Faliment - contestaţie la raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire publicat în bpi . Valorificarea unui drept de creanță conform precizării la declarația de creanță, ulterior publicării tabelului definitiv consolidat de creanțe. Respingere.

Domeniu:Faliment - contestaţie la raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire publicat în BPI . Valorificarea unui drept de creanță conform precizării la declarația de creanță, ulterior publicării tabelului definitiv consolidat de creanțe. Respingere.

Pe calea contestației împotriva planului de distribuire, apelanta-creditoare încearcă să obțină valorificarea unui drept de creanță conform precizării la declarația de creanță, ulterior publicării tabelului definitiv consolidat de creanțe.

Din conținutul acestei cereri rezultă intenția creditoarei de a fi înscrisă în tabelul de creanțe cu o sumă mai mare decât cea admisă, făcându-se referire la dispozițiile art. 102 alin. 6 referitor la creanțele născute în cursul procedurii.

Apelanta susține că suma de (...) este o creanță curentă, reprezentând impozit pe clădiri aferent bunului imobil vândut, ce trebuia să beneficieze de ordinea de prioritate prevăzută la art. 159 alin. 1 din Legea 85/2014.

Întocmirea planului de distribuire s-a făcut potrivit tabelului definitiv consolidat, în care creditoarea apare cu ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 5 din lege, cu o creanță de (....) lei.

În condițiile în care niciunul din aceste tabele nu a fost contestat de apelantă, susținerile formulate de acestea cu privire la existența unei creanțe de felul celei afirmate nu pot fi avute în vedere.

art. 102 alin. 6 , 159 alin. 1, art. 161 pct. 5 din Legea 85/2014.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 977 A din 14.05.2018)

Prin sentinţa civilă nr. 510 din 01.02.2017 pronunţată de Tribunalul București – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 39222/3/2015/a1 a fost respinsă contestațiile formulate de creditorii  A P B 01, prin SCA V & V, și D V B L S 2 împotriva intimatului IGF E C IPURL, administrator judiciar al SC M I I SRL, ca  neîntemeiate.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele :

Prin sentința civilă nr. 9756 din data de 04.12.2014, instanța a admis cererea creditorului împotriva debitorului. În temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a deschis procedura generală împotriva debitorului.

Având în vedere hotărârea adunării creditorilor din data de 04.02.2016, instanța a  dispus prin sentința din data de 11.03.2016 intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului; a ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a dispus dizolvarea acestuia.

Potrivit art. 159 din Legea nr. 85/2014, fondurile obţinute din vânzarea bunurilor şi drepturilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de cauze de preferinţă, vor fi distribuite în următoarea ordine : 1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri.

Un creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul grevat de o cauză de preferinţă în favoarea sa ar fi fost vândut anterior distribuirii.

Potrivit  art. 161  din Legea  nr. 85/2014, creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului.

În cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC M I I SRL, lichidatorul judiciar a procedat la valorificarea bunului imobil reprezentat de apartamentul compus din 2 camere si dependințe, situat în București, sector …, str. M… V., nr. …, bloc …, scara …, etaj …, apartament …, în suprafață de 48,34 mp.

Conform raportului de evaluare administrat în cauza, imobilul are o valoare de 256.264 fără TVA.

În urma valorificării s-a încasat suma de 243.248  lei, care a fost distribuită astfel:  B T – 198.385,84 lei, M.M. – 1000 lei, UNPIR O – 2.918,98 lei, T și A SPRL 3282, 6 lei și IGF E C IPURL – 35.714,60 lei.

S-a invocat de către creditorul A P B 01 faptul că se bucură de un privilegiu imobiliar cu rang ipotecar asupra imobilului valorificat, astfel că creanța  acestuia se achită cu prioritate față de creanța B T.

Creanța creditorului este în suma de 40.880,67 lei din care suma de 38.835,02 lei  reprezintă creanța anterioară datei deschiderii procedurii și sumele de 2020 lei si 25,65 lei  reprezintă creanțe curente reprezentând contribuțiile la cotele de întreținere și penalitățile aferente acumulate în perioada ianuarie 2016 – martie 2016, între data deschiderii procedurii și data trecerii la procedura falimentului.

În tabelul definitiv publicat în BPI nr. 3509/19.02.2016 creditorul a fost trecut cu  creanța în suma de 38.885,02 lei.

În tabelul suplimentar publicat în BPI nr. 11040/06.06.2016, creditorul a fost trecut cu o creanță în sumă de 2045,65 lei la ordinea de preferință prevăzută de art. 161 pct. 8 din Legea  nr. 85/2014.

În tabelul suplimentar rectificat publicat în BPI nr. 12354 din 24.06.2016, creditorul a fost trecut cu o creanță în sumă de 2045,65 lei.

În tabelul definitiv consolidat publicat în BPI nr.  18471/12.10.2016 creditorul a fost trecut cu o creanță în sumă de 40.885,67 lei la ordinea de preferință prevăzută de art. 161 pct. 8 din lege.

Tabelele de creanță nu au fost contestate de către creditor în conformitate cu  dispozițiile art. 111 din legea nr. 85/2014.

Distribuirea sumelor se face în ordinea prevăzută de art. 161 din lege, conform tabelului definitiv consolidat. Creanța creditorului este înscrisa în tabelul definitiv consolidat  la ordinea de preferință prevăzută de art. 161 pct. 8 din legea nr. 85/2014.

Atâta vreme cât tabelele întocmite în cauză nu au fost contestate sub aspectul  înscrierii creanței ca ordine de preferință conform art. 161 pct. 8 din Legea nr. 85/2014, creditorul  nu poate  interveni  în  procedura distribuirii să pună în discuție caracterul garantat  al creanței sale.

Prin urmare, contestația creditorului A B P 01 este neîntemeiată.

În ceea ce privește creanța creditorului D V B L S 2, aceasta  este în suma de 23767 lei si reprezintă impozit aferent imobilului înstrăinat pentru care a fost  formulata precizarea de creanța nr. 10538  din 06.02.2017.

Se arata ca în mod greșit nu au fost achitate impozitele aferente bunului înstrăinat, acestea încadrându-se în prevederile art. 159 alin. 1 ce prevăd achitarea cu prioritate a  sumelor reprezentând: taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită, creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii.

Se menționează de către lichidatorul judiciar faptul că nu a fost formulată de către  creditor nicio cerere de plată conform art. 102 alin. 6 din lege care prevede că creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

Creditorul a fost înscris în tabelul suplimentar rectificat cu suma de 613.799 lei. În tabelul definitiv consolidat a fost înscris cu suma de 628.639 lei.

La data de 09.02.2017 a fost înregistrată în dosar precizare la declarația de creanță formulată de creditor prin care s-a solicitat un debit în sumă de 634.322 lei reprezentând  impozit auto (6042 lei), impozit clădiri (627.206 lei), impozit teren în folosință (18 lei), amenzi contravenționale (1000 lei)  și cheltuieli de executare (56 lei). S-a solicitat să se aibă  in vedere dispozițiile art. 102 alin. 6 din lege pentru creanțele curente, fără a fi defalcată  suma reprezentând creanță curentă pentru a fi analizată prin prisma dispozițiilor art. 102 alin.  6 din lege.

Distribuirea sumelor a fost făcută conform ordinii de preferință prevăzute de  dispozițiile art. 161 din lege, creditorul având o creanța înscrisă conform ordinii de preferință  prevăzută de art. 161 pct. 5 din legea nr. 85/2014.

Față de aceste considerente, contestația a fost apreciată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea D V B L S 2, prin care să dispună înscrierea D V B L S 2 în planul de distribuţie publicat în cadrul buletinului de Insolvenţă nr. 40638, în data de 02.11.2017 privind pe debitoarea SC M I I S.R.L., cu suma de 23.767 lei, sumă reprezentând creanţe curente născute după data deschiderii procedurii de faliment și să dispună distribuirea sumei de 23.767 lei către D V B L S 2, cu prioritate, distribuţia creanţei instituţiei noastre urmând a se face conform art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, înaintea creditorului garantat, fiind vorba de o creanţă curentă, aferentă bunurilor vândute.

În motivarea apelului, apelanta a susținut următoarele :

În fapt, în data de 02.11.2017, pe buletinul procedurilor de insolvență nr. 20638 a fost publicată notificarea privind planul de distribuire şi raportul asupra fondurilor obţinute din lichidarea şi din încasarea de creanţe nr. 781/31.10.2017, cu privire la distribuţia sumelor încasate de către debitorul SC M I I SRL, sume încasate prin vânzarea în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2014, a bunului imobil reprezentând apartament situat în Bucureşti, str. M… V…, nr. …, bl. …, sc. …, et. …, ap. …, sector …. În acest plan de distribuţie creanţele curente, născute după deschiderea procedurii Insolvenţei, constând în: taxe şi impozite către DVBL S 2 datorate de către societatea debitoare pentru bunul Imobil susmenţionat nu se regăsesc.

În mod greşit lichidatorul judiciar nu a procedat ia distribuirea de sume către instituţia noastră, deşi a fost transmisă precizarea la declaraţia de creanţă nr. 10538 din data de 06,02.2017, prin care a arătat aptul că societatea debitoare înregistrează debite născute după deschiderea procedurii. Pentru aceste creanţe curente a solicitat plata în conformitate cu art.102 alin.6 din Legea nr.85/2014.

În mod greşit lichidatorul judiciar nu a procedat la distribuirea de sume, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014:  "(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: 1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art.57 alin.2, art. 62 şi 63;

Analizând natura juridică a impozitului pentru clădiri datorat pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii, se reține că sumele achitate cu acest titlu reprezintă cheltuieli cu administrarea bunurilor în temeiul art. 159 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei. Potrivit art. 249 alin. (1) şi art. 256 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, orice persoană care deţine în proprietate clădire şi teren datorează anual impozit pe clădiri şi impozit pe teren din dispoziţiile legale sus arătate, rezultă că o societate care se află în insolvenţă datorează impozit pentru clădirile şi terenurile pe care le deţine în proprietate, atât după data deschiderii procedurii de insolvenţă, cât şi după data deschiderii procedurii de faliment, până la data vânzării imobilelor.

Doctrina juridică defineşte actele de administrare ca fiind, acele acte prin care se tinde la o normală exploatare şi punere în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu. De asemenea, tot în doctrină, se exemplifică, ca fiind acte de administrare perceperea fructelor, asigurarea unor bunuri, reparaţiile de întreţinere, plata impozitului, închirierea unor bunuri. În consecinţă, pentru o normală punere în valoare a unui bun impozabil, persoana fizică sau juridică, proprietară a acestui bun, este obligată să achite impozitul datorat pentru bunul respectiv.

Această obligaţie, de a plăti impozitele curente datorate pentru bunurile impozabile aflate în proprietatea debitorilor insolvenţi, revine şi lichidatorilor. Dacă s-ar considera, contrariul în sensul că impozitele născute ulterior deschiderii procedurii sunt simple creanţe bugetare, că ele nu constituie acte de administrare şi că ele nu se achită cu prioritate în temeiul art. 159 alin. 1 pct.1 sau art. 161 pct.1 din Legea nr. 85/2014, atunci, pentru perioada în care societatea se află în insolvenţă (care de cele mai multe ori durează câţiva ani de zile) nimeni nu ar achita impozite pentru bunurile societăţii insolvente. Aceasta cu siguranţă nu a fost intenţia legiuitorului, motiv pentru care .a inserat In dispoziţiile legale, obligaţia lichidatorilor de a plăti cu prioritate cheltuielile cu administrarea bunurilor, în speţă a impozitelor curente datorate pentru bunurile impozabile.

Faţă de considerentele expuse anterior, taxele şi impozitele aferente clădirilor au natura unor cheltuieli de administrare, în virtutea caracterului lor accesoriu urmează a fi avute în vedere la distribuirea fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului grevate de drepturi de preferinţă, potrivit art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata a susținut următoarele :

In procedura generala a insolventei dispusa de judecătorul sindic la data de 04.12.2015, fostul administrator judiciar al SC M I I SRL, T si A SPRL a întocmit tabelul definitiv al creanţelor, publicat in BPI nr. 3509/19.02.2016, in care DVBL S 2 a fost înscrisa cu suma de 14.840,00 lei, conform art. 161, pct. 5 din Legea nr.85/2014.

La data de 11.03.2016, s-a dispus intrarea in faliment prin procedura generala a debitoarei SC M I I SRL.

Având în vedere termenele stabilite de judecătorul sindic, lichidatorul judiciar a întocmit următoarele tabele de creanţe: tabelul suplimentar al creanţelor nr. 546/25.05.2016, fiind publicat in BPI nr. 11040 din data de 06.06.2016, tabelul suplimentar rectificat al creanţelor nr. 650/22.06.2016, fiind publicat in BPI nr. 12354 din data de 24.06.2016, in care DVBL S 2 a fost înscrisa cu suma de 613.799 lei, tabelul definitiv consolidat al creanţelor nr. 698/22.07.2016, fiind publicat in BPI nr. 18471/12.10.2016, in care DVBL este înscrisa cu suma de 628.639 lei, conform art. 161 pct. 5 din Legea nr.85/2014.

Niciun tabel de creanţe nu a fost contestat.

Pentru vânzarea bunului imobil identificat si evaluat din patrimoniul SC M I I SRL lichidatorul judiciar a întocmit regulament de vânzare si publicaţii de vânzare cu aprobarea creditorilor, conform prevederilor legale.

Lichidatorul judiciar a întocmit procesul-verbal nr. 687/05.10.2017 cu ocazia licitaţiei publice cu strigare din data de 05.10.2017 in care a fost adjudecat bunul imobil din patrimoniul debitoarei SC M I I SRL pentru suma de 243.451 lei, conform publicaţiei de vânzare nr. 115/02.02.2017.

Conform art. 102 alin.6, creanţele născute după data deschiderii procedurii, in perioada de observaţie sau in procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara înscrierea la masa credală. Prevederea se aplica in mod corespunzător pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii de faliment.

DVBL S 2 nu a formulat nicio cerere de plata în acest sens.

În urma vânzării bunului imobil din patrimoniul debitoarei a fost încasata suma totala de 243.451 lei, sumă pe baza căreia a fost întocmit un raport asupra fondurilor obţinute si planul de distribuire, publicat in BPI nr. 20638/02.11.2017 și depus la grefa Tribunalului Bucureşti. Menţionam ca distribuirea sumelor a fost făcută pe baza tabelului definitiv consolidat al creanţelor, conform art. 160 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 astfel: B T SA, in calitate de creditor garantat ipotecar de rang I pe bunul imobil are prioritate conform art.159 alin. 1 pct.3 din Legea nr.85/2014, apoi creanţe bugetare – conform art.161 pct.5 din Legea nr. 85/2014, Asociaţia de proprietari bloc – conform art. 161 pct. 8 din Legea nr.85/2014.

Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de apel invocate, Curtea reţine următoarele :

Pe calea contestației împotriva planului de distribuire, apelanta-creditoare încearcă să obțină valorificarea unui drept de creanță conform precizării la declarația de creanță datată la 06.02.2017, ulterior publicării tabelului definitiv consolidat de creanțe.

Din conținutul acestei cereri rezultă intenția creditoarei de a fi înscrisă în tabelul de creanțe cu o sumă mai mare decât cea admisă, făcându-se referire la dispozițiile art. 102 alin. 6 referitor la creanțele născute în cursul procedurii.

Din actele dosarului și prin raportare la susținerile lichidatorului judiciar, rezultă că această cerere nu a fost soluționată până la acest moment.

Apelanta susține că suma de 23767 este o creanță curentă, reprezentând impozit pe clădiri aferent bunului imobil vândut, ce trebuia să beneficieze de ordinea de prioritate prevăzută la art. 159 alin. 1 din Legea 85/2014.

Întocmirea planului de distribuire s-a făcut potrivit tabelului definitiv consolidat, în care creditoarea apare cu ordinea de prioritate prevăzută la art. 161 pct. 5 din lege, cu o creanță de 628.639 lei.

În condițiile în care niciunul din aceste tabele nu a fost contestat de apelantă, susținerile formulate de acestea cu privire la existența unei creanțe de felul celei afirmate nu pot fi avute în vedere.

Prin raportare la înscrisurile doveditoare invocate și precizările succesive a aceleiași creanțe bugetare, Curtea constată că apelanta nu a invocat înscrisul ce reprezintă titlu de creanță în accepțiunea legii speciale, ci un act de constatare intern, fără efecte față de debitoare.

Mai mult, din susținerile apelantei nu se poate determina modul în care a ajuns la cuantumul precizat, mai ales că diferența dintre precizarea de creanță și valoarea înscrisă în tabelul consolidat este net inferioară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare