Constatare nulitate act

Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:004.000010

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. …….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 10/2018

Şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE …

Judecător ….

Grefier …..

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanţii reclamanţi A împotriva sentinţei nr………… pronunţată de Judecătoria ……… în dosarul nr. ………., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi …………., având ca obiect constatare nulitate act.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat X în substituire avocat Z pentru intimata pârâtă ……….., lipsă fiind restul părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care, tribunalul a pus în discuţie probatoriul solicitat de apelanţii reclamanți prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

Avocat  X, în substituire avocat Z, pentru intimata pârâtă ……….. a solicitat respingerea probatoriului solicitat de apelanţii reclamanți prin cererea de apel.

Tribunalul, a respins probatoriul solicitat de apelanţii reclamanții apreciind că înscrisurile existenta la dosarul cauzei sunt suficiente pentru formarea imaginii asupra întregului proces, iar proba cu martori nu se impune în acest stadiu procesual, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, s-a constata cauza în stare de judecată şi s-a acordat cuvântul.

Avocat  X în substituire avocat Z pentru intimata pârâtă …………. a solicitat respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanței de fond, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

TRIBUNALUL

Prin sentinţa nr. ………. pronunţată de Judecătoria …….. în dosarul nr. ……….., a fost admisă excepția lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei .. şi în consecinţă respinge cererea faţă de aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane  fără calitate procesuală. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A, împotriva pârâtelor. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a … Company, reprezentată de …. SRL, instanţa a admis această excepţie, în cauză făcându-se dovada cesionării creanţei ce rezultă din contractul de credit.

Astfel, pârâta … SA a declarat scadent anticipat creditul ca urmare a neîndeplinirii de către reclamanţi a obligaţiilor de plată asumate prin contract, cesionând creanţa către pârâta …. Company, reprezentată de …. SRL, cesiune care  s-a realizat conform dispoziţiilor legale ale Codului civil 2009, sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de cesiune, respectiv art. 1566-1578 C.civ.

În ceea ce privește excepţia lipsei de interes şi excepţia nulităţii invocate prin întâmpinare, instanţa a apreciat că acestea nu sunt veritabile excepţii, ci apărări de fond.

Pe fondul cauzei, analizând actele si lucrările dosarului, în raport cu prevederile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi si consumatori, având în vedere probatoriul administrat în cauza, instanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanţii A, în calitate de împrumutaţi şi pârâta …. SA, în calitate de creditor,  s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ……………..07.05.2008, prin care reclamanţilor le-a fost acordat un împrumut în valoare de 60.000 Euro pe o perioadă de 300 luni, în care s-a prevăzut la art.9 pct. a - un comision de rambursare anticipată, la art.9 pct.b – un comision de acordare credit de 2,50% flat, la art. 9 pct c – un comision de administrare de 30,00 Euro/lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat, la art.9 pct d – un comision de transformare pentru prima solicitare – flat de 0,50% flat, la art. 9 pct e – un comision de transformare pentru următoarele solicitări – flat de 1,00% flat.

Prin prezenta acţiune reclamanţii solicită constatarea nulităţii absolute a clauzelor înscrise la art. 4, art. 9 lut a,b,c,d din contract şi obligarea pârâtei la încheierea unui nou contract fără clauze abuzive, cu restituirea creditului în moneda naţională, fără comisioanele prevăzute de art.9 din contractul de credit.

Instanţa a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 969 Cod civil  din anul 1864, faţă de prevederile art. 102 din Legea 71/2011,  având în vedere data încheierii contractului de credit.

Potrivit art. 966 Cod civil cauza, respectiv obiectivul urmărit de părţi la încheierea convenţiei, este o condiţie de fond, esenţială, de validitate a actului juridic şi trebuie să fie licită şi morală, în caz contrar operând sancţiunea nulităţii absolute, care poate fi invocată oricând, pe cale de acţiune şi pe cale de excepţie, acţiunea fiind imprescriptibilă, potrivit art.2 din Decretul 167/1958, aplicabil în speţă în raport de art.201 din Legea 71/2011.

Conform dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 193/2000, aceasta lege transpune prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993, privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

A reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „orice contract încheiat între comercianţi si consumatori, pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale, clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate”.

În alineatul 2 din acelaşi articol, se arată că ,,în caz de dubiu asupra  interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”.

Potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 ,,se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Referitor la clauzele menţionate în convenţia de credit, instanţa a reţinut că, potrivit  art.4  alin. 1 şi 2 din Legea nr.193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionişti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit alin. 3 din Legea 193/2000 în situaţia în care anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul, nu este  exclusă aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

Totodată, conform alin. 1 lit. a din anexa Legii 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat în contract.” 

Aşadar, sunt stabilite prin dispoziţiile Legii nr.193/2000 trei condiţii a căror îndeplinire cumulativă relevă caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii: clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei-credinţe  si prin ea însăşi, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

Contractul preformulat a fost definit de Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 92/2007 (Publicat în M.Of nr. 128/2007) ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu.

În speţă, contractul încheiat de părţi este unul preformulat, standard, din probele administrate în cauză nerezultând că părţile au purtat o negociere reală, în care reclamanta  să fi  putut influenţa în vreun fel condiţiile prestabilite, semnarea cererii de acordare a creditului de către reclamanţi şi trecerea unui interval de timp de la semnarea cererii până la încheierea contractului neputând fi considerate ca fiind o negociere reală a contractului.

Potrivit  art.2 din Legea 193/2000: ,,Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intra sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.”

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din acelaşi act normative ,, (1) În cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, organele de control prevăzute la art. 8 vor sesiza tribunalul de la domiciliul sau, după caz, sediul profesionistului, solicitând obligarea acestuia să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.(2) La cererea de chemare în judecată va fi anexat procesul-verbal întocmit potrivit art. 11. (3) Asociaţiile pentru protecţia consumatorului care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 30 şi 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, îl pot chema în judecată pe profesionistul care utilizează contracte de adeziune care conţin clauze abuzive, la instanţa prevăzută la alin. (1), pentru ca aceasta să dispună încetarea folosirii acestora, precum şi modificarea contractelor aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive. Dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (4) sunt aplicabile.  (4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere dreptului consumatorului căruia i se opune un contract de adeziune ce conţine clauze abuzive de a invoca nulitatea clauzei pe cale de acţiune ori pe cale de excepţie, în condiţiile legii”.

Totodată,  potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 ,,instanţa, în cazul în care constată existenţa clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul să modifice toate contractele de adeziune în curs de executare, precum şi să elimine clauzele abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale”.

Aşadar, din dispoziţiile citate anterior se desprinde concluzia că, în baza Legii nr. 193/2000 poate fi constatată existenţa clauzelor abuzive în contractele  încheiate de profesionişti  cu consumatorii,  aflate în derulare, ori în speţă contractul nu mai produce efect ca urmare a declarării creditului scadent anticipat şi cesionarea creanţei rezultată din contract de credit, către ….Company.

Pentru considerentele arătate, instanţa a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi A solicitând admiterea apelului, cu rejudecarea cauzei şi admiterea acţiunii principale aşa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Primul motiv de apel vizează motivarea sentinţei apelate care este străina de natura pricinii reţinând, la fila 6 a sentinţei, faptul ca prezenta acţiune poate fi formulata doar daca cei de la protecţia consumatorului au fost sesizaţi in prealabil cu privire la existenta clauzelor abuzive si au constatat efectiv existenta unor astfel de clauze fiindcă legea nu prevede o astfel de procedura prealabila.

Al doilea motiv de apel vizează motivarea contradictorie a sentinţei apelate, fiindcă, la fila 5 a sentinţei apelate, instanţa de fond retine ca actul dedus judecaţii in acest dosar, respectiv contractul de credit, nu ar fi un contract standard preformulat, cu clauze preformulate si nu negociate de părţi, deşi, din copia acestui contract, rezulta faptul ca acest contract de credit are o forma standard, care a obligat părţile sa accepte sau sa respingă oferta propusa de banca, iar la fila 6 a sentinţei, instanţa de fond retine faptul ca avem un contract preformat, fără a analiza in continuare daca clauzele acestuia sunt sau nu împovărătoare pentru reclamanţi, aşa cum GUE a analizat toate cauzele trimise spre analiza din România cu privire la clauzele abuzive din contractele de credit. Cum o instanţa internaţionala se apleacă spre analiza cuantumului final al obligaţiilor de plata rezultat dintr-un contract de credit, consider ca si instanţele de judecata ale Statului Roman trebuie sa meargă in acelaşi sens cu CJUE, mai ales ca aceasta practica judiciara privind clauzele abuzive a început sa se realizeze la sesizarea GUE si nu la sesizarea instituţiilor statului roman.Observând înscrisul material care consemnează convenţia de creditare încheiate intre părţi, aceasta are aceeaşi forma si conţinut ca toate contractele de credit încheiate de banca cu toţi clienţii săi. Apelantul a susţinut că nu se poate reţine  starea de fapt menţionata la fila 5 in motivarea sentinţei apelate, in sensul ca nu  este un contract preformat, in care a fost exclusa negocierea dintre părţi, fiindcă din forma si conţinutul înscrisului ce materializează convenţia de creditare din litigiu rezulta existenta unei forme stas, cu clauze prestabilite, in care numai numele împrumutaţilor si suma împrumutata diferă de la un contract la altul.

Al treilea motiv de apel vizează aplicarea greşita a dispoziţiilor legale reţinute de instanţa de judecata, respectiv art. 1 alin.3, art.4, art.2, art.6 din Legea nr.193/2000 si art.30, 32 din Ordonanţa Guvernului nr.21/1992, fiindcă niciuna din aceste dispoziţii nu interzice verificarea de catre instanţa de judecata a cuantumului final al contractului de credit din litigiu, cuantum rezultat prin însumarea împrumutului contractat cu dobânda percepută de banca si cu comsioanele percepute si enumerate la art.9 din contractul de credit din litigiu, punctele a, b, c, d, e, asa cum a făcut si GJUE.

Prin refuzul instanţei de judecata de a analiza cuantumul final al sumei ce a trebuit sa o restitui, suma pe care Banca a concesionata-o catre … SRL, apreciez ca nu mi s-a asigurat un cadru procesual echitabil, asa cum acesta este reglementat de art. VI CEDO, fiindcă caracterul abuziv al clauzelor contractuale din litigiu este dat de faptul ca suma finala ce a fost cesionata de intimata-parata a depăşit suma împrumutata cu un procent mult mai mare de cota de 100% raportat la suma împrumutata.

In ce priveşte fondul litigiului, apreciază ca prezenta acţiune este întemeiata, fiindcă a împrumutat o suma fixa de bani in moneda euro, in baza unui contract de credit care cuprindea mai multe comisione, respectiv comisionul de rambursare anticipata (art. 9 punctul a), comisionul de administrare in cuantum de 30 euro pe luna (art.9, punctul d), comisionul de acordare credit (art.9 lit.c) comisioanele de transformare (art.9 punctele d şi e), care au majorat suma  ¬împrumutata foarte mult, cu un procent mai mare de 100%, făcând-o foarte împovărătoare pentru noi părţile, atât datorita creşterii cursului valutar in favoarea monedei euro, cat si datorita acestor comisioane .

Contractul de credit din litigiu este lovit de nulitate absoluta parţiala, fiindcă:- clauzele acestui contract nu au fost negociate, ci stabilite de Banca prin pachetul de creditare oferit tuturor persoanelor interesate, fapt ce este sancţionat de art.3 din Directiva 85/577/ CEE, privind drepturile consumatorilor;- comisioanele si modul de rambursare in moneda euro a creditului din litigiu, ridica preţul iniţial al contractului de credit cu o cota mai mare de 100% fata de valoarea iniţiala, cota care nu este acceptata de CJUE, in acest sens fiind practica acestei instanţe cu privire la clauzele abuzive din contractele de Creditare; cu ocazia încheierii contractului de creditare din litigiu, nu  s-a prezentat niciun studiu, din care sa putem prevedea cursul acestei monede, deşi cursul acestei monede a făcut imposibila restituirea acestui credit la termen, alături de modificarea locurilor noastre de munca;- nu s-a permis refinanțarea acestui credit in condiţii mai avantajoase având in vedere modificarea locurilor de munca, a veniturilor noastre si a cursului valutar. Toate aceste aspecte prezentate anterior au condus la imposibilitatea practicării profesiei de medic in tara si a restituirii creditului din litigiu, conform graficului de rambursare. Astfel, obligaţiile împrumutaţilor, adică a reclamanţilor, sunt nu numai prea împovărătoare, ci crează o stare de dezechilibru contractuala si faptica, care nu se justifica, si care nu este acceptata de CJUE. Fiindcă obligaţia contractuala nu  mai  este  susceptibila  de executare întrucât împrejurările in care trebuia executata o fac radical diferita de cea asumata in contract, consideram ca este aplicabila teoria impreviziunii. Apreciază ca prezenta acţiune este întemeiata si cu privire la restituirea împrumutului din litigiu in moneda naţionala, fiindcă imposibilitatea restituirii împrumutului contractant cu parata BCR a fost îngreunată si de modificarea cursului valutar iniţial al monedei euro. Din aceste motive a înţeles sa promoveze prezenta acţiune. Prin aceasta acţiune, s-a dorit să se constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive din art.4, referitoare la restituirea împrumutului din litigiu in moneda euro, art.9 litera a, b, c, d, e, referitoare la comisiónele bancare, din contractul nostru de credit bancar pentru persoane fizice încheiat cu BCR, nr.2008204064 din 07.05.2008, sa dispuneţi obligarea paratei BCR sa încheie un nou contract de creditare cu noi părţile, in care sa nu se mai regăsească clauzele abuzive din litigiu, cu restituirea creditului in moneda naţionala, fără comisiónele prevăzute de art.9 din acest contract de creditare. Solicitarea reclamanţilor in acest sens a fost si este îndreptățita, pentru s-a creat un dezechilibru puternic care a afectat nu numai posibilităţile debitorilor de rambursare la timp, ci si profesia acestora.

In concluzie, pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea apelului, cu rejudecarea cauzei si admiterea acţiunii principale asa cum a fost formulata, cu acordarea cheltuielilor de judecata.

In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozitive art.466 si urm. C.p.civ. iar prezenta acţiune pe dispoziţiile art.3-4 din Directiva 85/577/ CEE, art. 4 din Legea nr.193/2000, art.78 din Legea nr.296/2004, art.2 punctul 16 din O.G. nr:21/1992, artl2-15 din Legea nr.72/2013, privind clauzele abuzive, art.453 c.p.civ..

La data de 26.10.2017 s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata pârâtă solicitând respingerea apelului  ca neîntemeiat. La data de 30.10.2017 s-a depus la dosar întâmpinare de intimata pârâtă solicitând respingerea apelului declarat de apelanţii reclamanți.

 Examinând  legalitatea şi temeinicia  sentinţei apelate, prin prisma actelor şi  lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr 5358/29.06.2017, pronunţată în dosarul nr … al Judecătoriei Tg Jiu, a fost  admisă excepţia  calităţii procesual  pasive a pârâtei …. şi respinsă acţiunea introdusă împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane  fără calitate procesuală şi a fost  respinsă  acţiunea formulată de reclamanţii  …. în contradictoriu pârâtele  .

Prin cererea de chemare judecată, reclamanţii solicitaseră constatarea nulităţii absolute  a clauzelor contractuale  prevăzute de art. 4, art 9 lit a, b, c, d,e din contractul de împrumut nr. ………….., restituirea creditului în moneda naţională, cheltuieli judecată.

Împotriva sentinţei mai sus amintite a  formulat apel reclamanți  solicitând  admiterea apelului, modificarea  sentinţei apelate în sensul  admiterii acţiunii formulate.

În susţinerea apelului, apelantul reclamant a  apreciat  nelegală  hotărârea primei instanţe ce a respins  acţiunea sa, invocând următoarele motive: motivarea primei instanţe este străină de natura pricinii întrucât a  reţinut că  acţiunea poate fi formulată  doar în situaţia sesizării prealabile a celor de la protecţia consumatorului; motivarea contradictorie a primei instanţe  în legătura cu existenţa contractului preformulat, aplicarea greşită a dispoziţiilor  reţinută de instanţă.

Instanţa de apel apreciază ca nesusţinute aprecierile  apelantului referitoare la  motivarea contradictorie a primei instanţe, Tribunalul constatând că, în considerentele sentinţei s-a reţinut că, în speţă, s-a dovedit că părţile au  un contract preformulat, standard.  Nefondate sunt şi susţinerile referitoare la faptul că prima instanţa ar fi reţinut necesitatea unei sesizări prealabile a Autorităţii privind Protecţia Consumatorului, Tribunalul constatând că,  referirea primei instanţe la această instituţie se referea la  modalitatea în care a fost definită noţiunea de ,,contract preformulat” în Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului.

Având în vedere că a fost criticată  soluţia primei instanţe cu privire la soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a …. Company şi cu privire la temeinica soluţiei pe fond, Tribunalul va analiza aceste aspecte:

În privinţa  soluţiei de admitere a excepţiei  lipsei calităţii procesuale pasive a …… Company, Tribunalul apreciază neîntemeiată soluţia  primei instanţe de admitere a acestei excepţii.  Tribunalul opinează că, raportat la obiectul dosarului dedus judecăţii: constatarea nulităţii absolute a unor clauze contractuale, prin cesionarea creanţei, pârâta …… Company nu a pierdut calitatea procesuală, având în vedere că  nulitatea este sancţiunea ce vizează motive existente la momentul încheierii contractului. Astfel,  hotărârea ce priveşte cauze de nulitate trebuie pronunţată în condiţii de contradictorialitate cu  părţile iniţiale ale contractului, chiar dacă  una dintre acestea  a cesionat creanţa în favoarea unui terţ  cesionar. Pentru argumentele expuse, Tribunalul apreciază  nelegală soluţia primei instanţe referitoare la lipsa calităţii procesuale  pasive a ….. Company şi, reanalizând, în apel, temeinicia excepţiei invocate, se va respinge ca neîntemeiată această excepţie, constatând că …… Company are calitate procesuală pasivă.

În privinţa soluţiei dată de prima instanţa asupra  cererilor privind constatarea ca abuzivă a clauzelor prevăzute de art. 4, art 9 lit a, b, c, d,e din contractul de împrumut nr. …, restituirea creditului în moneda naţională, Tribunalul  constată ca netemeinică soluţia de respingere în cazul clauzelor prev de art. 9 lit b şi c şi legală în privinţa celorlalte clauze.

Referitor la clauzele art 9 lit b şi c, Tribunalul constată că acestea vizează comisionul de  acordare şi comisionul de administrare. În privinţa acestor comisioane, Tribunalul apreciază că  nu se justifică perceperea unui comision suplimentar pentru prestarea unor  serviciilor ce intră în obiectul său de activitate și pentru care banca încasează dobândă. Având în vedere cuantumul mare al acestor comisioane, 2,5% flat-comisionul de acordare şi  30 euro lunar comisionul de administrare,  instanța de apel  apreciază că se  creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligaţiile părţilor. Instanţa reţine că reclamantului nu i s-a explicat motivul pentru care trebuie să plătească aceste comisioane, care este destinaţia finală a acestor sume care nu privesc o  contraprestaţie a băncii și nu se referă  la vreun serviciu pe care banca îl face în favoarea împrumutatului, mai mult nu se prevede posibilitatea restituirii acestora. Astfel, instanţa apreciază că aceste  comisioane reprezintă  o dobândă mascată, lezând interesele reclamantului, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse.  Tribunalul apreciază că  includerea în contract a clauzei privind comisionul de acordare şi comision de administrare denotă intenţia băncii de a se ţine la adăpost de apariţia oricărui risc care îi poate diminua câştigul prin transferarea integrală a acestora către consumator. Tribunalul apreciază că justificările apelantei  referitoare la cheltuielile reprezentând  comisionul de acordare şi de administrare, destinaţia acestora trebuiau să se regăsească în cuprinsul contractului de credit la momentul încheierii acestuia astfel încât să ofere consumatorului toate informaţiile necesare în raport de care să încheie sau nu contractul respectiv, fapt ce nu este îndeplinit în cazul  contractului ce face obiectul analizei instanţei.

Cu privire la  constatarea ca abuzivă a clauzei prevăzute de art 4 contract, ce se referă la moneda în care se restituie suma împrumutată, conform graficului de rambursare, respectiv în moneda euro, instanţa de control apreciază temeinică soluţia de respingere a caracterului abuziv pronunţată de prima instanţa. Astfel, Tribunalul apreciază caracterul legal al acestei clauze în privinţa obligativităţii împrumutatului de a restitui împrumutul în moneda euro. Astfel,  se apreciază că  dispoziţia contractuală  privind moneda  în care este acordat  creditul-euro, nu prezintă o complexitate  deosebită care să necesite  o detaliată informare  prealabilă iar în cauză nu s-a făcut dovada  că  decizia de a opta  pentru creditul în euro nu a corespuns  nevoilor consumatorului sau nu a fost luată în cunoştinţă de cauză, astfel că cererea de  constatare a clauzei pe prevede obligația de restituire a creditului în moneda în care a fost acordată, apare ca lipsită de fundament juridic.

Instanţa reţine că  dispoziţiile  contractuale  referitoare la restituirea creditului în euro sunt  clare şi inteligibile, nepresupunând dificultăţi de înţelegere. Este evident  din cuprinsul acestor clauze că cel mai puţin avizat consumator  poate  înţelege că a contractat un credit în euro şi are obligaţia de a achita lunar sume în aceeaşi monedă, euro.

Prin simplul fapt al contractării unui credit  în valută nu s-a creat  un dezechilibru semnificativ  între drepturile şi  obligaţiile părţile, cu atât mai mult cu cât,  prin soluţia instanţei de apel referitoare la  stabilizarea  cursului francilor la data încheierii contractului, au fost înlăturate consecinţele creşterii galopante a cursului leu-franci elveţieni. 

Tribunalul apreciază că, în privinţa clauzei privind restituirea creditului în moneda în care a fost acordat, nu se poate reţine reaua credinţă a bănicii. Astfel,  în mod corect prima instanţa a reţinut că părţile  au  încheiat un contract de credit bancar căruia  i se aplică  principiul nominalismului monetar, reglementat de art 1578 cod civil  1864, conform căruia  restituirea împrumutului  se face în moneda în care  creditul a fost acordat. Se apreciază de instanţa de control că  banca nu l-a  plasat pe consumator într-o poziţie de inferioritate  celei  reglementate de lege, atâta timp cât  Codul civil de la 1864 consacră în materia împrumutului principiul nominalismului. Aşadar, întrucât principiul nominalismului este consacrat legislativ, în cazul creditelor în valută nu suntem în prezenta unor clauze abuzive întrucât  regula restituirii în aceeaşi monedă este  instituită de lege  nu reglementată  de o clauză contractuală  care doar  aplică regula legală.  De altfel şi CJUE s-a pronunţat  în sensul  că pot face obiectul controlului caracterului abuziv numai clauze  contractuale nu şi dispoziţii legale,  în Cauza  C 280/13,  Barclays Bank contra Sara Sanches Garcia, Alehandro Chacon Barrera,  se reţine că  sunt excluse  discutării  caracterului abuziv acte cu putere de lege  şi norme administrative ale unui stat membru.

În privinţa celorlalte clauze a căror nulitate s-a solicitat a fi constată, instanţa de control apreciază legală şi temeinică soluţia de respingere pronunţată de prima instanta, urmând a fi menţinută soluţia în privinţa acestora.

 Pentru motivele  mai sus expuse, Tribunalul, în baza art 480 cpc, va admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile  nr 5358/2017 pronunţată în dosarul nr ….,  pe care o va schimba în parte, în sensul că va constata nulitatea  absolută a clauzelor prevăzute de art 9 lit b şi c, dispunând înlăturarea acestora din contract,  va menţine soluţia de respingere  în privinţa celorlalte articole menţionate, inclusiv  cea prevăzută de art 4 privind  restituirea creditului în moneda euro.

 Referitor la cererea apelanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa de apel, în temeiul art 453 cpc,  o va respinge ca neîntemeiată, constatând că nu au fost depuse dovezi cu privire la  efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanţii reclamanţi A, ambii cu domiciliul la Cabinet Avocat, împotriva sentinţei nr………. pronunţată de Judecătoria ,……… în dosarul nr. …………., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi….., , având ca obiect constatare nulitate act.

Schimbă sentinţa în sensul că admite în parte acţiunea.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei … COMPANY

Respinge cererea privind caracterul abuziv al clauzei prev. la art.4 din contract, privind restituirea creditului în moneda Euro.

Constată caracterul abuziv  al clauzelor prevăzute la art.9 lit.b,c, din contract şi dispune înlăturarea acestora din contract.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Ianuarie 2018, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte Judecător

L.S L.S

Grefier

L.S

Domenii speta

Spete similare