Anulare act administrativ fiscal - anulare decizie angajare raspundere solidara

I. DESFĂŞURAREA PROCESULUI.

A.Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05 mai 2016, reclamantul S I a chemat în judecată pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, solicitând:

1.Anularea Deciziei nr.1518/14.04.2016 emise de ANAF-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov ca nelegală şi netemeinică, cu consecinţa admiterii contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr.541051/12/11.03.2011 emise de DGFP Mureş-Administraţia Finanţelor Publice Tg Mureş.

2.Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanţei că în fapt prin Decizia nr.1518/14.04.2016 emisă de ANAF Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei promovate împotriva Deciziei nr.541051/12/11.03.2011 emise de DGFP Mureş-Administraţia Finanţelor Publice Tg Mureş.

În considerentele acestei decizii se arată că, pentru perioada ianuarie 2006 şi martie 2007, evidenţa contabilă a societăţii SC S SRL, al cărei administrator a fost, nu ar mai fi fost ţinută, neexistând de asemenea, un proces verbal de predare primire a acestor active noului reprezentant legal al societăţii, numitul Marcu Rajmond Adrian.

Prin urmare, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.27 alin.2 lit.b din OG nr.92/2003 republicată pentru angajarea răspunderii solidar cu debitoarea SC S SRL.

Reclamantul a apreciat că decizia contestată este nelegală şi netemeinică.

S-a învederat instanţei, că s-au cesionat părţile sociale deţinute în cadrul SC S SRL către cesionarii Marcu Rajmond Adrian şi Mare Marius Ioan la data de 09.03.2007.Ca urmare a acestei cesiuni, reclamantul a fost revocat din funcţia de administrator, această funcţie urmând a fi exercitată de Marcu Rajmond Adrian.În acest sens, s-a depus contractul de cesiune încheiat la data de 09.03.2007, Hotărârile Adunării generale a Asociaţiilor din data de 09.03.2007 şi Încheierea emisă de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Mureş nr.1742/2007.

Ca urmare a cesiunii, activul şi pasivul  SC S SRL a fost preluat de către cesionari, astfel încât el nu poate fi sub nici o formă răspunzător pentru insolvabilitatea societăţii care a intervenit ulterior datei cesiunii.De altfel, la data cesiunii, existau active în cadrul societăţii care au fost preluate de noii asociaţi şi cu care puteau fi achitate datoriile societăţii.Astfel, cum se menţionează şi în cuprinsul deciziei contestate, în patrimoniul societăţii existau elemente patrimoniale în valoare totală de 62.785,54 lei, precum şi creanţe de încasat în sumă de 54.971,73 lei.

Potrivit art.29 alin.1 din Codul de procedură fiscală, drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun.

Contrar celor menţionate în cuprinsul deciziei contestate, nu era necesar a fi întocmit un proces verbal de predare primire a activelor patrimoniale de către el, acestea fiind preluate de noii asociaţi în baza dispoziţiilor legale anterior citate. S-a mai arătat că s-a predat către noul administrator Marcu Rajmond Adrian  toate actele contabile ale societăţii, conform procesului verbal de predare primire din data de 09.03.2017.În cuprinsul acestor acte contabile erau evidenţiate elementele de activ ale societăţii, inclusiv creanţele care puteau fi încasate de către noul administrator de la debitorii societăţii.

Menţiunile din cuprinsul Deciziei nr.541051/12/11.02.2011, în sensul că reclamantul nu ar fi putut identificat pentru a pune la dispoziţie documente justificative referitoare al activele societăţii şi în  acest mod ar fi provocat insolvabilitatea SC S SRL sunt vădit nefondate.Astfel, el nu mai avea calitatea de asociat şi administrator al acestei societăţi de peste patru ani, astfel încât în mod evident nu putea să mai deţină documente justificative, fapt pe care ar fi putut comunica organului fiscal dacă îi era solicitat.Pentru acelaşi motiv, el nu mai putea sub nici o formă să efectueze operaţiunile privind activele sau pasivele societăţii, acestea fiind preluate de noii asociaţi.

S-a mai arătat în cuprinsul deciziei contestate faptul că în lipsa documentelor de predare primire a activelor patrimoniale ale societăţii de către reclamant şi întrucât aceste bunuri nu au putut fi identificate faptic, a rezultat că el le-a vândut şi veniturile nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă.

Potrivit prevederilor art.27 alin.2 lit.b din OG nr.92/2003, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane,

b)administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului.

Reclamantul a apreciat că pentru a putea fi angajată răspunderea lui conform acestui text legal se impunea să existe dovezi din care să rezulte în mod cert faptul că el a înstrăinat sau ascuns cu rea credinţă activele SC S SRL şi că prin aceste fapte a provocat insolvabilitatea societăţii.Or, cele reţinute în cuprinsul deciziei contestate sunt simple presupuneri. Noul administrator al societăţii şi noi asociaţi ai SC S SRL aveau obligaţia de a prezenta documentele contabile, inclusiv cele din care să rezulte situaţia activelor societăţii.

B.Poziţia pârâtei.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

C.Probele administrate în cauză.

Au fost anexate actele care au stat la baza deciziilor contestate.

II. ANALIZA PROBELOR ADMINISTRATE ÎN CAUZĂ ŞI ÎNCADRAREA ÎN DREPT A SITUAŢIEI DE FAPT REŢINUTE. HOTĂRÂREA INSTANŢEI.

A.Situaţia de fapt.

Prin procesul verbal de insolvabilitate nr. 88/18.10.2010, organul fiscal  a declarat starea de insolvabilitate fără bunuri şi venituri urmăribile pentru S SRL.

Prin decizia nr. 541051/12/11.03.2011, Administraţia Finanţelor Publice Târgu-Mureş a stabilit în sarcina reclamantului obligaţia de a răspunde solidar pentru datoriile societăţii S SRL, pentru suma de 5.881 lei. Totodată, s-a stabilit şi răspunderea numitului Marcu Rajmond Adrian pentru suma de 8.025 lei.

S-a reţinut că reclamantul Simion Ioan a avut calitatea de administrator al societăţii până la data de 9.03.2007, când a cesionat părţile sociale către Marcu Rajmond Adrian. La această dată societatea înregistra obligaţii de plată de 5.881 lei, dar deţinea bunuri mobile a căror valoare însuma 62.785 lei, precum şi creanţe de încasat în valoare de 54.971,73 lei .

Organul fiscal a reţinut că Simion Ioan nu a putu fi identificat pentru a pune la dispoziţie documente justificative referitoare la situaţia la zi a acestor conturi, drept pentru care a apreciat că bunurile mobile şi sumele provenind din creanţe au fost însuşite şi neevidenţiate în contabilitate.

În drept s-au reţinut prevederile art. 27 al. 2 lit. b din OG 92/2003, codul de procedură fiscală.

Reclamantul a formulat o contestaţie administrativă, potrivit art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală. Contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr. 1518/14.04.2016.

B.Netemeinicia deciziilor contestate.

Tribunalul reţine că parţial decizia nr. 541051/12/11.03.2011 priveşte şi pe Marcu Rajmond Adrian, dar în speţa de faţă este chemată să se pronunţe doar cu privire la legalitatea şi temeinicia obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantului Simion Ioan, drept pentru care va analiza decizia doar în ceea ce priveşte pe această persoană.

Potrivit art. 352 al. 1 din noul cod de procedură fiscală (legea 207/2015), dispoziţiile prezentului cod se aplică numai procedurilor de administrare începute după intrarea acestuia în vigoare.

Art. 1  pct. 2 defineşte administrarea creanţelor fiscale ca fiind  oricare din activităţile desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor şi a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul şi colectarea creanţelor fiscale;

c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistenţa/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancţiunilor în condiţiile legii;

În consecinţă, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod de procedură fiscală, adoptat prin OG 92/2003, având în vedere că stabilirea creanţei fiscale s-a efectuat în perioada reglementată de acest act normativ.

În raport de situaţia de fapt reţinută, se constată că cererea de chemare în judecată este întemeiată, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 27 al. 2 lit. b din codul de procedură fiscală (OG 92/2003), pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului.

Tribunalul reţine că în speţă nu există indicii că reclamantul, în perioada în care a fost administratorul societăţii, a înstrăinat sau ascuns cu rea credinţă bunurile societăţii.

Din procesul verbal de predare primire  (fila 16 dosar), rezultă că reclamantul a predat noului administrator  şi asociat actele contabile ale societăţii la data de 9.03.2007.

Deşi pârâtul a atras răspunderea solidară a reclamantului, singurul motiv pentru care a procedat în acest mod l-a reprezentat faptul că acesta nu s-a prezentat la organul fiscal.

Tribunalul reţine că din acest singur argument, necoroborat cu nici o altă împrejurare de fapt, nu se poate trage concluzia desprinsă din art. 27 al. 2 lit. b din codul de procedură fiscală (OG 92/2003).

Organul fiscal a solicitat reclamantului să se prezinte cu acte justificative referitoare la situaţia la zi a conturilor, dar se observă că acesta nu mai avea calitatea de administrator din data de 9.03.2007. În aceste condiţii nu putea produce actele cu privire la situaţia la zi a acestor conturi, câtă vreme nu mai exercita administrarea curentă a societăţii. Astfel, organul fiscal a stabilit în sarcina reclamantului o obligaţie imposibilă pentru acesta şi şi-a întemeiat soluţia pe nerespectarea acestei obligaţii, argument pe care instanţa nu îl poate admite în susţinerea temeiniciei deciziei de angajare a răspunderii solidare.

De altfel, nu sunt descrise actele de înstrăinare sau ascundere şi nici elementele care să conducă la concluzia că a existat o rea credinţă din partea reclamantului.

In temeiul art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă, pârâta va plăti reclamantului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecata (taxe de timbru).

Faţă de aceste considerente, cererea va fi admisă,  va fi anulată decizia 1518/14.04.2016, precum şi decizia nr. 541051/12/11.03.2011 în partea care îl priveşte pe reclamant.

Domenii speta

Spete similare