Raporturi de muncă

Decizie de concediere a salariatului emisă în temeiul art.61 lit.d Codul Muncii, respectiv necorespundere profesională la locul de muncă, care nu cuprinde însă motivaţia necorespunderii profesionale a reclamantului la locul de muncă, făcând referire doar la un singur moment, respectiv obţinerea calificativului „nesatisfăcător” la o evaluare profesională individuală.

Cazul de concediere întemeiat pe dispoziţiile art.64 lit. d Codul Muncii este acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obţinerea unor performanţe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în  mod rezonabil, angajatorul este îndreptăţit să le aştepte de la salariat, respectiv o recunoaştere sau o stăpânire insuficientă a regulilor( sarcinilor) specifice unei funcţii, meserii, profesii.

Totodată, angajatorul este obligat să probeze fapte obiective şi repetate de natură să evidenţieze astfel de cerinţe profesional, delimitându-se în acest mod, de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligaţiilor de serviciu, necorespunderea profesională neputând fi raportată la un singur moment ci la întreaga perioadă a executării contractului individual de muncă.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 05.07.2018

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 15.02.2018 şi înregistrată sub nr.431/101/2018 contestatorul  P. D. a chemat în judecată pe intimaţii U. A. T. O. şi S. M. S. - Primarul M. O., solicitând ca  prin hotărâre judecătorească să se dispună suspendarea în tot şi anularea Dispoziţiei nr.110/13.02.2018, până la rezolvarea definitivă a cauzei, privind încetarea contractului individual de muncă al acestuia, începând cu 13 februarie 2018, cu un preaviz de 20 de zile.

În fapt, contestatorul a arătat că, în conformitate cu prevederile din HG nr.611/2008, întrucât nu au fost stabilite obiectivele individuale pentru  anul 2017 şi nici criteriile de performantă individuale pentru a se desfăşura evaluarea performanţelor individuale.

Având în vedere ca în data de 31.01.2018  a fost invitat să se prezinte în biroul primarului, la interviul privind  etapa evaluării performanţelor individuale ca funcţionar public, pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017.

Aflând despre scopul acestei invitaţii a adus la cunoştinţa evaluatorului că nu are calitatea de funcţionar public şi deci această evaluare nu-şi are restul, iar în Legea nr.53/2003 – Codul Muncii  nu este prevăzut acest tip de abordare abruptă şi nesusţinută de vreo prevedere legală,  în vigoare.

 La sfârşitul prezentării sumare a unor prevederi din Legea nr.188/1999 – legea funcţionarului public, la acre, la fiecare obligate a acestuia s-a pus  "Nu", contestatorul a arătat că i s-a înmânat să îşi  spună punctul de vedere şi să semnez neavând posibilitatea de a îşi susţine un punct de vedere.

Neavând posibilitatea să formuleze obiecţiuni şi să depună documente, raport de evaluare care i-a fost prezentai doar să-l semneze, acesta fiind semnat şi datat de evaluator, timpul efectiv cât a durat evaluarea a fost de circa 5 minute, contestatorul a arătat că a consemnat următoarele: „nu sunt funcţionar public, nu sunt de acord cu aprecierile făcute de evaluator, putând depune dovezi în contradictoriu şi îmi rezerv dreptul să contest acest mod de lucru şi de apreciere a unei activităţi”.

Contestatorul a invocat dispoziţiile art.41 alin.2  din Regulamentul intern, arătând  că în conformitate cu prevederile din regulamentul intern al Primăriei M. O., art.41 alin.2 nu se putea dispune încetarea contractului individual de muncă, întrucât aceste prevederi nu sunt respectate.

Contestatorul a mai invocat şi dispoziţiile art. 247 şi art.248 Codul Muncii, precum şi prevederile art.78 Codul Muncii potrivit cărora: „Concedierea dispusă cu nerespectarea prevederilor prevăzute de lege este lovită de nulitate”.

Contestatorul a mai menţionat că este bolnav şi a precizat că în anul 2017, după o perioadă prelungită de absenţă, între 5 iunie 2017 şi 18 septembrie 2017, având probleme de sănătate, fiind necesară o intervenţie chirurgicală, pe colon şi o perioadă prelungită de recuperare, s-a prezentat la serviciu.

Contestatorul a mai arătat că, la momentul când au apărut problemele la colon (tumoare), era deja înregistrat cu diabet zaharat de tip II, hipertensiune arterială, stenoză hepatică şi pierderea locului de muncă, ou doi ani înainte de a îndeplini condiţiile de pensionare, fapt ce va conduce la agravarea problemele de sănătate.

Contestatorul a mai susţinut, că este absolvent al unei instituţii de învăţământ superior, fiind inginer de profesie, a parcurs 16 ani de şcoală şi a 38 de ani în câmpul muncii şi consideră că nimeni nu are dreptul să încerce să îl elimine din viaţa publică, încălcând legislaţia în vigoare prin abuz.

În drept, contestaţia a fost întemeiată de dispoziţiile art.56, art.59, art.60, art.62, art. 78, art.80, art.247, art.248, art.251, art. 252 Codul Muncii, Legea nr.477/2004, legea nr.544/2004 şi Regulamentul intern al Primăriei M. O..

În dovedirea contestaţiei, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului, contestaţia nr.1734/02.02.2018, comunicarea nr.2212/12.02.2018, plângerea prealabilă nr.2239/13.02.2018, Dispoziţia nr.110/13.02.2018, Aport de evaluare a performanţelor nr.1577/31.01.2018 şi comunicarea nr.2257/12.02.2018.

La data de 17.04.2018 pârâta pârâta U. A. T. a M. O. și Instituția Primarului M. O. a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Prin Dispoziția nr.110/13.02.2018 s-a dispus cu privire la încetarea contractului individual de muncă al salariatului P. D., prin concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, ca urmare a obținerii calificativului „nesatisfăcător”.

Astfel, în data de 31.01.2018, Primarul M. O. a procedat la evaluarea performanțelor profesionale ale salariatului P. D., cu respectarea prevederilor legale, respectiv ale Regulamentului intern aplicabil instituției, chemând în acest sens salariatul la etapa interviului.

În cadrul etapei interviului au fost prezentate salariatului comentariile cu privire la notările din raportul de evaluare, reclamantul luând astfel cunoștinţă  de consemnările și notările angajatorului avute în vedere la întocmirea raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru anul 2017.

După notarea criteriilor și obiectivelor, calificativul obținut a fost „nesatisfăcător”.

Ca urmare a obținerii acestui calificativ, având în vedere prevederile din Codul Muncii, angajatorul trebuia să procedeze la concedierea pentru motive care țin de persoana angajatului, după acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare.

Așadar a fost emisă Dispoziția nr.110/13.02.2018 ca urmare a obținerii calificativului nesatisfăcător, consemnat în raportul de evaluare întocmit în data de 31.01.2018, după ce a avut loc evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2017.

Începînd cu luna februarie 2018, reclamantul s-a aflat în concediu medical, angajatorul emițând astfel dispoziția nr.164 cu privire la modificarea art.1 din dispoziția nr.110/12.03.2018.

La primul termen de judecată din data de 26.04.2018 instanţa din oficiu, a pus în discuţie cadrul procesual corect şi a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Instituţiei Primarului M. O..

La acelaşi termen de judecată s-a dispus emiterea unei adrese către intimata Instituţia Primarului M. O., cu menţiunea de a comunica la dosarul cauzei următoarele: documentaţia de la baza deciziei privind încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, procedura de evaluare a salariatului contestator P. D., Regulamentul intern al Instituţiei Primarului M. O., adresa nr.2212/12.02.2018, Referatul nr.2216/12.02.2018, contractul individual de muncă al contestatorului şi fişa postului contestatorului.

La data de 03.05.2018 contestatorul a depus precizare de acțiune privind motivele pentru care înţelege să  conteste şi Dispoziţia  nr.164/12.03.2018, privind modificarea Dispoziţiei primarului nr.110 emisă la data de 13.02.2018, solicitând suspendarea în tot și anularea Dispoziţiei nr. 110/13.02.2018 și a Dispoziției nr.164/12.03.2018, privind modificarea dispoziției nr. 110 emisă la data de 12.03.2018, până la rezolvarea definitivă a cauzei, privind încetarea contractului individual de muncă, începând cu data de 13.02.2018, cu un preaviz de 20 de zile lucrătoare.

La data de 09.05.2018 pârâtul Primarul M. O., a depus întâmpinare  prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Instituției Primarului M. O., excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității Adminsitrativ Teritoriale M. O..

Pe fondul cauzei, în cazul în care contestatorul înțelege să se judece cu Primarul M. O., ca emitent al actului administrativ prin care s-a încetat raportul individual de muncă al acestuia, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și precizată ulterior, în ceea ce privește petitul privind suspendarea ca inadmisibil, iar referitor la  petitul privind anularea, ca nefondat.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Instituției Primarului M. O., s-a arătat că această instituție nu există, fiind chemată în judecată o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

În susținerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Instituției Primarului M. O. au fost invocate dispozițiie art.1 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art.77 care prevăd că „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ – teritoriale  și aparatul de spcialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinirea hotărârilor consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale”.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a U. A. T. M. O., în prezenta cauza s-au arătat următoarele:

Calitatea procesual pasivă presupune stabilirea unei identităţi între persoana chemata în judecata şi persoana obligată din raportul juridic dedus judecaţii.

Conform prevederilor art.267 lit. a) şi b) din Codul Muncii, pot fi părţi in conflictele de munca salariaţii şi angajatorii.

În speţa, calitatea de angajator nu o are U. A. T. M. O., ci Primarul M. O..

Astfel, potrivit art.23 alin.1 şi alin.2 Legea nr.215/2001 privind administraţia publica locala, cu modificările şi completările ulterioare, „(1)Autorităţile administraţiei publice locale  prin care se realizează autonomia locala în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive.... (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolva treburile publice din comune, oraşe si municipii, in condiţiile legii”.

Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, primarul este un organ al unităţii administrativ teritoriale, acre nu se confundă cu acesta, iar faptul că aşa cum se prevede la art.62 alin.1 din acest act normativ Primarul reprezintă unitatea  administrativ teritoriala în relaţiile cu alte autoritarii publice, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum şi in justiţie, nu este de natura a conferi calitate procesuala pasivă unităţii administrativ teritoriale municipiul O. în prezenta cauză.

Conform prevederilor art.68 alin.(1) din actul normativ anterior invocat, primarului i  se recunoaşte capacitatea administrativa de a emite dispoziţii. Deci, primarul are şi calitatea de a sta în justiţie în cauzele al căror obiect se refera la actele pe care le emite, inclusiv în litigiile de muncă.

Pe de alta parte, aşa cum este prevăzut la ari. 63 alin.(5) lit.e din Legea administraţiei publice locale, primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Cum dispoziţiile nr.110/13.02.2018 şi nr.164/12.03.2018, a căror anulare se solicită au fost emise de Primarul M. O., rezultă că în temeiul prevederilor legale sus amintite, U. A. T. M. O., nu are calitate procesuală pasivă în cauză, cererea îndreptată împotriva acesteia urmând a fi astfel, respinsă.

Pe fondul cauzei a arătat că este inadmisibil capătul ce cerere privind suspendarea celor două dispoziţii nr.110/13.02.2018 şi nr.164/12.03.2018.

Suspendarea executării actelor administrative, este reglementata prin Legea nr554/2004 a contenciosului administrativ, dar este aplicabila strict actelor administrative a căror legalitate este verificata de către instanţa de contencios administrativ.

Cererea pendinte, având ca obiect un litigiu de muncă, nu se judecă după normele speciale aplicabile în procedura reglementată de legea contenciosului administrativ.

De altfel, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţă, nici cererile de ordonanţa preşedinţia având ca obiect suspendarea efectelor deciziei de concediere până la soluţionarea contestaţiei formulate potrivit Codului muncii nu sunt admisibile, deoarece decizia de concediere este un act unilateral al pârâtei, efectele acesteia producându-se în momentul comunicării ei către  reclamant.

Contestaţia formulata împotriva deciziei de concediere nu suspendă executarea acesteia, iar în cazul anularii deciziei de concediere, repunerea părţilor în situaţia anterioară, are loc cu efect retroactiv, astfel încât suspendarea efectelor deciziei de concediere echivalează cu o repunere în situata anterioară, respectiv cu o reintegrare, măsura care rezolvă litigiul pe fond, iar, potrivit art.997 alin.(5) NCPC, pe calea ordonanţei preşedinţiale nu se pot dispune măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În situaţia în care s-ar dispune suspendarea efectelor deciziei de concediere, reclamantul ar fi reangajat până la soluţionarea pe fond a contestaţiei, iar în cazul în care contestaţia ar fi respinsă, reclamantul nu mai poate fi obligat la restituirea drepturilor salariate întrucât aceasta a prestat munca în continuare, fiind plătit pentru aceasta, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art.997 alin.(5) NCPC.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea dispoziţiilor nr.110/13.02.2018 şi nr.164/12.03.2018, s-a arătat că este nefundat.

Astfel, relativ la speţa, Codul Muncii, conţine următoarele prevederi:

Conform art.58 alin,(2) concedierea poate fi dispusa pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

Conform prevederilor art.61 lit.d) angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munca în care este încadrat.

Conform prevederilor art.63 alin.2 concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art.61 lit.d poate fi dispus numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

Regulamentul Intern, aprobat prin Dispoziţia nr.926 din 13.112012, la art.167 şi Regulamentul privind evaluarea performantelor profesionale individuale ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O., aprobat prin Dispoziţia nr.1143 din 5 septembrie 2011, la art.15, prevăd ca salariaţii nemulţumiţi de rezultatul evaluării pot să îl conteste la Primarul M. O., salariatul nemulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei formulate având posibilitatea să se adreseze instanţei competente.

Or, este de observat că la data de 12.02.2018, cu adresa înregistrata la Primăria M. O. la nr.2212, s-a comunicat reclamantului că s-a  respins contestaţia formulata cu privire la evaluarea performantelor profesionale individuale pentru perioada 01.01.2017-31.12.2017.

La aceeaşi data s-a întocmit de către funcţionarii cu atribuţii în domeniu, referatul înregistrat la nr.2216, prin care se aduce la cunoştinţa îndeplinirea condiţiilor pentru încetarea contractul individual de munca pentru salariatul P. D., ca urmare a constatării faptului că nu corespunde profesional locului de munca în care a fost încadrat, fiind astfel emisă Dispoziţia nr.110 la data de 13.02.2018.

A mai a fost arătat că reclamantul nu a contestat în instanţă raportul de evaluare, astfel încât se prezuma că acesta a fost mulţumit de modul de soluţionare a contestaţiei sale, iar rezultatul evaluării a devenit definitiv.

Cum Codul Muncii, prin coroborarea prevederilor art.61 lit. d) şi art.63 alin.(2), nu condiţionează emiterea dispoziţiei de concediere de trecerea unui timp de la evaluare, condiţia impusa fiind doar ca evaluarea să fie prealabilă concedierii, capătul ce cerere privind anularea Dispoziţiei nr.110/13.02.2018, fiind nefondat.

Pârâtul Primarul M. O. a mai susţinut în ceea ce priveşte Dispoziţia nr.164/12.03.2018, că aceasta nu face decât să modifice în favoarea salariatului concediat Dispoziţia nr.110/13.02.2018, cu privire la data efectivă a concedierii, la expirarea perioadei de preaviz, ca efect al întreruperii acesteia de concediu medical, în care s-a aflat contestatorul după data evaluării.

În probatoriu la întâmpinarea depusă de Primarul M. O. au fost anexate următoarele înscrisuri: Dispoziţiei primarului nr.110 emisă la data de 13.02.2018 privind încetarea contractului individual de muncă al salariatului P. D., prin concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, ca urmare obţinerii calificativului „nesatisfăcător”, referat înregistrat sub nr.2216/12.02.2018, adresa nr.2212/12.02.2018, Aport de evaluare înregistrat sub nr.1577/31.01.2018, tabel nominal cu luarea la cunoştinţă a prevederilor Dispoziţiei nr.110 emisă la data de 13.02.2018 de Primarul M. O., Dispoziţia nr.1143/05.09.2011 privind aprobarea Regulamentului privind evaluarea performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului  M. O., Referat înregistrat sub nr.9661/22.08.2011, Regulamentul privind evaluarea performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului  M. O. – Anexa la Dispoziţia nr.1143/2011, Anexa nr1 la regulament – Criterii de performanţă, Anexa 2 – Raport de evaluare, Anexa 3 – Fişa postului, Dispoziţia nr.926/13.11.2012 privind aprobarea Regulamentului intern pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O. şi al serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor al M. O., Anexă la Dispoziţia nr.926/13.11.2012 - Regulamentului intern pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O. şi al serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor al M. O., adresa nr.2212/12.02.2018, Referat înregistrat sub nr.2216/12.02.2018, Contractul individual de muncă nr.334/28.12.2015 şi fişa postului înregistrată sub nr.14/25.07.2016.

La data de 23.05.2018 a depus întâmpinare Primăria M. O. prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei M. O., excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. O. dacă se va trece peste excepția lipsei capacității de folosință a acesteia, excepția tardivității cererii decchemare în judecată a Primăriei M. O., dacă se va trece peste excepția lipsei capacității de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, în cazul în care reclamantul înțelege să se judece cu Primăria M. O., ca emitent al actului administrativ prin care a încetat raportul individual de muncă al acestuia, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată și precizată ulterior, în ceea ce privește petitul privind suspenadrea ca inadmisibili, iar referitor la petitul privind anularea, ca nefondat.

La termenul de judecată din data de 21.06.2018 s-a dispus emiterea unei adrese către pârâta U. A. T. O., cât şi către Primarul M. O., cu menţiunea de a comunica la dosarul cauzei documentaţia care a stat la baza întocmirii aportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru anul 2017 privind pe contestatorul P. D., precum şi să depună documentaţia privind înfiinţarea Comisiei de analiză şi soluţionare a contestaţiei formulate de contestator înregistrată sub nr.1734/02.02.2018 prin care a contestat aportul de evaluare de evaluare a performanţelor profesionale individuale pentru anul 2017 privind pe contestator.

La dosarul cauzei, cu adresa nr.8195/28.06.2018 Primăria M. O. a depus Regulamentul intern aprobat prin dispoziţia nr.926/13.11.2012, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al Primarului M. O. şi al Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor al M. O. şi Regulamentul privind evaluarea performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului M. O., aprobat prin dispoziţia primarului nr.1143/2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la instanţă, precizată ulterior la data de 03.04.2018, contestatorul a chemat în judecată pe pârâţii U. A. T. O., pe numitul S. M. S. - Primarul M. O. şi Instituţia Primarului M. O. solicitând suspendarea în tot şi anularea Dispoziţiei nr.110/13.02.2018 şi Dispoziţiei nr. 164/13.02.2018 emise de Primarul M. O. şi daune morale de 10 000 lei din partea angajatorului.

Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei U. A. T. O. şi pârâtul S. M. S. – primar al M. O., instanţa reţine că sunt întemeiate.

Calitatea procesual pasivă presupune stabilirea unei identităţi între persoana chemata în judecata şi persoana obligată din raportul juridic dedus judecaţii.

Conform prevederilor art.267 lit. a) şi b) din Codul Muncii, pot fi părţi in conflictele de munca salariaţii şi angajatorii.

În speţa, calitatea de angajator nu o are U. A. T. M. O., ci Primarul M. O..

Astfel, potrivit art.23 alin.1 şi alin.2 Legea nr.215/2001 privind administraţia publica locala, cu modificările şi completările ulterioare, „(1)Autorităţile administraţiei publice locale  prin care se realizează autonomia locala în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive.... (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolva treburile publice din comune, oraşe si municipii, in condiţiile legii”.

Aşadar, potrivit acestor dispoziţii legale, primarul este un organ al unităţii administrativ teritoriale, acre nu se confundă cu acesta, iar faptul că aşa cum se prevede la art.62 alin.1 din acest act normativ Primarul reprezintă unitatea  administrativ teritoriala în relaţiile cu alte autoritarii publice, cu persoane fizice sau juridice române ori străine, precum şi in justiţie, nu este de natura a conferi calitate procesuala pasivă unităţii administrativ teritoriale M. O. în prezenta cauză.

Conform prevederilor art.68 alin.(1) din actul normativ anterior invocat, primarului i  se recunoaşte capacitatea administrativa de a emite dispoziţii. Deci, primarul are şi calitatea de a sta în justiţie în cauzele al căror obiect se refera la actele pe care le emite, inclusiv în litigiile de muncă.

Pe de alta parte, aşa cum este prevăzut la ari. 63 alin.(5) lit.e din Legea administraţiei publice locale, primarul numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.

Cum dispoziţiile nr.110/13.02.2018 şi nr.164/12.03.2018, a căror anulare se solicită au fost emise de Primarul M. O., rezultă că în temeiul prevederilor legale sus amintite.

U. A. T. M. O., nu are calitate procesuala pasiva în cauză,  cererea îndreptata împotriva acesteia urmând a fi astfel, respinsă.

Similar şi persoana fizică S. M. S. nu are calitate procesual pasivă în cauză.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Instituţia Primarului M. O. aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art.62 alin.1 din Legea nr.215/2001 Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie şi potrivit art.68 alin.1 i se recunoaşte capacitarea administrativă de a emite dispoziţii, ca atare are şi calitatea de a sta în justiţie în cazurile al căror obiect se referă la actele pe care le emite, inclusiv în litigiile de muncă, în speţă dispoziţiile care se contestă fiind emise de Primarul M. O..

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată a Primăriei M. O. aceasta este neîntemeiată.

Reclamantul a formulat contestaţie la decizia de încetare a contractului individual de muncă în termen legal, chemând însă în judecată iniţial pe pârâţii U. A. T. M. O. şi pârâtul S. M. S. - primarul M. O., la primul termen de judecată din 26.04.2018, instanţa din oficiu, a pus în discuţie cadrul procesual corect şi a dispus conform art.78 Cod procedură civilă, introducerea în cauză în calitate de pârât a Instituţiei Primarului M. O..

Cu privire la fondul cauzei, reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr.110/13.02.2018 a Primarului M. O. s-a dispus începând cu data de 13.03.2018, după caz, la data expirării preavizului, încetează contractul individual de muncă al salariatului P. D., inspector de specialitate gradul I Compartiment Administrativ, Fond Locativ, Îndrumare Asociaţii de Proprietari, prin concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, ca urmare a obţinerii calificativului „nesatisfăcător”.

Salariatului P. D., i se acordă un preaviz de 20 zile lucrătoare, începând cu data de 13.02.2018.

În perioada de preaviz, salariatului P. D. i se acordă reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale.

Salariatului P. D., în perioada de preaviz are obligaţia să predea lucrările şi bonurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, funcţionarului public U. D. S., inspector clasa I grad profesional superior din cadrul aparatului de specialitate al primarului M. O..

S-a reţinut că, temeiul de drept al concedierii în constituie art.61 lit.d din Legea nr.53/2003 – Codul Muncii cu modificările şi completările ulterioare.

Motivele de fapt ale concedierii sunt următoarele:

Obţinerea calificativului „nesatisfăcător” ca urmare a evaluării profesionale individuală a salariatului P. D., inspector de specialitate gradul I  Compartiment Administrativ, Fond Locativ, Îndrumare Asociaţii de Proprietari, în baza procedurii de evaluare stabilită prin regulamentul intern.

În cadrul Primăriei M. O., nu există posturi vacante cu contract individual de muncă compatibile cu pregătirea profesională a salariatului P. D..

Se va întocmi Notificare către Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă M., în vederea redistribuirii salariatului P. D., corespunzător pregătirii sale profesionale.

Prin Dispoziţia nr.164/12.03.2018 s-a modificat art.1 din dispoziţia primarului nr.110 emisă la data de 13.02.218 privind încetarea contractului individual de muncă al salariatului  P. D., prin concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, ca urmare obţinerii calificativului „nesatisfăcător”, după cum urmează:

„Art.I La data expirării preavizului acordat, încetează contractul individual de muncă al salariatului P. D., inspector de specialitate gradul I Compartiment Administrativ, Fond Locativ, Îndrumare Asociaţii de Proprietari, prin concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, ca urmare a obţinerii calificativului „nesatisfăcător””.

Art.II Restul prevederilor dispoziţiei primarului nr. 110 emisă la data de 13.02.2018 privind încetarea contractului individual de muncă al salariatului P. D. prin concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, ca urmare obţinerii calificativului „nesatisfăcător” rămân neschimbate.

Art.III Cu aducerea la îndeplinire a prezentei dispoziţii se însărcinează salariatul P. D., secretarul M. O., care va comunica la compartimentul resurse umane şi Prefectului judeţului M., în vederea exercitării controlului de legalitate.

Motivul încetării contractului individual de muncă al reclamantului din funcţia de inspector de specialitate, gradul I, Compartiment Administrativ, Fond Locativ, Îndrumare Asociaţii de Proprietari, invocat de angajator este obţinerea calificativului „nesatisfăcător” ca urmare a evaluării profesionale individuale a salariatului efectuată prin raportul de evaluare înregistrat sub nr.1577/31.01.2018 în baza procedurii de evaluare stabilită prin regulamentul intern.

În drept sunt invocate în dispoziţia de încetare prevederile art.61 lit.d Codul Muncii, concediere care poate fi dispusă de angajator pentru motive care ţin de persoana salariatului, respectiv în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă.

Dispoziţia de concediere nu cuprinde motivaţia necorespunderii profesionale a reclamantului la locul de muncă încadrat, făcând referire doar la un singur moment, respectiv obţinerea calificativului „nesatisfăcător” la acea evaluare profesională individuală.

În acest sens a depus la dosar aportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale personalului contractual înregistrat sub nr.1577/31.01.2018 care cuprinde criteriile de evaluare, nota pentru îndeplinirea obiectivelor, nota pentru îndeplinirea criteriilor de performanţă, nota finală, calificativul evaluării „nesatisfăcător” şi  dificultăţilor obiective întâmpinate în perioada evaluată, respectiv:

- nu a identificat soluţiile adecvate pentru rezolvarea activităţilor de serviciu;

- în timpul programului de lucru a desfăşurat activităţi cu caracter politic;

- a efectuat de nenumărate ori lucrări incorecte a sarcinilor de serviciu;

- nu a acordat sprijin înfiinţării şi funcţionării asociaţiilor de proprietari din M. O.;

- nu a avut comportament bazat pe corectitudinea faţă de şeful ierarhic superior.

Totodată, în urma solicitării instanţei a documentaţiei care a stat la baza întocmirii aportului de evaluare a performanţelor  profesionale pentru anul 2017, respectiv documente din acre să rezulte dificultăţile menţionate, angajatorul nu a comunicat decât Regulamentul intern aprobat prin dispoziţia nr.926/2012 şi Regulamentul privind evaluarea personalului contractual nr.1143/2011, indicându-le ca documentaţie care a stat la baza întocmirii raportului de evaluare, neprobând în nici un fel neîndeplinirea obiectivelor de către reclamant în perioada evaluată.

Cazul de concediere întocmit pe dispoziţiile art.64 lit.d Codul Muncii, respectiv necorespunderea profesională este acea împrejurare de natură obiectivă sau subiectivă care conduce ori este aptă să conducă la obţinerea unor performanţe profesionale mai scăzute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndreptăţit să le aştepte de la salariat, respectiv o recunoaştere sau o stăpânire insuficientă a regulilor (sarcinilor) specifice unei funcţii, meserii, profesii.

Totodată, angajatorul este obligat să probeze fapte obiective şi repetate  de natură să evidenţieze astfel de cerinţe profesional, delimitându-se astfel în acest mod, de neîndeplinirea accidentală, dar culpabilă, a obligaţiilor de serviciu.

Necorespunderea profesională presupune că salariatul nu s-a preocupat îndeajuns de perfecţionarea pregătirii sale, împrejurare care a condus atât la necunoaşterea sau stăpânirea insuficientă a regulilor tehnice specifice funcţiei exercitate, cât şi comiterea unor fapte incompatibile cu postul ocupat.

În consecinţă, neîndeplinirea normei de lucru, desfăşurarea defectuasă a activităţii, întocmirea unor lucrări de slabă calitate, împrejurări care demonstrează incompatibilitatea profesională a salariatului, justificând decizia angajatorului de a-l concedia pentru acest motiv.

Necorespunderea profesională la care se referă Codul Muncii nu poate fin raportată la un singur moment ci la întreaga perioadă a executării contractului individual de muncă.

Ca atare faptele obiective şi repetate ale salariatului care evidenţiază astfel de cerinţe profesionale trebuiesc probate de angajator, urmând ca apoi acestea să îndeplinească şi alte obligaţii: evaluarea prealabilă a salariatului conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul individual de muncă sau regulamentul intern, propunerea altor locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea sa profesională, acordarea preavizului.

Or angajatorul nu arată şi nici nu probează în ce constă necorespunderea profesională, făcând referire doar la obţinerea calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea anuală a salariaţilor conform regulamentului intern al instituţie.

Ca atare constată nule dispoziţiile de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului.

Instanţa reţine că reclamantul nu a solicitat nici prin acţiunea iniţială, nici ulterior, prin precizarea ulterioară, repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii, respectiv reintegrarea în postul anterior.

Printr-un captă de cerere, reclamantul a solicitat şi suspendarea dispoziţiilor de încetare a contractului individual de muncă până la rezolvarea definitivă a cauzei, or, decizia de concediere, fiind un act unilateral al pârâtei, efectele acestuia se produc în momentul comunicării ei către reclamant.

Ca atare suspendarea efectelor deciziei de concediere ar presupune o reangajare până la soluţionarea pe fond a contestaţiei, anterior urmării de către instanţă a legalităţii şi temeiniciei decizie de concediere, ceea ce este inadmisibil, potrivit dreptului muncii faţă de natura deciziei de concediere menţionată mai sus.

Instanţa va respinge şi capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, în speţă prejudiciul moral invocat de reclamant, respectiv problemele de sănătate cauzate sau prejudiciul de imagine, nefiind dovedite.

Pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, culpa angajatorului, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, iar prin derogare, de la regula generală instituită de dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de reclamant este în sarcina salariatului reclamant.

Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va respinge excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Instituţia Primarului M. O..

Va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor U.A.T O. şi S. M. S. şi respinge acţiunea faţă de aceştia.

Va respinge excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată a Primăriei M. O..

Va admite în parte contestaţia.

Va constata nule dispoziţiile nr.110/13.02.2018 şi nr. 164/13.02.2018 emise de Primarul M. O..

Va obliga pârâtul Primarul M. O. să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data încetării contractului individual de muncă de drept la data rămânerii definitive şi irevocabile a prezentei hotărâri judecătoreşti.

Va respinge capetele de cerere privind suspendarea dispoziţiilor susmenţionate şi acordarea daunelor morale.

Această hotărăre a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare