Raspundere civila delictuala. Ucidere din culpa. Vatamare corporala din culpa. Accident de circulatie rutiera. Culpa exclusiva a inculpatului in producerea evenimentului rutier. Autoturism inmatriculat si asigurat intr-o alta tara a Uniunii Europene

Data publicare portal: 02.10.2018

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria X nr. X înregistrat pe rolul Judecătoriei X sub nr. X, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul D M F  pentru infracţiunile de Ucidere din culpă, Vătămare corporală din culpă şi Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, fapte prev. şi ped. de art. 192 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, art. 196 alin. 1 din Codul penal şi art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt, că la data de X, în jurul orei X, inculpatul D M F a condus autoturismul marca X cu nr. De înmatriculare X pe str. X din com. X, jud. X, având o îmbibaţie alcoolică de 1,25 g/l alcool pur în sânge şi a produs un accident rutier care a avut ca rezultat decesul numiţilor X şi X care se deplasau ca pietoni pe acostamentul din partea dreaptă a părţii carosabile în aceeaşi direcţie şi vătămarea corporală a numitei X care se deplasa tot ca pieton pe partea dreaptă a părţii carosabile.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din X, s-au respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul DM F cu privire la rechizitoriul emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria X în dosarul nr.X, legalitatea administrării probelor şi a efectuări actelor de către organele de urmărire penală.

În baza art. 346 alin. 2 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.X al Parchetului de pe lângă Judecătoria X privind pe inculpatul D M F, trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru infracţiunile de Ucidere din culpă, Vătămare corporală din culpă şi Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, fapte prev. şi ped. de art. 192 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, art. 196 alin. 1 din Codul penal şi art. 336 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul D M F.

Dispoziţia judecătorului de cameră preliminară de începere a judecăţii a rămas definitivă prin încheierea nr. x din x a Tribunalului X prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de către inculpatul D M F.

Înainte de a fi începută cercetarea judecătorească au fost depuse la dosarul cauzei cereri de constituire parte civilă de către persoana vătămată X dar şi de către numiţii X primele două persoane în calitate de reprezentanţi legali ai persoanelor decedate  X şi X iar ultimele în calitate de soră şi bunică maternă ale aceloraşi victime.

Pentru soluţionarea laturii civile a cauzei a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, SC X SA pentru G I S.p.a.

La termenul de judecată din X, inculpatul D M F, după ce i – au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură penală, a solicitat ca judecata să fie realizată numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa. Cererea inculpatului a fost admisă la acelaşi termen de judecată, instanţa constatând că probele administrate în faza de urmărire penală sunt îndestulătoare pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

La acelaşi termen de judecată, faţă de conţinutul cererilor de constituire de parte civilă, instanţa, pentru a nu fi depăşit termenul rezonabil de soluţionare a acţiunii penale, a dispus disjungerea acţiunii civile şi formarea unui alt dosar –X.

Prin sentinţa penală nr. X din X pronunţată în dosarul nr. X, instanţa a hotărât următoarele:

În baza art. 192 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul D M F, fiul lui X şi X, născut la data de X, în or. X, jud. X, domiciliat în com. X, sat X, str. X, nr.X, jud. X, posesor al CI. seria X, nr. X, fără antecedente penale, CNP X, aflat în stare de arest preventiv, la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Ucidere din culpă.

În baza art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 196 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul DM F, cu aceleaşi date, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Vătămare corporală din culpă.

În baza art. 336 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul D M F, cu aceleaşi date, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

În baza art. 38 alin. 1 şi 39 alin. 1 lit. b din Codul penal contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în cauza dedusă judecăţii urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 7 luni, în total va executa 3 ani şi 10 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. 1 rap. la art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i Codul penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce orice categorie de autovehicule, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 din Codul penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D M F perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de X la zi.

În baza art. 399 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală menţine măsura preventivă a arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul D M F.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul DM F, CNP X, la plata sumei de X lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat(din care suma de 3000 lei avansată în faza de urmărire penală).

Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr. X din X pronunţată de Curtea de A X prin care au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză de către inculpat şi părţile civile.

Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

În data de X, în intervalul orar X, inculpatul D M F s – a aflat la domiciliul său din comuna X, jud. X unde, împreună cu numitul X, cumnatul său, a desfăşurat activităţi gospodăreşti şi a consumat băuturi alcoolice, respectiv vin. În jurul orei X, deşi consumase băuturi alcoolice, inculpatul a urcat la volanul autoturismului marca X cu nr. de înmatriculare X , deţinut de către acesta, şi a plecat, însoţit de către martorii X şi X, către locul de muncă al cumnatei sale X , o croitorie din comuna X, jud. X, pentru a o lua la domiciliu pe aceasta din urmă, la finalizarea programului de lucru, deplasându – se în acest sens pe drumurile publice din localitatea anterior menţionată. După preluarea martorei X de la locul de muncă, inculpatul a întors autoturismul şi a început deplasarea către domiciliu folosind acelaşi traseu. Circulând pe strada  X din localitate, din direcţia loc. X către loc. X, cu viteza de 102 km/h, la pătrunderea într – o curbă la stânga inculpatul D M F, din cauza vitezei excesive şi a reflexelor încetinite de consumul de alcool, a ieşit în exteriorul curbei, pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, împrejurare în care a lovit din spate pietonii X şi X care se deplasau pe acostament în aceeaşi direcţie de mers cu autoturismul condus de către inculpat. După lovirea victimelor X şi X şi proiectarea acestora în faţa autoturismului pe acelaşi acostament, autoturismul condus de către inculpat a parcurs un traseu necontrolat şi sinuos pe o distanţă de câteva zeci de metri, împrejurare în care a acroşat – o şi pe persoana vătămată X care se deplasa în aceeaşi direcţie de mers, pe acostamentul din dreapta drumului, ulterior oprindu – se într – un şanţ pe partea laterală dreapta.

În urma producerii accidentului a rezultat decesul numiţilor X şi X şi vătămarea corporală a numitei X care a suferit leziuni traumatice la piciorul drept.

La reţinerea acestei stări de fapt, instanţa avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, necontestate de către părţi şi în baza cărora inculpatul D M F a solicitat să aibă loc judecata.

În concret, persoana vătămată X a declarat că în data de X, în jurul orelor X, se deplasa ca pieton pe str. X din com. X, jud. X, pe acostamentul din partea dreaptă, din direcţia X către X, împreună cu numitele X şi X, auzind în dreptul locuinţei numitei X un zgomot puternic, iar când s-a uitat în spate a observat un autoturism care lovise doi copii ce se deplasau în acelaşi sens ca şi ele, pe care i-a proiectat în aer. De asemenea persoana vătămată declară că a fost lovită de acelaşi autoturism.

Conform raportului de primă expertiză medico-legală nr.X  din data de X, numita X a prezentat leziuni traumatice care s – au putut produce la data de X prin lovire cu şi de corpuri dure în circumstanţele unui accident rutier – pieton şi au necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale.

Martorul Radu Ecaterina a declarat că în data de X, în jurul orelor X, se deplasa ca pieton împreună cu colegele sale, X şi X, pe str. X din com. X, jud. X, iar la un moment dat a auzit un zgomot puternic, motiv pentru care şi-a întors privirea şi a observat un autoturism care lovise doi copii pe care i-a aruncat în aer, după care autoturismul şi-a continuat deplasarea pe acostament şi a lovit-o şi pe numita X, proiectând-o în şanţul din partea dreaptă. Ulterior accidentului, aceasta împreună cu numita X au tras-o de sub maşină pe numita X, care avea picioarele prinse sub botul maşinii. Aceasta mai menţionează că de regulă pietonii circulă pe acostamentul din partea dreaptă, cu sensul de mers spre X, întrucât acesta este mult mai lat decât cel din stânga, astfel că se poate circula în siguranţă.

Martorul X declară faptul că în data de X, în jurul orei X, în timp

ce conducea auto marca X cu nr.X pe raza com. X, în dreptul târgului săptămânal a observat că în afara părţii carosabile se afla o persoană întinsă pe sol, după care la circa 50 m a observat mai multe persoane care i-au făcut semn să oprească. Oprind a observat răsturnat în şanţ un autoturism X de culoare argintiu, înmatriculat în X, iar în şanţ în faţa maşinii se afla o persoană de sex feminin pe care a ridicat-o, observând că nu se poate deplasa. Cu ocazia audierii, martorul X declară că în data de X, în jurul orelor X, se afla în curtea locuinţei sale, iar la un moment dat a auzit un zgomot puternic provenind, dinspre stradă, motiv pentru care a ieşit la poartă şi a observat cadavrele a doi copii întinse în afara şti, părţii carosabile, la circa un metru de partea carosabilă. Acesta mai menţionează că de regulă pietonii circulă pe acostamentul din partea dreaptă, cu sensul de mers spre Slatina, întrucât acesta este mult mai lat decât cel din stânga, astfel că se poate circula în siguranţă.

Martorul X declară că în data de X, în jurul orelor X, în timp ce se afla ca pasager în auto marca X,  cu numărul de înmatriculare X, condus de numitul D M-F, pe str.X din com. X. jud. X, într-o curbă la stânga a observat că în aceeaşi direcţie, în apropiere de axul drumului, se deplasau doi pietoni, iar pentru a evita impactul cu aceştia, conducătorul auto a virat stânga, moment în care a pierdut controlul volanului, autoturismul a derapat şi a acroşat cei doi copii după care autoturismul s-a răsturnat în şanţul din partea dreaptă.

Un alt pasager în auto condus de către inculpat a fost şi X, care fiind audiată în calitate de martor declară faptul că în data de X, în jurul orelor X, în timp ce se afla ca pasager în auto marca X cu numărul de înmatriculare X, condus de numitul D MF pe str. X din com. X, jud. X, într-o curbă la stânga a văzut că un alt autoturism se apropia cu viteză, astfel că pentru a evita o tamponare inculpatul a tras dreapta de volan în dreptul imobilului cu nr.X, ieşind parţial de pe din partea carosabilă, pe acostamentul care era acoperit cu gheaţă şi a lovit doi copii care mergeau în afara părţii carosabile. Ulterior s-au izbit de un cap de pod, intrând în şanţ. Menţionează martora că în faţa maşinii a observat o femeie căzută care acuza dureri la picior.

Numitul X , de asemenea pasager în auto condus de inculpat, declară faptul că în data de X , în jurul orelor X, în timp ce se afla ca pasager în auto marca X  cu numărul de înmatriculare X, condus de numitul D M-F pe str.X din com. X, jud. X, într-o curbă la stânga autoturismul a derapat, fără să ştie din ce motiv. A observat că inculpatul a tras de volan către axul drumului, moment în care doi copii care se deplasau pe asfalt au sărit în faţa maşinii, fiind acroşaţi de autoturism.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele X) rezultă că în data de X, în jurul orelor X, organele de poliţie rutieră din cadrul Poliţiei Municipiului X-Biroul Rutier în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost anunţate de către ofiţerul de serviciu de la Pol. Mun. X despre faptul că pe raza com. X, jud. X, a avut loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti. La faţa locului s-au deplasat doi lucrători de poliţie care au procedat atât la identificarea conducătorului auto implicat în accidentul rutier, inculpatul D M-F, cât şi a victimelor, respectiv X de 16 ani şi X de 14 ani, care în urma impactului cu autoturismul au decedat şi X care a fost transportată la SJU X pentru a i se acorda îngrijiri medicale. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,50 mg/l alcool în aerul expirat, fiind condus ulterior la SJU X, în vederea recoltării mostrelor biologice de sânge.

Inculpatului D M-F i-au fost prelevate probe biologice de sânge, iar rezultatul analizei toxicologice a fost următorul: alcoolemie 1.25 g/l - prima proba, respectiv 1,10 g/l a doua probă, conform buletinului de analiză toxicologică nr. X din X (fila X d.u.p.).

Conform raportului de expertiză medico-legală (Autopsie) nr. X din data de X moartea numitului X a fost violentă, datorându-se secţiunii bulbului rahidian, consecinţă a unui traumatism cranio-vertebral cu fractură-luxaţie atlanto-occipitală. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire-basculare-proiectare pe un plan dur, în condiţiile accidentului de circulaţie suferit, iar între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate de tip direct şi necondiţionat. În sângele recoltat de la cadavru nu s-a evidenţiat prezenţa de alcool etilic. (filele X d.u.p.).

Conform raportului de expertiză medico-legală (Autopsie) nr. X din data de X, moartea numitei X a fost violentă, datorându-se dilacerării de trunchi cerebral, consecinţă a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi bază de craniu. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire-basculare-proiectare pe un plan dur, în condiţiile accidentului de circulaţie suferit, iar între leziunile de violenţă şi deces există legătură de cauzalitate de tip direct şi necondiţionat. în sângele recoltat de la cadavru s-a evidenţiat prezenţa a 0,35g/l alcool etilic. (filele X d.u.p.).

Conform raportului de expertiză tehnică-auto întocmit de Ing.X, viteza autoturismului în momentul impactului cu cei doi minori a fost de 102,54 km/h, iar starea de pericol a fost creată de către conducătorul auto, care în curba drumului a început să se deplaseze pe acostamentul din partea dreaptă a drumului. Autoturismul a lovit din spate pe acostament atât cei doi copii decedaţi, cât şi pe persoana vătămată  X. Din cauza vitezei anormal de mari din curbă şi a reflexelor încetinite de prezenţa alcoolemiei în sânge, auto a fost aruncat de forţa centrifugă în exteriorul curbei, respectiv pe acostamentul din dreapta. Accidentul ar fi putut fi evitat doar de către conducătorul auto dacă acesta s-ar fi deplasat numai pe banda de mers asfaltată spre X, dacă ar fi respectat regimul legal de viteză admis pe acel sector de drum şi dacă nu ar fi consumat alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului.

Atât expertul tehnic desemnat de către organul de urmărire penală cât şi cel desemnat de către părţile civile au apreciat că accidentul nu s-a produs ca urmare a nerespectării art. 72 din OUG 195/2002 de care cele două victime decedate, care se deplasau în acelaşi sens de mers cu autoturismul, respectiv pe acostamentul din partea dreaptă a drumului.

Asupra celorlalte aspecte care au făcut obiectul expertizei, expertul desemnat de părţile civile a formulat aceleaşi concluzii ca şi expertul desemnat de către organul de urmărire penală.

Expertul desemnat de către inculpatul D M F a formulat o opinie separată faţă de expertul desemnat de către organele de urmărire penală, în sensul că a apreciat că cei doi minori decedaţi se deplasau ca pietoni pe partea carosabilă, iar impactul dintre aceştia şi autoturism a avut loc pe partea carosabilă a drumului, unde au fost identificate cele două fragmente din dispersorul farului din stânga. Referitor la locul impactului cu pietonul X, persoană vătămată în cauză, menţionează expertul că nu se poate stabili din punct de vedere dimensional. De asemenea, mai menţionează că pe partea stângă a drumului, în sensul de mers al autoturismului exista acostament în lăţime de 1,05 m şi era curăţat de zăpadă, putând fi utilizat de pietoni pentru a se deplasa regulamentar.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, inculpatul D M-F a recunoscut nuanţat comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, declarând că în data de X, orele X, în timp ce conducea autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare X pe str. X din com. X, jud. X, într-o curbă la stânga a observat că pe mijlocul benzii sale de deplasare circulau doi pietoni, în aceeaşi direcţie, iar pentru a evita impactul cu aceştia a virat stânga de volan, moment în care a pierdut controlul direcţiei, autoturismul a derapat şi a lovit cei doi pietoni, după care autoturismul a părăsit partea carosabilă. Acesta menţionează că nu a observat dacă ulterior impactului a mai acroşat şi alte persoane. De asemenea inculpatul declară că la faţa locului au sosit organele de poliţie rutieră care l-au testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind 0,50 mg/l alcool în aerul expirat şi i-au fost prelevate probe biologice de sânge. Inculpatul mai declară că a consumat 300-400 ml cu vin în intervalul orar X, la domiciliu împreună cu martorul X.

Instanţa nu a reţinut această variantă faptică expusă de către inculpat în faza de urmărire penală având în vedere că este contrazisă de celelalte probe administrate în faza de urmărire penală – declaraţii persoană vătămată X, declaraţii martori X, raport de expertiză tehnică – auto, proces – verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică ataşată acestui înscris – astfel cum acestea au fost expuse în paragrafele anterioare.

De altfel, în faza de judecată, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însuşindu – şi starea de fapt descrisă în actul de sesizare a instanţei.

Pentru aceleaşi motive, instanţa, la stabilirea situaţiei de fapt, nu a avut în vedere concluzia formulată de către expertul parte desemnat de către inculpat, potrivit căreia cei doi copii decedaţi se deplasau ca pietoni pe partea carosabilă iar impactul dintre aceştia şi autoturism a avut loc pe partea carosabilă a drumului. Astfel, singurele mijloace de probă care susţin această ipoteză sunt declaraţiile date în calitate de martori de către X şi X, martori ale căror declaraţii au fost apreciate ca subiective de către judecător, având în vedere relaţia de afinitate care există între aceştia şi inculpat iar în ceea ce îl priveşte pe martorul X şi starea în care se afla la momentul producerii accidentului – sub influenţa băuturilor alcoolice, aşa cum rezultă chiar din declaraţia acestuia – fila X verso – stare care îi putea afecta capacitatea de a percepe în termeni obiectivi modul de desfăşurare a evenimentului, fiind de necombătut că efectele sedative ale alcoolului afectează creierul şi, implicit, judecata persoanelor. Mai departe, la stabilirea lipsei de corespondenţă cu adevărul a declaraţiilor celor doi martori, instanţa a avut în vedere elementele de fapt evidenţiate de depoziţia martorului X, persoană aflată, ca şi cei doi martori, în autoturismul condus de către inculpatul X, şi care a declarat, imediat după producerea evenimentului rutier, că inculpatul a intrat cu viteză în curbă, a ieşit parţial în afara părţii carosabile pe acostamentul care era acoperit cu gheaţă şi zăpadă şi a lovit cu partea faţă a autoturismului doi copii care mergeau unul pe lângă celălalt, în afara părţii carosabile, această declaraţie reflectând, în opinia instanţei, realitatea lucrurilor în condiţiile în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

La aprecierea concluziilor expertului – parte desemnat de către inculpat în referire la deplasarea celor trei victime ale accidentului pe partea carosabilă în momentul producerii accidentului, instanţa a avut în vedere că aceste concluzii se bazează mai mult pe presupuneri - acostamentul din partea dreaptă era acoperit cu gheaţă şi zăpadă bătătorită, astfel că deplasarea pietonilor pe acest acostament s-ar fi făcut cu multă dificultate; dacă ar fi existat o circulaţie frecventă a pietonilor pe acostamentul drumului ar fi trebuit să se formeze o potecă bătătorită de paşi – fila X  verso d.u.p., stabilirea locului de impact în raport de locul în care au fost identificate anumite obiecte care au aparţinut victimelor sau fragmente care s – au desprins din autoturismul condus de către inculpat – şi nu pe elemente de fapt care să fie relevate de probele administrate în cauză sau pe explicaţii riguroase care să rezulte din calculele specifice unei lucrări cu caracter tehnic, motiv pentru care, aşa cum se arăta anterior, nu a fost a fost avută în vedere la reţinerea stării de fapt avută în vedere la soluţionarea acţiunii penale.

În raport de elementele de fapt descrise mai sus, s – a constatat că accidentul de circulaţie în urma căruia a intervenit decesul victimelor X şi X şi vătămarea corporală a persoanei vătămate X  a fost rezultatul culpei exclusive a inculpatului D M F.

Instanţa nu a putut reţine o culpă a victimelor care să rezulte din împrejurarea că circulau pe partea dreaptă a drumului, în acelaşi sens de mers cu inculpatul, motivat de faptul că, aşa cum s – a reţinut în paragrafele anterioare, accidentul de circulaţie s – a produs doar ca urmare a manifestării unei conduite lipsite de responsabilitate din partea inculpatului – circulând cu viteza de peste 100 km/h în localitate şi în apropierea unei curbe, după ce a consumat în mod repetat băuturi alcoolice – iar nu dintr – o culpă a victimelor a căror conduită, în împrejurările date, nu a fost de natură să influenţeze în vreo măsură evenimentul rutier.

În drept, s – a apreciat că fapta inculpatului DM-F, constând în aceea că în data de X, în jurul orelor X, în timp ce conducea autovehiculul marca X cu numărul de înmatriculare X pe str. X din com. X, jud. X, din cauza nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la conducerea unui autovehicul pe drumurile publice – consumul de băuturi alcoolice, viteza situată peste limita legal admisă, neadaptarea vitezei la condiţiile de vizibilitate şi de drum, nereducerea vitezei în curbă – a pierdut controlul direcţiei de mers, a ieşit în afara părţii carosabile şi a accidentat pe numiţii X de 16 ani şi X de 14 ani, ambii din com. X, jud. X, care se deplasau ca pietoni pe acostamentul din partea dreaptă a părţii carosabile în aceeaşi direcţie, în urma impactului rezultând decesul acestora din urmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1, 2 şi 3 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective, s – a  apreciat că acţionând în acest mod – conducând autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice în mod repetat în cursul zilei de X , având o alcoolemie de 1,25 g/‰ în momentul producerii accidentului, cu o viteză de peste 100 km/h în interiorul localităţii, fără a adapta viteza la condiţiile de drum şi la intrarea într – o curbă la stânga – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea acestuia, socotind fără temei că el nu se va produce, reţinându – se ca formă de vinovăţie culpa cu prevedere.

În drept, s – a apreciat că fapta inculpatului D M-F, constând în aceea că în data de X, în jurul orelor X, în timp ce conducea autovehiculul marca X cu numărul de înmatriculare X pe str. X din com. X, jud.X, din cauza nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la conducerea unui autovehicul pe drumurile publice – consumul de băuturi alcoolice, viteza situată peste limita legal admisă, neadaptarea vitezei la condiţiile de vizibilitate şi de drum, nereducerea vitezei în curbă – a pierdut controlul direcţiei de mers, a ieşit în afara părţii carosabile şi a accidentat pe persoana vătămată X care se deplasa ca pieton pe acostamentul din partea dreaptă a părţii carosabile în aceeaşi direcţie cu inculpatul, cauzându – i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 70 – 80 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. 1 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective, s – a apreciat că acţionând în acest mod – conducând autoturismul după ce a consumat băuturi alcoolice în mod repetat în cursul zilei de X având o alcoolemie de 1,25 g/‰ în momentul producerii accidentului, cu o viteză de peste 100 km/h în interiorul localităţii, fără a adapta viteza la condiţiile de drum şi la intrarea într – o curbă la stânga – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea acestuia, socotind fără temei că el nu se va produce, reţinându – se ca formă de vinovăţie culpa cu prevedere.

În drept, s – a apreciat că fapta inculpatului D M F care în data de X, în jurul orei X, a condus autoturismul marca X, cu numărul de înmatriculare X, pe str. X, din com. X, jud. X, având în sânge o alcoolemie de 1,25 g ‰ la prima probă şi 1,10 g ‰ la a doua probă, întruneşte elemente constitutive ale infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 din Codul penal.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 336 C. pen., instanţa a reţinut că elementul material constă în acţiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Acţiunea inculpatului, care în data de X, în jurul orei X, a condus autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare X pe str. X din com. X, jud. X, având în sânge o alcoolemie de 1,25 g ‰ la prima probă şi 1,10 g ‰ la a doua probă, realizează elementul material al infracţiunii de Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, urmarea imediată constând în atingerea adusă relaţiilor sociale create în jurul conceptului de siguranţă a traficului rutier, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei indirecte, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. b C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l – a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui – starea de pericol pentru siguranţa traficului rutier.

Întrucât prin sentinţa penală sus menţionată s – a stabilit vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost cercetat, în cauză subzistă astfel temeiurile pentru soluţionarea acţiunilor civile formulate în cauză.

În raport de situaţia de fapt reţinută prin prisma probelor administrate, instanţa apreciază că inculpatul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin imprudenţa sa, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenţa faptelor ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acestora a inculpatului precum şi legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Din înscrisurile existente la dosarul de fond rezultă ca autovehiculul condus de inculpat era asigurat la data comiterii faptelor la societatea de asigurare G I S.p.a. În cursul procedurii a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente conform dispoziţiilor art. 86 din Codul de procedură penală S.C. G. R. A – R S.A., corespondent în România al G I S.p.a. conform adresei nr. X din X emisă de către Biroul A. de A .din România – fila X  dosar instanţă.

Persoanele vătămate X şi X, părinţii persoanelor decedate, s – au constituit părţi civile în cauză cu suma de X lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, astfel: contravaloare coşciuge, îmbălsămare, spălat, transport funerar, coroane, jerbe, aranjamente florale, construcţie cavouri, cheltuieli cu preoţii, cruci din fier pentru locul accidentului, cruci de marmură cu inscripţii pentru locul de veci, cheltuieli cu serviciile funerare, concesiune loc de veci, taxă de înhumare, autorizaţie construcţie şi edificare cavou, masă comemorativă, parastase şi pomeni ulterioare, alte cheltuieli neprevăzute şi cu suma de X euro fiecare cu titlu de daune morale.

Partea civilă X, sora persoanelor decedate, a depus o cerere prin reprezentant legal X prin care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de X euro cu titlu de daune morale.

Partea civilă X, bunica maternă a persoanelor decedate, a depus o cerere prin care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de X euro cu titlu de daune morale.

Cu privire la daunele materiale solicitate de părţile civile X şi X, instanţa apreciază că acestea nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză la solicitarea acestora şi cum acţiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, în lipsa unor probe concludente pentru dovedirea daunelor materiale solicitate, aşa cum impun dispoziţiile Codului civil, instanţa nu poate admite acţiunile civile formulate de acestea cu privire la despăgubirile civile. În ceea ce priveşte cheltuielile pretins efectuate de către părţile civile pentru care s – a dorit dovedirea prin depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa constată că s – a făcut dovada doar a efectuării unor cheltuieli nu şi a cuantumului acestora. Or, în aceste condiţii, instanţa constată că lipseşte unul dintre elementele esenţiale ale prejudiciului, în lipsa căruia nu poate fi angajată răspunderea civilă, respectiv acela de a fi cert, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Astfel, martorii audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti au precizat că au aflat de la părţile civile despre cheltuielile efectuate, participând personal la evenimentele prilejuite de înmormântarea defuncţilor şi pomenirile ulterioare, din depoziţiile acestor martori nerezultând cu exactitate cuantumul acestor cheltuieli, doar aproximări care nu pot fi avute în vedere la stabilirea cheltuielilor efectuate de către părţi şi, mai departe, a prejudiciului suferit de acestea.

La stabilirea daunelor materiale instanţa nu poate avea în vedere nici contractele de împrumut depuse la dosar de către părţile civile X şi X motivat de faptul că, din probele administrate în cauză, la solicitarea acestor părţi, nu rezultă dacă sumele împrumutate au fost cheltuite în totalitate sau în parte pentru înmormântarea victimelor şi/sau pentru obiceiurile religioase ulterioare.

Instanţa nu contestă că cele două părţi civile ar fi făcut cheltuieli cu ocazia înmormântării victimelor şi ulterior acestui moment, însă este imposibil de acceptat împrejurarea că acestea nu au avut posibilitatea de a obţine dovezi în acest sens – ex. facturi, bonuri fiscale, dovezi care să le susţină pretenţiile materiale formulate în cadrul procesului, aceasta în condiţiile în care la orice achiziţie de bunuri, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, este obligatoriu să se elibereze bon fiscal.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate în cauză de părţile civile – părinţii, sora şi bunica maternă, se constată că acestea au un cuantum nejustificat de mare, solicitările părţilor civile aflându – se în opoziţie cu practica judiciară stabilită în astfel de cauze atât la nivelul Judecătoriei X cât şi la nivelul Curţii de Apel X.

Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare ci este apreciată de instanţă în raport de consecinţele negative suferite de cei implicaţi, de importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute, modul în care au fost afectate situaţia familială, socială şi profesională.

Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie să fie unele care să asigure o satisfacţie morală pe baza unei aprecieri în echitate şi nu una având exclusiv scop patrimonial; sumele de bani acordate cu titlu de daune morale, trebuie să aibă efecte compensatorii; nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor; aceste sume trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.

În raport de aceste considerente şi având în vedere că infracţiunea în urma căreia a intervenit decesul victimelor a fost săvârşită din culpă, că nu avem de – a face cu o daună directă ci un prejudiciu nepatrimonial de afecţiune şi fără a minimaliza în vreun fel suferinţa reală a părţilor civile evidenţiată şi de martorii audiaţi în acuză, instanţa apreciază că acordarea sumei de câte 120.000 euro către părţile civile X şi X,  X euro către partea civilă X şi X euro către partea civilă X, corespunde unei aprecieri rezonabile şi echitabile, de natură să ofere o anumită satisfacţie compensatorie pentru prejudiciul moral suferit şi nu să determine o îmbogăţire fără just temei.

La stabilirea cuantumului daunelor morale pentru părţile civile, instanţa a avut în vedere şi împrejurările în care s – a produs evenimentul rutier, culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestuia, vârsta de doar 16 de ani a victimei X şi de doar 14 ani a victimei X dar şi impactul şi trauma psihică produse părţilor civile prin decesul subit al victimelor, fiind private de continuarea relaţiilor de familie fireşti cu victimele dar şi de sprijinul acestora, în special în cazul părinţilor X şi X.

Instanţa a stabilit în mod diferenţiat cuantumul daunelor morale acordate părţilor civile X având în vedere natura relaţiilor de familie existente între cele două victime şi părţile civile dar şi trauma psihică produsă acestora din urmă, în mod neîndoielnic mai puternică în cazul părinţilor spre deosebire de celelalte două părţi civile – sora victimelor în vârstă de doar 6 ani şi bunica maternă a acestora care locuieşte în aceeaşi localitate dar în alt imobil.

De reţinut că principala satisfacţie compensatorie este şi trebuie realizată prin hotărârea de condamnare a autorului accidentului, în speţă la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 10 luni cu privare de libertate şi nu prin acordarea de despăgubiri într-un cuantum exagerat.

În ceea ce o priveşte pe partea civilă X, persoană vătămată în cazul infracţiunii de vătămare corporală din culpă, instanţa va lua act că între aceasta şi partea responsabilă civilmente S.C. G R A – R S.A., în legătură cu latura civilă a cauzei, a fost încheiat contractul de tranzacţie din data de X pentru dosarul de daună nr. X în ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate în cauză.

Mai departe, reţinând vinovăţia inculpatului D M F cu privire la săvârşirea infracţiunii de Vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 196 alin. 1 din Codul penal, în baza art. 19 şi 397 din Codul de procedură penală va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă X, cu sediul în mun. X, str. X, nr. X, jud. X şi va obliga partea responsabilă civilmente S.C. G R As – R S.A., cu sediul în mun. X, Piaţa  X , nr. X, sector X, corespondent al societăţii de asigurare G I S.p.a. la plata sumei de X lei către această parte civilă, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate – parte civilă X în urma accidentului rutier provocat de către inculpat.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul D M F la plata sumei de X lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare