Concediul de odihnă suplimentar pentru personalul din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991. Condiţii de acordar

Concediul de odihnă suplimentar pentru personalul din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991. Condiţii de acordare

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, rep.: art.147

Legea nr. 31/1991 – privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase: art. 2 alin. (1), art. (3)

Acordarea concediului de odihnă suplimentar se face cumulativ cu reducerea timpului de muncă cu 8 ore pe zi și numai pentru acei salariați care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de grele, vătămătoare sau periculoase expertizate conform Legii nr. 31/1991, iar nu pentru acei salariați care beneficiază de acordarea unui spor de  până la 15% pentru condiții vătămătoare expertizate în baza altor acte normative precum H.G. nr. 569/2017.

 (Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 28 din 23 ianuarie 2020,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Caraş Severin la data de 28 martie 2019 sub nr. […]/115/2019, reclamanţii A..., B..., C..., D... şi E... au chemat în judecată pe pârâta Biblioteca Judeţeană „[…]” Caraş Severin solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să le acorde concediu suplimentar de 10 zile/an lucrătoare pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu data de 1 octombrie 2018 şi până la data schimbării locului sau condiţiilor de muncă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1176 pronunţată la 28 august 2019, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanţii A..., B..., C..., D… şi E… sunt angajaţi cu contract individual de muncă ai pârâtei Biblioteca Judeţeană „[…]” Caraş-Severin şi solicită prin intermediul acestei acţiuni acordarea de către pârâtă a unui concediu suplimentar de 10 zile lucrătoare/an pentru condiţii de muncă vătămătoare începând cu data de 01.10.2018 şi până la data schimbării locului sau condiţiilor de muncă, deoarece beneficiază de spor de condiţii vătămătoare în procent maxim de 15%.

În ceea ce priveşte temeinicia acţiunii instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 147 din Codul muncii: „Salariaţii care lucrează în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap şi tinerii în vârstă de până la 18 ani, beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare. Numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile de salariaţi prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare”.  Prin urmare, pentru a beneficia de acordarea concediului de odihnă suplimentar în condiţiile anterior menţionate, angajaţii trebuie să aibă stabilit prin contractul colectiv de muncă un număr de zile lucrătoare pentru concediul de odihnă suplimentar, acesta odată stabilit, fiind de cel puţin 3 zile lucrătoare.

Analizând materialul probatoriu existent la dosar, instanţa a reţinut că reclamanţii au încheiat cu pârâta contracte individuale de muncă, şi nu sunt semnatari ai vreunui contract colectiv de muncă.

Conform prevederilor art. 147 alin. (2) din Codul muncii numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile de salariaţi prevăzute la alin.(1) se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil, fiind de minim 3 zile lucrătoare.

Aşadar, angajatorul este obligat să acorde salariaţilor 3 zile de concediu de odihnă suplimentar, dar numai dacă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este prevăzut ca aceştia să beneficieze de această facilitate, condiţie legală imperativă, subsumată pentru acordarea concediului suplimentar.

În ceea ce priveşte temeiul de drept reprezentat de art. 28 din HG nr. 250/1992, invocat de reclamanţi în susţinerea cererii lor, acesta nu este incident în cauza pendente, reglementând concediile fără plată: ,,Pe durata concediilor fără plată mai mari de 30 de zile lucrătoare se pot încadra alte persoane cu contracte de muncă pe durată determinată”.

În drept a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, coroborate cu  Legea nr. 31/1991 - privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase.

În termen legal, la 2 octombrie 2019, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, au declarat apel reclamanţii A..., B..., C..., D... şi E..., apel înregistrat la Curtea de Apel Timişoara sub nr. […] /115/2019 din 8.10.2019, care solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii, obligării pârâtei la acordarea concediului suplimentar de 10 zile/an lucrătoare pentru condiţii de muncă vătămătoare, începând cu data de 1.10.2018 şi până la data schimbării locurilor de muncă sau a condiţiilor de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Arată că prin acţiune au solicitat acordarea concediului suplimentar de odihnă de 10 zile/an lucrătoare pentru condiţii de muncă vătămătoare, începând cu data de 1.10.2018 şi până la schimbarea locurilor sau condiţiilor de muncă, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (1) din HG nr. 250/1992 republicată.

Prima instanţă le-a respins acţiunea, cu motivarea că nu există contract colectiv de muncă care să prevadă un astfel de concediu suplimentar, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 28 din HG nr. 250/1992 nu se aplică în speţă, deoarece acest text de lege se referă la concedii fără plată mai mari de 30 de zile lucrătoare.

Apreciază că instanţa a pronunţat hotărârea având în vedere un alt text de lege decât cel invocat şi susţinut prin acţiune.

Subliniază că prin acţiune au indicat dispoziţiile art. 18 alin. (1) din HG nr. 250/1992 conform cu care „În afara concediului de odihnă, prevăzut la art. 1, salariaţii din administraţia publică din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare”.

Nicăieri în cuprinsul acţiunii nu a făcut referire la concediu fără plată.

Consideră că pentru acordarea concediului suplimentar de odihnă, dispoziţiile art. 18 alin. (1) din HG nr. 250/1992  republicată, impun o singură condiţie, aceea de a beneficia de spor de condiţii vătămătoare şi cum au făcut dovada că beneficiază de spor de condiţii vătămătoare, acţiunea se impunea a fi admisă.

Faptul că au solicitat plata salariului suplimentar pentru condiţii vătămătoare rezultă şi din cererile depuse administrativ sub nr. 1101, 1102,1103, 1104/25.09.2018.

În drept, apelul este întemeiat pe dispoziţiile art. 18 alin. (1) din HG nr. 250/1992 republicată, art. 215 din Legea nr. 62/2011, art. 468 şi următoarele Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, pârâta intimată Biblioteca Judeţeană „[…]” Caraş Severin a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că potrivit art. 147 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, „numărul de zile lucrătoare aferent concediului de odihnă suplimentar pentru categoriile de salariaţi prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare”.

Rezultă că pentru a beneficia de acordarea concediului de odihnă suplimentară, salariaţii trebuie să aibă stabilit printr-un contract colectiv de muncă, un număr de zile lucrătoare pentru concediul de odihnă suplimentar, acesta fiind de cel puţin 3 zile lucrătoare.

În ceea ce priveşte stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi a locurilor de muncă pentru care se acordă concediul de odihnă suplimentar, precum şi a condiţiilor de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează în condiţii deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase .

Mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 3 alin.  (2) din Legea nr. 31/1991, durata reducerii timpului de muncă şi nominalizarea personalului care beneficiază de program de muncă sub 8 ore/zi se stabilesc prin negocieri între angajator şi sindicate sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor.

Raportat la prevederile legale menţionate mai sus, prima instanţă a reţinut în mod corect că pârâta nu are încheiat un contract colectiv de muncă cu personalul contractual din cadrul acestei instituţii publice de cultură, condiţie legală imperativă, subsumată pentru acordarea concediului suplimentar.

Mai arată că pentru încadrarea locului de muncă la condiţiile menţionate, reclamanţii ar trebui să îndeplinească mai multe criterii, printre care se numără natura factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune a acestora asupra organismului , intensitatea de acţiune a factorilor novici, existenţa unor condiţii de muncă ce implică un efort fizic mare, în condiţii nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibraţii, la solicitarea instanţei, pârâta intimată a depus la dosar buletinul de expertizare a locurilor de muncă la nivelul pârâtei.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă, instanţa apreciază apelul neîntemeiat, cu următoarea motivare:

Potrivit art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din alte unități bugetare, republicată, salariații din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare care prestează munci grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează in locuri de muncă în care există astfel de condiții, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul la un concediu de odihnă suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3 -10 zile lucrătoare, în fiecare an calendaristic.

La art. 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1991 sunt precizate criteriile pentru stabilirea categoriilor de personal, a activităților și locurilor de muncă pentru care durata timpului de muncă se reduce sub 8 ore pe zi.

Articolul 3 al aceluiași act normativ prevede că „Existenta condițiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - la locurile de muncă se stabilește, pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecția muncii, pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății din care rezultă depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a muncii”.

Raportat la dispozițiile art. 18 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, condițiile de muncă grele, periculoase sau vătămătoare sunt evaluate potrivit Legii nr. 31/1991 prin enumerarea unor criterii din art. 2 alin. (1), criterii care sunt prevăzute doar pentru stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează în astfel de condiții.

Astfel, instanţa apreciază că se acordă  concediul de odihnă suplimentar doar acelor salariați care beneficiază de reducerea duratei zilei de muncă sub 8 ore, reducere condiționată de îndeplinirea anumitor criterii expres prevăzute de legiuitor in cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 31/1991.

Astfel de locuri de muncă presupun cu necesitate însă reducerea timpului de lucru ca o măsură de protejare a angajaților iar în plus acestora li se acordă concediul de odihnă suplimentar pentru refacerea capacității de muncă.

Prin urmare, numai stabilirea unor condiții de muncă - grele, vătămătoare sau periculoase potrivit Legii nr. 31/1991 atrage acordarea cumulativă a celor două drepturi - reducerea duratei zilei de muncă sub 8 ore și concediu de odihnă suplimentar.

De asemenea, stabilirea condițiilor de muncă grele, vătămătoare sau periculoase pentru acordarea sporului de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare corespunzător timpului lucrat în astfel de condiții, nu s-a realizat conform Legii 31/1991, care este în vigoare, ci potrivit HG nr. 569/2017.

Prin urmare, condițiile de muncă grele, vătămătoare sau periculoase au fost stabilite în baza HG nr. 569/2017, iar nu a Legii nr. 31/1991, fiind permisă exclusiv acordarea sporului de până la 15% , iar nu a concediului de odihnă suplimentar.

Acordarea concediului de odihnă suplimentar se face cumulativ cu reducerea timpului de muncă cu 8 ore pe zi și numai pentru acei salariați care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de grele, vătămătoare sau periculoase expertizate conform Legii nr. 31/1991 iar nu pentru acei salariați care beneficiază de acordarea unui spor de  până la 15% pentru condiții vătămătoare expertizate în baza altor acte normative ( ex. HG nr. 569/2017).

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 480 alin. (1) Cod procedură civilă s-a respins apelul declarat de către reclamanţi ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare