Despăgubire

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:010.000588

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. .

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 588/2018

Şedinţa publică din data de 21 Mai 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. G., în contradictoriu cu pârâta L.T.T., având ca obiect despăgubire.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reprezentantul pârâtei, director V.O. şi martorul T.L..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa a procedat la audierea martorului T.L., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a considerat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Având cuvântul, director V.O., pentru pârâtă, a solicitat instanţei să respingă acţiunea formulată de către reclamant cu motivarea din întâmpinare şi în baza dovezilor existente la dosarul cauzei.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj-Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. ., reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâta L.T.T. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat angajatorul L.T.T. la plata de despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în data de 08 iunie 2015, îşi desfăşura activitatea ca profesor la L.T.T..

În ziua de luni, 08 iunie 2015, ora 10:35, a fost chemat în biroul directorului general pentru a purta o discuţie cu T.G., mamă a elevului T.Ş.C., referitoare la notele pe care acest elev le avea la materia Economie predată de reclamant la clasa a XI-a A.

Reclamantul a mai arătat că T.G. este o persoană influentă în oraşul T., unde realizează mai multe activităţi comerciale, fiind şi patroana restaurantului M..

În timpul discuţiei, T.G. l-a insultat în cel mai josnic mod posibil, amenințându-l că "Mă ia dracul dacă nu-1 trec pe fiul ei".

A mai menţionat că la întreaga discuţie a asistat directorul general V.O. şi directorul adjunct T.L., iar domnii directori nu au intervenit şi nu au somat-o niciun moment pe T.G. să înceteze cu insultele şi hărțuirile.

A mai precizat că întregul incident relatat în precedent s-a petrecut în timpul programului de lucru al reclamantului.

Reclamantul a specificată că, conform art. 244 din Regulamentul de Organizare şi funcţionare a Unităţii de Învăţământ Preuniversitar, oricărei persoane îi este interzis să recurgă la agresarea fizică, psihică şi verbală a personalului unităţii de învăţământ.

Angajatorul, L.T.T., avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a nu-i permite unui părinte să lezeze demnitatea umană a cadrelor didactice care profesau în cadrul unităţii şcolare.

Reclamantul a arătat că potrivit art. 240 din Regulamentul de Organizare şi funcţionare a Unităţilor de  învăţământ Preuniversitar, T.G. ar fi putut avea acces în incinta unităţii şcolare doar dacă îşi depunea o cerere scrisă la secretariat şi îşi făcea o programare scrisă de a fi primită în audiere.

Angajatorul, L.T.T., a nesocotit procedura legală prevăzută pentru accesul părintelui în incinta şcolară, permițându-i numitei T.G. să intre în liceu după bunul ei plac.

În art.252 C.civ. se stipulează că „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea".

Conform art. 39 alin.(l) lit.(e) şi (f) din Codul muncii, în calitatea sa de salariat al L.T.T., avea dreptul la demnitate în muncă, precum şi dreptul la securitate şi sănătate în muncă.

De asemenea, art. 40 alin.(2) lit.(b) şi (c) din Codul muncii, incumbă în sarcina angajatorului L.T.T. obligaţia de a-i asigura condiţii prielnice de muncă şi de a-i acorda toate drepturile care i se cuveneau din lege.

Angajatorul, L.T.T., avea obligaţia de a-i garanta respectarea demnităţii la locul de muncă, aşa cum este consacrată de Codul muncii şi de art. 1 alin. 3 din Constituţia României, în care demnitatea omului, dreptul acestuia şi libertatea de dezvoltare a personalității umane sunt garantate.

Ori, în situaţia de faţă, angajatorul, L.T.T., i-a permis lui T.G. să pătrundă în mod fraudulos în incinta şcolii şi i-a dat voie să profereze injurii şi amenințări la adresa sa şi a considerat că L.T.T. a adus atingere drepturilor sale fundamentale la onoare şi demnitate în muncă, precum şi dreptul la securitate şi sănătate în muncă.

Un alt motiv pentru care reclamantul a solicitat acordarea unor despăgubiri vizează prejudiciul adus de L.T.T. prin prisma împietății în actul de evaluare al unor elevi pe care l-a realizat în luna iunie 2015.

Prin adresa cu nr. ./10.06.2015, L.T.T. l-a informat că au decis în consiliul de administraţie modificarea unor note pe care le acordase unor elevi ai liceului la materia Economie.

A mai menţionat că unul dintre elevii căruia conducerea liceului i-a modificat nota era T.Ş.C., fiu al G.T., elev care în decursul acelui an şcolar a avut o atitudine necuviincioasă la adresa sa, fiind în pas cu mama lui, iar împotriva acestui elev L.T.T. nu a luat nicio măsură de sancţionare, ci a depus toate eforturile posibile spre a-i asigura acestui elev un statut privilegiat, diferențiindu-l de ceilalţi elevi şi favorizându-1 prin adoptarea acestor măsuri de modificare a notei şi a mediei anuale, astfel încât elevul respectiv să nu fie declarat corigent.

Această imixtiune a L.T.T. în actul de evaluare şi notare s-a realizat cu încălcarea legii educaţiei naţionale şi a regulamentului şcolar preuniversitar.

Astfel, niciunul dintre atribuțiunile consiliului de administraţie prevăzute în art. 15 din Ordinul Ministrului Educaţiei nr. ./2014 nu i-ar fi permis să aprobe modificarea unor note sau medii, iar o eventuală contestaţie la notele acordate nu putea fi analizată, deoarece fusese depășit termenul de 5 zile de la notare pentru a formula o contestaţie.

Este evident aşadar că intervenţia L.T.T. în procesul de modificare a notelor şi mediilor a fost strict în favoarea elevilor, s-a situat dincolo de regulament şi a fost de natură a-i leza dreptul la demnitate în muncă, dreptul la notare şi evaluare al elevilor, motiv pentru care a solicitat să fie despăgubit pentru prejudiciul moral care i-a fost creat de angajatorul L.T.T..

Dovada celor relatate o va realiza prin proba testimonială şi proba cu înscrisuri.

A solicitat instanţei de judecată citarea următorilor martori : V.O. şi T.L., cu adresă de citare la sediul L.T.T. din Str.C., nr. 1. T., judeţul G..

Referitor la proba cu înscrisuri a înţeles să facă dovada actului de modificare a notelor prin adresa nr. ./10.06.2017 emisă de L.T.T..

În drept, şi-a întemeiez cererea pe prevederile art. 39 alin.(l) lit.(e) şi (f), art. 40 alin.(2) lit.(b) şi (c) şi art. 253 alin.l din Codul Muncii.

Pârâtul L.T.T., în termenul legal a formulat întâmpinare, la cererea de chemare în judecată a reclamantului P.G., prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare, din următoarele motive:

În cursul anului 2015, reclamantul a acţionat în judecată pe numita T.G. (dosar nr. .) într-un dosar cu pretenţii însă, instanţa, Tribunalul Gorj-Secţia I Civilă, prin Decizia nr. /2016 a respins apelul declarat ca nefondat, cu menţinerea sentinţei instanţei de fond, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru răspunderea civilă delictuală.

A mai precizat pârâta că, conflictul la care face referire reclamantul nu a fost de natură a atrage răspunderea vreuneia dintre părţi, L.T.T. a respectat întocmai toate dispoziţiile legale privind calitatea reclamantului, iar susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.

Pârâta a mai arătat că reclamantul interpretează greşit dispoziţiile art. 252 Cod civil, iar L.T.T. nu a nesocotit în nici un fel dispoziţiile art. 39-40 din Codul Muncii privind dreptul Ia securitate în muncă al angajatului.

S-a mai precizat că L.T.T. nu poate fi obligat la plata daunelor morale solicitate, deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele esenţiale ale răspunderii civile (faptă, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăţie).

Conform Art.14, OMEN nr. 4619/2014 alin.(3) "Hotărârile Consiliului de Administraţie sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice sau juridice implicate în mod direct ori indirect în activitatea unităţii de învăţământ”, iar conform alin. (4) "Hotărârile Consiliului de Administraţie pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea procedurii prealabile reglementate prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare",

Toate aspectele invocate nu sunt de natură a-i leza dreptul la demnitate în muncă, dreptul la notare şi evaluare.

Pârâta a mai relatat că în privinţa comportamentului general al reclamantului, se poate afirma că a generat conflictuale cu elevi, părinți, cadre didactice, conducerea unităţii de învăţământ şi lucrători ai poliţiei oraşului T..

Totodată, prin întâmpinare pârâta a mai învederat că reclamantul a folosit următoarele expresii:

- "Proxenet" (Adresa ISJ G nr. ../07.01.2015)

- Ultimatum pentru ISJ G în vederea schimbării din funcţie a directorului adjunct T.L. (adresa nr. /07.01.2015);

- "specialista" – P..C.

- "două mame neliniştite" ( nr. /10.06.2015)

-"incompetenţa dumneavoastră, de profesor de generală, numit politic într-o funcţie pe care nu o poate gestiona eficient şi imparțial mă împiedică să dau explicații unui individ rupt de realitate şi care se remarcă doar prin dorinţa oarbă de răzbunare" (răspuns către Director-/08.11.2011)

-"piţipoancă băgăcioasă", "curva", "traseistă" (Raport cercetare nr. /22.11.2011)

 - "prost, fraier, să se uite în oglindă ce faţă de prost are şi că toţi poliţiştii sunt proşti (decizia nr. /2013, TG).

Pârâta a mai învederat că la unele ore de curs a venit însoțit de elevi de la alte clase provocându-i la lupte de masă, susţinând că învingătorul va primi nota 10 (/23.02.2017, /23.02.2017)

Prin urmare, având în vedere cele precizate, pârâta a solicitat să se respingă acţiunea ca nefondată.

În drept, şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâtul L.T.T. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata de despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei, precum şi cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte daunele morale pretinse de reclamant, tribunalul reţine din analiza prevederilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii, că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții de fond pentru a exista răspunderea patrimonială: fapta ilicită angajatorului; prejudiciul moral cauzat angajatului; culpa angajatorului şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea a angajatorului în temeiul prevederilor art. 253 din Codul muncii, iar răspunderea este exclusă în lipsa a cel puțin uneia dintre aceste condiții.

Referitor la prejudiciul moral, acesta constă în consecințele negative morale suferite de un salariat ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către angajator, având drept consecință lezarea onoarei sau reputației salariatului, sau alte suferințe de ordin psihic.

De asemenea, daunele morale reprezintă compensații ce pot fi acordate salariatului doar atunci când se face dovada că, urmare comiterii unei fapte de către angajator, s-au cauzat reale suferințe psihice părții vătămate, care nu sunt echivalente cu stresul sau consumul nervos, acestea din urmă nefiind în măsură să justifice acordarea daunelor morale.

Reclamantul a invocat că i-au fost încălcate dreptul la demnitate în muncă și dreptul la securitate și sănătate în muncă de către unitatea pârâtă, menționate în dispozițiile art. 39 alin.1 lit e) și f) din Codul Muncii.

În acest sens, Tribunalul amintește că dreptul la demnitate în muncă statornicit în dispozițiile art. 39 alin.1 lit e) și art.6 din Codul Muncii derivă din dreptul constituțional prevăzut la art. 1 alin.3) din Constituție.

Potrivit acestor dispoziții legale orice salariat beneficiază și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare.

Necesitatea instituirii și ocrotirii dreptului la demnitate în muncă decurge din relația de subordonare care se stabilește între salariat și angajatorul său.

În executarea prerogativelor sale, angajatorul nu trebuie să aducă atingere drepturilor fundamentale ale persoanei.

Practica judiciară în materie a statuat că încălcarea demnității în muncă poate avea loc cu ocazia executării contractului, cu cea a încheierii sau încetării acestuia, iar un exemplu al încălcării demnității îl poate constitui situația unei concedieri abuzive, a nerestituirii carnetului de muncă etc.

Instanța apreciază ca existenta unei tensiuni si producerea unui stres emoțional sau psihic reprezintă elemente inerente unei situații conflictuale la locul de munca, astfel încât acordarea daunelor morale nu se impune deoarece nu se probează ca neplăcerile au depășit in vreun fel limitele firești in astfel de situații.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la securitate tribunalul apreciază că nici această susținere nu este întemeiată, având în vedere că acest concept are ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane  persoane participante la procesul menționat.

În acest sens, dispozițiile art. 41 alin.2 din Constituție dispun că : salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit , prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.

Din ansamblul probator  se desprinde faptul ca in aprecierea netemeiniciei cererii de daune morale, principalul rol îl joaca buna-credință a angajatorului in relațiile cu salariatul si diligența si implicarea acestuia in limitarea efectelor psihologice si emoționale ale aplicării oricăror masuri in cadrul raportului de munca.

Astfel, martorul T.L., propus de reclamant, a arătat că în cursul anului 2015 în cadrul L.T.T. a existat o situație conflictuală determinată de notarea unor elevi de către reclamant în calitate de profesor la disciplina economie.

Acesta a precizat că în luna iunie 2015, în prezența sa în calitate de director adjunct și al directorului unității de învățământ V.O., a avut loc o discuție între reclamant și două mame ale elevilor reclamantului, în biroul directorului pe un ton ridicat, că atât reclamantul cât și părinții și-au adresat cuvinte jignitoare, însă, în calitate de reprezentanți ai școlii, atât martorul cât și dl. director  i-au scos din birou pentru a aplana discuția.

Referitor la susținerile reclamantului în ceea ce privește nelegalitatea reevaluării  notării celor doi elevi la materia economie de către o comisie formată din profesori ai aceleiași unități de învățământ, se apreciază că aceasta nu mai poate fi readusă în discuție, din moment ce o instanță de judecată s-a pronunțat în mod definitiv asupra acestui aspect.

Ca atare, tribunalul apreciază nu se pot acorda daune morale reclamantului atâta vreme cat acesta nu a produs un minim de indicii şi dovezi în legătura cu existența prejudiciului moral şi întinderea acestuia, fapta ilicită a angajatorului sau culpa angajatorului, elemente care trebuie îndeplinite cumulativ pentru existența răspunderii patrimoniale, motiv pentru care, tribunalul concluzionează în sensul netemeiniciei pretențiilor reclamantului privind acordarea daunelor morale .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de către reclamantul P.G., cu domiciliul în……., în contradictoriu cu pârâta L.T.T., cu sediul în…...

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.05.2018, la Tribunalul Gorj.

Red.T.R./Thred. L.B./4 ex./ 29 Mai 2018

Domenii speta

Spete similare