formulată de partea vătămată … privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în stare de provocare,  prevăzută de art. 32 rap. la art.188 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal  în tentativă la infracţiunea de omor prin înlăturarea stării de provocare, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 alin. 1, 2 Cod penal.

În temeiul art. 386 rap. la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală admite cererea privind schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor în stare de provocare,  prev. de art. 32 rap. la art.188 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal  în infracţiunea de vătămare corporală în stare de provocare, prev. de art. 194 alin. 1 lit. c şi e Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal.

În baza art. 194 alin.1 lit. c şi e Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul  … la pedeapsa de 3 (trei)  ani  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală în stare de provocare.

În baza art.67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi n Cod penal  respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi cu membrii familiei acesteia pe o durată de 1 an, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b, n Cod penal.

În baza art. 91 şi 92 Cod penal dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art. 93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune …, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă;

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Arad sau din cadrul unei alte instituţii stabilite de Serviciul de Probaţiune Arad pe o perioadă de 60 zile.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 72 alin.1 Cod penal scade din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive precum şi cea a arestului la domiciliu din data de 16.07.2017 până la  data de 25.02.2018.

Constată că din data de 26.02.2018 inculpatul se află sub control judiciar, conform încheierii penale nr. …/19.02.2018 şi nr. …/19.02.2018 a Tribunalului Arad definitivă prin încheierea penală nr…./CO/26.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara; măsură care încetează de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 241 alin. 1 lit. c Cod proced.penală.

În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 20 Cod procedură penală şi art. 1357, art. 1358 Cod civil admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă D şi în consecinţă obligă inculpatul să plătească suma de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

Constată că inculpatul … a achitat integral cheltuielile de spitalizare în sumă de 6662,39 lei, conform chitanţei seria …; cheltuieli solicitate de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean ….

În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal confiscă de la inculpat în vederea distrugerii cuţitul ridicat din locuinţa sa şi aflat la IPJ-Serviciul de investigaţii Criminale, conform procesului verbal aflat la f…./dosar u.p.

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2008 modificată dispune prelevarea de la inculpatul … a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr…./P/2017 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad la data de….2017 şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la….2017, a fost trimis în judecată inculpatul … , pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, în condițiile dispoziţiilor art.75 lit.a Cod penal.

În cauză a fost acvirat dosarul nr…./P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a luat declaraţie inculpatului şi persoanei vătămate …, s-a administrat proba testimonială cu martorii propuşi prin rechizitoriu, precum şi cu martorii propuşi în apărare de persoana vătămată, s-au administrat probe cu înscrisuri.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă următoarea stare de fapt:

În dimineaţa zilei de 16.07.2017, în jurul orelor 06.00–06.30, după ce în cursul nopţii, în calitate de naş la un botez sărbătorit în localul „T ” din … a consumat băuturi alcoolice, inculpatul .., împreună martorul … au intrat în localul de jocuri din „….

Aici s-au întâlnit cu persoana vătămată … şi acesta a ajuns în stare de ebrietate şi ambii jucau la aparatele de pe mesele localului.

Inculpatul … menţionează şi indică că la data de 16.07.2017, se afla în incinta sălii de jocuri … la aparatele slot machines, împreună cu persoana vătămată, care se afla la aparatul din dreapta sa cât şi martorul … care se afla şi el la următorul aparat, tot în dreapta persoanei vătămate, toţi 3 consumând băuturi alcoolice.

Între inculpat şi persoana vătămată a avut loc un schimb de replici care a degenerat iniţial într-un conflict verbal, pe fondul neînţelegerilor arătate mai sus. La un moment dat, persoana vătămată l-a lovit pe inculpat în zona abdominală, iar acesta  ridicându-se de pe scaun  i-a aplicat două  lovituri cu pumnii în zona feţei, fapt ce a cauzat dezechilibrarea şi căderea persoanei vătămate cu tot cu scaun pe podea, moment în care între ei a intervenit martorul ….

După căderea persoanei vătămate, inculpatul deși era ţinut de martorul … i-a mai aplicat persoanei vătămate o lovitură de picior la nivelul corpului.

Persoana vătămată recunoaşte că între el şi inculpat a avut loc un schimb de replici care au degenerat într-un conflict verbal pe fondul unor neînţelegeri mai vechi, dar că inculpatul i-a cerut “să facă un interval în parcare” (bătaie). Persoana vătămată a refuzat, motiv pentru care inculpatul s-a ridicat de pe scaun şi i-a aplicat două lovituri cu pumnii în zona feţei fapt ce i-au cauzat dezechilibrul şi căderea cu tot cu scaun pe podea. A intervenit martorul …, dar totuşi i-a mai fost aplicată o lovitură de picior la nivelul corpului. De asemenea, recunoaşte că în timp ce inculpatul era condus forţat de martorul … către ieşirea din sala de jocuri, el i-a aplicat inculpatului o lovitură de pumnul la nivelul capului din lateral.

După ce inculpatul .. a fost scos din sala de jocuri de către martorul .., persoana vătămată a început să se agite, să urle în gura mare că doreşte “să facă un interval”, cu atât mai mult cu cât afirmativ, inculpatul i-ar fi spus “hai afară dacă eşti bărbat”. A mers în parcare după inculpat şi martor, iar în parcare, în faţa uşii de acces în sala de jocuri, profitând că inculpatul era ţinut de martorul .., … i-a aplicat acestuia o lovitură de pumn în cap, fapt ce a determinat căderea sa la podea.

Ulterior, în timp ce inculpatul era căzut, martorul … s-a întors de data aceasta cu faţa înspre persoana vătămată încercând să îl domolească, ţinându-l strâns cu braţele.

Între timp inculpatul a reuşit să se ridice, dar persoana vătămată s-a smucit din braţele martorului .. şi a încercat să îl lovească din nou, dar de data aceasta cu piciorul drept. S-a acceptat de ambele părţi că în acel moment inculpatul i-a aplicat lovitura cu cuţitul în zona abdominală.

Persoana vătămată a încercat să scape fugind după zidul de delimitare al parcării urmărit fiind de inculpat, dar care nu l-a mai ajuns, însă a simţit o durere în zona abdomenului, împrejurare relatată martorei …, angajată a sălii de jocuri.

Au fost anunţate organele de poliţie locale şi serviciul de salvare, iar persoana vătămată fiind internată la Spitalul Clinic Judeţean …, în stare gravă şi a fost operat. 

Primele persoane ajunse la faţa locului, au fost agenţii de la Poliţia …, care au luat primele măsuri la faţa locului, dar obiectul corp delict a fost  ridicat de la locuinţa inculpatului, acesta predându-l organelor judiciare după constituirea echipe de cercetare.

Fiind analizat briceagul, acesta are o lungime totală de 20 cm, lama de 8 cm lungime şi 2 cm lăţime, planşa fotografică de la filele 23-25 dosar, relevă faptul că nu întruneşte condiţiile cerute pentru a fi considerat „armă albă” în sensul legii. De altfel, dispoziţiile privind definirea noţiunii de „armă albă” o găsim în Legea nr. 295/2004 modificată prin legea nr. 25/2007 (f.137 dosar).

În urma examinării în stare de internare a persoanei vătămate, prin Raportul de constatare nr…../16.07.2017 a Serviciului Judeţean de Medicină Legală …s-a concluzionat că aceasta a suferit leziuni puternice, dar cea mai importantă o reprezintă “Plagă înjunghiată abdominală cu perforaţie dublă de jejun şi perforaţie de epiploon. Agresiunea umană prin înjunghiere cu armă alba  (cuţit). Hemoperitoneu. Peritonită generalizată fecaloidă. Anemie acută posthemoragică. Leziunile descrise necesită pentru vindecare un număr de 55-60  zile îngrijiri medicale, dacă nu intervin complicaţii. Conform criteriologiei medico – legale, viaţa persoanei a fost pusă în primejdie” (f.26 dosar ).

Prin ordonanţa din data de 16.07.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul … cu privire la această faptă pentru infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 16.07.2017 s-a pus în mişcare  acţiunea penală împotriva inculpatului V pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal rap.la art. 188 alin.1 şi 2 Cod penal, în condiţiile dispoziţiilor art.75 lit. a Cod penal, reţinându-se aceeaşi stare de fapt, cu precizarea că persoana vătămată prin comportamentul său a provocat inculpatul.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces – verbal sesizare din oficiu, ordonanţă începere urmărire penală, ordonanţă delegare a organelor de cercetare penală, ordonanţă de dispunere a efectuării cercetării la faţa locului, proces – verbal cercetare la faţa locului, planşa foto, ordonanţă constatare medico legală, concluziile preliminare ale medicului legist, recunoaşterea săvârşirii faptei de către suspect cu ocazia audierii, recunoaşterea săvârşirii faptei de către inculpat cu ocazia audierii, examinarea corpului delict folosit de către inculpat la comiterea faptei, declaraţie persoană vătămată…, declaraţia martor .., declaraţie martor …, declaraţie martor …., declaraţie martor …., declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie martor …, declaraţie suspect .., declaraţie inculpat .., proces verbal de reconstituire, planşa foto reconstituire.

Măsuri  preventive

Prin ordonanţa din data de 16.07.2017, în temeiul prevederilor art. 202, art. 203, alin. (1) şi (4) şi art. 209, alin. (1), (3), (10) şi (11) din Cod  procedură  penală şi art. 108 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal s-a dispus reţinerea inculpatului … pe o durată de 24 ore, începând de la data de 16.07.2017, ora 19.30, până la data de 17.07.2017, ora 19.30.

În temeiul art.224 Cod  procedură penală, art.223 alin. (2) din Cod  procedură penală rap. la art. 202 alin. (1) şi (3) din Cod  procedură penală, s-a solicitat arestarea preventivă.

Prin încheierea nr.56/up/17.07.2017 în dosarul nr…./108/2017 al Tribunalului Arad – judecătorul de drepturi şi libertăţi la solicitarea procurorului, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.07.2017 şi până la data de 15.08.2017 a inculpatului …, acesta fiind depus în Arestul IPJ ….

Prin încheierea nr.61/up/10.08.2017 în dosarul nr…./108/2017 al Tribunalului Arad – judecătorul de drepturi şi libertăţi la solicitarea procurorului, a dispus prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.08.2017 şi până la data de 14.09.2017 a inculpatului …, acesta fiind depus în Arestul IPJ ….

În baza art. 234 Cod procedură penală, art. 223 al.2 lit.c Cod procedură penală rap. la art. 202 alin.1 şi 3 Cod procedură penală s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.09.2017 şi până la 14.10.2017 inclusiv, a inculpatului .., iar Tribunalul Arad prin încheierea penală nr. …/2017/11.09.2017 în dosarul nr…./108/2017 al Tribunalului Arad – judecătorul de drepturi şi libertăţi la solicitarea procurorului, a dispus admiterea şi prelungirea arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile.

Inculpatul a contestat măsura luată de către Tribunalul Arad, iar Curtea de Apel Timişoara prin încheierea penală nr. … din 15.09.2017 a admis contestaţia formulată şi a înlocuit măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpat cu măsura arestului la domiciliu pe o perioadă de 30 zile, începând cu 15.09.2017 până la data de 14.10.2017 inclusiv.

Prin încheierea nr.118 din 11 octombrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad, în baza art. 348 rap. la art.207 alin. 6 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă inculpatul … şi s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu faţă de acesta pe o durată de 30 zile, începând cu data de 11.10.2017 până în data de 09.11.2017, inclusiv. Încheierea a rămas definitivă la data de 26.10.2017, prin necontestare.

Prin încheierea nr.197 din 06 noiembrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad, în baza art. 348 rap. la art.207 alin. 6 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu luată faţă inculpatul … şi s-a dispus menţinerea măsurii arestului la domiciliu faţă de acesta pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06.11.2017 până în data de 05.12.2017, inclusiv. Încheierea a rămas definitivă la data de 20.11.2017, prin necontestare.

Prin încheierea nr.213 din 27 noiembrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Arad, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul …, pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 27.11.2017 până la data de 25.01.2018 inclusiv. Încheierea a fost modificată şi a rămas definitivă prin încheierea penală nr.129/CO/CP din 04.12.2017 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi s-a menţinut măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul … pe o durată de 30 de zile, începând cu 05.12.2017 până la data de 03.01.2018.

Prin încheierea nr. 547 din 21.12.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar faţă de inculpatul …, pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de azi 21.12.2017 până la data de 18.02.2018 inclusiv. Încheierea a fost modificată şi a rămas definitivă prin decizia penală nr. 265/CO din 27.12.2017 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a admis contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi s-a menţinut măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul … pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 27.12.2017 până la 24.02.2018.

Prin încheierea nr.85 din 19.02.2018 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr…. /108/2017/a8, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, faţă de inculpatul …, pe o durată de 60 zile, începând cu data de 19.02.2018 până în data de 19.04.2018, inclusiv. Încheierea a rămas definitivă prin decizia penală nr.38/CO din 26.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-au respins contestaţiile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva încheierilor penale nr.84 din 19.02.2018 pronunţată în dosarul nr. …/108/2017/a7 şi nr. 85 din 19.02.2018 pronunţată în dosarul nr. …108/2017/a8.

Procedura de cameră preliminară

Prin încheierea camerei de consiliu nr.212 din data de 27 noiembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a respins contestaţia formulată de partea vătămată … şi a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. …/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, dispunându-se începerea judecăţii cauzei.

Încheierea a rămas definitivă prin decizia penală nr.136/CO/CP din 19.12.2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de persoana vătămată …, împotriva încheierii nr.212 din data de 27 noiembrie 2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad.

Poziţia procesuală a inculpatului

În faza de urmărire penală inculpatul …, a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa, precizând că la săvârşirea faptei a concurat şi atitudinea persoanei vătămate care iniţial l-a lovit.

În cursul judecăţii, la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2018, ulterior citirii actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa a întrebat inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-i-se la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. În urma răspunsului afirmativ al inculpatului s-a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală. Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare solicitând a fi judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care şi le-a însuşit.

Instanţa a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei în condiţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală respectiv potrivit procedurii simplificate procedând în conformitate cu dispoziţiile art.374 alin.5-10 Cod procedură penală.

Instanţa a apreciat necesară efectuarea cercetării judecătoreşti deoarece în speţă, la primul termen de judecată stabilit la data de 9 ianuarie 2018, partea vătămată … prin avocat a formulat cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului respectiv din tentativă la infracţiunea de omor în stare de provocare, prevăzută de art. 32 Cod penal, art.188 alin.1 şi 2 Cod penal, în condiţiile art.75 alin.1 lit.a Cod penal, în tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 32 Cod penal, art. 188 alin.1 şi 2 Cod penal, fără reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art.75 lit.a Cod penal; cererea privind depunerea la dosarul cauzei a înregistrărilor de pe camerele video de supraveghere din data de 16.07.2017 pentru a fi vizionate în faza judecăţii precum şi cererea privind administrarea probatoriului testimonial.

În şedinţa publică din 17.01.2018 s-a procedat la vizionarea înregistrărilor video şi s-a încuviinţat probatoriul testimonial solicitat de procuror în acuzare iar ulterior a fost administrat şi probatoriul testimonial solicitat de partea vătămată.

Potrivit înregistrărilor video din data de 16.07.2017, a înregistrărilor video cu ocazia reconstituirii faptei şi respectiv probatoriului testimonial, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

La data de 16.07.2017 în jurul orelor 6,00-6,30 inculpatul … împreună cu martorul …, după ce s-au întors de la un botez petrecut în localul „T” din oraşul .. şi unde au consumat băuturi alcoolice, au pătruns în incinta … respectiv în sala de jocuri electronice ….

După ce s-au aşezat la aparate, în jurul orelor 7,00 li s-a alăturat şi partea vătămată … care după ce i-a salutat bărbăteşte s-a aşezat între cei doi la un aparat de joc; toţi au consumat băuturi alcoolice.

Cei trei au purtat discuţii amicale, au glumit dar după un timp, între partea vătămată şi inculpat s-au purtat discuţii contradictorii, partea vătămată reproşându-i inculpatului comportamente anterioare (…) .

În acest context, tulburat de cuvintele părţii vătămate inculpatul s-a ridicat de pe scaun şi i-a aplicat două lovituri  cu mâna dreaptă şi stângă părţii vătămate aşa încât aceasta a căzut cu tot cu scaun la podea.

Apoi  martorul … l-a ţinut pe inculpat pentru a nu degenera conflictul şi l-a îndepărtat din zona aparatelor de tip slot machine încercând să îl scoată afară din incinta … iar pe partea vătămată a ţinut-o bodyguardul …

În timp ce inculpatul era ţinut de martorul … şi condus spre ieşire, partea vătămată l-a ajuns din urmă şi i-a aplicat un pumn în zona tâmplei stângi; după care inculpatul fiind ţinut în continuare  de martorul … şi-a continuat deplasarea spre ieşirea din …. În acest timp partea vătămată l-a sunat pe un prieten respectiv pe numitul … pentru a-l chema să îl „omoare” pe inculpat. Prietenul său nu a răspuns la telefon iar  partea vătămată  a avut un comportament nefiresc exuberant, prezentând o „manifestare nefireasă ţopăind şi solicitând telefonic unui prieten să vină să îl omoare pe ...”(martor ..)

Martorul … l-a scos afară din local pe inculpat respectiv în parcarea … intenționând să cheme un taxi pentru a-l trimite acasă. „Inculpatul părea liniştit şi nu dădea impresia că doreşte să se întoarcă în local.”, așa cum relatează martorii ….

Bodygardul … a încercat să-l reţină în local pe … - partea vătămată dar acesta a ieşit din incintă, l-a ajuns din urmă pe inculpat exact lângă ușa de acces din parcare și profitând de faptul că inculpatul era cu spatele, i-a aplicat din nou o lovitură cu pumnul în zona capului, fapt ce a determinat căderea inculpatului la pământ. Martorul … a intervenit între ei şi a încercat să oprească o altă lovitură cu piciorul pe care partea vătămată intenționa să i-o aplice inculpatului, de data aceasta ţinând-o cu mâinile pe partea vătămată care însă s-a „smucit din braţele martorului ..”(f.41/dos fond-declaraţia părţii vătămate) a continuat să profereze din nou cuvinte injurioase la adresa soţiei sale şi a copilului său şi îi solicita inculpatului să facă un interval, adică să se ia la bătaie.

Înfuriat, agitat şi tulburat de comportamentul părţii vătămate, inculpatul după ce s-a ridicat a scos briceagul pe care l-a avut asupra sa a făcut cu el o mişcare semicirculară ocazie cu care a penetrat abdomenul părţii vătămate.

Apoi, partea vătămată a alergat după un zid în sens circular şi revenind în faţa uşii de acces unde avusese loc altercaţia a fost atenţionat de martora … că sângerează, după care a intrat în incinta .., închizându-se  uşa, aşa încât inculpatul să nu aibă acces.

Partea vătămată însăşi a afirmat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii că nu a simţit lovitura de cuţit respectiv nu şi-a dat seama că a fost înţepat şi că doar ulterior fiind atenţionat de martora … a observat că sângerează şi când s-a atins cu mâna  şi-a făcut compresă din cămaşă”.nu mi-am dat seama că am fost tăiat decât ulterior când am simţit ceva cald”.

În incinta … i s-au aplicat comprese din şerveţele iar la faţa locului au ajuns organele de poliţie şi cadre medicale, acestea din urmă transportând-o pe partea vătămată la spital. De remarcat este şi faptul că nu a fost necesară folosirea echipamentului special adică targa pentru că partea vătămată s-a deplasat pe picioare, neavând nevoie de ajutor.

Din cuprinsul scrisorii medicale întocmite de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă …, instanţa reţine diagnosticul “Plagă abdominală penetrantă  cu perforaţie dublă de jejun şi ruptură de epiploon. Agresiunea umană prin înjunghiere cu armă albă (cuţit). Hemoperitoneu. Peritonită generalizată fecaloidă. Anemie acută posthemoragică. Maladie aderenţială.”

De remarcat sunt şi examenele de laborator-cu valori normale; radiologia-examene paraclinice potrivit cărora abdomenul era fără pneumoperitoneu, fără nivele hidroaerice; fără traiecte certe de fractură vizibile pe radiografiile digitale efectuate la nivelul grilajului costal. S-a mai precizat dimensiunea plăgii jejunale penetrante şi anume de 2,5 cm. Dacă mai adăugăm şi cele precizate de partea vătămată „nu am simţit momentul în care am fost lovit cu cuţitul de către V” nu putem reţine decât o singură concluzie- lovitură/înțepătură superficială, de intensitate redusă, cel mult medie.

Fapta inculpatului a fost încadrată de organele de urmărire penală în tentativă de omor cu reţinerea stării de provocare,conform art.32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, deoarece din cuprinsul actelor medicale s-a reţinut că „viaţa victimei a fost pusă în primejdie”

Potrivit art.188 Cod penal, infracţiunea de omor constă în : (1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Starea de provocare

Art.75 lit.a Cod penal: „(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:

a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă”

Cu privire la cerea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată prin înlăturarea circumstanţei atenuante a stării de provocare, instanţa apreciază următoarele:

Cererea este neîntemeiată.

Conform stării de fapt sus descrise, rezultă fără putinţă de tăgadă că partea vătămată a avut o conduită provocatoare prin aceea că, în primul rând, fiind în incinta … a formulat injurii atât la adresa soţiei inculpatului cât şi la adresa copilului lor, ceea ce l-a determinat pe inculpat să reacţioneze, iar în al doilea rând prin aceea că, ieşind după inculpat în parcarea … (când inculpatul  „era deja liniştit” şi împreună cu martorul … se îndreptau spre un taxi)  a fost primul care i-a aplicat o lovitură cu pumnul şi fiind căzut la pământ  a dorit să-i mai aplice şi alta cu piciorul, iar apoi, smucindu-se din braţele martorului … îi solicita inculpatului să facă un interval cu el în parcare, este evident că prin conduita sa l-a stârnit, l-a aţâţat, i-a provocat o puternică tulburare şi care l-a condus la comiterea faptei penale.

Astfel, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de persoana vătămată …, prin avocat, constând în eliminarea circumstanţei atenuate a provocării, prevăzută de art.75 lit.a Cod penal.

La termenul de judecată din data de 19.02.2018, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la inculpat, din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, în condițiile dispoziţiilor art.75 lit.a Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin.1 lit.c Cod penal, în condițiile dispoziţiilor art.75 lit.a Cod penal.

Ulterior, la termenul de judecată din 01.03.2018, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, în condițiile dispoziţiilor art.75 lit.a Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin.1 lit.c şi e Cod penal, în condițiile dispoziţiilor art.75 lit.a Cod penal, cererea fiind pusă în discuţia părţilor, conform art.386 Cod procedură penală, la acelaşi termen de judecată.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei penale săvârşite respectiv la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de instanţă şi de apărătorul inculpatului, din tentativă de omor în stare de provocare (art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal) în infracţiunea de vătămare corporală prin reţinerea unui prejudiciu estetic grav şi permanent şi respectiv punerea în primejdie a vieţii, săvârşită în stare de provocare, prevăzută de art.194 alin.1 lit. c şi e Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor  art.75 lit.a Cod penal, instanţa apreciind-o întemeiată urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 194 din Codul Penal, infracțiunea de vătămare corporală constă în :

(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,

se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Art. 193 alin. 1, 2 Cod penal reglementează infracţiunea de „Lovirea sau alte violenţe, astfel:

(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Astfel cum s-a stabilit până în prezent în doctrină, problema stabilirii formei de vinovăție este esențială pentru a delimita omorul de alte infracțiuni contra vieții unei persoane.  Intenția ca element al laturii subiective se deduce din latura obiectivă, deoarece se prezumă că acţiunea este conformă voinţei intrinseci ce a generat-o.

Latura subiectivă, presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei directe sau indirecte. În cazul infracțiunii de omor, făptuitorul acționează cu intenția de a suprima viața unei persoane, intenție dedusă din mai multe aspecte cum ar fi: relațiile anterioare dintre părți, obiectul folosit, intensitatea loviturii, zona vitală vizată, durata de timp dintre momentul luării deciziei și punerea sa în aplicare, împrejurările concrete ale cauzei reale şi personale etc.

Atât tentativa  la infracţiunea de  omor cât şi infracţiunea de vătămare corporală are în vedere sensul juridic al expresiei de punere în primejdie a vieţii persoanei; aşadar  constatarea medico-legală nu poate constitui prin ea însăşi şi în mod singular și arbitrar un criteriu absolut  de încadrare a faptei în tentativă la omor ci, cel mult, un element de fapt, care, pentru a fi relevant, trebuie să se coroboreze în mod obligatoriu şi cu alte circumstanţe reale şi personale, care să contureze latura subiectivă specifică acestei ultime infracţiuni, respectiv intenţia de a ucide.

Pentru calificarea faptei este important nu doar rezultatul concret al acţiunii agresorului, cât intenţia lui directă sau indirectă în raport cu viaţa victimei.

Aşadar, esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, în tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 Cod penal ori în vătămare corporală  art. 194 alin. 1 lit. c şi e Cod penal, este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit fapta.

Dacă în cazul în cazul tentativei de omor făptuitorul acţionează cu intenţia de a ucide, în cazul  infracţiunii de vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de a vătăma, de a leza care poate avea consecinţe diferite, conform distincţiilor prevăzute la lit. a-e ale art. 194 Cod penal. Ceea ce este diferit faţă de reglementarea anterioară (art. 182 Cod penal 1969) când infracţiunea de vătămare corporală gravă putea avea ca element subiectiv şi intenţia depăşită, situaţie în care făptuitorul acţiona nu cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare corporală, iar rezultatul mai grav, punerea în primejdie a vieţii persoanei, fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie „praeterintenţie” (intenţie depăşită), în actuala reglementare  (art. 194 Cod penal 2014) acţiunea făptuitorului de a lovi/vătăma având drept consecinţă „e) punerea în primejdie a vieţii persoanei” nu se realizează cu praeterintenţie ci cu intenţie directă (prevede rezultatul faptei sale, urmărind  producerea lui prin săvârşirea acelei fapte) sau indirectă (adică făptuitorul a prevăzut rezultatei faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte , acceptă posibilitatea producerii lui). De asemenea de remarcat este și faptul că vechea reglementare (art. 182 Cod penal 1969) nu conţinea ipoteza prevăzută la lit. e din actuala reglementare (art. 194 Cod penal) privind punerea în primejdie a vieţii persoanei.

În doctrina de specialitate, unanim s-a acceptat că intenţia - element al laturii subiective a infracţiunii se deduce din materialitatea actului, printre altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă,  obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, împrejurările concrete reale şi personale, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Aşadar, în speţă, aceste aspecte vor fi analizate de instanţă pentru a deduce forma şi modalitatea de vinovăţie a inculpatului.

Cu privire la relaţiile anterioare existente între inculpat şi partea vătămată, instanţa reţine următoarele: inculpatul şi partea vătămată erau prieteni şi, mai mult, au avut relaţii apropiate de familie, partea vătămată chiar a cântat la botezul copilului inculpatului, aşadar aceştia nu s-au aflat în conflict. Chiar dacă între ei avusese loc în urmă cu un an şi jumătate (raportat la momentul incidentului) anumite neînţelegeri, așa cum relatează ei înşişi, atâta timp cât nu s-au perpetuat, cât nu s-au mai făcut referire la ele în tot acel interval de timp, instanţa apreciază că erau minore, nesemnificative şi s-au atenuat în timp, nicidecum  nu s-au amplificat şi nici nu au antrenat sau generat  animozităţi care să conducă la dorinţa de a suprima viaţa.

Aşadar, instanţa apreciind că neînţelegerile avute erau neînsemnate, lipsite de amploare sau anvergură, dovada cea mai elocventă şi evidentă în acest sens o reprezintă însăşi atitudinea părţii vătămate care s-a aşezat lângă inculpat la aparatele de joc, după ce l-a salutat bărbăteşte adică şi-au dat mâna reciproc, apoi au glumit, au purtat discuţii amicale atât partea vătămată, inculpatul cât şi martorul de lângă ei-numitul … (partea vătămată stătea între cei doi), stabileşte că inculpatul şi partea vătămată nu se aflau în conflict. Aceasta  înseamnă că partea vătămată nu a fost deloc timorată, speriată sau panicată de prezenţa inculpatului şi nici inculpatul nu nutrea un sentiment de revoltă, răzbunare sau animozitate faţă de partea vătămată.

Aşadar între părţi nu exista animozitate sau ură, resentimente care conduc, de obicei, la comiterea celei mai grave fapte penale săvârşite împotriva persoanei și anume infracțiunea de omor, chiar şi în forma tentativei.

Cu privire la natura şi caracteristicile obiectului folosit; instanța reține că inculpatul a folosit un obiect tăios care se împachetează în două adică, mai precis, un briceag cu o lamă ascuţită de 8 cm lungime şi 2 cm lăţime(de remarcat este că inclusiv în cuprinsul rechizitoriului se menţionează această denumire briceag, f.5 alin.2) un obiect care prin el însuşi nu este în mod absolut apt să cauzeze moartea unei persoane, însă cu siguranţă, capabil de a produce vătămări şi încă într-o formă care să pună în pericol viaţa  cuiva, în speţă a persoanei vătămate.

Nici intensitatea loviturii nu poate fi primită de instanţă, atâta timp cât din cuprinsul actelor medicale rezultă că „abdomenul era fără pneumoperitoneu, fără nivele hidroaerice; fără traiecte certe de fractură vizibile pe radiografiile digitale efectuate la nivelul grilajului costal,  dimensiunea plăgii jejunale penetrante fiind de 2,5 cm” ,aspecte care coroborate şi cu alte împrejurări de fapt deduse chiar din declaraţiile părţii vătămate ,,nu am simţit lovitura...nu mi-am dat seama..” precum şi din declaraţiile martorilor „a mers pe picioare până la salvare şi nu a avut nevoie de targă”....conduc la o singură concluzie logică şi reală- lovitura prezenta o intensitate redusă, cel mult medie dar nicidecum gravă.

Faţă de această descriere instanţa apreciază că, condiţia intensităţii loviturii, necesară pentru a evalua o faptă ca fiind tentativă de omor, nu este îndeplinită.

Aşadar nici acest argument  nu poate fi reţinut de instanţă pentru a păstra încadrarea juridică dată faptei inculpatului prin actul de sesizare şi anume tentativă de omor.

Cu privire la numărul de lovituri , precizăm că nici această condiţie nu este îndeplinită în speţă, a fost o singură lovitură referindu-ne la înţepătura de briceag care a condus la încadrarea juridică a prezentei fapte și care formează obiectul prezentei judecăţi.

Cu privire la zonă anatomică vitală, instanţa reţine  că lovitura aplicată nu a fost nici în zona inimii, nici în zona plămânilor, nici în zona capului ci a avut loc în zona abdominală lângă intestine, dar reținând totodată și concluziile inserate în cuprinsul actelor medicale potrivit cărora viaţa persoanei a fost pusă în primejdie (perforaţie dublă de jejun şi ruptură de epiploon.; hemoperitoneu; peritonită generalizată fecaloidă.) apreciază că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală cu consecinţa prevăzută la lit. e adică punând în primejdie viaţa părţii vătămate.

Instanţa, reţinând şi modul concret de săvârşire a faptei, precum şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, astfel cum au fost relevate de probele administrate, anterior menţionate şi mai sus descrise, dintre care reamintim doar că inculpatul a scos briceagul după ce fusese lovit de partea vătămată de două ori și în timp ce partea vătămată pregătea o nouă lovitură, solicitându-i inculpatului „un interval” precum şi  după ce partea vătămată i-a jignit soția și copilul, concluzia certă şi fără dubii pe care instanţa o deduce este că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de omorî ci cu intenţia generală de vătămare, de lezare, de frânare a violenţelor exercitate de partea vătămată.

Instanţa constată şi că, între momentul luării rezoluţiei infracţionale şi cel al punerii în aplicare a acesteia, nu a existat o perioadă de timp pentru a reflecta, conştient, asupra posibilelor consecinţe, ci inculpatul a acționat spontan, provocat, după ce s-a ridicat de la pământ, fiind  căzut ca urmare a loviturii aplicate de partea vătămată. Practic, acţiunea sa violentă a constituit o ripostă la atacul părţii vătămate.

De remarcat este şi faptul că inculpatul nu a formulat nici o plângere penală împotriva părţii vătămate pentru lovirile exercitate de aceasta din urmă.

Dacă la toate acestea mai adăugăm şi starea oboseală în care se afla inculpatul adică după o noapte nedormită precum şi cantitatea de alcool pe care o consumase în noaptea precedentă incidentului precum şi în dimineaţa incidentului, cu siguranţă că putem concluziona că intenţia sa nu a fost aceea de a ucide ci de a vătăma integritatea corporală a  părţii vătămate, aspect ce confirmă suplimentar şi cu şi mai multă claritate latura subiectivă a infracţiunii de vătămare corporală.

În consecinţă, instanța apreciază că nu poate exista o altă concluzie asupra vinovăției inculpatului, decât aceea a existenței intenției indirecte, de acceptare a posibilității ca victimei să-i fie pusă în primejdie viaţa, cauzându-i şi un prejudiciu estetic, justificând încadrarea juridică astfel cum a fost solicitată, adică în infracţiunea de vătămare corporală.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază că se justifică cererea privind schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, prevăzută de art. 32 rap. la art. 188 Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală cu consecinţa prevăzută la lit. c şi e, ale art. 194 alin. 1 Cod penal.

Cu privire la consecinţa prevăzută la art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal respectiv cauzarea unui prejudiciu estetic grav şi permanent,- instanţa are în vedere modificarea înfăţişării fizice a corpului persoanei, adică cicatricea de aprox. 25 cm pe abdomenul părţii vătămate, apreciind că aceasta capătă un aspect respingător, urât şi inestetic, iar revenirea la aspectul iniţial nu se mai poate face printr -o vindecare naturală.

Cu privire la consecinţa prevăzută la art. 194 alin. 1 lit. e Cod penal privind punerea în primejdie a vieţii persoanei, instanţa apreciază că acţiunea inculpatului a avut ca rezultat o vătămare care prin urmările cauzate, a condus la periclitarea vieţii părţii vătămate, dar inculpatul nu a urmărit moartea părţii vătămate şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Cu privire la circumstanţa atenuantă a stării de provocare, prev. de art. 75 lit. a Cod penal, instanţa mai reiterează că acţiunea inculpatului a fost generată de comportamentul părţii vătămate, comportament care a declanşat acţiunea inculpatului. Atitudinea părţii vătămate manifestată atât oral cât şi fizic, mai sus descrisă, a adus atingere gravă demnităţii pesoanei inculpatului şi a familiei sale şi i-a indus inculpatului o stare fizică şi emoţională de gravitatea celei la care face referire art. 75 lit. a C. pen., privind  starea de provocare, de tulburare, de emoţie puternică.

Faţă de toate argumentele mai sus expuse,instanţa apreciază legală şi temeinică cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel încât se va dispune în cauză schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea prevăzută de tentativă la omor, prev. de art.32 Cod penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Cod penal, în condițiile disp. art.75 lit.a Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.c şi e Cod penal, în condițiile disp. art.75 lit.a Cod penal.

În drept;

Fapta inculpatului …, care, în dimineaţa  zilei de 16.07.2017, în jurul orelor 07.30 aflându-se în zona „…” din …, iniţial în incinta mall-ului, fiind indignat şi tulburat de comportamentul agresiv verbal al părţii vătămate … i-a aplicat  acestuia lovituri cu pumnul în regiunea feţei, iar apoi în parcarea … tot provocat respectiv agresat fizic de părţii  vătămată a lovit-o cu un briceag în zona abdominală, „abdomen fără pneumoperitoneu, fără nivele hidroaerice; fără traiecte certe de fractură vizibile la nivelul grilajului costal, cu dimensiunea plăgii jejunale penetrante de 2,5 cm” cauzându-i o plagă „penetrantă hemoragică, perforaţie dublă de jejun şi ruptură de epiploon.; hemoperitoneu; peritonită generalizată fecaloidă”,  şi care a  necesitat  55-60 zile de îngrijiri medicale, cauzându-i un prejudiciu estetic grav şi permanent, cu punerea în primejdie a vieţii acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art.194 alin.1 lit.c şi e Cod penal, în condițiile disp. art.75 lit.a Cod penal.

Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reţinută în sarcina inculpatului există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa va pronunţa condamnarea acestuia, soluţionând acţiunea penală potrivit dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Individualizarea judiciară a pedepsei

La stabilirea pedepsei, instanţa va ţine seama de dispoziţiile art.74 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la gravitatea infracţiunii, instanţa reţinând săvârşirea unei infracţiuni prin care s-a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de lege şi anume integritatea corporală şi prin care părţii vătămate i s-a cauzat un prejudiciu estetic permanent şi fiindu-i pusă în primejdie viaţa,  urmează să îi aplice inculpatului o pedeapsă orientată într-un cuantum spre maximul prevăzut de lege, apreciind-o necesară pentru crearea unei conştiinţe de respect pentru valorile ocrotite de lege.

