Plangere contraventionala

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.01.2018, sub nr. ..., petentul A.G.N., a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.M., în principal,  anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PF, nr. 0474937/4.12.2017 ca netemeinic şi nelegal şi în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 4.000 lei, cu sancţiunea avertismentului.

În motivare petentul a arătat că, la data de 15 noiembrie 2017 era la Restaurantul D. din oraşul U. împreună cu un prieten pe nume S.I. cu care discuta şi consuma bere.

A menţionat că şi el lucrează la acesta societate însă nu era în timpul programului de lucru, precum și că în acea seară în restaurant  se aflau doi poliţişti de la Poliţia Oraşului U., numitul A.C. cu care este rudă, precum şi numitele D.V. şi K.B., barmaniţe.

În continuare, a precizat că pe fondul consumului de alcool, împreună cu numitul S.I. vorbea mai tare decât era necesar, motiv pentru care la masa lor a venit poliţistul D.C. şi i-a spus, „G…, mai încet”.  S-a conformat o perioadă, însă după un timp numitul S.I. a ridicat din nou tonul iar acest lucru l-a deranjat pe paznicul restaurantului. La un moment dat, paznicul a venit la masă şi fără să fi fost provocat de vreunul din ei, i s-a adresat numitului S.I. cu o expresie jignitoare, spunându-i să iasă afară, iar numitul S.I. i-a replicat “de ce să ies?” După această replică, paznicul de la Restaurantul D. l-a prins cu mâinile de gât pe numitul S.I. şi l-a tras violent de la masă. În acest moment S.I. s-a dezechilibrat şi s-a agăţat de tricoul paznicului care s-a rupt.

A mai arătat că s-a ridicat de la masă şi a intervenit încercând să-i calmeze pe amândoi, cu atât mai mult cu cât cu paznicul este coleg de serviciu iar cu S.I. este prieten, acelaşi lucru de aplanare a conflictului fiind încercat şi de ruda sa A.C., ospătar în restaurant, acesta rugându-l pe S.I. să iasă afară din restaurant şi să nu provoace scandal.

Petentul a mai arătat că în scurt timp, cei doi poliţişti care se aflau la o masă s-au ridicat şi au venit spre ei. Imediat ce au ajuns poliţiştii lângă ei, colegul lui D.C. i-a zis numitului A.C. să meargă să-şi văd de treaba lui, acesta conformându-se. Ulterior, a menționat că poliţiştii l-au imobilizat pe S.I., l-au pus la podea şi l-au încătuşat,  precum și faptul că l-a întrebat pe D.C.: „ce a făcut aşa grav să-l încătuşaţi şi să-l duceţi la secţie ” iar acesta i-a răspuns că el nu a făcut nimic şi poate să meargă să-şi termin berea, timp în care continuau să îl ducă spre maşina de poliţie pe S.I.. 

Petentul a mai menţionat că nu a împiedicat în vreun fel, fizic sau verbal, organele de poliţie să-l încătuşeze şi să-l urce în maşina de poliţie pe numitul S.I., aspecte care pot fi confirmate de  numitul A.C. L., precum şi cele două barmane de la D., numitele D.V. şi K.B. care s-au aflat de faţă în momentul scandalului.

A mai arătat că în acea seară niciun poliţist nu i-a spus nimic de vreo posibilă amendă contravenţională, nu i-a reproşat vreo conduită ilicită și că ulterior, de la numitul S.I. a afla că ar fi fost bătut atât pe timpul transportului cu autospeciala poliţiei cât şi în curtea secţiei de cei doi poliţişti şi de alţi trei jandarmi care erau acolo. În urma acestor violenţe, numitul S.I. s-a dus la UPU SMURD Târgu Mureş şi IML Tg. Mureş de unde a primit un certificat medico- legal cu un număr de 6-7 zile de îngrijire medicală.

A precizat că şi el a mers în acea seară la secţia de Poliţie U. unde a văzut că numitul S.I. era agresat de cei doi poliţişti şi de către 3 jandarmi, iar după câteva zile, numitul S.I. a formulat o plângere penală împotriva agresorilor pentru purtare abuzivă pe care a înregistrat-o la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş.

La câteva zile după înregistrarea plângerii penale a fost sunat de către poliţistul D.C., acesta reproşându-i că i s-ar fi făcut plângere penală pentru că l-ar fi agresat pe S.I., ameninţându-l voalat că îi poate face dosar penal întrucât a condus fără permis, că se poate face dosar tuturor celor prezenţi în acea seară pentru ultraj sau îi poate amenda inclusiv pe ruda sa A.C. şi să se gândească la modul în care vor acţiona pe viitor.

A mai arătă că la data de 8 decembrie 2017 ruda sa A.C. a găsit în cutia poştală procesul-verbal de contravenţie seria PF, nr. 0474918, prin care a fost sancţionat contravenţional cu suma de 3.000 lei pe motivul că ar fi împiedicat organele de poliţie să ia măsurile necesare. A precizat că a fost căutat de un poliţist la data de 2.01.2018, şi sub semnătură, i-a fost înmânat procesul verbal de sancţionare contravenţională nr. 0474937/4.12.2017 prin care a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 4.000 lei pe motiv că s-ar fi aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi a împiedicat prin opoziţie fizică şi opoziţie verbală organele însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea şi conducerea la sediul poliţiei a numitului S.I..

Petentul a mai arătată că fapta reţinută în actul de sancţionare nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prev. de art. 2, pct. 36 din Legea nr. 61/1991.

În acest sens a menționat că a încercat să intervină între cei doi pentru a aplana conflictul înainte ca organele de poliţie să intervină. Singura sa implicare a constat în faptul că, i-a rugat pe cei doi să se potolească şi în special pe S.I. să iasă afară din restaurant pentru a nu provoca un scandal mai mare. Nu a încercat şi nu a împiedicat în nici un moment organele de poliţie să ia măsurile necesare pentru aplanarea conflictului. 

 În plus, a menționat că sancţionarea sa are un caracter pur vindicativ şi intimidant, aspect care rezultă din împrejurarea că presupusa faptă contravenţională a avut loc la data de 15 noiembrie 2017, iar procesul verbal de contravenţie a fost încheiat doar la data de 04 decembrie 2017.

Mai mult, a menționat că decizia de sancționare contravențională, a avut la bază împrejurarea că cei doi poliţişti au conştientizat modul abuziv în care s-au comportat cu numitul S.I. şi încearcă să-şi preconstituie apărări în dosarul penal nr.473/P/2017 al Parchetului Militar Tg. Mureş, dosar în care sunt cercetaţi, alături de cei 3 jandarmi, pentru infracţiunea de purtare abuzivă. 

Petentul a mai menționat că actul de constatare este lovit de nulitate absolută întrucât nu i s-a dat posibilitatea să facă obiecţiuni cu privire la presupusa contravenţie, fiind încălcate prevederile art. 16, alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, iar vătămarea procesuală  constă încălcarea dreptului la apărare, prezumţia de nevinovăţie, precum şi dreptul la un proces echitabil. 

A mai arătat că un al doilea motiv de nulitate absolută constă în faptul că poliţistul care a încheiat procesul verbal de contravenţie, respectiv ag. M.R. nu are calitatea de agent constatator, întrucât nu a constatat prin propriile simţuri presupusa faptă contravenţională, nefiind prezent în seara de 15.11.2017 în Restaurantul D., conform  art. 15 din O.G. nr. 2/2001

În subsidiar, a solicitat înlocuirea  amenzii cu avertismentul, deoarece nu a mai fost sancţionat pentru fapte similare,  faptă prezintă un grad scăzut de pericol social,  iar suma cu care a fost sancţionat este deosebit de mare fiind angajat la SC D. SRL cu salariul minim pe economie.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.15 şi 16 alin.7 şi art.31 din OG nr.2/2001.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea  probei cu înscrisuri, sens în care a depus în copii certificate pentru conformitate cu originalul procesul verbal contestat, proces verbal de contravenție, declarație, contract individual de muncă, act adițional,  proba testimonială cu martorii A. L.-C., D.V., K.B., S.I.I. precum și efectuarea unei adrese către Restaurantul D. pentru a depune la dosarul cauzei imaginile surprinse de camerele video de supraveghere aflate în incintă.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f.7).

Intimatul I.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că procesul-verbal de constatare a contravenției respectă condițiile de formă şi de fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 şi că aspectele descrise în conținutul acestuia corespund situației de fapt, astfel încât conform jurisprudenței CEDO se bucură de prezumția de legalitate şi temeinicie, fapta fiind constatată în mod direct de agentul constatator, prin propriile simțuri.

În fapt, a învederat că petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991, anume pentru faptul că în data de 15.11.2017, în incinta restaurantului D. din localitatea U. se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a împiedicat prin opoziţie fizică şi verbală organele de poliţie însărcinate cu menţinerea ordinii şi siguranţei publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea şi conducerea la sediul poliţiei a numitului S.I..

 Intimatul a arătat că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală întrucât acestea asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât şi a componentei preventive şi educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii şi stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.

În final, a arătat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda a fost în mod corect individualizată de agentul constatator prin raportare la criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 din OG 2/2001, iar simplul avertisment nu ar avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar raportul agentului constatator, procesul verbal contestat, declarații, planșe foto

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 16, 17, art. 21 din O.G. nr. 2/2001,  art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991

La data de 06.02.018, petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat, în esență, cele susținute în plângerea contravențională. Suplimentar, a învederat că fotografiile anexate nu pot să conducă la stabilirea adevărului, sens în care a solicitat ca intimatul să depună înregistrarea video a fapte contravenționale precum și faptul că între raportul agentului constatator și declarația numitului I.P.M. există neconcordanțe, sens în care a solicitat depunerea acestei declarații în original la dosarul cauzei.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei constatând că acestea îndeplinesc condițiile impuse de art. 255 C.proc.civ. în sensul că sunt admisibile potrivit legii şi conduc la soluționarea cauzei, proba testimonială cu martorii I.P.M. și V.D., declarațiile acestora date sub prestare de jurământ fiind consemnate și aflate la dosarul cauzei la filele nr. 65 – 66.

La termenul de judecată din data de 13.04.2014, instanța a dispus emiterea unor adrese către Restaurantul D. și intimat în vederea depunerii înregistrării video a faptei contravenționale, înregistrare video depusă de către intimat la dosarul cauzei la data de 07.05.2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare şi sancționare a contravenției seria PF nr. 0474937/04.12.2017 încheiat de către un agent constatator din cadrul intimatului, s-a reținut că petentul în data de 15.11.2017, în incinta restaurantului D. din localitatea U. s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi a împiedicat prin opoziţie fizică şi verbală organele de poliţie însărcinate cu menţinerea ordinii şi siguranţei publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea şi conducerea la sediul poliţiei a numitului S.I..

Ca atare, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei  pentru încălcarea dispozițiilor art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991/R.

 Cu ocazia întocmirii procesului-verbal, la rubrica ”obiecțiuni contravenient” au fost inserate următoarele mențiuni: ”de faţă la incident a fost şi agentul de pază al restaurantului, numitul I.P.M.”.

În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

 Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei conţinând menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura olografă agentului constatator.

Referitor la regimul nulităților relative, instanța are în vedere Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, care prevede în considerente, că nerespectarea a oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.

Cât priveşte motivul de nulitate invocat de către petent, respectiv acela că nu i-a fost acordat dreptul de a formula obiecţiuni la momentul întocmirii procesului-verbal de contravenţie, instanţa îl apreciază ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal. 

Instanţa constată că legiuitorul a instituit prin art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 un caz de nulitate relativă condiţionată de vătămare, după cum prevăd dispoziţiile art. 174 alin.3 rap. la art. 175 C.pr.civ.

Pe de o parte, din interpretarea literală a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenţia. Or în speţa de faţă, după cum susţine însuşi petentul în plângerea contravenţională, actul de sancţionare contravenţională a fost încheiat în lipsa sa, iar în atare condiţii agentul constatator nu are obligaţia instituită de această normă legală.

Pe de altă parte,  instanţa arată că lipsa acestui element din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției este sancționat cu nulitatea relativă a actului, nulitate care și-ar produce efectele numai în cazul în care a produs petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia, după cum prevăd dispozițiile art. 175 alin.1 C.pr.civ. prin raportare la art. 47 din OG nr.2/2001. Or, petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, cu atât mai mult cu cât prin plângerea contravenţională formulată, aceasta a avut şi s-a folosit de posibilitatea să ridice toate obiecţiunile pe care le-a avut cu privire la procesul-verbal contestat.

Cât priveşte susţinerea petentului conform căreia procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională este lovit de nulitate absolută întrucât ar fi fost încheiat de un agent constatator care nu a constatat în mod nemijlocit contravenţia, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001 „(1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. (3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului”. Astfel, faţă de prevederile art. 15 din O.G. nr. 2/2001 aplicarea amenzii contravenţionale de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţiei Mureş s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă materială a agentului constatator.

 Din analiza raportului întocmit de agentul constatator M.R. din data de 21.01.2018 rezultă că la data de 15.11.2017 se afla în serviciu de patrulare pe raza localităţii U. împreună cu agentul de poliţie D.C., ocazie cu care a constatat săvârşirea contravenţiei de către petent, respectiv împiedicarea organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu. Împrejurarea că  fapta contravențională a fost constatată direct cu propriile simțuri de către doi agenți constatatori este confirmată inclusiv de înregistrarea video aflată la dosarul cauzei.

Chiar şi în ipoteza în care agentul care ar fi încheiat procesul-verbal nu era aceeași persoană cu cea care a constatat fapta prin propriile simțuri, acest aspect nu poate duce la nulitatea procesul-verbal de constatarea și sancționare a contravenției.

Art.15 din O.G. nr.2/2001 nu impune constatarea în mod direct, prin propriile simţuri de către agentul constatator a faptelor cu natură contravenţională.

Dacă s-ar admite o astfel de posibilitate ar fi sancţionate exclusiv acele fapte consumate în prezenţa agentului constatator, rămânând în afara incidenţei legii restul faptelor nepercepute direct, dar cu privire la care există mijloace de probă.

Agentul constatator are posibilitatea să sancționeze inclusiv fapte contravenționale pe care nu le-a perceput prin propriile simțuri, ci au reieșit în urma stabilirii stării de fapt pe baza probelor administrate în cauză (martori, imagini, etc.), indiferent dacă mijloacele de probă pe care s-a întemeiat au fost obținute de un alt agent constatator ori de o persoană fizică sau juridică fără atribuții în acest sens (de ex: înregistrări video realizate cu telefonul mobil, înregistrări efectuate de sisteme de supraveghere, martori oculari, înscrisuri, etc. )

Singura consecință a încheierii procesului-verbal în acest mod va fi lipsirea actului sancționator de prezumția relativă de temeinicie, iar agentul constatator va trebui să aducă dovezi în sprijinul celor consemnate în procesul-verbal.

Cu toate acestea, față de prezența agentului constatator M.R. la data comiterii contravenției reținute în actul constatator și implicit a constatării acesteia cu propriile simțuri, astfel cum rezultă din înregistrarea video a faptei care se coroborează cu raportul din data de 21.01.2018, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare contravențională se bucură de prezumția de legalitate și temeinice.

Mai mult decât atât apărările petentului privind caracterul intimidat al aplicării amenzii contravenționale nu pot fi primite de către instanță întrucât pe de o parte data constatării faptei și încheierii procesului verbal cu aplicarea sancțiunii contravenționale nu se confundă cu data săvârșirii faptei, iar pe de altă parte art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 permite agentului constatator să încheie procesul verbal, prin care aplică și sancțiunea, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Având în vedere că fapta contravențională a fost săvârșită la data de 15.11.2017, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 04.12.2017, respectiv la mai puțin de o lună de la săvârșirea faptei, instanța constată că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege.

Sub aspectul temeiniciei instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate şi de temeinicie până la proba contrară, probă ce revine petentului, în condiţiile art. 249 C. proc. civ.

Această situaţie nu este contrară art. 6 CEDO şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligaţia de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudenţa sa (cauza Anghel c. României, pct. 60, cauza Nicoleta Gheorghe c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza Haiducu şi alţii c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei, care intră în competenţa poliţiei), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. 

 Instanţa reţine că potrivit art. 2 pct. 36 constituie contravenţie ”împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice”.

Instanţa reţine că aspectele descrise în procesul-verbal (f.31) se coroborează cu raportul agentului constatator (f. 30), cu înregistrarea video a faptei precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel din declarațiile  martorului I.P.M. (f. 65) instanța reține că petentul și ceilalți doi prieteni ai săi au făcut scandal în cadrul Restaurantului D. din localitatea U., astfel că a fost nevoie de intervenția organelor de poliție pentru a restabili ordinea și liniștea în acest local.

Mai mult, martorul a arătat că intervenția organelor de poliție a fost ulterioară propriei intervenții motivată de faptul că este angajat în calitate de agent de pază în cadrul acestui restaurant. Acesta a arătat că după ce i-a atenționat pe petent și pe prietenii săi să nu mai strige, aceștia au început să îl înjure, moment în care l-a prins pe unul dintre prietenii petentului și a început să îl tragă spre ieșire pentru a-l scoate din restaurant. După ce l-a tras pe prietenul petentului aproximativ 6-7 metri au intervenit organele de poliție care i-au spus să îl lase deoarece îl vor încătușa, aspecte care se coroborează cu înregistrarea video a faptei contravenționale.

Martorul a mai precizat că organele de poliție au urmărit conducerea prietenului petentului la sediul poliție, însă contravenientul a împiedicat organele de poliție atât verbal cât și fizic, având un limbaj obscen, vulgar, iar după ce într-un final agenții de poliție au reușit să-l urce în mașină pe prietenul petentului, acesta a strigat către polițiști, iar ulterior a pornit în urmărirea mașinii conduse de organele de poliție.

Declarațiile martorului I.P.M. sunt confirmate de declarațiile martorei V.D. care a învederat că în luna noiembrie a fost un scandal în cadrul Restaurantului D. din localitatea U. motivat de tonul foarte ridicat  și cuvintele jignitoare, vulgare folosite de către petent și alți doi prieteni ai săi care deranjau clienții din restaurant, aspect care a culminat cu intervenția organelor de poliție pentru a-l scoate afară  pe prietenul petentului din cauză că a provocat scandal și pentru că i-a rupt tricoul paznicului magazinului.

Din aceeași declarație instanța reține că petentul i-a spus martorei că s-a împotrivit în momentul în care agenții de poliție au vrut să îl scoată afară din restaurant pe prietenul său scandalagiu precum și faptul că agenții de poliție au încercat să îl încătușeze pe prietenul său.

Referitor la solicitarea petentului de înlăturare a declarației martorului I.P.M., motivat de eventualele relații de dușmănie în care se află acesta cu petentul, instanța o apreciază ca neîntemeiată. În acest sens, instanța arată că pe de o parte emiterea unor judecăți de valoare în raport de o persoană nu pot fi analizate drept o relație de dușmănie, iar pe de altă parte în acord cu prevederile art. 264 C. proc. civ. conform cărora instanța are obligația de a analiza și examina probele administrate pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire au fost încuviințate, urmare a analizării întregului material probator administrat în cauză, instanța constată că această proba testimonială se coroborează cu ansamblul probator administrat în cursul cercetării judecătorești.

De asemenea, apărarea petentului conform căreia lipsește elementul material al faptei contravenționale întrucât nu a acționat în mod direct asupra organelor de poliție, acțiunea sa fiind îndreptată către agentul de pază al restaurantului nu poate fi primită de instanță. Instanța constată că latura obiectivă a faptei contravenționale prevăzute de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991 presupune împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice.

Având în vedere că aceasta contravenție se afla la limita cu infracțiunea de ultraj, diferența dintre angajarea răspunderii contravenționale și nu a răspunderii penale vizează modalitatea de întrunire a elementelor de tipicitate. O eventuală acțiune a petentului îndreptată în mod direct împotriva organelor de poliție prin amenințare, lovire sau alte violențe ar fi putut conduce la atragerea răspunderii penale a petentului pentru infracțiunea de ultraj. Contravenția incriminată de art. 2 pct. 36 din Legea 61/1991 vizează sancționarea  acțiunii de împiedicare a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, acțiune care poate fi realizată sub orice formă, respectiv atât verbal cât și fizic, însă în această din urmă variantă cu excluderea unde acțiuni îndreptate direct asupra unui polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții.

Prin urmare, instanța apreciază că din probatoriul administrat nu există niciun element de fapt care să contrazică aspectele reţinute de agentul constatator în procesul-verbal contestat.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa consideră că în mod corect s-a reţinut în sarcina petentului contravenţia prevăzută de art. 2 pct. 36 din Legea nr. 61/1991, iar prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenţie nu a fost răsturnată, probatoriul administrat nereliefând o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator, fapta fiind constatată în mod direct, prin propriile simţuri.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

 Aplicarea unei sancţiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii unor fapte ilicite mai grave. 

Totodată, scopul educativ al sancţiunii contravenţionale impune necesitatea observării mai atente a dispoziţiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.

Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conţinutul constitutiv al contravenţiei, neavând relevanță asupra individualizării sancţiunii contravenţionale.

În stabilirea faptelor contravenţionale şi a sancţiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârşirii unei astfel de fapte, agentul constatator şi, ulterior, instanţa de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenţionale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenţiei. Astfel, deşi petentul  nu a solicitat reducerea sancţiunii aplicate, instanţa reţine că, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, are posibilitatea de a hotărî asupra sancţiunii aplicate, chiar dacă acest lucru nu i-a fost solicitat în mod expres.

Mai mult, instanța reține că prin incriminarea contravenției reținute în sarcina petentului se urmărește promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, în vederea adoptării unui comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială. Instanţa constată că prin fapta petentului de a împiedica organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind conducerea unei persoane la sediul poliţiei  și  de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice, au fost lezate relaţiile sociale referitoare la convieţuirea socială, asigurarea unui climat de linişte şi siguranţă publică, precum şi la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora.

Conform prevederilor O.G. nr. 2/2001, posibilitatea aplicării unei sancţiuni contravenţionale impune respectarea principiului legalităţii şi proporţionalităţii sancţiunii. Răspunderea contravenţională trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea contravenţiei, periculozitatea contravenientului, împrejurările în care a fost comisă fapta şi atitudinea subiectivă a contravenientului faţă de faptă, precum şi faţă de constatările organului constatator.

 Potrivit art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunile contravenţionale principale sunt: avertismentul, amenda contravenţională şi prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, iar potrivit alin. 5 al aceluiaşi articol, sancţiunea contravenţională stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

De asemenea, instanța constată că potrivit art. 3 alin. 1 lit. f din Legea 61/1991 contravenția reținută în procesul verbal contestat se sancționează cu amendă contravențională cuprinsă între 3000 lei și 6000 lei.

Instanţa apreciază că nu a fost respectată regula proporţionalităţii între fapta comisă şi sancţiunea aplicată, această proporţionalitate fiind una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii şi Muller împotriva Elveţiei), în condițiile în care amenda contravențională aplicată a fost orientată către maximul special prevăzut în norma de incriminare.

Faptele de genul celei săvârşite de persoana sancţionată contravenţional nu pot rămâne nesancţionate, însă raportat la rezultatul produs, trebuie să se realizeze o apreciere asupra sancţiunii ce se va aplica.

Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind și cuantumul ridicat al amenzii prevăzute de lege, inclusiv în limita minimă prevăzută de actul normativ prin care este incriminată contravenția.

Scopul legii contravenţionale de apărare şi de reglare a valorilor şi raporturilor sociale, precum şi de formare a unui spirit de responsabilitate de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a vinovatului, poate fi atins şi prin aplicarea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, având în vedere cuantumul ridicat al limitei minime a sancțiunii amenzii contravenționale, respectiv 3000 lei.

 În această ordine de idei, instanța are în vedere circumstanțele personale ale petentului, care se află la prima abatere de natura celei reținute în actul constatator, nemaifiind sancționat contravențional pentru astfel de fapte precum și faptul că potrivit contractului individual de muncă aflat la dosarul cauze (f.13-20) acesta realizează venituri la nivelul salariului minim net pe economie. Astfel, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 3000 lei este în măsură a asigura atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricţia financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârşirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispoziţiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.

Prin urmare, raportat la gradul de pericol social  al contravenției săvârșite, dar și la finalitatea aplicării unei amenzi contravenționale, și anume evitarea repetării unor astfel de fapte contravenţionale, în cazul concret la garantarea ordinii sociale și asigurarea unei protecții eficiente a societății prin promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, în sensul adoptării unui comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială, la care se adaugă obligativitatea asigurării respectului datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul acestora, luând în considerare circumstanțele personale ale petentului, instanța apreciază că sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 4000 lei apare ca disproporţionată şi, prin urmare, instanţa, va reduce amenda contravenţională aplicată de la suma de 4000 lei, la suma de 3000 lei.

Altfel spus, instanţa constată că aplicarea unei amenzi contravenționale egale cu minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în cuprinsul procesului verbal  este suficientă pentru realizarea scopurilor anterior menționate şi proporţională cu gravitatea faptei comise.

 Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 34  instanţa urmează să admită în parte plângerea contravenţională formulată de petent, sens în care va dispune  modificarea procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenţiei seria PF nr. 0474937 emis la data de 04.12.2017 de către intimat, în sensul reducerii amenzii contravenţionale aplicate de la suma de 4000 lei, la suma de 3000 lei, cu consecința menţinerii celorlalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de către petentul A.G.N., domiciliat în com. …., sat …, nr. …, jud. Mureș, CNP ….., cu domiciliul procesual ale în …, str. …, nr. …, jud. Mureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN MUREŞ cu sediul în mun. Târgu Mureş, str. Borsos Tamaş, nr. 16, jud. Mureş.

Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenţiei seria PF nr. 0474937 emis la data de 04.12.2017 de către intimat, în sensul reducerii amenzii contravenţionale aplicate de la suma de 4000 lei, la suma de 3000 lei.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Târgu Mureş.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 07.06.2018.

Domenii speta

Spete similare