Actiune in raspundere delictuala

Decizie 593/2018 din 02.05.2018


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:051.000593

Cod operator 2442

Dosar nr. ............

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 593/2018

Şedinţa publică de la 02 Mai 2018

Completul compus din:

Președinte:  ............

Judecător : ............

Grefier : ............

Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanţii-reclamanţi , .............prin reprezentant legal  şi de apelanta-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. împotriva sentinţei civile nr. din 17.10.2017  pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. în contradictoriu cu intimatul pârât  şi intimatul , având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2018, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, ce face  parte  integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02.05.2018.

 Deliberând, tribunalul pronunță următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de față,

Prin sentința civilă nr. din 17.10.2017  pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții  şi .............reprezentaţi legal de  în contradictoriu cu  pârâţii  şi Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA  prin Agenţia Tg.Jiu  şi  intervenientul forţat .

A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să  plătească reclamantei  minore  suma de  101 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 75.000 lei daune morale.

A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să  plătească reclamantului  minor .............suma de  101 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 75.000 lei daune morale.

A fost obligată pârâta  Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. ca sumele cuvenite reclamantei minore cu titlu de despăgubiri materiale și daune morale să le consemneze la CEC Bank S.A. pe numele acesteia și să le indisponibilizeze până la majoratul minorei  sau noi dispoziții ale instanței de tutelă.

A fost obligată pârâta  Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. ca sumele cuvenite reclamantului  minor .............cu titlu de despăgubiri materiale şi daune morale să le consemneze la CEC Bank S.A. pe numele acestuia şi să le indisponibilizeze până la majoratul minorului .............sau noi dispoziții ale instanței de tutelă. A fost respinsă în rest cererea.

A fost obligată pârâta  Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească reclamanților suma de  2081 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. să plătească statului suma de 1.305 lei reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar acordat reclamanților minori.

Pentru a pronunța această sentință instanța a  reținut următoarele:

În fapt, la data de 11.06.2015, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare ............., pe DJ 673, în localitatea Slivileşti, jud. Gorj, pârâtul  nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu autobuzul cu numărul de înmatriculare ............., care circula din sens opus, părăsind partea carosabilă şi intrând în coliziune cu un stâlp de beton, pe care l-a distrus, ricoșând cu partea din spate a autoturismului în gardul unei locuințe, pe care l-a distrus pe o porțiune de 4 metri liniari.

În momentul producerii accidentului, în autoturismul condus de pârâtul  se mai aflau: soția acestuia, şi  cei doi copii minori, reclamanții .............şi ............., precum şi mama acestuia, numita ............. (f. 1, dosar u.p.).

În urma impactului dintre autoturism şi stâlpul de beton, minorii reclamanți au suferit leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora reclamanta ............. a necesitat un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. ............. (f. 28, dosar u.p.), respectiv 45-50 de zile pentru reclamantul ..............

La data producerii accidentului, autoturismul VW Passat, cu număr de identificare ............. era asigurat la societatea pârâtă, conform poliței de asigurare seria ............. nr. ............. (f. 23) , titular fiind intervenientul forțat  .

Se menționează şi că la data de 28.05.2015 între pârâtul  şi intervenientul forțat  a intervenit contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit , datat 28.05.2015 însă transferul dreptului de proprietate nu fusese operat în evidențele autorității competente.

În drept, conform dispozițiilor art. 1349 C.civ., „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare”. De asemenea, conform art. 1357 C.civ., „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale amintite, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei.

Fapta ilicită constituie orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparţinând unei anumite persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privinţa existenţei sale, cât şi a posibilităţii de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Totodată, conform prevederilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, în vigoare la data producerii accidentului, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane  păgubite prin accidente de vehicule şi de tramvaie, ca şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. În final, potrivit dispoziţiilor art. 55 din acelaşi act normativ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Cu alte cuvinte, la nivel de principiu, asigurarea de răspundere civilă produsă prin accidente de vehicule reprezintă o modalitate prin care titularul asigurării îşi conservă patrimoniul prin transferarea către societatea de asigurări a obligaţiei de reparare a prejudiciului cauzat în urma unui accident rutier produs din culpa sa, obligaţie care, în lipsa contractului de asigurare, i-ar fi revenit celui vinovat de producerea accidentului.

Aşadar, pentru a fi antrenată răspunderea asigurătorului faţă de terţa persoană păgubită, este necesară existenta prealabilă a unei răspunderi civile a autorului faptei (asiguratul) faţă de aceeaşi persoană. Răspunderea asigurătorului nu este una de sine stătătoare, acesta putând deveni obligat faţă de victimă în baza legii doar în măsura în care o atare obligaţie - izvorâtă, de această dată, din răspunderea civilă delictuală - există şi în sarcina conducătorului.

Mai mult, prin Decizia nr. 1/2016 pronunțată de ICCJ în Recurs în interesul legii s-a apreciat că dispoziţiile art. 49 şi ale art. 55 din Legea nr. 136/1995 instituie răspunderea exclusivă a asigurătorului pentru prejudiciile cauzate de asigurat, iar împrejurarea că asigurătorul răspunde în limitele prevăzute în contract şi că această limitare ar putea aduce atingere principiului reparației integrale a prejudiciului nu justifică legal răspunderea solidară cu autorul faptei ilicite, întrucât solidaritatea nu rezultă din lege sau din contract, iar asigurătorul răspunde pentru asigurat în temeiul legii şi al contractului, asumându-şi o obligație proprie.

Aplicând dispozițiile amintite la prezenta cauză, în ceea ce privește existenta faptei ilicite, instanța a observat că acesta constă în aceea că pârâtul  a produs accidentul de circulaţie, prin neadaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de drum, ceea ce a provocat pierderea controlului asupra direcţiei de mers şi intrarea în coliziune cu un autobuz, un stâlp de beton şi un gard.

Prejudiciul material cauzat reclamanţilor minori prin fapta ilicită a pârâtului este unul direct şi cert, constând în costul efectuării expertizei medico-legale, respectiv 68 lei pentru fiecare minor (f. 178-179) şi achitarea sumelor de 38 lei, pentru fiecare minor, către Spitalul Judeţean Gorj (f. 16).

Faţă de restul sumei pretinse de reclamanţi, cu titlul de despăgubiri materiale, instanţa a constatat că nu a fost făcută dovada acestora, iar potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

În ceea ce privește daunele morale, deoarece este vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 C.civ., existența prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei. Astfel, prejudiciul moral reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane şi care se manifestă prin suferința fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane – dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 C.civ.) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate.

Caracterul suferințelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoții negative. În ce privește modul de calcul, cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc, dar nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Așadar, ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că, în urma accidentului, atât minora , în vârstă de 9 ani, cât şi minorul ............., în vârstă de 6 ani, au suferit intervenții chirurgicale, fiind astfel izolați, pentru o perioadă de timp, de activitățile specifice vârstei şi împiedicați să se bucure de acestea. Mai mult, în prezent, minorii prezintă o reacție de frică în prezența autovehiculelor, aspecte susceptibile de a afecta dezvoltarea armonioasă a minorilor, prin raportare la vârsta fragedă a acestora şi la intensitatea șocului suferit (f. 178-179).

Între fapta ilicită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate, iar vinovăția pârâtului poate fi angajată pentru cea mai ușoară culpă şi constă în neadaptarea vitezei autoturismului la condițiile de drum, ceea ce a condus la producerea accidentului.

Instanța nu poate reține susținerea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA, în sensul existenței unei culpe concurente a reclamanților, având în vedere că, din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecății nu au reieșit indicii în acest sens.

Așadar, în temeiul art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr.  136/1995, art. 1349 şi art. 1357 C.civ., instanța a admis în parte cererea, dispunând obligarea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA la plata, către fiecare reclamant minor, a sumei de 101 lei, cu titlul de despăgubiri materiale și a sumei de 75.000 lei, cu titlul de daune morale.

Instanța a reiterat, în acest sens, după cum s-a arătat în cele de mai sus, că recunoașterea unui drept la despăgubiri persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, nu poate fi văzută decât ca menită să acopere acele prejudicii suferite de aceste subiecte decurgând din vătămările lor corporale, ca victime directe ale accidentului. Astfel, prejudiciul .............lizat în cele anterior expuse este un prejudiciu direct, rezultat din fapta ilicită a pârâtului , care s-a produs direct în patrimoniul minorilor.

Or, conform art. 31 alin. (1) C.civ., orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparțin acesteia, iar potrivit principiului independenței patrimoniale între copii şi părinți, părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire şi la întreținere.

Mai mult, art. 502 alin. (1) C.civ. stabilește că drepturile şi îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, tutela se exercită numai în interesul minorului, atât în ceea ce privește perso............., cât şi bunurile acestuia, conform art. 133 C.civ., iar tutorele are îndatorirea de a administra cu bună-credință bunurile minorului, acționând în calitate de administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor minorului, potrivit art. 142 alin. (1) C.civ.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se impune consemnarea sumelor cuvenite minorilor, pe numele acestora, precum şi indisponibilizarea lor până la majoratul fiecărui minor sau până la noi dispoziții ale instanței de tutelă.

Este adevărat că prezenta cerere a fost formulată de către reprezentanta minorilor, însă aceasta a acționat strict în interesul superior al copiilor, iar pentru a se putea respecta cu desăvârşire acest interes, instanţa a apreciat ca fiind oportună conservarea sumelor stabilite cu titlul de despăgubiri materiale şi daune morale în patrimoniul acestora, cu respectarea principiului independenței patrimoniale, instituit de art. 500 C.civ.

În final, în temeiul art. 453 alin. (1), art. 452 şi art. 451 alin. (1), instanţa a dispus obligarea pârâtei Societatea de Asigurare Reasigurare ............. SA la plata către reclamanţi a sumei de 2.081 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată (f. 112). De asemenea, în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia cheltuielile pentru care partea care a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, instanţa a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a sumei de 1.305 lei, reprezentând contravaloarea ajutorului public judiciar.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelanta S.A.R. ............. S.A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, aceasta fiind obligată la plata despăgubirilor către reclamanţii ............. şi  ............., respectiv a câte 101 LEI pentru fiecare cu titlu de daune materiale şi a câte 75.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale.

În baza art.480 alin.2 C.p.c. a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii atacate, prin reducerea daunelor morale acordate. Astfel, apelanta a înțeles să critice sentinţa civilă pronunțată de instanța de fond pentru aspecte de netemeinicie şi nelegalitate din următoarele motive :

Sentința civilă pronunțată de instanța de fond este criticabilă  prin prisma acordării reclamanților a unor daune morale stabilite în mod greşit, acestea fiind stabilite într-un cuantum prea mare fără a ţine cont la stabilirea acestora de criteriile prevăzute de art.22 (6) din Legea 132/2017 care prevede că: stabilirea despăgubirii pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic şi statistic;  prin prisma greşitei individualizări a cuantumului daunelor morale prin neraportare la situaţia reală a fiecărui reclamant, la gradul de complexitate precum şi la numărul  diferit de zile de îngrijiri medicale ale fiecărui reclamant aşa cum sunt relevate de actele medicale. Astfel, deşi numărul de zile de îngrijiri medicale diferă pentru fiecare reclamant, judecătorul fondului a stabilit în mod eronat cuantumul despăgubirilor morale la acelaşi nivel, respectiv câte 75.000 lei pentru fiecare reclamant, fără a face niciun fel de diferență în acest sens, raportat  la diferența fizică și psihică în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale.

 A apreciat de asemenea că sentința este criticabilă și prin prisma faptului că judecătorul fondului nu a avut în vedere ca după stabilirea nivelului daunelor morale să diminueze cuantumul acestora proporțional cu gradul de culpabilitate care se impunea a fi reţinut în sarcina reclamanţilor, nefăcând nicio referire în acest sens, fiind incidente prevederile art. 1371 C.civ. „ În cazul în care  victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o," coroborat cu art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 „în situația în care perso............. prejudiciată a  contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care  îi este imputabilă

Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanţi ............. şi .............prin reprezentant legal  ( mama acestora si soţia pârâtului ............. - perso............. vinovată de producerea accidentului de circulaţie ) au solicitat instanţei de judecată obligarea apelantei la plata sumei de 150.000 LEI cu titlu de daune morale ca urmare a prejudiciului suferit în urma accidentului rutier produs la data de  11.06.2015 din culpa exclusivă a numitului - soțul reprezentantului legal  și tatăl celor doi reclamanţi ............. și  ..............

Critica pe care apelanta o aduce vizează exclusiv cuantumul daunelor morale acordate reclamanților ............. şi Găinaru  ............. raportat la situaţia reală, la numărul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru fiecare reclamant, pe care apelanta îl apreciază ca fiind extrem de ridicat.

Învederează încă o dată instanței de apel faptul că apelanta empatizează cu suferința produsă reclamanților minori, însă de cele mai multe ori în asemenea cazuri graniţa dintre patrimonial şi nepatrimonial este greu de perceput, conducând adesea la hotărâri arbitrare, cauzate de reprezentarea subiectivă şi exagerată pe care reclamanții prin reprezentantul legal o au asupra pagubei, conducând astfel la impulsionarea acestora în a-şi exacerba suferinţa reală sau imaginară în scopul sporirii șanselor de a fi despăgubiți cu o sumă cât mai mare.

Referitor la cuantumul pretențiilor morale, consideră apelanta că instanța de fond a apreciat şi a stabilit în mod netemeinic şi nelegal cuantumul acestora, fără să aibă în vedere premiza că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, cu unul reparator şi compensator, a se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei a celui care le primeşte; să constituie amenzi excesive pentru perso............. vinovată de producerea prejudiciului, în ideea că în cauză răspunde din punct de vedere pecuniar, de fapt un asigurator de răspundere civilă; să constituie venituri nejustificate pentru reclamanţi.

În acest sens apelanta a solicitat instanței de apel ca la stabilirea corectă şi echitabilă a cuantumului daunelor morale să se raporteze la situația reală de fapt, la concluziile şi numărul de zile de îngrijiri medicale diferit, stabilite prin certificatele medico-legale,

Din cuprinsul rapoartelor medico – legale rezultă 45-50 de zile de îngrijire medicale pentru reclamantul ............., respectiv 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru reclamanta ............., precum şi la faptul că leziunile traumatice nu au pus în pericol viaţa victimelor; nu prezintă infirmitate fizică; nu prezintă deficienţă funcțională; nu au grad de invaliditate.

În aceeași ordine de idei, apelanta a solicitat instanței de apel să constate că daunele  morale acordate de instanța de fond sunt disproporţionate şi în comparaţie cu soluţiile pronunţate în jurisprudenţa în materie recentă în situaţii similare, având în vedere şi studiul privind regularizarea pretențiilor de despăgubiri elaborat de UNSAR şi agreat de CSA - compendiu a 715 hotărâri definitive ale Curţilor de Apel din România.

În acest sens este de domeniul evidentei că acest Ghid constituie un izvor temeinic în evaluarea daunelor morale din perspectiva criteriului jurisprudenţei, cât timp chiar şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține concluziile Ghidului ca fiind indicatori călăuzitori în stabilirea unor daune morale juste :

ÎCCJ - Secţia Penală. Decizia nr.2158/2014 pronunţată în data de 29.04.2014, dosarul 79/64/2013 unde Curtea reţine: drept consecinţă, dar şi ţinând seama de criteriile identificate în apel, dar şi de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivităţii şi tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului  şi a Libertăţilor Fundamentale.

Pentru  a da eficientă criteriului statistic cuprins în art.22, (6) din Legea 132/2017, respectiv jurisprundeţa, , apelanta subliniază că instanța de fond ar fi trebuit să ia în considerare atât jurisprudența Onoratei Curţi de Apel Craiova ca şi instanța de control, cât si a celorlalte instanţe naţionale cu privire la cuantumul adecvat şi suficient în cazuri similare, astfel încât să nu denatureze scopul acordării despăgubirii care are un caracter reparator, neavând rolul de a constitui

 Pe de altă parte, apelanta supune atenției instanței că potrivit unui studiu recent  publicat în specialitate şi realizat în colaborare de către CSA, UNSAR şi FPVS care a avut la bază pentru  calcularea cuantumului despăgubirilor morale un număr de 2339 decizii ale Curţilor de Apel din România, rezultă că în practica din România dintre anii 2008-2012 media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de  îngrijire medicală necesară vindecării pentru vătămări ce au necesitat mai puțin de 60 de zile este  474 lei/zi, ori în cazul de fată se poate constata printr-un simplu calcul matematic că instanța de fond a acordat pentru fiecare zi de îngrijire medicală suma de 1000 lei/zi, respectiv 15.000 lei/zi.

Tot în acest sens , apelanta a amintit şi  faptul că la finalul anului 2012, în încercarea de a permite, de a realiza o practică unitară s-a încheiat Protocolul de colaborare între Consiliul Superior al Magistraturii şi  Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin care Consiliul Superior al Magistraturii şi-a asumat să promoveze ghidurile/studiile elaborate de către asociațiile profesionale în  domeniul asigurărilor privind regularizarea pretențiilor de despăgubire.

„ Se recomandă de către autorii volumelor de specialitate evitarea transformării acestor cauze într-o afacere judiciară prin intermediul căreia să se solicite cu evidentă rea-credinţă (şi să se obţină, uneori) sume exorbitante în special în situaţiile în care autorul accidentului deţinea în momentul săvărşirii faptei  ilicite o poliţă de asigurare RCA valabilă.

 Intenția spolierii asigurătorului este o practică des întâlnită în multe din procesele civile şi penale, fiind o consecință indirectă a instabilității economiei contemporane.

Astfel în cazul răspunderii civile delictuale această apreciere sau evaluare pentru a nu fi  una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice si morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta persoanei vinovate de producerea accidentului rutier şi toate consecințele acesteia, culpa părţii vătămate în extinderea prejudiciului, diferențierea acestora dată de gradul de complexitate şi numărul de zile de îngrijiri medicale, astfel cum sunt relevate de actele medicale, respectiv expertize medicale, recomandări medicale în vederea recuperărilor postoperatorii, evaluări medicale de specialitate .

Pentru acestea, apelanta a solicitat  instanţei de apel ca la stabilirea prejudiciului moral să ţină cont de condiţia aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv suferit de reclamanţi, fără ca valoarea daunelor morale acordate să reprezinte o îmbogățire fără justă cauză pentru aceştia şi o sancţiune nejustificată pentru societatea de asigurare.

Examinând cauza din toate aceste aspecte apelanta a solicitat  instanței de apel să procedeze la o corectă individualizare a daunelor morale, acestea nefiind acordate pentru acoperirea integrală a prejudiciului produs, ci pentru a compensa suferința cauzată, a uşura situaţia reclamanţilor îndreptăţiţi în mod temeinic şi legal să primească aceste daune.

 Opinează apelanta în sensul că menținerea acestor pretenții la un asemenea nivel ridicat, 75000 LEI pentru fiecare reclamant pe baza unei injuste aprecieri, neargumentată judicios ar conduce la pronunțarea unei soluţii nelegale, dată în dispreţul ordinii de drept, care ar crea un precedent deosebit de periculos în jurisprudenţa penală romană.

Un alt aspect deosebit de important pe care instanța de fond 1-a ignorat, tratându-l cu superficialitate, îl reprezintă culpa reclamanților ............. şi ............. în extinderea prejudiciului ca urmare a neutilizării centurilor de siguranţă.

Având în vedere împrejurările concrete ale producerii accidentului de circulaţie, urmările produse, contribuția fiecărei părţi implicate la producerea rezultatului şi a  prejudiciului, apelanta a solicitat instanței ca la sumele ce urmează a fi stabilite ca despăgubiri să se aibă  în vedere şi să se retină şi culpa victimelor, reclamanţilor ............. ............. si ........ ............. ............. în extinderea prejudiciului şi să aplice coeficientul de culpă al acestora apreciind astfel în mod corect şi legal cuantumul daunelor materiale şi morale ce le revin reclamanţilor.

Învederează apelanta că nu contestă şi nu încearcă să minimalizeze vinovăţia pârâtului  care este pe deplin dovedită, doar că în astfel de situaţii o răspundere în producerea prejudiciului, a întinderii şi a consecinţelor acestuia o are şi victima ca urmare a încălcării obligaţiei legale ce îi revenea, reprezentând un factor favorizant, astfel încât vătămarea corporală a acestora ar fi putut fi evitată sau cel puţin diminuată.

Astfel aşa cum rezultă din actele dosarului de urmărire penală nr.902/P/2015 reclamanţii nu au purtat centura de siguranţă, încălcând astfel prevederile art. 36, alin.l din OUG  195/2002 REP.

Dacă ar fi avut cuplată centura de siguranţă victimele nu s-ar fi lovit de corpuri şi suprafeţe dure din interiorul autoturismului, ca atare ar fi suferit leziuni mai uşoare, de o intensitate mai mică, care nu ar fi necesitat o vindecare îndelungată.

În aceeaşi ordine de idei, obligaţia folosirii centurii de siguranţă este o prevedere legală imperativă, a cărei respectare se impune obligatoriu, fără a fi permisă nicio derogare, sub amenințarea sancțiunii.

Apelanta a făcut trimitere la dispozițiile art. 36 din O.U.G. 195/2002 Rep - Obligaţiile participanţilor la trafic Reguli de circulaţie; art. 97 (1) din H.G 1391/2006 – Copii cu vârsta sub 12 ani sau cu înălțimea sub 150 cm trebuie să  poarte centuri de siguranţa adaptate greutăţii si dimensiunilor lor, iar cei cu vârsta sub 3 ani se transportă numai în dispozitive de reţinere omologate.

Mai mult decât atât în cazul culpei concurente, la fel ca în cauza de fa incidente prevederile art.l371(l) C.Civil:

„ În cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzare ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să  răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o."

Pe cale de consecinţă, apelanta a solicitat  instanţeţi de apel să facă aplicarea disp art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011  coroborat cu art.1371 (1) C.Civil.

Art. 28 din Ordinul CSA nr. 14/2011 „în situaţia în care perso............. prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să  răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă culpa comună „în astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă ".

În concluzie apelanta a solicitat admiterea apelului şi reducerea daunelor morale acordate astfel încât stabilirea prejudiciului moral să ţină cont de condiţia aprecierii  rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv suferit de reclamanţi, fară ca valoarea daunelor morale acordate să reprezite o  îmbogăţire fara justa cauza pentru aceştia şi o sancţiune nejustificată pentru apelanta, societatea de asigurare.

A solicitat apelanta încuviinţarea probei cu înscrisuri, precum şi orice alte mijloace de probă a căror utilitate ar reieşi pe parcursul dezbaterilor.

La data de 12.01.2018, reclamanţii apelanţii  şi .............prin şi  au formulat apel împotriva sentinţei civile nr. /2017 din 17.10.2017, pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ............, solicitând pe această cale  modificare sentinţei apelate în parte şi rejudecând să fie  admisă acţiunea în totalitate  astfel cum a fost formulata.

Cu privire la indisponibilizarea sumei acordate cu titlu de daune morale până la majoratul fiecăruia dintre minori apelanţii reclamanţi au  arătat  ca soluţia nu este una corecta pentru următoarele aspecte:

Un aspect pe care apelanții au solicitat să îl aibă în vedere instanța este acela că suferinţa morală a fost una imediata dar si prelungită în timp, în mod corect şi daunele morale ar trebui sa fie acordate odată cu rămânerea definitiva a hotărâri şi nu la termenul când aceştia vor ajunge la majorat deoarece minori au în continuare nevoie de supraveghere atentă şi de consiliere medicală de specialitate . Arată apelanţii  că în aceste condiţii sumele acordate cu titlu de daune morale le sunt necesare şi utile de la momentul rămâneri definitive a hotărâri. - Termenul foarte mare până la care aceste sume vor fi la dispoziţia minorilor ridica un grad de incertitudine în ceea ce priveşte suma efectivă de care aceştia se pot bucura tînând cont de faptul că exista multe variabile care ar putea influenta negative aceste sume . Posibilitatea ca în acest termen foarte lung să se treacă la moneda unica europe............. ar putea atrage pierderi semnificative ca urmare a deprecieri continue a monedei naţionale LEU fata de moneda europe............. EURO.

De asemenea arată că perioada foarte lungă ar însemna pierderi şi în ceea  ce priveşte evoluţia negativă a inflaţiei şi scăderea puteri de cumpărare a monedei naţionale . S-ar ajunge în situaţia nedorita ca aceste sume acordate  cu titlu de daune morale în intervalul de timp 9 ani respectiv 11 ani să nu mai reprezinte sume care să poată repara prejudiciul moral suferit de cei doi minori. Putând să se ajungă la aceste sume să fie unele derizorii care să nu mai fie de niciun folos. Aceste sume nu vor fi purtatatoare de dobânzi şi de actualizare cu rata inflaţiei la momentul când aceştia sc vor putea folosi de ele.

Apelanţii reclamanți critică faptul că  instanţa nu a obligat apelanta pârâtă  Societatea de Asigurare - Reasigurare ............. SA Bucureşti, la plata către partea civilă a daunelor materiale în totalitate raportat la actele depuse la dosarul cauzei consideră că instanţa de judecata nu a .............lizat în concret acest aspect cu privire la daunele materiale acestea fiind dovedite prin declaraţiile martoriilor aflate la dosar cât şi prin actele depuse. Din declaraţiile martorilor reiese fără nici un dubiu că sumele care le-au fost necesare pentru a putea să se îngrijească mama acestora de către minori efectiv acestea fiind daunele materiale pe care le-au solicitat.

Aşadar apelanta reclamantă  arată că în data de 11.06.2015 ora 17:50 a fost victima unui accident rutier împreună cu copii săi minori .............si  ..............

Că, îăn timp ce era  pasageră în autoturismul marca VW Passat cu nr de înmatriculare ............. pe DJ 673 pe raza localităţi Slivileşti de pe contrasens a apărut autobuzul cu nr de înmatriculare ............. şi a pătruns parţial pe sensul de mers al apelanţilor, condus dc numitul Dragotoiu Marin .

În urma coliziuni şi apoi a ricoșat într-un stâlp de beton şi un gard aparţinând lui ............., rezultând vătămarea copiilor minori iar vina în producerea accidentului rutier aparţinând pârâtului ..............

În urma evenimentului rutier s-a deplasat cu copii la Spitalul de Urgenţă Tg-Jiu unde din investigaţiile medicale s-a constatat că aceştia au o fractură 1/3 medie stern, traumatism toracic.

În continuare apelanta reclamantă arată că, urmare a accidentului de circulaţie produs minorii au suferit leziuni pentru a căror vindecare a fost necesare un nr. de 45-50 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. ............. din 27/08/2015 eliberat de SML Gorj pentru .............și 75-80 zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr. ............. din 27/08/2015 eliberat de SML Gorj pentru ............. 

Că, în urma accidentului s-a format la Parchetul de pe lângâ Judecătoria Motru dosarul nr. 902/P/20I5.

Mai arată că prin Ordonanţa din data de 07.04.2015 pronunţată în dosarul nr. 902/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă , prev de art. 196  alin. 2 , 3 cod penal iar în ceea ce priveşte despăgubirile materiale şi daunele morale reprezentanta minorilor a fost îndrumată verbal să se adreseze instanţei de judecată cu acţiune civilă în pretenţii.

Ulterior producerii accidentului, timp de mai mult de 100 de zile copii au fost în imposibilitatea de a avea o viaţă normală, de a se îngriji singurii, a cumpărat medicamente , fiind ajutata de familie, pentru a-i îngriji corespunzător pe copii .

 Cu privire la despăgubirile civile solicitate în cuantum de 20.000 lei, apelanta reclamantă  arată faptul că acestea reprezintă contravaloarea deplasărilor şi medicamentelor cât şi a altor cheltuieli. Mai arată că familia s-a a ajutat-o pentru a-i asigura toate cele necesare cu privire îngrijirile medicale necesare pentru copiii, aceştia au fost obligaţi să efectueze un împrumut în lei.

Din aceste motive apelanta  a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei atacate în parte şi acordarea daunelor materiale în cuantumul solicitat cât şi a cheltuielilor de judecata efectuate în faza de apel.

La data de 15.02.2018 apelanţii reclamanţii  şi .............prin ............., și ............. , în termen legal au formulat întâmpinare la apelul formulat de către S.A.R. INSURANCE S.A. solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Consideră apelanţii reclamanți că susținerea apelantei este nefondată cu privire la motivarea instanței de fond, aceştia considerând ca motivarea este mai mult decât suficienta întrucât a arătat toate motivele prin care s-a pronunţat sentinţa apelata cu privire la acordarea daunelor morale. Daunele morale întotdeauna rămânând la aprecierea instanţei şi nu sunt impuse de anumite norme sau legi, aşadar instanţa trebuie sa .............lizeze din toate punctele de vedere cauza şi apoi se va pronunţa cu privire la daunele morale pe care le va acorda cum crede de cuvinţă cu privire la cuantumul acestora ca să repare cât de cât prejudiciul moral suferit de părţile vătămate deşi acest prejudiciu nu va putea fi reparat niciodată.

Faptul ca tatăl a fost la volan si părţiile vătămate sunt copii acestuia nu  schimbă cu nimic situaţia privind acordarea despăgubirilor celor vătămaţi aflaţi în  autoturismul condus de acesta întrucât ICCJ a hotărât, prin Decizia nr. 23/2015 — care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 71 din 2 februarie 2016 -, că un asigurător RCA este obligat să acorde despăgubiri rudelor unui şofer vinovat producerea unui accident. Cu o condiţie însă: soţul/soţia sau persoanele care se află în întreţinerea proprietarului sau a şoferului maşinii asigurate să fi fost victime directe ale evenimentului rutier şi să fi suferit vătămări corporale în urma acestuia. În speţa de faţă fiind copii acestuia rude cu acesta și victime directe ale accidentului rutier.

Apelanţii reclamanţi arată  faptul ca vătămarea a fost una directa nemijlocita asupra celor doi minori iar evenimentul produs a lăsat urme adânci si greu de vindecat asupra fizicului  şi psihicului celor doi minori.

Împrejurarea că apelanta pârâtă a precizat faptul ca hotărârea este în discordanţă cu jurisprundenţa în materie, nu a avut în vedere că judecătorul stabileşte daunele  morale la aprecierea sa și nu după practica judiciară care nu este o lege la care aceasta trebuie să se supună sau să ţină cont în totalitate de ea.

Independența judecătorească este limitată numai de faptul că judecătorul se supune legii (vezi art. 124 (3) Const. Rom.). Judecătorii „se supun numai legii ceea ce înseamnă că magistratul va aplica legea - în măsura în care nu o consideră lipsită de efecte - chiar şi atunci când apreciază că legea ori hotărârea dată în aplicarea legii este una nedreaptă.

În schimb, judecătorul nu este ţinut să respecte jurisprudenţa instanţelor de ultim grad de jurisdicţie, în special jurisprudenţa ÎCCJ, în măsura în care dispoziţiile speciale nu prevăd, în mod expres, o astfel de  obligaţie în cazuri speciale. Cu toate acestea, dacă instanţa îşi modifică propria jurisprudenţa, respectiv jurisprudenţa constantă a instanţelor de ultim grad de jurisdicţie, este posibil să încalce principiul tratamentului egal în faţa legii şi principiul protecţiei încrederii legitime.

Practica în materie atât a Judecătoriei Motru cât şi a Curţii de Apel Craiova este îndreptat înspre mai sus decât cuantumul acordat în prezenta speţă.

Cu privire la calculul efectuat de apelantă per zi de spitalizare apelanţii reclamanţi au arătat faptul că acesta este unul eronat, numai daca se observă cifrele şi nu se face un calcul matematic se poate observa că acesta este total pe lângă cauza dedusă judecaţii.

Acordarea în cuantum egal al pretenţiilor morale consideră apelanţii reclamanţi  că acesta a fost acordat corect întrucât cele două persoane vătămate sunt fraţii şi zilele de îngrijiri medicale au fost acordate în mod egal nefăcând o diferenţiere între ei întrucât  consideră că suferinţa au împărţit-o amândoi în acelaşi timp, loc şi spaţiu, în sensul ca amândoi fraţii au lipsit de la scoală în acelaşi timp, au făcut o vacanţă plină de vizite la medic şi nu au putut sa se bucure de vacanţă şi timpul liber pe perioada veri.

Susţinerea apelantei pârâte precum că menţinerea pretenţiilor acordate ar creea un precedent deosebit de periculos în jurisprudenţa penală română, deşi suntem într-o cauză civilă şi nicidecum penală nu înţeleg apelanții reclamanți cu ce ar crea acesta un precedent periculos deşi a arătat mai sus că judecătorul nu este obligat să ţină cont de jurisprudenţă.

Dimpotrivă arată apelanții reclamanți că în cauza de faţă judecătorul a apreciat cu privire la toate probele administrate în cauză şi la situaţia de fapt nu s-a raportat doar la simple susţineri totul fiind în concret.

Totodată apelanții reclamanți arată faptul că apelata parată nu a dovedit în niciun fel că părțile vătămate au purtat centura de siguranţă sau nu, aceştia au simpla susţinere și nu dovezi concrete. Aceasta, apelanta pârâtă a menţionat că purtarea centuri de siguranţa ar fi diminuat vătămările suferite dar nu a arătat și faptul că purtarea centuri de siguranţă ar fi putut înrăutăţi starea victimelor.

Cu privire la culpa victimelor apelanta reclamantă arată faptul că , culpa îi revine în totalitate conducătorului auto având în vedere și faptul că victimele erau minori și acesta trebuia să le impună să poarte centura de siguranţă însă nu s-a dovedit dacă aceştia purtau sau nu centura de siguranţă.

Acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat pentru acest prejudiciu moral are rolul de a compensa suferinţa produsă reclamantiilor fără, însă să se transforme într-un mijloc de îmbogăţire.

În această cauză prejudiciul fiind îndeosebi moral , suferinţa morală generată  de jena față de cei care îi ajutau să efectueze activităţi elementare și chiar pentru nevoi fiziologice si igiena intimă, administrarea unei medicații care lasă atât urmări fizice cât și emoţionale având în vedere vârsta frageda a părțiilor vătămate, instanţa trebuie să constate existenta prejudiciului moral de natură a fi compensat pecuniar, prejudiciu ce a fost compus din durere și suferința fizică , prejudiciu estetic și de agrement temporar , prejudicii generate de eforturi suplimentare la mediul și modul de viață anterior accidentului, de recuperare și o oarece traumă psihică ulterioară și inerente accidentelor de circulaţie , suma trebuind a fi aptă de a recapacita partea vătămată, în sensul ca-i poate oferi posibilitatea compensării tuturor acestor componente a daunelor morale în diferite modalităţi (excursii, mici vacante  etc). Consideră apelanții reclamanți că această suma este aproximativ suficientă pentru a repara în parte prejudiciul moral suferit și prin cheltuirea acestor sume de bani în beneficiul pârtiilor vătămate de se putea bucura de anumite lucruri și vacanțe în sensul de a uita trauma prin care au trecut deși această traumă mai mult ca sigur îi va urmării toată viața având în vedere vârsta.

Consideră apelanții reclamanții că fapta delictuala a pârâtului a produs şi daune morale,  suferințe fizice şi psihice datorită şocului pe care l-au avut părțile vătămate, imediat după impact au intrat in şoc postraumatic , nu puteau vorbi iar în perioada spitalizării și ulterior acesteia au avut dureri cumplite, iar calitatea vieții de zi cu zi a fost afectată radical, atât apelanților reclamanți cât şi familiei acestroa care îi vedeau că sunt neputincioși  și suferă.

În  acelaşi timp au avut și au teama în continuare când merg pe marginea străzii la scoală și aud motorul unei maşini , minorii se opresc în loc până ce trece autovehicolul respectiv, iar o perioada de timp nu au ieşit pe strada fiindu-le teamă să se  urce din nou în maşină.

Apreciază că este evident șocul emoțional la care au fost supuși aceștia, ca părți  vătămate și civile,  suferința psihică fiind enormă, acestea fiind elementele care  servesc la aprecierea existenței unui prejudiciu moral şi la evaluarea acestuia în scopul acordării de despăgubiri.

Prin raportul de expertiză medico-legală rezultă faptul că sechelele funcţionale postraumatice enumerate în raportul de expertiza medico-legală au redus capacitatea de deplasare a pârții vătămate precum și modul de a se juca în perioada vacanței.

Probabilitatea de a relua o viață normala ca cea avută înainte de accident fiind foarte redusă chiar imposibil de a reveni la viața de dinaintea accidentului.

Daunele morale solicitate pentru apelanții reclamanți reprezintă suferinţa de ordin afectiv.

Subliniază apelanta reclamantă că este evident şocul emoţional la care a fost supusa aceasta, copii acesteia,  cât și familia sa, suferința psihică fiind enormă, acestea fiind elementele care servesc  la aprecierea existenței unui prejudiciu moral şi la evaluarea acestuia în scopul acordării de despăgubiri.

Din actele dosarului rezultă fără niciun dubiu vinovăția inculpatului în producerea vătămării corporale a apelanților reclamanți, împrejurare care a produs în mod  categoric un prejudiciu atât material cât și moral de natura a fi compensat în  conf.cu disp.art.998 si urmat. Cod Civil.

Or, potrivit dispoziţiilor prevăzute de codul penal si art.998 cod civil,  despăgubirile civile trebuie sa asigure întotdeauna o justă reparare a daunelor suferite de cei vătămaţi.

Dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori individului care definesc personalitatea, respectiv existenta fizica a persoanei, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și dragoste, cinstea, demnitatea si onoarea si alte valori similare.

Daunele de natură psihica sunt "intime si dureroase" care îi însoțesc pe oameni timp  îndelungat și chiar iremediabil, uneori până la sfârşitul vieţii lor, fiind mai greu de perceput.

În concluzie, consideră apelanții reclamanți că suferințele încercate de aceștia ca părți vătămate trebuiesc .............lizate/re.............lizate în concreto și subiectiv, și trebuiesc corelate cu realitatea suferită de partea civilă.

Cu privire la plata taxei judiciare de timbru apelanții reclamanți  au arătat faptul că au fost scutiţi de la plata acesteia prin acordarea de ajutor public judiciar.

Din aceste motive, apelanții reclamanți au solicitat respingerea  apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecata.

La data de 25.04.2018 apelanții reclamanți au depus concluzii scrise.

Tribunalul, .............lizând apelurile formulate, prin prisma criticilor din acestea în temeiul art. 477 C.pr.civ. şi raportat la dispozițiile speciale ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi ale Legii 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, reține următoarea stare de fapt şi de drept:

 şi ............., minori şi părți vătămate prin reprezentantul legal, care este mama acestora , au solicitat în contradictoriu cu Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. şi intervenientul  obligarea societății de asigurare la plata despăgubirilor civile în cuantum de 20.000 lei şi 150.000 lei cu titlu de daune morale  urmare a accidentului de circulație produs la data de 11.06.2015.

În cauză s-a făcut dovada producerii evenimentului rutier ale cărui victime au fost cei doi minori, produs în data de 11.06.2015. Astfel, tatăl minorilor  în timp ce conducea autoturismul marca VW Pasat cu nr. de înmatriculare ............. pe DJ 673 în localitatea Slivileşti , într-o curbă la dreapta nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, partea carosabilă fiind umedă, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr. de înmatriculare ............., care circula din sens opus, apoi a părăsit partea carosabilă pe partea dreaptă şi a intrat în coliziune cu un stâlp de beton tip SE 4 pe care l-a distrus şi a ricoşat apoi cu partea din spate a autoturismului în gardul  unei locuințe, distrugându-l pe o porțiune de 4 ml. În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a minorilor aflaţi pe bancheta din spate, a autoturismului: minora ............. .............-............. a prezentat leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, iar minorul ............. ............. leziuni traumatice care necesită pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri mediale potrivit certificatelor medico-legale aflate la filele 28-29 din dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru cu nr. 902/P/2015.

În urma administrării probatoriilor la instanța de fond, prin sentința civilă criticată a fost admisă în parte cererea de acordare a despăgubirilor materiale pentru fiecare minor pentru cuantumul de 101 lei, precum şi cererea de daune morale pentru suma de 75.000 lei, de asemenea pentru fiecare minor, obligată pârâta societatea de asigurare ca sumele cuvenite reclamanților minori cu titlu de despăgubiri materiale şi morale să le consemneze pe numele acestora şi să le indisponibilizeze până la majoratul minorilor sau noi dispoziții ale instanței de tutelă.

Apelul formulat în cauză de apelanta pârâtă privește cuantumul daunelor morale ce a fost acordat celor doi minori, raportat la  dispozițiile legale incidente speţei, la situația reală la numărul de  zile de îngrijiri medicale, în contextul în care reclamantul minor ............. ............. a beneficiat de un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, iar reclamanta minoră ............. ............. ............. de un număr de 75-80 zile îngrijiri medicale, aceasta şi în condiţiile în care cel vinovat de producerea evenimentului rutier este tatăl celor doi minori. Mai invocă apelanta pârâtă şi o culpă concurentă, susținând că victimele au o răspundere în producerea prejudiciului ca urmare a încălcării obligației legale ce le revenea de a purta centura de siguranță încălcând astfel prevederile art. 36 alin. 1 din OUG 195/2002 R.

Apelul reclamanților privește atât cuantumul daunelor acordate, solicitând despăgubiri civile în cuantum de 20.000 lei, cuantum ce apreciază că a fost dovedit şi care reprezintă contravaloarea medicamentelor, deplasărilor, cât şi a altor cheltuieli.

O altă critică privește indisponibilizarea sumelor acordare cu titlu de daune morale până la majoratul fiecăruia dintre minori, susținând că soluția nu este una corectă, raportat la faptul că sumele acordate le sunt necesare şi utile celor doi minori de la momentul rămânerii definitive a hotărârii.

Starea de fapt este descrisă în considerentele de mai sus, motiv pentru care tribunalul nu va mai reveni asupra acesteia.

Raportat la probatoriul cu înscrisuri ce a fost administrat la instanța de fond apreciază tribunalul că daunele materiale au fost acordare în cuantumul dovedit cu înscrisuri în cursul cercetării judecătorești. Nu au dovedit reclamanții cu înscrisuri o sumă mai mare decât cea acordată de către instanța, nefiind dovezi în acest sens, motiv pentru care instanța  s-a raportat numai la dovezile administrate, respectiv costul efectuării expertizei medico-legală şi achitarea sumelor pentru fiecare minor către Spitalul Județean Gorj. Nu au fost aduse dovezi în ceea ce privește contravaloarea deplasărilor şi a medicamentelor, așa cum se susține în apelul formulat. Este adevărat că la dosarul cauzei la filele 184-186 se află bonuri fiscale ce în opinia reclamanților reprezintă cheltuielile cu combustibilul efectuate pentru deplasarea minorilor la tratamentul medical, însă nu au fost depuse in completarea acestora si dovezi din care sa rezulte ca la acele date s-au si efectuat controalele  medicale soldate si cu tratamentul aferent indicat de medicul specialist.

Pentru aceste motive nu se justifică acordarea unei sume mai mari cu titlu de daune materiale, iar în ceea ce privește daunele morale solicitate, acest aspect va fi dezvoltat în considerentele ............. apelului formulat de  partea adversă.

Este întemeiată însă critica ce susține indisponibilizarea sumelor de bani până la majoratul celor doi minori şi aceasta întrucât sumele ce au fost acordate de către instanță sunt pentru suferințele fizice şi psihice ale celor doi minori  cu ocazia producerii evenimentului rutier şi nu este vorba despre sume viitoare, sau despre depozite bancare.

Potrivit art. 149 C. civil , sumele de bani care depășesc nevoile întreținerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele financiare se depun pe numele minorului la o instituție de credit indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor. Aliniatul 2, tutorele poate dispune de aceste sume şi instrumente financiare numai cu autorizarea instanței de tutelă, cu excepția operațiunilor prevăzute la aliniatul 3. Cu toate acestea, el nu va putea folosi în nici un caz sumele de bani şi instrumentele financiare prevăzute la aliniatul 1 pentru încheierea pe numele minorului a unor  tranzacții pe piața de capital, chiar dacă ar fi obținut autorizarea instanţei de tutelă. Aliniatul 4 arată că tutorele poate depune la o instituție de credit şi sumele necesare întreținerii tot pe numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără autorizarea instanței de tutelă.

Așadar, sumele ce depășesc nevoile minorului şi ale administrării bunurilor sale vor  fi depuse pe numele acestuia la o bancă indicată de consiliul de familie în termen de 5 zile de la momentul încasării acestora.

Potrivit art. 501  Cod civil părinții au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile, ori de a-i încuviința aceste acte, după caz. După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligațiile sigur în condițiile legii, însă numai cu încuviințarea părinților şi după caz, a instanței de tutelă.

Observând prevederile mai sus amintite, întrucât sumele de bani acordate celor doi minori cu titlu de daune morale nu pot fi încadrate la acest moment la categoria de sume care depășesc ,,nevoile întreținerii minorului” şi nici ,, instrumente financiare”, ci dimpotrivă sume necesare celor doi minori la acest moment în scopul depășirii traumelor suferite ca urmare a accidentului de circulație, acestea în mod nejustificat au fost indisponibilizate de către instanța până la majoratul celor doi minori.

Mai mult, instanța a depășit cadrul procesual pronunțând-se pe ceea ce nu s-a solicitat în condițiile în care obiectul cauzei dedus judecății este acordarea daunelor morale şi materiale  ca urmare a evenimentului  produs. Nicio dispoziție procedurală nu obligă instanța să se pronunțe din oficiu in afara disp. art 919 alin 2 c.pr.civ ce se regăsește in capitolul intitulat procedura divorțului. De asemenea curatorul special desemnat de instanță pentru cei doi minori nu a solicitat luarea acestei măsuri.

În continuare vor fi .............lizate criticile ce privesc daunele morale şi cuantumul acestora.

Potrivit celor două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate în cursul cercetării judecătorești minora ............. .............-............. la acest moment prezintă o cicatrice postoperatorie gambă stângă fără afectarea funcționalității membrului superior stâng, iar traumele psihice şi fizice nu au împiedicat miorul să participe la viața socială,  însă are o reacție de frică în prezența autovehiculelor. Minorul ............. ............. prezintă o cicatrice postoperatorie brahial stg. fără afectarea funcționalității membrului superior, de asemenea traumele fizice şi psihice nu au împiedicat minorul să participe la viaţa socială şi  afirmativ are o reacţie de frică în prezenţa autovehiculelor, fiind necesară o examinare de neoropsihiatrie infantilă în ceea ce priveşte ambele victime.

În ceea ce privește evenimentul  produs, din ordonanța de clasare întocmită la data de 7.04.2016 şi actele dosarului de urmărire penală, cel vinovat de producerea accidentului este tatăl celor doi minori, intervenientul  , care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum şi a pierdut controlul asupra direcției de mers. Nu rezultă din probatoriul administrat că ar exista şi o culpă concurentă a victimelor, iar apelanta pârâtă deși a susținut că cei doi minori nu purtau centură de siguranță nu a solicitat și nu a administrat nicio probă în acest sens.

Potrivit art. 2223 alin. 1 Cod civil, în cazul asigurării de răspundere civilă asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde  potrivit legii, faţă de terțele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Art. 2224 alin. 2  Cod civil prevede că asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin  acestuia din contractul de asigurare. Conform art. 2225 Cod civil, dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat , terţa persoană prejudiciată şi asigurator, iar în caz de neînțelegere , prin hotărâre judecătorească.

Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

La data producerii evenimentului rutier era în vigoare legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi potrivit art. 49 din acest act normativ persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării , precum şi tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule. Potrivit alin. 3 al articolului 50 se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenții sau despăgubiri sunt soţul ( soţia) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat răspunzător de producerea prejudiciului.

În ceea ce privește daunele morale, solicită apelata pârâtă reducerea despăgubirilor , raportat şi la numărul zilelor de îngrijiri medicale diferit primit de cele două victime. Este cunoscut că spre deosebire de despăgubirile materiale , care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării  instanței de judecată. După cum a arătat şi societatea pârâtă dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la sănătate, integritate corporală, demnitate, onoare, prestigiul profesional şi alte valori similare. Chiar dacă stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării , măsura în care i-a fost afectată situația familială , profesională şi socială.

În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulației evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde  către o îmbogățire fără just temei, trebuie să  ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident , precum şi de toate consecințele acestuia relevate de actele medicale, ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.

Este  fără putință de tăgadă că reclamanții au suferit traume fizice şi psihice accentuate ca urmare a accidentului rutier produs.

Instanța de control judiciar nu contestă în raport de toate elementele de la dosar , acte medicale, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor că victimele accidentului, minorii au rămas cu o suferință psihică manifestația prin aceea că au o reacție de frică în prezența autovehiculelor, însă nu le-a fost limitată posibilitatea de a participa la viaţa cotidiană specifică vârstei acestora, leziunile traumatice fiind vindecate până în prezent. Nu se contestă nici împrejurarea că fracturile suferite au produs acestora suferințe fizice .

Cu roate acestea se impune menținerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate care , deşi nu pot fi cuantificate, trebuie estimate , raportat la vârsta victimei şi alte particularități ale acesteia şi sarcina impusă societății  de asigurare  de a suporta efectiv  plata despăgubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.

Tocmai de aceea , deși numărul de zile de îngrijiri mediale nu este unul egal, apreciază tribunalul că instanța de fond când a acordat suma de 75.000 lei pentru fiecare dintre copii nu a avut în vedere criteriile mai sus menționate. Are aici în vedere tribunalul că celor doi minori le-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 45-50 zile îngrijiri mediale, respectiv 75-80 zile îngrijiri medicale, nu au rămas cu sechele fizice postoperatorii, nefiind înregistrați cu efecte secundare ireversibile, leziunile fiind vindecate în prezent.

Față de cele arătate, tribunalul apreciază că în contextul circumstanțelor cauzei, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale reclamanților, suma de 75.000 lei acordată fiecăruia dintre minori de către instanța de fond cu titlu de despăgubiri morale constituie o sumă exagerat de mare, o sarcină disproporționată şi excesivă, ce i-ar reveni societății de asigurare, motiv pentru care sub acest aspect se impune admiterea apelului pârâtei

Astfel, tribunalul raportat la practica judiciară în materie, la numărul de îngrijiri mediale apreciază că pentru minorul ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale este suficientă să acopere prejudiciul moral suferit de acesta, iar pentru minora ............. .............-............. suma de 40.000 lei  cu titlu de daune morale, în  condițiile în care aceasta a suferit leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale , este de asemenea suficientă să acopere traumele suferite de aceasta, cuantumul daunelor morale acordate fiind proporțional cu suferințele provocate, vârsta acestora şi împrejurarea că nu au rămas cu traume fizice.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi ICCJ atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite , ci judecă în echitate , adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei relativ la suferințele fizice şi psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum şi consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut  cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate.

Ca atare, atât jurisprudența națională, cât şi hotărârile CEDO pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri şi respectiv pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate, instanța apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului cu acest titlu sunt exagerat de mari, fiind în neconcordanță cu soluțiile jurisprudențiale.( în acest sens deciziile de speţă de la dosarul cauzei pronunțate în spețe similare).

Pentru consideratele de fapt şi de drept ce au fost expuse mai sus, tribunalul apreciază  apelurile ca fiind fondate şi în consecință, în temeiul art 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul va schimba sentința civilă în sensul că va obliga pârâta să plătească minorei ............. ............. ............. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, iar minorului ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale. Se va înlătura dispoziția instanței privind indisponibilizarea sumelor cuvenite minorilor, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinţei civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ambele apeluri declarate de apelanţii - reclamanţi , .............ambii cu domiciliul în comuna Slivileşti , sat Strâmtu , judeţul Gorj prin reprezentant legal  cu domiciliul în comuna Slivileşti , sat Strâmtu , judeţul Gorj şi de apelanta-pârâtă Societatea de Asigurare Reasigurare ............. S.A. cu sediul în municipiul Bucureşti, str. ............. Aricescu nr.5-7 , Sector  1, împotriva sentinţei civile nr. din 17.10.2017  pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr............. în contradictoriu cu intimatul pârât  cu domiciliul în comuna Slivileşti , sat Strâmtu , județul Gorj având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

Schimbă sentința civilă cu nr. /17.10.2017, în sensul că obligă pârâta să plătească minorei ............. ............. ............. suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, iar minorului ............. ............. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.

Înlătură dispoziția instanței privind indisponibilizarea sumelor cuvenite minorilor.

Menține restul dispozițiilor sentinţei civile.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune in cazul exercitării acestuia la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Mai 2018.

Preşedinte,

............Judecător,

............

Grefier,

............

Red. C.Pena/teh. O.V

18 Mai 2018/9 ex

 Jud.fond V.B