Dar, instanţa reţinând şi circumstanţele care atenuează răspunderea penală respectiv starea de provocare sub imperiul căreia inculpatul a săvârşit fapta penală (art. 75 lit. a Cp)precum şi atitudinea sa sinceră de recunoaştere şi regret pentru cele întâmplate (art.396 alin. 10 Cod procedură penal), aceste aspecte  impun instanţei reducerea pedepsei cu câte o treime, conform art. 76 alin. 1 Cod penal.

Apoi, cu privire la persoana inculpatului, tribunalul reţine că acesta este integrat în societate …şi atitudinea sa căinţă pe tot parcursul procesului penal, ceea ce denotă că a înţeles gravitatea faptei săvârşite şi consecinţele acesteia, asumându-şi răspunderea pentru cele săvârşite.

De asemenea, cu prilejul citirii actului de sesizare a instanţei, acesta a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi pentru care a fost trimis în judecată, aspecte care antrenează aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei cu o treime.

Recunoaşterea faptei penale pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu obligă instanţa la păstrarea încadrării juridice dată în actul de sesizare, ci, potrivit probatoriului administrat, instanţa putând proceda la schimbarea încadrării juridice fără ca acest aspect să împieteze  reţinerea dispoziţiilor legale privind reducerea pedepsei.  Cu alte cuvinte, pe de o parte, inculpatul a recunoscut fapta săvârşită şi nu încadrarea juridică a acesteia, care încadrare este atributul organelor judiciare investite cu autoritate de stat pentru administrarea actului de justiţie iar pe de altă parte, aceasta poate fi schimbată oricând pe parcursul judecăţii, conform art. 386 Cod procedură penală evident având la bază probe juridice analizate şi filtrate prin lumina şi înţelepciunea judecătorului cauzei.

Instanţa reţine şi că inculpatul  este cunoscut cu antecedente penale, pentru fapte săvârşite în anul 2003 şi 2006 în privinţa acestora a intervenit reabilitarea.

Cu privire la atitudinea ulterioară săvârşirii faptei, instanţa reţine că acesta a respectat întocmai obligaţiile ce i-au fost impuse pe perioada arestului la domiciliu şi respectiv controlului judiciar şi s-a prezentat la fiecare termen de judecată având o atitudine de respect faţă de organele judiciare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 194 alin.1 lit. c şi e Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul …, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală în stare de provocare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi n Cod penal  respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în oricare alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum dreptul de a comunica cu persoana vătămată şi cu membrii familiei acesteia pe o durată de 1 an, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri conform art. 68 alin. 1 lit. b Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a,b, n Cod penal.

Reţinând că acesta este o persoană integrată în societate, a realizat consecinţele faptei sale precum şi pericolul comiterii de infracţiuni, reţinând şi stare de detenţie în care s-a aflat inculpatul pe parcursul procesului penal respectiv pe o perioadă de aprox.8 luni- perioadă în care a avut suficient timp să reflecteze asupra conduitei sale şi a consecinţelor pe care le antrenează, instanţa are convingerea că îndreptarea inculpatului poate fi realizată chiar şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

De asemenea,  fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 şi 92 Cod penal, instanţa va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Pentru a se asigura o mai bună supraveghere a inculpatului, în baza art. 93 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune …, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existenţă;

Pentru  a facilita, suplimentar celor expuse, îndreptarea inculpatului, în baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul … sau din cadrul unei alte instituţii stabilite de Serviciul de Probaţiune … pe o perioadă de 60 zile.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 72 alin.1 Cod penal va scădea din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, precum şi cea a arestului la domiciliu din data de 16.07.2017 până la  data de 25.02.2018.

Va constata că din data de 26.02.2018 inculpatul se află sub control judiciar, conform încheierii penale nr. 84/19.02.2018 şi nr. 85/19.02.2018 a Tribunalului Arad definitivă prin încheierea penală nr.38/CO/26.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara; măsură care va înceta de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 241 alin. 1 lit. c Cod proced. penală.

Acţiunea civilă

Sub aspectul laturii civile, instanţa constată că partea vătămată … s-a constituit de parte civilă cu suma de 50.000 de euro, reprezentând daune morale, constând în suferinţele cauzate acesteia, urmare a săvârşirii infracţiunii. În motivarea cererii, se arată că victima a suferit leziuni corporale provocate de inculpat prin aplicarea loviturii cu cuţitul în zona abdominală, ce a pus în primejdie viaţa acesteia, respectiv lipsa totală de agrement, sechele fizice şi psihice, în prezent nefiind complet refăcută. Se mai arată că aceasta a suferit  intervenţie chirurgicală, fiind internat în spital, prin aceasta fiindu-i limitată libertatea de mişcare şi fiind lipsită de posibilitatea deplină de a munci şi de a participa şa viaţa socială.

Instanţa reţine pe de o parte diagnosticul părţii vătămate, mai sus precizat, perioada în care a fost internat şi anume 8 zile, numărul efectiv necesar estimat pentru vindecare şi anume 55-60 zile îngrijiri medicale precum şi … şi … coroborate cu declaraţiile părţii vătămate referitoare la durerile  acuzate şi perioada de timp de aprox. 6 luni în care partea vătămată nu a putut să îşi exercite profesia sa şi anume ….

În acest sens, apreciază că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat a creat acesteia atât suferinţe fizice, în cauză impunându-se obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale. În aprecierea acestora se au în vedere în primul rând leziunile traumatice de natură fizică cauzate victimei, leziuni produse în zona abdominală şi care au necesitat 55-60 zile îngrijiri medicale, producându-i victimei suferinţe fizice intense pe o perioadă îndelungată de timp, fapt ce l-a împiedicat să participe la evenimente aducătoare de câştig.

Instanţa apreciază însă că suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale solicitată de partea vătămată este excesivă şi că acordarea unor sume de bani cu acest titlu, trebuie să realizeze un just echilibru între fapta săvârşită şi urmarea produsă pe de o parte iar pe de altă parte despăgubirile acordate nu trebuie să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză. Mai mult, în speţă, reţinându-se şi circumstanţa atenuantă a provocării, despăgubirile solicitate trebuie reduse proporţional cu provocarea manifestată de partea vătămată şi în lipsa căreia fapta penală, poate, nu ar fi fost săvârşită niciodată.

Faţă de aceste considerente şi în contextul socio-economic actual al societăţii noastre, tribunalul apreciază că acordarea unei sume de bani în cuantum de 10.000 euro cu titlu de daune morale este rezonabilă, suficientă, proporţională cu gravitatea faptei săvârşite în stare de provocare şi îndestulătoare pentru satisfacerea scopului urmărit şi anume alinarea suferinţelor fizice şi morale. De remarcat este că partea vătămată nu a formulat nici o pretenţie cu titlu de daune materiale.

Cu privire la cheltuielile de spitalizare soliciatea de Spitalul Clinic Judeţean … şi prilejuite de internarea părţii vătămate …, instanţa constată că inculpatul a achitat integral cheltuielile de spitalizare în sumă de 6662,39 lei.

Astfel, în baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 20 Cod procedură penală şi art. 1357, art. 1358 Cod civil, va admite în parte pretenţiile civile formulate de partea civilă … şi în consecinţă va obliga inculpatul să plătească suma de 10.000 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

Va constata că inculpatul … a achitat integral cheltuielile de spitalizare în sumă de 6662,39 lei, conform chitanţei seria …; cheltuieli solicitate de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean … (fila … dosar instanţă).

În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal, instanţa va confisca de la inculpat în vederea distrugerii cuţitul ridicat din locuinţa sa şi aflat la IPJ-Serviciul de investigaţii Criminale, conform procesului verbal aflat la f.21/dosar u.p.

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2008 modificată se va dispune prelevarea de la inculpatul …a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Împotriva sentinţei penale nr. 106 din 01.03.2018, pronunţate de Tribunalul Arad în dosarul nr. …, au formulat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD şi partea civilă …, cererile de apel fiind înregistrate pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 11.04.2018 sub nr…./108/2017.

Prin memoriul depus la dosar cu privire la motivele de apel, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARAD a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului … din prevederile art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. l şi 2, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, în cele ale art. 194 alin. l lit. c şi e Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, precum şi cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, nejustificat de blândă în ce priveşte cuantumul ei şi forma de executare.

Cu privire la prima critică, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a arătat că în cauza dedusă judecăţii, încadrarea juridică justă este cea realizată prin actul de trimitere în judecată, susţinută de procurorul de şedinţă, în tentativă la infracţiunea de omor, dată de instrumentul vulnerant folosit la lovirea victimei - cuţit de 8 cm lungime şi 2 cm lăţime (un corp tăietor-înţepător, dotat cu o lamă suficient de lungă şi de lată, turnată în oţel, pentru a provoca victimei leziuni grave, ameninţătoare de viaţă, nu numai că avea aptitudinea de a produce plăgi cu potenţial letal, dar, mai mult decât atât, în mod concret, le-a şi produs victimei, punând acesteia existenţa biologică într-un pericol iminent), de zona anatomică vizată (abdominală care reprezintă o zonă vitală, întrucât adăposteşte sistemul digestiv - stomac şi intestine, organele reproducătoare interne, esenţiale pentru buna funcţionare a organismului uman), de intensitatea loviturii aplicate (relevată de profunzimea plăgii penetrante produse datorită forţei cu care s-a aplicat lovitura – aceasta secţionând două intestine, jejunul şi epiplonul, cu consecinţa unei peritonite generalizate fecaloide şi a hemoragiei), conjugate cu consecinţele cauzate (durata îngrijirilor medicale de 55-60 de zile şi, mai cu seamă, punerea în primejdie a vieţii victimei) şi atitudinea inculpatului după comiterea faptei (după executarea actului material de înjunghiere asupra victimei, inculpatul a mai fugit după ea pentru a continua agresiunea).

În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect criticat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a arătat că prima instanţă a făcut abstracţie de gravitatea deosebită a faptei săvârşite (în speţă corect încadrată juridic ca tentativă la omor) şi de periculozitatea inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, acesta suferind multiple condamnări.

Prin motivele de apel depuse la dosar, partea civilă … a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate atât în latura civilă, cât şi în latura penală, iar în rejudecare, să se constate că fapta săvârşită de inculpatul … constituie infracţiunea de tentativă de omor, prev de art.32 rap. la art.188 alin.l şi 2 Cod penal şi nicidecum vătămare corporală, în stare de provocare, prevăzută de art.194 alin.1 lit.c şi e Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, cum eronat a stabilit instanţa de fond, iar în ce priveşte latura civilă, să se dispună admiterea în totalitate a acţiunii civile exercitate de persoana vătămată şi să fie obligat inculpatul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Referitor la latura penală, a solicitat partea civilă apelantă să se constate că încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat este dată cu încălcarea legii, iar pedeapsa aplicată este nejustificat de blândă.

Cu privire la schimbarea de către instanţa de fond a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, a arătat partea civilă apelantă că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este tentativă de omor, având în vedere modalitatea săvârşirii faptei, cu un cuţit, fiind un instrument apt să provoace moartea, zona în care a aplicat loviturile fiind una vitală, iar din leziunea suferită se poate deduce gravitatea faptei. Mai mult, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea persoanei vătămate, de aproximativ 55-60 de zile, denotă că viaţa victimei a fost pusă în primejdie, prin fapta sa inculpatul acceptând că există posibilitatea de a suprima viaţa victimei.

Instanţa de fond a minimalizat semnificaţia instrumentului folosit şi a dimensiunilor acestuia, dând impresia că acestea sunt reduse (8 cm lungime şi 2 cm lăţime), susţinând că prin el însuşi nu este în mod absolut apt să cauzeze moartea unei persoane. In realitate cuţitul folosit de inculpat este un corp tăietor-înţepător dotat cu o lamă suficient de lungă şi lată, turnată în oţel aptă să provoace victimei leziuni grave care nu numai că are aptitudinea de a produce plăgi cu potenţial letal, ci chiar le-a produs în mod concret victimei, punându-i viaţa în primejdie.

Intensitatea loviturii este dată în principiu de morfologia leziunilor, iar din concluziile actelor medico-legale rezultă că plaga produsă a fost una penetrantă cu perforaţie dublă de jejun şi perforaţie de epiplon ceea ce înseamnă că instrumentul tăietor-înţepător nu numai că a străpuns îmbrăcămintea, epiderma, ţesutul adipos şi stratul muscular dar a pătruns în profunzime, acţiune ce a atins şi perforat intestinele. Mai mult decât atât, lovitura de cuţit a secţionat cele două intestine, jejunul şi epiplonul provocând peritonită generalizată fecaloidă, astfel că este înlăturată orice îndoială în privinţa intensităţii loviturii. în aceste condiţii, nu are relevanţă că nu s-au produs fracturi costale, întrucât cavitatea abdominală este situată sub cutia toracică, însă este relevant faptul că a avut ca urmare hemoragia şi peritonită generalizată fecaloidă.

Cât despre declaraţia victimei referitoare la lipsa perceperii durerii in momentul înjunghierii şi deplasarea acestuia cu propriile forţe până la ambulanţă, este bine cunoscut că şocul post traumatic determină activarea unui mecanism de protecţie în care este implicată activarea endorfinelor, însă toate acestea rămân fără importanţă în decelarea gradului de intensitate al loviturii.

Referitor la regiunea anatomică în care a fost aplicată lovitura, instanţa de fond a arătat că "lovitura nu a fost nici în zona inimii, nici în zona plămânilor, nici în zona capului, ci a avut loc în zona abdominală lângă intestine", încercând să inducă ideea că doar regiunile anatomice expres indicate de instanţă ar avea un caracter vital, nu şi cavitatea abdominală, deşi în literatura de specialitate s-a subliniat că abdomenul este o zonă vitală întrucât adăposteşte sistemul digestiv (stomac şi intestine).

Lovitura nu a fost aplicată "între intestine", aşa cum a reţinut instanţa de fond, ci a perforat două intestine principale, jejunul şi epiplonul, secţionându-le, acţiune ce a provocat contaminarea ţesuturilor şi a organelor apropiate cu materii fecale, consecinţă cu un potenţial toxic şi septic ridicat.

Consecinţele cauzate sunt determinate de durata îngrijirilor medicale (55-60 de zile) cu punerea în primejdie a vieţii victimei, care sunt relevante, întrucât se corelează cu cele arătate mai sus, pe care însă instanţa de fond le-a ignorat total.

Referitor la atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, trebuie observat că, imediat după ce 1-a înjunghiat pe … cu cuţitul în abdomen, inculpatul … încerca să îl mai lovească pe …, dar acesta a intrat în sala de jocuri, iar …a fost calmat de martorul …, cu care a plecat din parcarea …, fără să îl intereseze starea în care se afla victima sa înjunghiată, aspect ce scoate în evidenţă periculozitatea acestuia.

În ceea ce priveşte circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută de art. 75 lit. a Cod Penal, a arătat partea civilă apelantă că aceasta a fost reţinută în mod nelegal de către prima instanţă, în condiţiile în care nu există nici o probă care să conducă la ideea că inculpatul a fost provocat, ci din contră, inculpatul l-a provocat pe persoana vătămată, pe care l-a lovit până a căzut pe jos cu tot cu scaun, după care s-a ridicat şi l-a lovit şi el pe inculpat.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanţa de fond a ignorat periculozitatea inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, acesta suferind condamnări în trecut.

Referitor la latura civilă, partea civilă apelantă a solicitat admiterea acţiunii civile astfel cum a fost formulată şi motivată şi în consecinţă, obligarea inculpatului la plata, către persoana civilă …, a sumei de 50.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând daune morale pentru suferinţele cauzate prin leziunile corporale provocate de inculpat prin aplicarea loviturii cu cuţitul în zona abdominală ce a pus în primejdie viaţa acestuia, respectiv lipsa totală de agrement, sechele fizice şi psihice acesta nefiind nici în prezent complet refăcut.

A solicitat totodată să se dispună acordarea integrală a cheltuielilor de judecată de la fond în cuantum de 3500 lei, prima instanţă nemotivând în vreun fel reducerea cheltuielilor de judecată, nemotivare care echivalează, în mod evident, cu o desconsiderare a muncii avocatului, a efortului pe care acesta îl face în activitatea sa, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale justiţiabililor, şi care conduce la apariţia unor disensiuni între avocaţi şi clienţii lor, lucru care nu serveşte în nici un caz unei bune administrări a justiţiei, într-un stat de drept.

Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 621/A din 30 mai 2018,  în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă … împotriva sentinţa penală nr./21.12.2017 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr…..

Desfiinţează sentinţa apelată şi rejudecând:

În baza art.386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului … din infracţiunea prev. de art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1,2 Cod penal.

În baza art.32 Cod penal rap. la art.188 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.374 rap. la art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul … la o pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.

În baza art.67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit. a, b şi n Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art.68 alin.1 lit.c Cod penal.

În temeiul art.65 Cod penal, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a, b, n  Cod penal ca pedeapsă accesorie.

În baza art.399 Cod procedură penală rap. la art.72 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată  durata reţinerii şi arestului preventiv, precum şi a arestului la domiciliu din data de 16.07.2017 până la data de 26.02.2018.

În  baza art.424 alin.2 rap. la art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă în sarcina inculpatului prin încheierea penală nr.84/19.02.2014 a tribunalului Arad, definitivă prin încheierea penală nr.38/CO/26.02.2018 a Curţii de Apel Timişoara.

Majorează cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii civile D de la 10.000 de euro la 15.000 Euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii.

În baza art.276 alin.2 Cod procedură penală. obligă inculpatul să plătească părţii civile … suma de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate de apelanţi şi din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de apel constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. …/P/2017 al parchetului de pe lângă tribunalul Arad, inculpatul … a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor în stare de provocare, prevăzută de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în dimineaţa de 16.07.2017, în jurul orelor 07:00-07:30, zona ˝…˝ din …, iniţial în incinta …, fiind provocat de persoana vătămată … care l-a lovit în zona abdominală, i-a aplicat acestuia lovituri cu pumnul în regiunea feţei, iar apoi în parcarea …, tot provocat de persoana vătămată, a lovit-o cu un cuţit în zona abdominală, cauzându-i o plagă penetrantă hemoragică, care a necesitat 55-60 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieţii acestuia.

Prin instanţă, după readministrarea probatoriului din faza de urmărire penală, a reţinut şi ea în sarcina inculpatului lovirea părţii vătămate atât cu pumnul în zona feţei în timp ce se aflau în incinta …, cât şi lovirea acesteia cu un cuţit în zona abdominală, în timp ce se aflau în parcare, apreciind însă că respectiva faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.194 alin1 lit.c şi e Cod penal, inculpatul neavând intenţia de a ucide, ci doar de a vătăma integritatea corporală a părţii vătămate. În acelaşi timp, a reţinut în continuare existenţa unei stări de provocare în care se găsea inculpatul la momentul comiterii faptei, determinată de acţiunile părţii vătămate care, în incinta … a formulat injurii atât la adresa soţiei inculpatului, cât şi la adresa copilului lor, ceea ce l-a determinat pe inculpat să reacţioneze, iar apoi, în parcare, ieşind după inculpat – care era deja liniştit, a fost primul care i-a aplicat o lovitură cu pumnul, a încercat să îi aplice şi una cu piciorul, iar apoi îi solicita inculpatului să facă un interval cu el în parcare.

În faţa primei instanţe, la termenul de judecată din data de 17.01.2018, inculpatul a precizat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei astfel cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului, poziţie menţinută pe toată etapa judecăţii în primă instanţă, acesta contestând doar încadrarea juridică dată acesteia. De altfel, acesta nici nu a declarat cale de atac împotriva hotărârii de condamnare.

Pe de altă parte, partea vătămată … a contestat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării în favoarea inculpatului, susţinând inexistenţa unor acţiuni din partea sa de natură să genereze o stare de tulburare sau emoţie acestuia. 

Efectuând propria analiză a materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe de judecată, Curtea de Apel constată că în cauză este de necontestat că, în dimineaţa de 16.07.2017, în jurul orelor 07:30, inculpatul …, în timp ce se afla în parcarea … ., a lovit cu un cuţit pe partea vătămată … în zona abdominală, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 55-60 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.

În acest sens, pot fi observate declaraţiile părţii vătămate …, declaraţiile martorilor …, prezenţi la locul incidentului, care, deşi au susţinut că nu au văzut efectiv momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de cuţit, au confirmat existenţa altercaţiei dintre cei doi, precum şi faptul că lezarea abdominală a survenit în timpul acestei altercaţii, martorul … confirmând că şi el a fost lovit cu acel cuţit de către inculpat în timp ce încerca să lovească partea vătămată, care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. .. al Serviciului Judeţean de Medicină Legală … şi suplimentul la acesta din data de 15.09.2017, precum şi cu împrejurarea că respectivul cuţit a fost ridicat de la domiciliul inculpatului. De altfel, toate aceste mijloace de probă se coroborează inclusiv cu recunoașterea inculpatului din faţa primei instanţe sub acest aspect - la termenul de judecată din data de 17.01.2018, inculpatul  precizând că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei astfel cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului, poziţie menţinută pe toată etapa judecăţii în primă instanţă, acesta contestând doar încadrarea juridică dată acesteia.

Statuarea primei instanțe în sensul că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.194 Cod penal, iar nu ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.32 Cod penal rap. la art.188 Cod penal este însă greşită.

În acest sens, Curtea de Apel reţine că, aşa cum s-a arătat constant în doctrina şi practica judiciară, tentativa la omor se deosebeşte de vătămarea corporală prevăzută de art.194 alin.1 lit.e Cod penal, sub aspectul laturii subiective, aceasta realizându-se în cazul infracţiunii de omor prin intenţie – directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând posibilitatea morţii victimei ca rezultat al acţiunii sau inacţiunii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestuia, iar în cazul vătămării corporale prin praeterintenţie, inculpatul urmărind vătămarea integrităţii corporale a victimei, iar punerea în primejdie a vieţii producându-se din culpă. Intenţia de a ucide se stabileşte în fiecare caz în raport de toate împrejurările cauzei, cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre făptuitor şi victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei. 

Or, în speţa de faţă, contrar opiniei primei instanţe, Curtea de Apel apreciază că toate împrejurările cauzei evidenţiază existenţa intenţiei indirecte de a ucide, inculpatul prevăzând posibilitatea cauzării decesului părţii vătămate şi, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, acceptând eventualitatea producerii acestuia. În acest sens, instanţa are în vedere în primul rând instrumentul folosit de inculpat pentru lovirea părţii vătămate – un cuţit cu lama de 8-9 cm (planşele foto filele 23-25 dosar u.p.), instrument tăietor-înţepător care, contrar opiniei primei instanţe, este apt prin el însuşi să producă decesul unei persoane. Totodată, relevantă este şi zona anatomică vizată – zona abdominală – zonă în care este de notorietate că se află mai multe organe a căror lezare poate conduce la deces. În acelaşi timp, contrar opiniei primei instanţe, se observă că intensitatea loviturii a fost de natură să producă o plagă abdominală penetrantă, lezându-se atât epiplonul, cât şi, ulterior, jejunul (segment al intestinului subţire), neputându-se reţine că lovitura a fost de mică intensitate.

În acelaşi timp, trebuie observată atitudinea inculpatului atât anterior, cât şi ulterior comiterii faptei, respectiv violenţa cu care a lovit partea vătămată şi în interiorul localului, aplicându-i acesteia o lovitură cu pumnul de asemenea intensitate încât a trântit-o la pământ cu tot cu scaun, apoi o lovitură cu piciorul, violenţele oprindu-se nu ca urmare a propriei voinţe a inculpatului, ci ca urmare a intervenţiei martorului …, care îl scoate forţat pe inculpat în parcare, precum şi violenţele manifestate faţă de partea vătămată în parcare, inculpatul fugărind-o pentru a o mai agresa şi după lovirea cu cuţitul, activitatea infracţională fiind stopată de fuga părţii vătămate şi a celor doi martori în interiorul localului, concomitent cu intervenţia martorului …, care l-a convins pe inculpat să părăsească acea locaţie. Nu în ultimul rând, trebuie observată şi lipsa oricărei reacţii a inculpatului de acordare de ajutor victimei, precum şi indiciile în sensul unei înclinaţii spre violenţă a acestuia, dedusă din împrejurarea că a suferit anterior o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe, precum şi din purtarea unui cuţit asupra sa într-un local.

În ceea ce priveşte argumentul primei instanţe legat de faptul că a fost o singură lovitură de cuţit, nici acest aspect nu poate fi interpretat în favoarea inculpatului în condiţiile în care materialul probatoriu administrat în cauză a evidenţiat faptul că aceasta nu s-a datorat voinţei inculpatului, care a înţeles să stopeze activitatea infracţională, ci retragerii părţii vătămate în interiorul clădirii, concomitent cu oprirea inculpatului de către martorul …, inculpatul alergând în continuare după partea vătămată pentru a o mai lovi.

În acelaşi timp, legat de susţinerea că acţiunea inculpatului a fost spontană şi a constituit o ripostă la atacul părţii vătămate, curtea constată că nici această împrejurare nu este de natură prin ea însăşi să conducă la concluzia că nu a prevăzut posibilitatea producerii  rezultatului, inculpatul scoţând cuţitul din buzunar după ce s-a ridicat de la pământ şi lovind  partea vătămată în timp ce alerga după ea prin parcare, fiind vorba deci de un interval de timp suficient pentru a putea aprecia conştient asupra posibilelor consecinţe ale unei lovituri de cuţit, orice persoană matură şi responsabilă cunoscând efectele pe care le poate produce lovirea cu un astfel de instrument.

În acelaşi timp, curtea apreciază ca fiind greşită şi statuarea primei instanțe în sensul că fapta a fost săvârşită de inculpat în stare de provocare, conform dispoziţiilor art. 75 lit. a Cod penal

Conform disp. art. 75 alin. 1 lit. a C.p., constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.

În doctrină și jurisprudență este în general admis că atunci când actul provocator săvârșit de victimă a fost precedat de o agresiune sau de o altă provocare din partea infractorului dispozițiile art. 75 lit. a Cod penal nu sunt operante deoarece un anumit act poate fi socotit provocator numai dacă nu se datorează propriei conduite a celui ce se pretinde provocat; altfel săvârșirea infracțiunii apare ca o continuare a actelor inițiale de agresiune și nicidecum provocate de atitudinea victimei față de aceste acte. Un anumit act ilicit poate fi caracterizat ca provocator numai dacă nu este dependent într-un fel sau altul de conduita autorului infracțiunii; când însă acel act constituie o urmare a propriei sale conduite, infractorul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării pentru că provocatorul propriu-zis este el însuși.

În speță, prima instanţă a apreciat că rezultă fără putinţă de tăgadă că partea vătămată a avut o conduită provocatoare prin aceea că, în primul rând, fiind în incinta …, a formulat injurii atât la adresa soţiei inculpatului, cât şi la adresa copilului lor, ceea ce l-a determinat pe inculpat să reacţioneze, iar, în al doilea rând, prin aceea că, ieşind după inculpat în parcarea …, când acesta era deja liniştit, a fost primul care i-a aplicat o lovitură cu pumnul şi a încercat să lovească şi cu piciorul, iar apoi îi solicita să facă un interval.

Referitor la prima parte a incidentului – cea derulată în incinta localului, curtea de apel constată însă că materialul probator administrat în cauză nu susţine aceste motivări ale primei instanţe, nerezultând din niciuna dintre probele administrate în cauză că partea vătămată ar fi formulat respectivele injurii la adresa soţiei şi copilului inculpatului.

În acest sens, curtea are în vedere declaraţiile martorului … – singurul care se afla lângă cei doi în acele momente, care a relatat în toate declaraţiile date în cauză că între inculpat şi partea vătămată iniţial discuţiile au decurs pe un ton amical, iar la un moment dat au fost discuţii contradictorii legate de lucruri mai vechi din relaţia lor, partea vătămată reproşându-i inculpatului comportamentele sale anterioare, respectivul martor nemenţionând în niciuna dintre declaraţiile date în cauză formularea de către partea vătămată a vreunor injurii la adresa soţiei şi copilului inculpatului. Aceste declaraţii se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, care a susţinut în permanenţă că nu a adresat injurii inculpatului şi că incidentul a degenerat şi acesta l-a agresat considerând că nu se cade ca partea vătămată să-i facă observaţie cu privire la comportamentul său. Totodată, relevantă este şi înregistrarea video din local, din care rezultă că cei doi se aflau pe scaune alăturate şi dialogau şi, la un moment dat, fără a fi în vreun fel agresat de către partea vătămată (cum în mod eronat a reţinut procurorul în rechizitoriu), inculpatul se ridică şi îi aplică o lovitură de pumn părţii vătămate în zona feţei cu o asemenea forţă încât a determinat căderea acesteia la pământ cu tot cu scaun, iar apoi îi aplică şi o lovitură cu piciorul, actele de agresiune fiind stopate de intervenţia martorului ….

De altfel, nici măcar inculpatul nu a susţinut în niciuna dintre declaraţiile date în cauză că partea vătămată i-ar fi adus astfel de injurii, arătând doar că acesta i-a adus acuze în sensul că îl subapreciază şi îl desconsideră ….susţinând provocarea prin prisma unei lovituri pe care i-ar fi aplicat-o partea vătămată, susţinere care însă este în mod evident contrazisă de probele de la dosar, atât martorii audiaţi, cât şi conţinutul înregistrării video reliefând că inculpatul este cel care a lovit primul partea vătămată.

Singura declaraţie în care se regăseşte o referire la existenţa unor astfel de cuvinte adresate de persoana vătămată este cea dată de martora … în faţa primei instanţe (fila …), însă trebuie observat că aceasta a fost interpretată greşit de către instanţă, martora arătând că partea vătămată a adresat respectivele injurii în timp ce era căzută la pământ, deci ulterior lovirii sale de către inculpat. În ceea ce priveşte susţinerea martorei că anterior lovirii partea vătămată l-ar fi înjurat pe inculpat, curtea constată, pe de o parte, că, aşa cum rezultă din declaraţia martorei …, a fost vorba de jigniri reciproce, fără a se putea astfel reţine cine a determinat acel conflict verbal, iar, pe de altă parte, că acestea au fost interpretate greşit ca având caracter de provocare din moment ce nici măcar inculpatul nu a susţinut că acele discuţii i-ar fi cauzat o stare de tulburare.

Ca atare, curtea reţine că inculpatul este acela care a declanșat conflictul dintre el şi partea vătămată prin lovirea părţii vătămate în incinta sălii de jocuri cu pumnul şi cu picioarele, subsecvent acestei conduite violente partea vătămată ripostând şi încercând să-l lovească pe inculpat cu pumnul în timp ce se aflau în local, iar apoi urmându-l imediat în parcare şi lovindu-l cu pumnul, context în care inculpatul a lovit şi el partea vătămată cu cuţitul.

Raportat la acest context factual, la succesiunea în timp a evenimentelor, observând că urmarea inculpatului de către partea vătămată în parcare şi lovirea acestuia a avut loc imediat incidentului din local, curtea apreciază că în mod greşit prima instanţă a calificat aceste acţiuni ca având caracter provocator, reacţia violentă a părţii vătămate reprezentând tocmai o reacţie imediată a sa la acţiunile violente anterioare ale inculpatului, partea vătămată fiind cea care se găsea în stare de provocare, iar nu inculpatul, astfel că circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art.75 lit.a Cod penal nu îşi găseşte aplicabilitate în speţa de faţă.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, curtea constată că partea civilă a contestat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciind că se impune acordarea sumei de 50.000 euro cu acest titlu.

În ceea ce priveşte daunele morale, criteriul fundamental în cuantificarea acestora este, fără îndoială, echitatea, neexistând nici un criteriu legal de determinare. Practic, daunele morale se stabilesc prin apreciere, în urma luării în considerare a consecinţelor negative suferite de partea civilă pe plan fizic, psihic şi afectiv, a importanţei valorilor lezate, a intensităţii cu care au fost percepute consecinţele vătămării. Practic, toate  aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Din această cauză, stabilirea cuantumului daunelor morale implică, fără îndoială, o oarecare doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără însă a se ajunge la situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Curtea reţine că este incontestabil faptul că acţiunea ilicită a inculpatului a avut consecinţe dintre cele mai grave pentru partea civilă, numitul … suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 55-60 de zile de îngrijiri medicale şi punându-i viaţa în primejdie.

În acest context, nu se poate contesta existenţa unor prejudicii de natură morală care trebuie reparate în totalitate. Lovirea de către inculpat cu cuţitul în zona abdominală a cauzat părţii civile … importante suferinţe fizice, exprimate în primul rând în numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (55-60 de zile). Din declaraţiile părţii civile, confirmate de înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei (rapoartele de expertiză medico-legală) reies consecinţele produse asupra stării de sănătate a acestuia. Astfel, în urma lovirii sale cu cuţitul, partea civilă a suferit o plagă înjunghiată abdominală cu perforaţie dublă de jejun şi perforaţie de epiplon, care au necesitat un interval mare de timp pentru recuperare, perioadă în care partea civilă s-a aflat în imposibilitatea de a-şi desfăşura activităţile curente.

În aceste condiţii, luând în considerare toate efectele negative suportate de către partea civilă în urma faptelor ilicite ale inculpatului, constând în imposibilitatea participării, pentru o perioadă de timp, la viaţa socială şi de familie, în imposibilitatea desfăşurării activităţilor lucrative, în suferinţele de natură psihică inerente oricărei dureri fizice, având însă în vedere şi necesitatea de a preîntâmpina o îmbogăţire fără just temei a acesteia, instanţa de apel apreciază că acordarea unor daune morale în cuantum de 15.000 euro apare ca reprezentând o reparaţie echitabilă, o sumă mai mare, aşa cum a solicitat partea civilă, fiind de natură a rupe respectivul echilibru.

Totodată, în ceea ce priveşte suma de 3500 lei solicitată de partea civilă în faţa primei instanţe cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, curtea de apel apreciază, pe de o parte, că aceasta este dovedită de înscrisurile de la dosar, iar, pe de altă parte, că nu apare ca disproporţionată raportat la durata procesului şi munca depusă, muncă care a vizat foarte mult şi latura penală a cauzei, astfel că în mod greşit prima instanţă a acordat-o doar parţial, impunându-se obligarea inculpatului la plata acesteia în întregime.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele mai sus-expuse, curtea de apel apreciază că apelurile declarate în cauză de parchetul de pe lângă tribunalul Arad şi partea civilă …sunt fondate, astfel că le va admite, va desfiinţa sentinţa atacată şi, în rejudecare,  prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal, va condamna inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, urmând ca, la individualizarea judiciară a pedepsei ca va fi aplicată, să aibă în vedere criteriile generale prevăzută de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii, antecedentele penale ale inculpatului, conduita sa procesuală, precum şi persoana acestuia.

Fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de relaţiile sociale vătămate prin fapta inculpatului (dreptul oricărei persoane la viaţă) şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptei ( respectiv lovirea părţii vătămate cu un cuţit, după ce anterior îi aplicase lovituri cu pumnul şi picioarele, acţiunea violentă desfăşurându-se în prezenţa altor persoane, una dintre acestea fiind şi ea lovită superficial de inculpat cu cuţitul). În acelaşi timp însă, curtea va avea în vedere şi împrejurarea că această faptă a fost comisă pe fondul consumului de alcool, deşi anterior, cei doi se aflau în relaţii apropiate, precum şi faptul că inclusiv partea vătămată a exercitat acte de violenţă asupra inculpatului.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, curtea reţine că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, suferind anterior două condamnări la pedeapsa închisorii (una dintre ele pentru o infracţiune de violenţă), executate în regim privativ de libertate. În ceea ce priveşte conduita sa procesuală, se observă că în faza de urmărire a recunoscut cu anumite rezerve fapta săvârşită, iar în faţa primei instanţe a arătat că recunoaşte integral fapta reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând aplicarea procedurii simplificate a judecăţii.

Raportat la toate aceste circumstanţe reale şi personale, precum şi la dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, curtea de apel apreciază că, în vederea atingerii scopului pedepsei, este necesară şi adecvată aplicarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unora din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, devine nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi nu poate fi compatibil cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Totodată, instanţa apreciază că un asemenea comportament reliefează o periculozitate socială ridicată şi justifică interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată .. sau cu membrii de familie ai acesteia, ori de a se apropia de acestea la o distanţă mai mică de 50 m.

Totodată, se va face aplicarea dispoziţiilor art.65 Cod penal referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să îi fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 alin. 1 lit. a, b şi n Cod penal, pentru motivele deja indicate.

În baza art. 399 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată  durata reţinerii ş arestului preventiv, precum şi a arestului la domiciliu din data de 16.07.2017 până la data de 26.02.2018.

În  baza art. 424 alin. 2 rap. la art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, se va constata încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă în sarcina inculpatului prin încheierea penală nr. … a Tribunalului Arad, definitivă prin încheierea penală nr. … a Curţii de Apel Timişoara.

Totodată, va majora cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii civile … de la 10.000 de euro la 15.000 Euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, iar în baza art. 276 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească părţii civile … suma de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.