Anulare act administrativ - cerere de reluare a concediului de crestere copilului

Deliberând, constată următoarele:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.09.2016, sub nr. 1973/102/2016, reclamanta T E I, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE - AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ - AGENŢIA JUDEŢEANĂ  PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ MUREŞ, anularea Deciziei nr. 29/R22.07.2016, a răspunsului nr. 8/C/10.08.2016 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva deciziei menţionate, obligarea pârâtei la admiterea cererii de reluare a concediului de creştere a copilului şi plată a indemnizaţiei aferente, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că după naşterea fiului său Talo Maximus Stefan, a intrat în concediu de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, perioada aleasă pentru a beneficia de indemnizaţie fiind de 1 an, perioadă după împlinirea căreia şi-a reluat activitatea salarială la acelaşi angajator.

Mai susţine că la data de 22.06.2016, angajatorul reclamantei îşi încetează activitatea, dată la care încetează a i se acorda stimulentul de reinserţie, astfel că s-a adresat Agenţiei pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Mureş, cu o cerere prin care a solicitat reluarea concediului de creştere a copilului şi a plăţii indemnizaţiei aferente, prevăzute de art. III din Legea nr. 66/2016, cerere înregistrată sub nr. 23/11.07.2016.

Reclamanta precizează că prin Decizia nr. 29/R/22.07.2016 emisă de pârâtă, i s-a respins cererea, motivat de faptul că nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. III din Legea nr. 66/2016, întrucât la data de 01.07.2016 nu beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului, de concediu fără plată sau de stimulentul de inserţie, reglementate de OUG 111/2010 şi totodată că i s-a suspendat dreptul la acordarea acestui stimulent începând cu data de 22.06.2016, pentru motivul că nu realiza venituri salariale.

Se susţine că împotriva deciziei anterior menţionate, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin Răspunsul nr. 6/C/10.08.2016, fiind reiterat faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016, aceasta nu a fost în situaţiile expuse de art. III din actul normativ, ci a beneficiat de indemnizaţia şi concediul pentru creşterea copilului încetate cu data de 30.09.2015 şi plata stimulentului suspendat ca urmare a încetării contractului individual de muncă cu data de 22.06.2016.

În continuare, reclamanta arată că în mod greşit pârâta i-a respins cererea de reluare a concediului de creştere şi îngrijire a copilului, redând conţinutul prevederilor art. III alin. 1 din Legea nr. 66/2016, cu precizarea că într-adevăr, la data apariţiei acestui act normativ, nu se afla în concediul pentru îngrijirea copilului, ci în perioada plăţii stimulentului de inserţie, iar faptul că angajatorul său şi-a încetat activitatea nu îi poate fi imputabil, cu atât mai mult cu cât există dispoziţii legale care reglementează în mod clar această situaţie - art. 1 din Ordinul 1099/23.06.2016.

În drept au fost invocate prevederile Legii 554/2004, ale art. 194 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi cele ale Legii nr. 66/2016.

În probaţiune au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr. 6/C/10.08.2016 emisă de pârâtă, contestaţia formulată de reclamantă, Decizia nr. 29/R/22.07.2016 emisă de pârâtă şi dovada comunicării acesteia reclamantei.

În întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi inadmisibilă, arătând că motivul respingerii cererii de reluare a concediului pentru creşterea copilului în temeiul Legii nr. 66/2016 este faptul că reclamanta la data de 01.07.2016, a intrării în vigoare a acestui act normativ, nu era beneficiară de indemnizaţie pentru creşterea copilului, de concediu fără plată pentru creşterea copilului sau de stimulentul de inserţie, conform art. III din Legea nr. 66/2016 ( condiţiile de eligibilitate a prelungirii sau a reluării concediului de creştere a copilului).

Pârâta mai precizează că nu corespunde adevărului susţinerea potrivit căreia la data intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016, reclamanta se afla în perioada plăţii stimulentului de inserţie, deoarece aprobarea şi plata acestuia sunt condiţionate de realizarea de venituri salariale conform art. 7 din OUG 111/2010, or aceasta începând cu data de 22.06.2016 nu mai realiza venituri salariale, drept urmare nu este îndreptăţită la acordarea stimulentului de inserţie după această dată.

Se mai arată de către pârâtă că dreptul la indemnizaţia şi concediul pentru creşterea copilului „opţiunea I” au fost încetate cu 30.09.2015 prin Decizia nr. 1442324235546/15.09.2015, motivul fiind „ copilul are peste 1 an”.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 22.12.2014, reclamanta, prin cererea înregistrată la Primăria Cuci sub nr. 13, solicită acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului „opţiunea I” şi dreptul la o indemizaţie lunară de 3.212 lei.

Prin cererea înregistrată sub nr. 11/31.08.2015, reclamanta solicită acordarea stimulentului de inserţie, cerere ce a fost aprobată prin Decizia nr. 1442301988133/15.09.2015, pârâta stabilind astfel dreptul acesteia la stimulent de inserţie opţiunea I, începând cu 29.09.2015 în cuantum de 500 lei lunar.

Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 1645/11.07.2016 ( fila 43), reclamanta solicită suspendarea stimulentului de inserţie, anexând Decizia nr. 12/22.06.2016 emisă de Fundaţia Schottener Servicii Sociale (fila 44-45), privind încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 22.06.2016.

Prin  cererea înregistrată la pârâtă la data de 11.07.2016 (fila 49), reclamanta a solicitat reluarea concediului de creştere a copilului şi a plăţii indemnizaţiei aferente (fila 49), iar prin Decizia nr. 29/R/22.07.2016 (fila 48), pârâta a respins această solicitare, apreciind că solicitanta la data de 11.07.2016 nu beneficia de indemnizaţia pentru creşterea copilului, de concediu fără plată sau de stimulentul de inserţie  reglementate de OUG 111/2010, fiindu-i suspendat dreptul la acordarea stimulentului de inserţie începând cu data de 22.06.2016 pe motiv că nu realiza venituri salariale.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin adresa nr. 6/C/10.08.2016 emisă de pârâtă, reţinându-se în considerentele acesteia că la data intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016 (01.07.2016) , contestatoarea nu a fost în situaţiile reglementate la art. III din acest act normativ, respectiv în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 1 an, în plata stimulentului de inserţie sau în concediu fără plată pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ci a avut indemnizaţia şi concediul pentru creşterea copilului  încetate  cu 30.09.2015 şi plata stimulentului suspendat pentru motivul : încetat contract individual de muncă cu 22.06.2016.

Totodată, s-a mai reţinut în cuprinsul adresei date în soluţionarea contestaţiei, că în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. 2 alin. 1 din OUG 111/2010, acestea se aplică persoanelor care în ultimii 2 ani anterior datei naşterii au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii sau asimilate salariilor, cu condiţia să depună dosar/cerere în acest sens la primăria de domiciliu oricând până la împlinrea de către copil a vârstei de 2 ani, conform art. 4 indice 1 din Normele metodologice din 2011 de aplicare a OUG 111/2010.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. III din Legea nr. 66/2016:

„ (1) Pentru persoanele care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, de concediul fără plată sau de stimulentul de inserţie reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificările aduse prin prezenta lege se aplică după cum urmează:

a) pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an sau în plata stimulentului de inserţie, precum şi pentru cele aflate în concediu fără plată pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea opţiunii se realizează pe bază de cerere şi acte doveditoare privind suspendarea realizării de venituri supuse impozitului, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap;

b) pentru persoanele care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, modificarea cuantumului indemnizaţiei lunare aferente se realizează din oficiu, pe baza documentelor care au stat la baza acordării dreptului;

c) pentru persoanele aflate în plata stimulentului de inserţie, indiferent de opţiunea de concediu exprimată iniţial, şi care nu se află în situaţia prevăzută la lit. a), prelungirea perioadei de acordare a stimulentului până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv 4 ani, în cazul copilului cu handicap, se face din oficiu” .

Se impune astfel a se stabili dacă reclamanta la data intrării în vigoare a acestui act normativ – 01.07.2016 - beneficia de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, de concediul fără plată sau de stimulentul de inserţie reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să îi fie aplicabile modificările aduse prin acest act normativ.

În acest sens se reţine că prin Decizia nr. 12/22.06.2016 emisă de Fundaţia Schottener Servicii Sociale s-a dispus încetarea, începând cu data de 22.06.2016, a contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta, ca urmare a desfiinţării postului ocupat de aceasta. Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. 3 din OUG 111/2010, potrivit cărora: „dreptul la stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi solicită concediul pentru creşterea copilului”, pârâta a procedat la suspendarea dreptului la stimulentul de inserţie.

Aşadar, instanţa constată că în mod corect a apreciat pârâta că reclamanta nu era beneficiară la data intrării în vigoare a Legii nr. 66/2016 a indemnizaţiei pentru creşterea copilului ( acest drept fiind încetat începând cu data de 30.09.2015 dat fiind faptul că minorul a împlinit vârsta de 1 an ), a concediului fără plată pentru creşterea copilului sau a stimulentului de inserţie ( dreptul la acordarea acestuia fiind suspendat ) astfel că nu întrunea condiţiile de eligibilitate a prelungirii sau a reluării concediului de creştere a copilului.

Astfel, instanţa apreciază că reclamanta, contrar susţinerilor acesteia, nu benefiază de dreptul de prelungire sau a reluării concediului de creştere a copilului prevăzut de art. III din Legea nr. 66/2016, astfel că nu îi sunt aplicabile nici dispoziţiile Ordinului nr. 1099/23.06.2016 privind instrucţiunile de aplicare a acestor dispoziţii legale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul textelor de lege la care a făcut referire, instanţa reţine legalitatea actului administrativ contestat , astfel că apreciază neîntemeiată acţiunea reclamantei, urmând  a o respinge ca atare.

Domenii speta

Spete similare