Procedura insolvenţei. Ac?iune în anularea contractului de vânzare-cumpărare fond de comerţ. Împlinirea termenului de prescripţie şi a termenului de decădere.

Potrivit art.81 din Legea nr.85/2006, „(1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.”

Dispoziţiile menţionate stabilesc un termen de prescripţie de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin. (1) lit. b), care are ca efect stingerea dreptului la acţiune, precum şi un termen de decădere de 16 luni calculat de la data deschiderii procedurii, termen ce are ca efect stingerea dreptului subiectiv însuşi (acela de a invoca respectiva cauză de anulabilitate), acest termen nefiind susceptibil de suspendare sau întrerupere.

Legea nr.85/2006 reglementează o acţiune în anulare specială, grefată pe starea de insolvenţă a debitoarei, fiind recunoscut dreptul de a introduce o astfel de acţiune exclusiv administratorului judiciar/lichidatorului, iar în situaţia în care acesta nu o face, comitetului creditorilor.

Fiind vorba de o acţiune specială, reglementată de legea specială a procedurii insolvenţei, regimul său nu poate fi decât cel expres şi strict reglementat de această lege, neputând fi completat cu dreptul comun decât în condiţiile în care legea specială tace.

Art.81 din Legea nr.85/2006

Prin cererea formulată la data de 03.05.2012 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr.6838/118/2009/a2, Comitetul Creditorilor – prin creditoarea SC [...] SA – a solicitat anularea actelor frauduloase încheiate de către societatea debitoare [...] SRL, în calitate de vânzătoare, şi pârâta SC [...] SRL – în prezent SC [...] SRL, în calitate de cumpărătoare, respectiv:

- contractul de vânzare-cumpărare fond de comerţ nr.17/06.03.2009;

- contractul de vânzare-cumpărare nr.1/21.05.2009 de produse farmaceutice şi parafarmaceutice.

La termenul din 10.06.2013, pârâta SC [...] SRL a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

În motivarea excepţiei, pârâta a susţinut că acţiunea introdusă în temeiul Legii 85/2006 este prescrisă, fiind introdusă la data de 05.05.2012, la mai mult de 3 ani de la data încheierii celor două acte de vânzare-cumpărare. Cum motivele invocate nu sunt de nulitate absolută, acţiunea este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.

Prin Sentinţa civilă nr.3377 din 02.12.2013, Tribunalul Constanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că Legea insolvenţei reglementează un termen special de prescripţie, nefiind aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv cele reglementate de Decretul 167/1958.

S-a reţinut că termenul special de un an are două momente de la care începe să curgă: de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b) sau, cel mai târziu, după trecerea a 16 luni de la data deschiderii procedurii.

În speţă, deschiderea procedurii împotriva debitoarei SC [...] SRL a fost pronunţată prin Sentinţa civilă nr.6880/09.11.2009.

Potrivit art.20 alin.1 lit.b) din Legea 85/2006, termenul de întocmire a raportului „nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar”, respectiv, în cauză termenul împlinindu-se la 29.12.2009.

Termenul maxim prevăzut de lege de la care începe să curgă termenul de un an (16 luni de la data deschiderii procedurii) s-a împlinit în speţă la data de 09.03.2011.

Cererea prezentă a fost formulată la data de 03.05.2012, peste termenul limită - 09.03.2012, în condiţiile în care ne raportăm la termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii pentru calculul termenului de prescripţie, având în vedere că raportul privind cauzele stării de insolvenţă nu a fost întocmit în cauză în termenul de 40 de zile, ci ulterior.

Întrucât termenul de prescripţie special s-a împlinit la data de 09.03.2012, iar acţiunea nu a fost formulată în acest termen, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC [...] SRL, care a criticat soluţia judecătorului sindic ca fiind nelegală şi netemeinică.

Învederează recurenta creditoare că la data de 02.11.2009 Tribunalul Constanţa a admis cererea de deschidere a procedurii insolvenţei introdusă de către debitor la data de 10.07.2009, prin această hotărâre fiind desemnat administrator judiciar CII [...], confirmat de către adunarea creditorilor.

Contractul de vânzare-cumpărare a fondului de comerţ, din care face parte şi autorizaţia de funcţionare, a fost încheiat la data de 11.05.2009, deci cu două luni înainte de a introducerea acestei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Recurenta creditoare a introdus cererea ce face obiectul prezentului dosar la data de 03.05.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare a actelor către Tribunalul Constanţa.

Instanţa de fond a reţinut în prezenta cauză faptul că sunt aplicabile dispoziţiile sancţionatorii privind decăderea din dreptul de a mai introduce prezenta cerere ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a introduce acţiunea.

În conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea”.

Învederează recurenta creditoare că eventuala prescriere a dreptului de a introduce o acţiune în anulare s-ar fi putut aplica în măsura împlinirii termenului respectiv de la momentul la care recurenta ştia sau trebuia să ştie de existenţa contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra autorizaţiei de funcţionare.

Dreptul la acţiunea respectivă îl are administratorul judiciar/lichidatorul ori Comitetul Creditorilor în temeiul art. art. 81 alin 2 „Comitetul creditorilor poate  introduce  la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face", acţiunea promovată de către recurentă rezultând tocmai din mandatarea sa de către Comitetul Creditorilor în acest sens, după renunţarea la judecată de către lichidator.

Lichidatorul a introdus o acţiune în anulare a prezentului contract de vânzare-cumpărare fond comerţ la data de 11.01.2011, ori, coroborat cu dispoziţiile art.8 din Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă, termenul respectiv începe să curgă de la data depunerii de către administratorul judiciar a acţiunii respective, căci acela este termenul de la care recurenta ar fi trebuit să cunoască.

În conformitate cu dispoziţiile art.79 administratorul judiciar poate introduce acţiuni în anularea actelor frauduloase efectuate de către debitor. Cum actul a fost încheiat la 09.05.2009, înseamnă că atâta vreme cât actul a fost încheiat în termenul de 3 ani anteriori termenului de deschidere a procedurii insolvenţei, această acţiune este admisibilă.

Contractul reclamat este încheiat în acest interval de timp, deschiderea procedurii fiind efectuată la data de 02.11.2009, deci numai după trecerea a patru luni de la semnarea actului respectiv.

Aşa fiind, precizează recurenta, termenul de prescripţie a acţiunii privind anularea contractului este termenul general de trei ani, deoarece acesta este termenul general aplicabil.

Având în vedere caracterul special al procedurii insolvenţei, recurenta solicită a se avea în vedere faptul că dreptul Comitetului Creditorilor de a introduce o astfel de acţiune se naşte de la renunţarea la judecata având acest obiect.

Arată recurenta faptul că administratorul judiciar a introdus o acţiune în anulare a aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare fond comerţ ce a format obiectul dosarului 292/118/2011, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, dosar ce a fost soluţionat la data de 18.04.2011 prin renunţarea la judecată de către administratorul judiciar.

De la această dată, 18.04.2011, începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă a dreptului Comitetului Creditorilor la acţiunea în anulare.

Precizează că este logic şi corect din punct de vedere juridic să fie aşa, deoarece acest termen începe să curgă de la momentul naşterii dreptului la acţiune, ori în conformitate cu dispoziţiile art.81 alin.2 „Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar /lichidatorul nu o face”.

În cazul de faţă, dreptul Comitetului s-a născut la data de 18.04.2011, dată la care lichidatorul a renunţat la judecata dosarului ce a avut acest obiect.

Termenul general de prescripţie este de 3 ani, în conformitate cu Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă; Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei instituie un nou termen de prescripţie a dreptului de a introduce o astfel de acţiune respectiv un an de la data depunerii raportului conform art. 20 alin 1 lit.b, dar nu mai târziu de 16 luni.

Este incident acest termen de prescripţie, deoarece Legea 85/2006 este şi trebuie să rămână o lege specială, derogatorie şi de strictă interpretare asupra situaţiilor legiferate, motiv pentru care normele acestei legi speciale nu pot fi extrapolate şi asupra altor situaţii decât cele strict şi limitativ arătate de lege.

Aşa fiind, termenul special de prescripţie a dreptului la acţiune împotriva contractelor frauduloase are în vedere administratorul judiciar/lichidatorul, art.81 nominalizându-1 în mod explicit pe acesta atunci când introduce acest termen special de prescripţie.

Tot astfel, în conformitate cu dispoziţiile Legii 24/2000 privind tehnicile de interpretare legislativă, ne aflăm în faţa unei situaţii evidente de intenţie a legiuitorului, care a stabilit în mod explicit cui i se aplică situaţia respectivă.

În considerarea acestui text de lege este de observat şi faptul că în cazul în care legiuitorul ar fi dorit ca acest termen să se aplice oricărei părţi interesate ar fi utilizat exact această sintagmă, ceea ce nu există în art. 81 alin.1.

De asemenea, atunci când stabileşte ca excepţie posibilitatea introducerii de către Comitetul Creditorilor a unei astfel de acţiuni, nu menţionează în niciun fel termenul special la care s-a făcut referire.

Concluzionând, recurenta arată că este mandatată de către Comitetul Creditorilor pentru a introduce o astfel de acţiune, motiv pentru care urmează a i se aplica regulile stabilite pentru acest caz.

Pornind de la data stabilită mai sus pentru începerea curgerii acestui termen, respectiv 18.04.2011, înseamnă că termenul de 3 ani s-ar fi împlinit la data de 19.05.2014, ori acţiunea reclamantei este introdusă la data de 05.05.2012.

Chiar dacă se admite prin reducere la absurd aplicarea termenului special de prescripţie, înseamnă că se va aplica acest termen special începând cu data de 18.04.2011, dată de la care s-a născut dreptul Comitetului Creditorilor la acţiune, aceasta acţiune având caracter subsidiar faţă de posibilitatea administratorului judiciar/lichidatorului de introducere a unei astfel de acţiuni.

Precizează recurenta că, pornind de la data de 18.04.2011, se află în interiorul termenului special de prescripţie extinctivă, fiind la mai puţin de 16 luni de la data de la care a început să curgă respectivul termen de prescripţie.

 Este o certitudine faptul că oricare dintre termenele de prescripţie ar fi trebuit să înceapă să curgă de la data de 18.04.2011, ori, pornind de la această certitudine logico-juridică indiferent ce termen s-ar aplica, nu se poate reţine depăşirea termenului de introducere a acţiunii.

Faţă de cele arătate, rezultă fără nicio urmă de îndoială faptul că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.304 punctul 8 şi 9 privind motivele de recurs, instanţa de fond interpretând greşit textele de lege şi ignorând existenţa unui dosar ce a avut acelaşi obiect ca şi prezentul, respectiv acţiunea în anulare a contractului încheiat în frauda creditorilor - 292/118/2011.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere cauzei pentru continuarea judecăţii de la momentul depunerii obiecţiunilor asupra raportului de expertiză administrat în cauză.

Intimata SC Plastic Cal SRL, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Intimata SC [...] SRL, prin asociat [...], solicită respingerea recursului declarat de creditoare ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art.81 din Legea nr.85/2006, „(1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.”

Dispoziţiile menţionate stabilesc un termen de prescripţie de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin. (1) lit. b), care are ca efect stingerea dreptului la acţiune, precum şi un termen de decădere de 16 luni calculat de la data deschiderii procedurii, termen ce are ca efect stingerea dreptului subiectiv însuşi (acela de a invoca respectiva cauză de anulabilitate), acest termen nefiind susceptibil de suspendare sau întrerupere.

Se reţine că Legea nr.85/2006 reglementează o acţiune în anulare specială, grefată pe starea de insolvenţă a debitoarei, fiind recunoscut dreptul de a introduce o astfel de acţiune exclusiv administratorului judiciar/lichidatorului, iar în situaţia în care acesta nu o face, comitetului creditorilor.

Prin urmare, comitetul creditorilor exercită, în subsidiar, aceeaşi acţiune ca şi administratorul judiciar/lichidatorul, acţiune ce tinde la ocrotirea unui interes privat (cel al creditorilor implicaţi în procedura concursuală), sancţionând o nulitate relativă. Ori, spre deosebire de nulitatea absolută, care este imprescriptibilă, nulitatea relativă este supusă prescripţiei, iar termenul de prescripţie nu poate să fie decât cel reglementat de art.80 alin.1, atât sub aspectul perioadei, cât şi sub aspectul momentului de începere a termenului.

Curtea apreciază că susţinerile recurentei privind aplicarea termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, precum şi cele referitoare la începerea curgerii termenului de la data formulării acţiunii în anulare de către lichidator sau de la data renunţării acestuia la judecata unei astfel de acţiuni sunt total neîntemeiate.

Pe de o parte, fiind vorba de o acţiune specială, reglementată de legea specială a procedurii insolvenţei, regimul său nu poate fi decât cel expres şi strict reglementat de această lege, neputând fi completat cu dreptul comun decât în condiţiile în care legea specială tace.

Ori, chiar dacă legea reglementează în mod expres termenul de prescripţie pentru acţiunea intentată de administrator judiciar/lichidator, fără a face referire şi la comitetul creditorilor, este evident că regimul juridic al acţiunii este acelaşi, fiind schimbat doar titularul dreptului la acţiune, astfel că se păstrează toate condiţiile de exercitarea a acesteia, inclusiv termenele în care poate fi promovată.

Pe de altă parte, momentul la care începe să curgă termenul de prescripţie este şi pentru comitetul creditorilor data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin. (1) lit. b), deoarece însăşi legitimarea procesuală activă a comitetului trebuie justificată prin aceea că administratorul judiciar/lichidatorul refuză expres sau implicit să introducă acţiunea, iar aceasta riscă să se prescrie.

Cu alte cuvinte, dreptul la acţiune al comitetului creditorilor ia naştere odată cu dreptul la acţiune al administratorului judiciar şi se prescrie în acelaşi termen, doar exercitarea lui fiind subsidiară. Prin urmare, nu s-ar putea susţine în niciun caz că dreptul comitetului de a formula acţiunea în anulare ia naştere abia la momentul stingerii dreptului la acţiune al administratorului judiciar/lichidatorului, o asemenea situaţie nefiind prevăzută în lege. 

O altă interpretare ar conduce la lipsirea de conţinut a termenului de decădere de 16 luni de la data deschiderii procedurii, termen care ar putea fi eludat prin recunoaşterea, în favoarea comitetului creditorilor, a dreptului de a acţiona şi după împlinirea acestui termen.

Faţă de cele arătate, Curtea constată că acţiunea a fost formulată atât după împlinirea termenului de prescripţie, cât şi după împlinirea termenului de decădere, situaţie în care în mod corect judecătorul sindic a reţinut sancţiunea stingerii dreptului la acţiune şi a respins acţiunea ca prescrisă.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare