Civil stabilire locuință minor cu expertiză psihologică a părinților și minorilor

Hotărâre 3 din 04.07.2018


STABILIRE LOCUINȚĂ MINOR CU EXPERTIZĂ PSIHOLOGICĂ A PĂRINȚILOR ȘI MINORILOR

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de …….. sub nr. ….. reclamantul P. S. Ş., în contradictoriu cu pârâta P. I. D. a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părţi din vina pârâtei, revenirea pârâtei la numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, stabilirea locuinţei minorilor M. T. şi E. M. la acesta, stabilirea dreptului pârâtei de a avea legături personale cu minorii conform următorului program: în primul şi al treilea week-end al lunii, de vineri ora 17:00 până duminică ora 19:00, în vacanţa de iarnă şi în de primăvară câte o săptămână, în vacanţa de vară o lună, stabilirea unei pensii de întreţinere în sarcina pârâtei şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a desfacerii căsătoriei.

În motivare, a arătat, în esenţă, faptul că s-a căsătorit cu pârâta în data de 04.11.2011, din căsătoria părţilor rezultând doi minori, M. T. şi E. M.. A solicitat stabilirea locuinţei minorilor la acesta având în vedere că locuieşte împreună cu minorii de mai bine de un an într-o casă aparţinând părinţilor săi, unde a fost şi domiciliul conjugal, copiii fiind obişnuiţi cu această locaţie, fiind integraţi în familia sa, cu care au avut legături strânse, iar persoanele care s-au ocupat de aceştia şi de care sunt ataşaţi se află în Buzău. A menţionat că, pe fondul dezinteresului mamei faţă de copiii, de aceştia s-a ocupat acesta şi bona V. G., băiatul fiind înscris şi urmând cursurile unei grădiniţe din Buzău, iar fetiţa fiind prea mică pentru a fi dusă la grădiniţă, că prietenii lor sunt în Buzău, având prieteni comuni care au copii cu care cei mici se joacă frecvent, astfel că mutarea locuinţei lor în momentul în care se simt abandonaţi de mamă, nu ar face decât să îi afecteze psihoemoţional, nefiind în interesul lor. A mai arătat că pârâta intenţionează să se mute în Bucureşti, astfel încât mutarea copiilor la locuinţa acesteia ar extrage violent copiii din mediul cu care sunt obişnuiţi.

A susţinut că pârâta are o relaţie extraconjugală de peste un an, astfel încât a fixa locuinţa minorilor la mamă, ar însemna introducerea în viaţa lor, ca partener al mamei, a unui alt bărbat, situaţie pe care o apreciază ca fiind dificil de înţeles şi de gestionat emoţional având în vedere vârsta acestora. A mai arătat că, faţă de viziunea pârâtei de a creşte copiii, în sensul că aceasta admiră prietenele care au încredinţat copii bonelor, aceştia locuind cu bona, iar nu cu familia, concediile efectuându-se fără copii, practic, toate atribuţiile materne sunt delegate bonelor, devenind un fel de mame surogat, apreciind că este în interesul minorilor de a rămâne în mediul în care au crescut şi de a nu fi separaţi de persoanele care îi îndrăgesc şi care au fost implicate până acum în viaţa lor, mai mult decât mama lor, cum este cazul bonei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 373 lit. b, art. 263, art. 309, art. 383 alin. 3, art. 388, art. 396, art. 397, art. 400, art. 401, art. 402 C.civ., L. 272/2004.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, anchetă psihosocială şi martori.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de conexitate cu dosarul nr. //////.

În motivare, a arătat, în esenţă, că nu a rupt niciodată legăturile cu minorii, ataşamentul minorilor faţă de mamă fiind unul mare, menţionând că minorii s-au aflat în ultimul domiciliu comun împreună cu tatăl acestora pentru că i s-a interzis să plece cu minorii, că nu a absentat de acasă, nefiind o mamă care şi-a neglijat copii, fiind mereu prezentă în domiciliu comun, prioritatea sa fiind copiii, apreciind că interesul superior al minorilor nu se poate baza pe situaţia materială a pârâtului şi nici pe prezenţa unor bone, tatăl recunoscând că deseori vine seara târziu acasă pentru că are afaceri, fiind nevoie de prezenţa sa la firmă şi pe timpul nopţii, iar, de la plecarea sa de acasă, a mai fost angajată o bonă, apreciind că prezenţa a două bone în viaţa minorilor nu ar suplini niciodată prezenţa mamei, chiar şi pentru timp limitat.

A menţionat că minorii suferă, schimbările putându-se vedea la T. care a devenit agitat şi a început să facă din nou noaptea pe el; a mai arătat că a obţinut transferul pentru T. la o grădiniţă din Bucureşti, că începând cu data de 01.11.2016 este angajata AMR (Asociaţia Municipiilor din România), cu un program de lucru de 8 ore, fiind un program de lucru mai puţin încărcat şi cu un venit lunar dublu faţă de cel din trecut, că apartamentul în care locuieşte îndeplineşte toate condiţiile locative, complexul fiind nou, urmând a beneficia în permanenţă de prezenţa şi ajutorul mamei sale.

A apreciat că acţiunile sale au avut ca principal obiectiv interesul superior al minorilor, în schimb, comportamentul tatălui este caracterizat de o neimplicare activă, violenţă în familie şi de lipsa frecventă de acasă, evitând să-şi îndeplinească sarcinile în casă sau să împartă responsabilităţile de părinte, menţionând că i-a interzis şi a împiedicat-o să îi ia pe minori, limitându-i accesul de vizitare.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, patru martori şi expertiză psihologică judiciară şi expertiză psihologică extrajudiciară.

În drept, a invocat disp. art. 205-208 C.p.c..

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepţia conexităţii, solicitând conexarea dosarului nr. …….la prezenta cauză.

În motivare, a arătat, în esenţă, că susţinerile pârâtei nu corespund adevărului, că înainte de separarea în fapt, pârâta îşi neglija familia, inclusiv copiii, punându-se pe sine mai presus de orice, iar bonele şi alte persoane care îi ajutau au fost o constantă în viaţa acestora, menţionând că părintele cel mai implicat în viaţa copiilor, care participă efectiv la activităţile ce ţin de creşterea şi educarea minorilor este acesta. A menţionat că şi-a modificat programul la serviciu, ajungând acasă în jur de prânz şi restul activităţii făcând-o seara, după ce adorm copiii.

A apreciat că stabilirea locuinţei minorilor la mamă nu garantează petrecerea timpului cu aceasta, iar, în apartamentul cu două camere va locui şi bunica maternă, astfel încât minorii nu au o cameră a lor, apartamentul fiind situat în apropierea gropii de gunoi Glina şi a punctului de lucru Protan.

A mai arătat că minorii sunt ataşaţi de persoanele care au fost alături de aceştia, bona G. fiind implicată în creşterea minorilor, bunicii paterni fiind în Buzău, prietenii copiilor sunt tot în Buzău, întreaga lor viaţă desfăşurându-se armonios în Buzău, apreciind că prezenţa mamei în viaţa minorilor poate avea loc şi fără stabilirea domiciliului acestora la mamă.

În drept, a invocat disp. art. 201 alin. 3 C.p.c..

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 26.10.2016 sub nr. …… reclamanta P. I. D. în contradictoriu cu pârâtul P. S. Ş. a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părţi din vina pârâtului, păstrarea numelui de familie dobândit urmare a încheierii căsătoriei, execitarea autorităţii părinteşti cu privire la minori în comun de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorilor M. T. şi E. M. la aceasta, stabilirea unei  pensii de întreţinere în sarcina pârâtului, obligarea pârâtului la plata unei sume cu titlu de prejudiciu moral şi material cauzat prin acţiunile şi inacţiunile pârâtului, precum şi ca urmare a modului de desfacere a căsătoriei, stabilirea dreptului pârâtei de a avea legături personale cu minorii conform următorului program: în fiecare week-end din săptămânile pare, începând cu vineri ora 18:00 şi până duminică ora 18:00, la domiciliul / locuinţa pârâtului, în vacanţa de vară, perioade de câte o săptămână alternativ cu pârâtul, respectiv a treia săptămână din luna iunie, a doua săptămână din luna iulie, a treia săptămână din luna august, prima săptămână din luna sepatembrie la domiciliul pârâtului, începând cu ziua de luni, ora 12:00 până luni ora 12:00, sărbătorile să fie petrecute alternativ, astfel: de Crăciun, în anii impari, minorii să fie la locuinţa / domiciliul pârâtului în zilele de 25 şi 26 decembrie începând cu ora 12:00 până la ora 21:00, de Crăciun, în anii pari, minorii să fie la locuinţa / domiciliul pârâtului începând cu data de 24 decembrie ora 12:00 până la data de 26 decembrie ora 12:00, de Revelion, în anii impari, minorii să fie la locuinţa / domiciliul pârâtului începând cu data de 30 decembrie ora 12:00 până la data de 01 ianuarie ora 18:00, de Paşte, în anii pari, respectiv prima şi a doua zi de Paşte de duminica ora 12:00 până luni ora 12:00, minorii să fie la locuinţa / domiciliul tatălui, de Paşte, în anii impari, respectiv din ziua de vineri înaintea Paştelui de la ora 19:00 până sâmbăta de dinaintea Paştelui ora 19:00, precum şi a treia zi de Paşte, respectiv în ziua de marti, începând cu ora 10:00 şi până la ora 19:00, minorii să fie la locuinţa / domiciliul tatălui, de ziua copilului, 1 iunie, în anii impari, de la ora 10:00 la ora 20:00 la locuinţa / domiciliul tatălui, de ziua de naştere a minorilor, în anii pari, de la ora 10:00 la ora 19:00 la locuinţa / domiciliul tatălui, în eventualitatea în care şi pârâtul este de acord, sărbătorirea zilelor de naştere împreună, de zilele de nume, respectiv pentru minora E. M., în anii pari, la domiciliul / locuinţa tatălui în data de 15 august şi în anii impari, în ziua de 8 septembrie, împreună cu minorul M. T., pentru minorul M. T., în anii pari, în data de 9 noiembrie, la domiciliul tatălui, împreună cu minora E. M., cât şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat, în esenţă, faptul căs-au căsătorit la data de 04.11.2011, iar, din căsătoria părţilor, au rezultat minorii E. M. şi M. T., minorii aflându-se în ultimul domiciliu comun împreună cu tatăl acestora pentru că i-a interzis să plece cu aceştia. A solicitat exercitarea autorităţii părinteşti în comun, apreciind că desfacerea căsătoriei nu trebuie să afecteze relaţia părinte-copil.

A solicitat stabilirea locuinţei minorilor la aceasta, menţionând că de la data separării în fapt a luat toate măsurile şi a creat un mediu favorabil pentru creştearea minorilor într-un imobil recent mobilat cu o cameră specială destinată copiilor, apreciind că vârsta fragedă a minorilor impune prezenţa zilnică a mamei în preajma lor, arătând că beneficiază de un spaţiu locativ corespunzător şi are posibilităţi materiale pentru a-i susţine pe ambii minori. A mai arătat că prezintă importanţă nu numai posibilităţile materiale ale părinţilor, ci şi vârsta copiilor, comportarea părinţilor faţă de aceştia, gradul de ataşament şi preocupare pe care l-au manifestat şi legăturile afective stabilite între părinţi şi copiii.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi patru martori.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia conexităţii având în vedere existenţa dosarului nr. ……..

În motivare, a arătat, în esenţă, că autoritatea părintească trebuie exercitată în comun de ambii părinţi, că nu i-a interzis reclamantei să vină să vadă minorii, ci i-a oferit şi cazare având în vedere că imobilul casă de locuit permite acest lucru, că i-a permis să ia minorii oricând, fiind invitată să participe la petrecere, că după momentul plecării reclamantei de acasă şi-a modificat programul de lucru şi întreaga viaţă, copiii fiind ataşaţi de acesta, de bunica paternă şi de tot cercul social cu care au contact aproape zilnic la Buzău.

A mai arătat că apartamentul reclamantei este situat la marginea Bucureştiului, la mansarda unui bloc, într-un complex rezidenţial situat în apropierea gropii de gunoi Glina şi a punctului de lucru al Protan SA, fapt ce conduce la o poluare îngrozitoare, copiii neavând un loc adecvat unde să se joace, nu au o cameră a lor, condiţiile pe care reclamanta le oferă minorilor fiind mai defavorabile interesului superior.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat, în esenţă, că de la naşterea minorilor s-a preocupat de creşterea şi educarea acestora, fiind atentă la nevoile minorilor, apreciind că trebuie avute în vedere şi disponibilitatea afectivă şi posibilităţile fiecărui părinte de a se implica în mod concret în activităţile ce ţin de creşterea şi educarea minorilor, că pentru a suplini lipsa acesteia a mai fost angajată o bonă în plus, apreciind că prezenţa bonelor nu este de natură a suplini prezenţa mamei. A menţionat că a obţinut cererea de transfer pentru minorul M. T. la grădiniţa de stat nr. …….. din Bucureşti, apreciind că apartamentul îndeplineşte toate condiţiile locative, complexul fiind nou, nefiind adevărată susţinerea cu privire la groapa de gunoi Glina.

Prin încheierea pronunţată la data de 23.02.2017 instanţa a admis excepţia de conexitate şi a conexat cauza înregistrată la nr. ……… la dosarul nr. ……….

La termenul din data de 28.03.2017 instanţa a luat act de faptul că părţile doresc desfacerea căsătoriei prin acord, fără motivare şi fără reţinerea vreunei culpe sens în care a dispus disjungerea cererii de divorţ şi formarea unui nou dosar având ca obiect divorţ, cererea fiind înregistrată sub nr. …….., iar, prin sentinţa civilă nr. ………, instanţa a luat act de înţelegerea părţilor şi, pe cale de consecinţă a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 04.11.2011 şi înregistrată în Registrul de Stare Civilă al Primăriei mun. Buzău sub nr. ……., prin acordul părţilor, a dispus revenirea pârâtei-reclamante la numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de „H.” şi a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în Registrul de Stare Civilă al Primăriei mun. Buzău, soluţia fiind definitivă de la pronunţare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, minorii P. M. T., născut la data de ………, şi P. E. M., născută la data de ………, au rezultat din relaţia de căsătorie a părţilor, iar, de la data separării în fapt, au rămas în grija tatălui la care li s-a stabilit locuinţa prin hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în cadrul dosarului de ordonanţă preşedinţială.

Din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul reclamantului-pârât, instanţa reţine că acesta locuieşte într-un imobil compus din şase camere şi dependinţe, beneficiind de o curte care oferă un spaţiu verde relativ generos, fiind dotat şi utilat cu mobilier de confort, la subsolul acestuia aflându-se o piscină interioară, iar, din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuată la domiciliul pârâtei-reclamante, instanţa reţine că aceasta locuieşte într-un apartament al unui bloc situat în Complexul Rezidenţial Laguna alcătuit din trei camere plus dependinţe, spaţiul de locuit fiind bine întreţinut şi frumos mobilat.

Instanţa notează că, prin cererile deduse judecăţii, este învestită a se pronunţa cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorilor, stabilirea pensiei de întreţinere şi stabilirea programului de legături personale cu minorii, cât şi faptul că părţile doresc ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi, discuţiile dintre aceştia fiind cu privire la stabilirea locuinţei minorilor la unul sau altul dintre părinţi, context în care întregul material probator administrat în cauză urmează a fi analizat, prioritar, prin prisma acest aspect litigios.

Faţă de cele anterior expuse, din cuprinsul răspunsului la interogatoriu al reclamantului-pârât, instanţa reţine că tatăl a menţionat că nu a exercitat acte de violenţă fizică sau verbală asupra mamei în prezenţa minorilor, că, la început, după separarea în fapt a părţilor, a fost ajutat de două bone, ulterior, doar de numita V. G. care nu mai este bonă, ci se ocupă de menaj, iar, din răspunsul la interogatoriu al pârâtei-reclamante, instanţa reţine că aceasta are un program de lucru de la ora 8:30 la ora 17:00, că nu lucrează peste program putând lua minorii de la grădiniţă pentru că vor avea program prelungit până la ora 18:00, fiind ajutată cu minorii, la început, de mama şi de sora sa, ulterior, descurcându-se singură cu minorii.

Din depoziţia martorei V. G., bona copiilor, instanţa reţine că aceasta cunoaşte părţile de când erau împreună, că se ocupa şi de menajul casei, că de minori se ocupa mai mult mama în perioada în care părţile erau împreună pentru că, prin natura meseriei, reclamantul-pârât stătea mai mult la serviciu decât pârâta-reclamantă, pârâta-reclamantă, fiind ajutată din când în când şi de aceasta când ieşea în parc cu ambii copii pentru că unul era în cărucior şi unul cu trotineta, că aceasta se descurca bine cu rolul său de mamă cu ambii copiii. A mai arătat că, după separarea în fapt, reclamantul-pârât şi-a schimbat programul de lucru pentru a petrece mai mult timp cu minorii, acesta fiind cel care face temele cu băiatul şi scoate copiii la plimbare, cât şi faptul că, uneori, tatăl este ajutat de aceasta sau de bunica paternă; de asemenea, instanţa mai reţine că atunci când minorii erau bolnavi mama se ducea cu aceştia la medic în Buzău, iar, la Bucureşti, se duceau împreună, că, în prezent, pârâta-reclamantă se interesează de starea de sănătate a minorilor. A mai precizat martora că, după separarea părţilor, băiatul a fost agitat, absent, întreba de mama, însă, treptat, s-a acomodat, cât şi faptul că mamei i se permite să vorbească la telefon cu minorii.

Din depoziţia martorei H. E., bunica maternă, instanţa reţine că, în perioada în care părţile erau împreună, de minori se ocupa mai mult mama, tatăl fiind mai mult la serviciu, însă, în timpul liber, ambii părinţi se ocupau de minori, că, la momentul separării părţilor, minorul T. a surprins o parte din discuţia părinţilor şi când tatăl a lovit-o pe mamă. A mai arătat martora că, de la momentul separării părţilor, s-a întâmplat ca tatăl să nu îi permită mamei să îi vadă pe minori, iar, după pronunţarea dosarului de ordonanţă preşedinţială, mama a respectat în totalitate programul stabilit.

Din cuprinsul raportului de evaluare psiholigică întocmit de către DGASPC Buzău, instanţa reţine că minorul P. M. T. este un copil vesel şi cooperant cu persoanele cunoscute, îi place să primească atenţia adultului, preferă persoanele care îl îngrijesc, este mai ascultător cu persoanele cu care petrece mai mult timp, cooperează în diverse activităţi, se raportează la regulile familiei şi le însuşeşte, că trăieşte cu fantasma reunirii familiei sale, remarcându-se nevoia de stabilite, susţinere afectivă şi protecţie, iar pe parcursul întâlnirilor s-a remarcat ataşamentul de tip securizant al minorului faţă de tatăl lui, fiind legat afectiv de ambii părinţi. Cu privire la minora P. E. M., instanţa reţine că este un copil comunicativ şi cooperant, manifestă retragere, dar şi curiozitate faţă de persoanele străine, manifestă ataşament securizant faţă de ambii părinţi, fiind la vârsta la care se ataşează cu uşurinţă de persoanele care îi acordă atenţie şi afecţiune, cât şi faptul că minori sunt ataşaţi de ambii părinţi, iar M. T. simte presiunea de a alege între cei doi părinţi.

Din cupinsul raportului de expertiză psihologică întocmit de către expert psiholog T. A., instanţa reţine că, în ceea ce priveşte persoanele expertizate, s-au folosit ca metode şi tehnici de evaluare: amamneza clinică, observaţia clinică, interviul psihologic, interviul clinic semistructurat, metoda narativă, inventarul de personalitate MMPI, testul proiectiv Szondi, testul proiectiv Lusher, chestionar de competenţă parentală – CPP, chestionar de stil parental PAQ, chestionar de identificare stil parental, chestionar screening de evaluare a copiilor ECI -4 varianta pentru părinţ, testul Fabulelor Duss, testul Desenului Familiei.

Cu privire la reclamantul-pârât, instanţa notează că expertul psiholog a reţinut că este centrat pe asigurarea unui viitor sigur şi prosper celor doi minori din punct de vedere social, material şi profesional, manifestând o atitudine bazată pe afecţiune şi ataşament autentic faţă de minori, dispunând de capacitatea de a iniţia activităţi specifice vârstei minorilor, implicare afectivă şi autentică în activităţile de joacă, satisfacerea nevoilor materiale, financiare, de îmbrăcăminte şi jocuri, este preocupat de ceea ce este nou, lecturi în domeniul psihoeducaţional, remarcându-se predispoziţia către o viaţă bazată pe respectarea regulilor şi a normelor sociale, fără a neglija suportul şi susţinerea afectivă. A mai reţinut expertul psiholog că, în relaţia cu minorii, dovedeşte o bună cunoaştere a nevoilor psihologice şi emoţionale, fiind empatic, înţelegând stările emoţionale ale minorilor, fiind flexibil în raport cu nevoile acestora.

A mai reţinut expertul psiholog că inventarul de personalitate MMPI indică o structură a personaliatăţii aflată în limitele normalităţii în care este evidentă o ostilitate supracontrolată, tinzând să îşi controleze reacţiile de ostilitate şi furie, dar pot apărea izbucniri episodice, că inventarul de competenţă parentală CPP indică un nivel ridicat al competenţei parentale (296), că inventarul de stil parental PAQ relevă stilul parental ca fiind democratic şi perfecţionist în sensul că este receptiv la discuţiile cu copii, explicându-le în mod raţional motivele pentru care trebuie să respecte regulile şi stimulează gândirea copiilor, cât şi faptul că chestionarul de stil parental relevă un stil parental blând şi ferm.

A subliniat expertul că, din punct de vedere al analizei competenţei parentale, se situează la un nivel ridicat, dând dovată de o abilitate adecvată de a cunoaşte, dispune de abilitatea necesară de a cunoaşte şi utiliza modalităţile eficiente atât de prevenire, cât şi coping a stresului din familie, comunicând asertiv şi eficient în vederea dirijării optime a procesului de învăţare, a regulilor sociale şi normelor morale, că dispune de capacitatea de a gestiona timpul copiilor în sensul echilibrării relaţiei activitate-repaus activ, expertul concluzionând că reclamantul-pârât are o natură umanistă, îndreptată către ajutorarea semenilor, aflarea adevărului, manifestă respect faţă de normele şi valorile sociale specifice culturii proprii, demonstrează respect şi toleranţă faţă de oameni şi nevoile acestora, are capacitatea de a face faţă şi de a se adapta în diferite situaţii frustrante de viaţă, este implica în viaţa de familie, manifestând constant un interes faţă de necesităţile celor apropiaţi, de asigurarea unui confort social şi financiar şi a unei stabilităţi în relaţii şi atitudini, fiind axat pe dezvoltarea personală a sa proprie şi a celorlalţi printr-o preocupare constantă în sfera educativă, morală şi personală.

Cu privire la pârâta-reclamantă, instanţa notează că expertul psiholog a reţinut că în relaţia cu minorii este ataşată afectiv emoţional, este preocupată de starea de sănătate a minorilor şi de situaţia actuală a minorilor. A mai reţinut expertul că se remarcă o nemulţumire în sfera profesională, aflându-se în proces de reorientare profesională şi personală, că din inventarul de personalitate MMPI a rezultat că are o structură a personalităţii aflată la limita normalităţii, că inventarul de competenţă parentală CPP ridică un nivel ridicat al competenţei parentale (309), că invenatrul de stil parental PAQ relevă stilul parental democratic care vizează o îmbinare a controlului exercitat sistematic cu un nivel corespunzător al sprijinului din partea părinţilor, iar chestionarul de stil parental relevă un stil parental blând şi ferm, expertul concluzionând că este o fire emotivă, sensibilă, simte intens nevoia de a fi apreciată şi valorizată, se află în proces psihologic de reorientare profesională şi personală, fiind susceptibilă, poate deveni cu uşurinţă interpretativă şi influenţabilă în relaţionare, prezentând un eu fragil cu nevoia de confirmare din partea celor din jur.

Instanţa notează că expertul a reţinut că, în relaţia cu tatăl, minorul T. manifestă tiparul de ataşament securizant exprimat prin încrederea pe care o conferă tatăl, se simte securizat în relaţia cu acesta, se exprimă liber, atât în activităţile ludice, cât şi în viaţa de familie, minorul exprimându-şi cu uşurinţă sentimentele de supărare, furie, dar şi de bucurie în relaţia cu tatăl care îl încurajează constant să îşi manifeste aceste trăiri, este empatic şi tolerant cu acesta, dar impune şi limite şi reguli de conduită, iar, în relaţia cu mama sa, manifestă un ataşament securizant, se manifestă prin libertatea de exprimare a emoţiilor de bucurie, furie, frustrare, uneori nervozitate şi negativism în ceea ce priveşte sarcinile sau cerinţele mamei, relaţia cu mama fiind percepută ca fiind încărcată cu afectivitate şi suport emoţional, minorul rezonând în mod autentic cu trăirile mamei, fiind atent la trăirile acesteia, iar ca structură emoţională profundă se identifică cu tiparul mamei, fiind o fire sensibilă, emotivă şi care îşi exprimă cu uşurinţă frustrarea de a nu se afla în centrul atenţiei.

A mai reţinut expertul că, în relaţia cu tatăl, minora E. M. este puternic ataşată afectiv-emoţional de tatăl său pe care îl învesteşte cu încredere, susţinere şi confirmare, remarcându-se o relaţie deschisă cu tatăl său în care minora se manifestă liber, îşi exprimă cu uşurinţă trăirile de bucurie, nevoia de a fi apreciată, de a fi iubită şi protejată, fiind evidenţiat tiparul de ataşament securizant motiv pentru care minora are încredre în propria persoană, stima de sine începe să se constituie într-o manieră autentică şi echilibrată, iar, în relaţia cu mama sa, minora manifestă un ataşament securizant, relaţia cu mama fiind percepută ca fiind încărcată de căldură afectivă şi suport emoţinal, mama oferindu-i sentimentul că este disponibilă din punct de vedere emoţional.

Cu privire la minori, expertul a concluzionat că sunt ataşaţi de ambii părinţi care sunt percepuţi ca fiind modele de identificare sigure, securizante şi disponibile din punct de vedere afectiv-emoţional.

Din perspectiva abilităţilor parentale, expertul psiholog a arătat că la reclamantul-pârât se observă o preocupare continuă pentru gestionarea relaţiei cu minorii, implicarea acestora în activităţile specifice vârstei, dar şi o preocupare în sfera personală în sensul îmbunătăţirii calităţii relaţiei cu minorii, mama minorilor, o preocupare pentru interesul minorilor prin consultarea diverşilor specialişti, implică activ persoanele din viaţa copiilor, remarcându-se o preocupare adecvată pentru implementarea unor reguli şi a unor norme de conduită în viaţa socială, educativă şi emoţională a copiilor, iar, cu privire la pârâta-reclamantă, a arătat că se remarcă o implicare activă şi continuă în creşterea şi educarea minorilor, în jocuri recreative, participarea la diverse activităţi ludice, organizarea ambientului din locuinţă conform cerinţelor de vârstă ale minorilor, exprimându-şi afecţiunea cu uşurinţă în relaţia cu copii, participă la activităţi distractive, utilizând tonuri calde ale vocii şi îşi exprimă entuziasmul pentru realizările copiilor, manifestă sensibilitate în relaţia cu copii, îi încureajează să iniţieze jocuri şi conversaţii, vorbeşte cu minorii despre sentimentele lor, despre gândurile lor legate de rezolvarea unor dificultăţi, observându-se o preocupare continuă pentru gestionarea relaţiei cu minorii, implicarea acestora în activităţi specifice vârstei, dar şi o preocupare în sfera personală în sensul îmbunătăţirii calităţii relaţiei cu minorii, o preocupare pentru interesul minorilor prin consultarea diverşilor specialişti în domeniu, o preocupare adecvată pentru implementarea unor reguli şi a unor norme de conduităn în viaţa socială, educativă şi emoţională a copiilor.

Expertul a reţinut că, din perspectiva stilului parental adoptat în relaţia cu minorii, tatăl se încadrează în tiparul stilului parental democratic şi perfecţionist în sensul că le impune copiilor reguli, limite, dar le respectă în aceeaşi măsură cerinţele, minorii demonstrând libertate de exprimare, încredere în propria persoană, explorează mediul, sunt apropiaţi cu persoanele necunoscute, interacţionează adecvat, spontan cu tatăl, se simt bine în prezenţa acestuia, îl implică pe tată în activităţile ludice, dar îl percep şi ca pe o figură autoritară, îi respectă regulile fără a se simţi ofensaţi sau frustraţi, iar mama se încadrează în stilul parental democratic şi permisiv în sensul că le impune reguli minorilor, dar în maniera uşor inconstantă, cedează cu uşurinţă la insistenţele minorilor, este centrată predominant pe satisfacerea nevoilor de afecţiune, decât pe impunerea limitelor, iar, în relaţia cu mama, minorii demonstrează libertatea de exprimare, dar cu tendinţa de a nu respecta anumite limite şi reguli, se simt bine în prezenţa mamei, au tendinţa de a deveni mai puţin atenţi la cerinţele din mediu.

A mai arătat că expertul că s-a remarcat că ambii minori au dezvoltat atât faţă de bonă, faţă de bunica paternă, cât şi faţă de P., o relaţie în care aceste persoane îndeplinesc funcţii de securizare, ataşament emoţional, satisfacerea unor nevoi concrete şi imediate, precum şi satisfacerea nevoilor educative şi emoţionale, iar, în relaţia cu bunica maternă, minorii manifestă ataşamet, se simt apreciaţi, valorizaţi, cât şi faptul că ambii minori afirmă că vor să petreacă în aceeaşi măsură timp împreună cu mama şi împreună cu tatăl, aspect ce a întărit convingerea expertului psiholog că au un ataşament sigur şi securizant faţă de ambii părinţi.

Cu privire la relocarea minorilor propusă de către mamă, expertul psiholog a concluzionat că o eventuală relocare a minorei E. M. ar putea produce adaptări deficitare la noul mediu, generatoare de stres, anxietate, pierderea reperelor spaţiale şi pierderea legăturilor de ataşament constituite anterior, iar cu privire la minorul T. a apreciat că o eventuală relocare ar produce din nou perturbări în sfera psiho-emoţională a minorului, precum şi o adaptare deficitară.

În cauză a fost efectuat anterior un alt raport de expertiză psihologică de către expertul psiholog N. D., însă, având în vedere faptul că nu au fost stabilite obiectivele pentru expertiza psihologică, dispunându-se, în general, efectuarea unui raport de expertiză psihologică, instanţa a dispus, în temeiul disp. art. 338 alin. 1 C.p.c., efectuarea unei noi expertize, fiind, astfel întocmit raportul de expertiză de către expert T. A. care a fost anterior analizat. Faţă de modalitatea de dispunere a efectuării expertizei psihologice şi de nestabilire, în concret, a obiectivelor şi faţă de faptul că s-a dispus efectuarea, faţă de acest considerent, a unui nou raport de expertiză, instanţa, în analiza materialului probator administrat în cauză, nu s-a raportat şi la raportul de expertiză psihologică anterior efectuat.

Faţă de aceste considerente, cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti,în drept, se constată incidenţa în cauză a disp.art. 397 C.civ. care prevăd că, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Se instituie, astfel, regula exercitării autorităţii părinteşti de către ambii părinţi după divorţ şi numai prin excepţie, în cazurile prevăzute de art. 398 şi 399 C.civ., exercitarea autorităţii părinteşti de către unul dintre părinţi sau de alte persoane.

Potrivit dispoziţiilor art. 398 C.civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului (aşa cum este acesta reglementat prin art. 263 C.civ.), instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Totodată, conform art. 507 C.civ., dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Faţă de aceste prevederi legale, constatând că în cauză nu este incidentă nici una dintre situaţiile reglementate de art. 398 şi art. 507 C.civ.,având în vedere şi acordul părţilor cu privire la acest capăt de cerere, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorilor ca ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu privire la aceştia să aparţină ambilor părinţi.

Cu privire la capătul de cerere stabilire locuinţă minor, instanţa observă că ambele părţi au solicitat stabilirea locuinţei minorilor la acestea, astfel încât, în vederea stabilirii locuinţei minorilor la unul sau altul dintre părinţi, instanţa va acorda eficienţă principiului interesului superior al minorului context în care va analiza garanţiile pe care fiecare dintre părinte le acordă, în prezent, minorilor având în vedere că deciziile pronunţate în materie de copii sunt permanent revizuibile pe măsura schimbării circumstanţelor specifice în care se află copiii, iar instanţa alege să stabilească locuinţa minorilor la acela dintre părinţi care este mai apt să satisfacă îndatoririle zilnice pe care le necesită întreţinerea şi educarea unui copil care nu este încă autonom având în vedere vârsta la care aceştia sunt în prezent.

În stabilirea interesului superior al copiilor, trebuie analizate trebuinţele copiilor de ordin material, fizic, educaţional şi emoţional, precum şi nevoia de afecţiune şi siguranţă, elemente care concură la identificarea unui mediu stabil şi securizant pentru copii.Totodată, instanţa notează că, în aprecierea interesului superior al minorilor, se impun a fi analizate şi condiţiile de locuit pe care părinţi le pot oferi, astfel încât, din cuprinsul referatelor de anchetă socială efectuate în cauză, reţine că ambii părinţi deţin condiţii optime de locuit pentru minori, cu toate că tatăl poate oferi minorilor condiţii de locuit mai bune decât mama, acesta locuind într-o casă de locuit cu şase camere şi dependenţe având şi piscină interioară, iar mama locuieşte într-un apartament cu trei camere şi dependinţe.

De asemenea, instanţa are în vedere că, de la data separării în fapt a părţilor şi a stabilirii locuinţei minorilor la tată, aceştia au locuit pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp în ambele imobile în care se solicită stabilirea locuinţei, respectiv în locuinţa tatălui care a constituit fostul domiciliu conjugal şi în locuinţa mamei ca urmare a exercitării programului de legături personale cu acesta, minorii ajungând să menţioneze expertului psiholog că percep locuinţa mamei ca fiind „casa de la Bucureşti”.

Mai mult, instanţa reţine că în analiza măsurii în care fiecare dintre părinţi s-a implicat în creşterea şi îngrijirea copiilor, urmează a fi avute în vedere şi vârsta acestora, ocupaţia părinţilor, ataşamentul faţă de copiiipentru că şi acestea constituie criterii de apreciere a capacităţii părinţilor de a răspunde nevoilor actuale ale copiilor în raport cu care s-a identificat astfel interesul superior în stabilirea locuinţei pentru că interesul superior al minorilor înseamnă ceea ce prezintă importanţă pentru aceştia la un moment dat şi rezultă din nevoia acestora de a li se asigura bunăstarea în dinamica dezvoltării, situată la un nivel superior, neputând fi restrânsă sau diminuată, consecinţă a împrejurărilor de context în care se impune a fi analizat.

Instanţa observă faptul că reclamantul-pârât, astfel cum a precizat şi martora V. G.– martora reclamantului-pârât, după stabilirea locuinţei minorilor la acesta, şi-a modificat programul de lucru pentru a putea petrece mai mult timp cu minorii, pentru a face temele cu minorul T., pentru a le face baie minorilor, pentru a-i lua de la şcoală şi pentru a ieşi la plimbare cu aceştia, fiind implicat în activităţile educative şi recreative ale minorilor, astfel cum rezultă şi din cuprinsul planşelor fotografice.

De asemenea, instanţa observă că, în ceea ce o priveşte pe pârâta-reclamantă, martora V. G.– martora reclamantului-pârât, a arătat că, în perioada în care părţile locuiau împreună, de minori mai mult se ocupa mama şi, chiar dacă locuinţa minorilor a fost stabilită pe calea ordonanţei preşedinţiale la tată, mama s-a preocupat de starea de sănătate a minorilor, de activităţile şcolare ale acestora, fiind implicată, în timpul în care minorii se află la aceasta, în activităţile educative şi recreativele ale minorilor, aceştia din urmă manifestând, în prezent, în continuare un ataşament de tip securizant faţă de mamă chiar dacă, de la data separării în fapt a părţilor şi stabilirea locuinţei minorilor şi până la momentul efectuării expertizei psihologice a trecut o perioadă mai îndelungată de timp.

Având în vedere cele anterior expuse cu privire la cererile litigioase deduse judecăţii în cauza de faţă, instanţa reţine că motivele care au determinat răcirea relaţiilor dintre foştii soţi şi care au condus la separarea în fapt a acestora şi, ulterior, promovarea acţiunii de divorţ, urmează a fi avute în vedere doar în măsura în care prezintă relevanţă pentru stabilirea locuinţei minorilor şi în aprecierea interesului superior al minorilor în prezent prin analiza materialului probator administrat în cauza dedusă judecăţii, materialul probator administrat în cadrul ordonanţei preşedinţiale neurmând a fi avut în vedere în condiţiile în care a fost administrat un probator amplu şi în cauza dedusă judecăţii. 

Instanţa notează faptul că, în ceea ce o priveşte pe pârâta-reclamantă, s-a acreditat ideea că, în prezent, ar fi într-o relaţie cu un alt bărbat, însă, acest aspect instanţa nu îl apreciază ca fiind de natură per se a o cataloga pe pârâta-reclamantă ca nefiind un părinte preocupat de creşterea, educarea şi îngrijirea minorilor în condiţiile în care, astfel cum anterior s-a reţinut, de la momentul separării în fapt, deşi locuinţa minorilor a fost stabilită la tată, mama s-a preocupat de problemele de sănătate ale minorilor, de educaţia acestora, dând dovadă de un comportament preocupat de minori, dorind să îşi petreacă mai mult timp cu aceştia, instanţa apreciind că refacerea vieţii sociale de oricare dintre părinţi este un element benefic pentru copiii.

Faţă de aspectul litigios al cererilor deduse judecăţii, respectiv stabilirea locuinţei minorului la unul sau altul dintre părinţi şi stabilirea programului de legături persoanele al minorilor cu părintele la care nu li s-a stabilit locuinţa, instanţa notează că relaţia familială se investighează anevoios, consecinţă a caracterului său de intimitate care face dificilă pătrunderea în resorturile lăuntrice ale celor implicaţi.

În realitate, tocmai starea de contiguitate cu persoanele ori mediul asupra căruia sunt chemate a face relatări le imprimă declaraţiilor martorilor un caracter profund subiectiv şi partizan sens în care evaluarea probei testimoniale însăşi ridică probleme privind stabilirea caracterului relatărilor făcute, datorită faptului că teme precumcreşterea, îngrijirea, educarea copiilor ca realităţi socio-umane reprezintă experienţe mundane şi formează nivelul de cunoaştere al conştiinţei comune, familiară deci martorului care devine el însuşi expert nu în a relata exact evenimentele percepute, ci în a le furniza instanţei, trecute deja prin filtrul interpretării sale subiective, implicând astfel riscul distorsionării exactitudinii informaţiilor deoarece martorul, chiar sincer fiind, nu a diferenţiat între ceea ce efectiv a perceput ca realitate şi ceea ce crede el că este realitate.

Instanţa notează că, în ceea ce priveşte conţinutul informaţional al faptului narat, acesta va putea fi deformat chiar de la început, consecinţă a subiectivităţii martorului, însă, nu datorită caracterului interesat al depoziţiei sale, ci segregării selective a informaţiei oferite instanţei, martorul având tendinţa de a expune informaţiile care sunt în consonanţă cu propriile sale păreri, prin alegerea unui element de detaliu surprins de martor şi estomarea tuturor celorlalte împrejurări pozitive de context, astfel încât întregul comportament al părintelui este descris şi interpretat de martor prin prisma elementului selectat pentru că martorii rude pot fi legaţi prin sentimente fireşti de afecţiune faţă de una din părţile din proces şi în orice caz de copii, prin urmare perceperea şi memorarea petrecute pe un fond afectiv emoţional vor imprima o deformare de aceeaşi natură a conţinutului lor veridic, acelaşi lucru putându-se întâmpla şi în situaţia martorilor care sunt în relaţii de muncă, respectiv au calitatea de bonă a copiilor.

Faţă de aceste aspecte, reţinând poziţia subiectivă a martorilor audiaţi în cauză prin prisma relaţiei de rudenie pe care o au cu părţile şi cu minorii sau a relaţiei de muncă, astfel cum este situaţia bonei copiilor, instanţa reţine că, în prezent, între părţi, pe fondul separării în fapt şi al dispariţiei cuplului conjugal, există o neînţelegere cu privire la stabilirea locuinţei minorilor, fiecare dintre aceştia solicitând stabilirea locuinţei minorilor la unul sau altul dintre părinţi.

Totodată, instanţa notează faptul că, de la momentul separării în fapt a părţilor, al stabilirii locuinţei minorilor la tată şi a stabilirii unui program de legături persoanele cu minorii de către mamă, între părţi au apărut discuţii cu privire la modalitatea de exercitate a programului de legături personale cu minorii, respectiv vizitarea minorilor de către mamă, luarea minorilor de către mamă sau cu privire la aducerea la cunoştinţa celuilalt părinte a problemelor de sănătate ale minorilor, dar şi cu privire la aducerea la cunoştinţa mamei a activităţilor minorilor sau cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului părintelui la care nu se află minorii a dreptului de a avea discuţii prin intermediul telefonului cu minorii. Cu privire la aceste aspecte, fiecare dintre părţi a încercat acreditarea ideii că celălalt părinte nu creează condiţiile optime pentru ca părintele la care nu se află minorii să îşi poată exercita dreptul de a avea legături persoanele cu minorii, context în care ca o apărare celălalt părinte a adus în faţa instanţe argumentele sale în sensul acordării posibilităţii de a-şi manifesta în mod nestingerit dreptul de a menţine legătura cu minorii.

Împrejurarea că în prezent între cei doi părinţi nu există o comunicare suficientă, în acest context, al relaţiei, încă, tensionate dintre părinţi urmare a divorţului şi al dispariţiei cuplului conjugal, însă, instanţa reţine că dispariţia cuplului conjugal nu trebuie să şteargă cu nimic răspunderile care îi incumbă fiecăruia dintre părinţi şi după despărţire pentru că autoritatea părintească exercitată în comun obligă la negociere, aşadar la „ventilarea afectelor”, în situaţii unde nu mai există pierzător şi câştigător în raport cu copilul, ci o mamă şi un tată care păstrează în comun răspunderea copilului pe care l-au conceput şi pe care trebuie să continue să-l crească, reducând distanţa dintre părinţi şi tinde să îi responsabilizeze pe amândoi pentru că interesul copilului este de a-l conduce spre autonomia lui responsabilă, aşadar, de a-i prezerva dinamica de structură, context în care instanţa recomandă ambilor părinţi să manifeste în relaţia cu celălalt părinte un comportament mai conciliant şi să dea dovada de înţelegere în situaţia în care apar situaţii neprevăzute care sunt de natură a împiedica exercitarea programului de legături personale cu minorii în modalitatea stabilită de către instanţa de judecată având în vedere că relaţiile tensionate dintre părţi sunt de natură a afecta stabilitatea emoţională a copiilor, lucru pe care niciunul dintre părinţi nu îl doresc, aspect pe care instanţa îl reţine din implicarea de  care dau dovadă ambii părinţi în procesul de creştere şi educare a minorilor.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa este învestită a analiza, astfel cum s-a mai reţinut anterior, care dintre cei doi părinţi poate, în prezent, să statisfacă, în concret, nevoile minorilor. Faţă de aceste aspecte, în aprecierea interesului superior al minorilor care înseamnă ceea ce prezintă importanţă pentru aceştia la un moment dat şi rezultă din nevoia acestora de a li se asigura bunăstarea în dinamica dezvoltării, situată la un nivel superior, neputând fi restrânsă sau diminuată, consecinţă a împrejurărilor de context în care se impune a fi analizat, instanţa constată că, în prezent, părintele mai apt a satisface îndatoririle zilnice pe care le necesită întreţinerea şi educarea minorilor care nu sunt încă autonomi, este pârâta-reclamantă şi, pe cale de consecinţă, urmează a li se stabili locuinţa la aceasta.

Pentru a concluziona astfel instanţa are în vedere faptul că, astfel cum au relatat şi martorii până la momentul separării în fapt a părţilor, de minori s-a ocupat mai mult mama, reclamantul-pârât nu a manifestat în niciun moment nemulţumirea sa cu privire la modalitatea în care mama îşi îndeplinea atribuţiile sale. Cu atât mai mult instanţa reţine faptul că, din cuprinsul raportului de expertiză psihologică, rezultă faptul că minorii manifestă un ataşament securizant faţă de ambii părinţi, cât şi faptul că ambii părinţi deţin abilităţile parentale de a se ocupa de creşterea şi educarea minorilor, niciunul dintre aceştia nereprezentând un factor de risc cu privire la creşterea şi dezvoltarea minorilor.

Chiar dacă, în prezent, minorii sunt obişnuiţi cu programul stabilit de instanţă prin ordonanţa preşedinţială, instanţa reţine că acest lucru nu este de natură a determina în mod automat stabilirea locuinţei minorilor la tată cu stabilirea unui program de legături personale cu minorii având în vedere faptul că, pentru stabilirea locuinţei minorilor la unul sau altul dintre părinţi, nu prezintă o importanţă deosebită locuinţa în care s-au obişnuit minorii pentru că acest aspect ar conduce la ideea în care schimbarea locuinţei copiilor nu ar fi posibilă, însă, în aprecierea interesului superior al minorilor în stabilirea locuinţei la unul sau altul dintre părinţi sunt analizate, astfel cum anterior s-a expus, şi alţi factori care împreună conduc la aprecierea părintelui care, în prezent, satisface interesul superior al minorilor.

Cu privire la relocarea minorilor, instanţa reţine că, deşi, din cuprinsul raportului de expetiză psihologică, rezultă faptul că schimbarea locuinţei minorilor nu ar benefică acestora având în vedere că minorii sunt obişnuiţi cu locuinţa de la Buzău şi cu persoanele implicate în creşterea şi educarea acestora, cât şi faţă de faptul că minorul T. a trecut printr-o situaţie mai delicată după separarea în fapt a părţilor, instanţa apreciază faptul că schimbarea locuinţei minorilor de la Buzău la Bucureşti nu este de natură a crea un dezechilibru semnificativ în viaţa acestora în condiţiile în care, de la momentul pronunţării sentinţei civile prin care s-a stabilit locuinţa minorilor la tată, aceştia au frecventat în mod periodic locuinţa mamei din Bucureşti, ajungând să o aprecieze ca fiind „casa de la Bucureşti”. Cum anterior s-a expus, instanţa reţine că, într-adevăr, niciunul dintre părinţi nu prezintă un factor de risc pentru minorii, că nu pun în pericol dezvoltarea fizică, psihică şi morală a minorilor. Totodată, chiar dacă instanţa reţine că, după separarea în fapt a părţilor, minorul T. a fost afectat emoţional de separarea părţilor, instanţa reţine că, astfel cum a precizat şi expertul psiholog, băiatul îşi doreşte reunirea familiei, acesta fiind afectat de separarea părinţilor săi.

Totodată, instanţa apreciază efortul depus de către reclamantul-pârât pentru a crea o relaţia apropiată cu minorii, implicându-se mai mult în viaţa acestora prin desfăşurarea de activităţi educative şi recreative, însă, în egală măsură, instanţa apreciază efortul depus de către pârâta-reclamantă pentru a menţine o relaţie de ataşament cu minorii în ciuda faptului că locuinţa acestora nu s-a stabilit la aceasta şi a intervalului de timp destul de îndelungat scurs de la momentul stabilirii locuinţei minorilor la tată.

În ceea ce priveşte implicarea părinţilor în procesul educaţional al minorilor, instanţa reţine că ambii părinţi sunt implicaţi, tatăl făcând temele cu minorii în timpul săptămânii, iar, în week-end, mama se preocupă, de asemenea, de a efectua activităţi cu minorii, aceasta achiziţionând, astfel cum a precizat la răspunsul la interogatoriu, caiete pentru minori. Totodată, instanţa reţine că ambii părinţi se implică în efectuarea de activităţi extraşcolare cu minorii, chiar dacă tatăl a demonstrat că a efectuat mai multe activităţi cu minorii de la data separării în fapt decât mama, instanţa are în vedere şi faptul că, faţă de modul de stabilire a locuinţei minorilor, timpul petrecut de mamă cu minorii este mult mai redus decât timpul petrecut de tată cu minorii, cât şi faptul că timpul alocat efectuării temelor de către copiii este timpul în care minorii se află în grija tatălui, astfel încât este explicabilă implicarea mai mare a tatălui decât a mamei, factorul timp fiind un element esenţial.

Instanţa notează faptul că reclamantul-pârât a încercat acreditarea ideii că pârâta-reclamanta nu şi-ar permite costurile financiare ale ţinerii minorilor la grădiniţă având în vedere veniturile sale de natură salarială, însă, instanţa observă faptul că ambii părinţi au obligaţia de a se preocupa de cheltuielile privind creşterea, educarea şi îngrijirea minorilor, astfel încât susţinerea reclamantului-pârât, apare ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte implicarea părinţilor în problemele de sănătate ale minorilor, instanţa reţine că ambii părinţi sunt preocupaţi de problemele de sănătate ale minorilor, chiar dacă s-a încercat acreditarea ideii că mama ar fi mai puţin preocupată sau că ar lăsa aceste probleme în sarcina tatălui; faţă de acest aspect, din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine că, în perioada în care părţile erau împreună, mama era cea care mergea cu minorii la medic în Buzău, iar, la Bucureşti, părinţii mergeau împreună.

Chiar dacă a fost o situaţie în care ambii părinţi nu era în Buzău, iar, cu minorii a mers la medic bona G., instanţa reţine că reclamantul-pârât era în Franţa, iar pârâta-reclamantă era la Bucureşti, ambilor părinţii fiindu-le imposibil a se prezenta în acel moment cu minorii la medic. Cu toate că au mai existat două situaţii când minora E. a manifestat dureri şi minora nu a prezentată la medic în perioada în care se afla la mamă în week-end, instanţa reţine că aceasta a adus la cunoştinţătatălui problemele minorei pentru a fi dusă la medic, aspect pe care instanţa nu îl apreciază ca fiind de natură a aprecia că pârâta-reclamantă nu este preocupată de starea de sănătate a minorilor şi nu este implicată în rezolvarea problemelor acestora de sănătate.

În ceea ce îi priveşte pe minori, astfel cum a arătat şi expertul psiholog, aceştia au dezvoltat atât faţă de bonă, faţă de bunica paternă, cât şi faţă de P., o relaţie în care aceste persoane îndeplinesc funcţii de securizare, ataşament emoţional, satisfacerea unor nevoi concrete şi imediate, însă, tot din cuprinsul raportului de expertiză psihologică, instanţa reţine că ambii minorii manifestă ataşament de tip securizant şi faţă de mamă, apreciind că, deşi prezintă un rol important în viaţa minorilor persoanele care, alături de tată, se ocupă de aceştia, pentru stabilirea locuinţei minorilor la unul sau altul dintre părinţi nu se poate reţine că mama, singură sau împreună cu bunica maternă, nu poate oferi un mediu securizant pentru minorii în condiţiile în care aceştia sunt la vârsta la care, astfel cum a arătat şi expertul psiholog, se ataşează de persoanele alături de care locuiesc. Totodată, instanţa apreciază că ataşamentul minorilor faţă de bona cu care aceştia, au stat nu este de natură a o exclude pe mamă din viaţa acestora şi stabilirea doar a unui program de legături persoanele cu aceasta în week-end în condiţiile în care, astfel cum reclamantul-pârât, a şi recunoscut, martora V. G. în prezent aceasta se ocupă mai mult de menajul casei decât de minori.

Cu privire la capacităţile părinţilor de a se ocupa de minori, instanţa reţine că, în ceea ce îl priveşte pe tată, inventarul de personalitate MMPI a indicat o structură a personaliatăţii aflată în limitele normalităţii, că inventarul de competenţă parentală CPP a indicat un nivel ridicat al competenţei parentale (296), iar inventarul de stil parental PAQ a relevat stilul parental ca fiind democratic şi perfecţionist, iar, în ceea ce o priveşte pe mamă, inventarul de personalitate MMPI a indicat că are o structură a personalităţii aflată la limita normalităţii, că inventarul de competenţă parentală CPP a indicat un nivel ridicat al competenţei parentale (309), că invenatrul de stil parental PAQ a relevat stilul parental democratic, astfel încât instanţa observă că ambii părinţi prezintă o structură a personalităţii aflată în limitele normalităţii, ambii având un nivel ridicat al competenţelor parentale (tatăl – 296, iar mama – 309), cât şi faptul că ambii părinţi manifestă un stil parental democratic, context în care instanţa apreciază că nu se poate susţine că tatăl este superior mamei din punctul de vedere al capacităţilor parentale.

În ceea ce priveşte stilul parental, instanţa observă faptul că expertul a concluzionat că tatăl se încadrează în tiparul stilului parental democratic şi perfecţionist în sensul că le impune copiilor reguli, limite, dar le respectă în aceeaşi măsură cerinţele, iar mama se încadrează în stilul parental democratic şi permisiv în sensul că le impune reguli minorilor, dar în maniera uşor inconstantă, cedează cu uşurinţă la insistenţele minorilor, este centrată predominant pe satisfacerea nevoilor de afecţiune, decât pe impunerea limitelor, context în care instanţa reţine că ambii părinţi manifestă un stil parental democratic în relaţia cu minorii, cu anumite influenţe, respectiv tatăl cu influenţe perfecţioniste, iar mama cu influenţe permisive. Cu privire la mamă, instanţa notează că influenţa permisivă este explicabilă prin faptul că petrecând o perioadă de timp mai scurtă cu minorii spre deosebire de tată, faţă de vârsta fragedă a minorilor, aceasta se axează mai mult a fi afectuoasă cu minorii.

De asemenea, în raport de prevederile art. 402, art. 516 şi art. 533 alin. 1 C.civ. ce reglementează obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copiii minori, obiectul obligaţiei de întreţinere constituindu-l mijloacele necesare traiului şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătură şi pregătirea profesională a copilului, luând în considerare dispoziţiile art. 530 alin. 1 şi 2 C.civ. în raport de care obligaţia de întreţinere se execută în natură, iar dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie în natură instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani, faţă de modul de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect stabilire locuinţă minori şi pentru a nu da naştere unor litigii ulterioare între părţi referitoare la modul de îndeplinire a obligaţiei de întreţinere faţă de minori, instanţa va obliga pârâta-reclamantăsă presteze în natură contravaloarea întreţinerii necesare creşterii şi educării minorilor (având în vedere că la aceasta urmează a li se stabili locuinţa minorilor) şi va obliga reclamantul-pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilorîn cuantum de câte 1/6 din venitul net realizat pentru fiecare minor, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la majoratul minorilor sau alte dispoziţii ale instanţei (pensia determinându-se în acord cu prevederile art. 529 alin. 2 C.civ. în baza cărora atunci când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o treine din venitul său lunar net pentru doi copii).

Observând modalitatea de soluţionare a capătului de cerere stabilire locuinţă minor, instanţa urmează a se pronunţa şi cu privire la capătul subsidiar de cerere al reclamantului-pârât constând în stabilirea unui program de vizitare a minorilor sens în care instanţa, în drept,constată incidenţa în cauză a disp. art. 401 C.civ. care prevăd că „(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. (2) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă decide cu privire la modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil.”, cât şi ale disp. art. 400 C.civ.„(1) În lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic. (2) Dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.(3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.”

Referitor la temeinicia acestuia capăt de cerere, instanţa, avându-se în vedere situaţia de fapt reţinută în sensul că locuinţa minorilor a fost stabilită la locuinţa mamei, instanţa apreciază că este în interesul superior al minorilor de a păstra legăturile personale cu tatăl său.

Instanţa notează faptul că, pentru părinte şi pentru copil, a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii familiale, chiar dacă relaţia dintre părinţi este ruptă (sens în care s-a pronunţat şi Curtea de la Strasbourg în Cauza Bree contra României), astfel încât, faţă de cele anterior expuse, apreciază întemeiată cererea tatălui de a i se stabili un program de vizitare a minorilor conform planului parental stabilit de comun acord de părţi în cuprinsul raportului de expertiză psihologică, respectiv:

- copiii vor fi vizitaţi de către părintele nerezident în zilele de marţi şi joi la reşedinţa părintelui rezident de la orele 18:00-21:00/22:00;

- în primul şi al treilea week-end din lună, de vineri ora 17:00 (sunt considerate excepţii zilele în care părintele nerezident poate veni în zilele de vineri alocate week-endurilor de preluare a minorilor, la orele 13:30, îi preia direct de la grădiniţă, cu specificaţia că părintele rezident va fi notificat cu 72 ore înainte) până duminică ora 19:00, reclamantul-pârât putând să ia minorii la domiciliul său, cu obligaţia de a o lua pe minoride la domiciliul mamei şi de a-i aduce înapoi;

- o dată pe lună părintele nerezident poate prelua minorii în zua de joi de la ora 18:00 şi să îi readucă în ziua de duminică între orele 18:00-20:00 cu condiţia ca părintele nerezident să fie anunţa telefonic în momentul plecării de la domiciliu; week-end-ul prelungit trebuie anunţat cu 72 ore înainte de către părintele nerezident, acesta fiind stabilit de comun acord;

- în situaţia în care părintele rezident are posibilitatea de a prelua copii de la domiciliul nerezident, acesta, cu acordul celuilalt părinte preia copii de la domiciliu, spaţiu de joacă, locaţia de moment a copiilor, între orele 18:00-20:00;

- părintele rezident poate crea un spaţiu concret în care părintele nerezident poate să îşi desfăşoare activitatea alături de copii, nefiind supus vreunei forme de supraveghere în situaţii în care părintele care se află în vizită doreşte acest lucru; părintele nerezident beneficiază de acest spaţiu strict pentru petrecerea timpului cu minorii;

- comunicarea părintelui şi copii în timp ce aceştia se află la locuinţa celuilalt părinte se va realiza prin telefon o dată pe zi la ora 20:30, durata convorbirii fiind de aproximativ 10-15 minute cu ambii copii şi prin skype sau facetime sau apeluri video de două ori pe săptămână în săptămânile în care copii nu se află în vizită la celălalt părinte în zilele de week-end orele 20:30 cu durata de 10-15 minute pentru ambii copii şi în zilele de week-end la aceeaşi oră cu aceeaşi durată în săptămânile în care minorii se află în vizită la celălalt părinte;

- în perioada vacanţelor de vară, minorii vor petrece ultimele 10 zile din lunile iunie, iulie, august cu tatăl şi restul timpului cu mama, iar, în cazul încare se vor organiza vacanţe în afara ţării, părintele care organizează vacanţa îl va informa pe celălalt părinte cu 3 luni înainte, prezentând biletele de avion, cazarea, traseul precum şi procura notarială, iar, dacă intervin modificări în programul unuia dintre părinţi, acesta îl va notifica pe celălalt părinte cu două săptămâni înainte, stabilind de comun acord perioada în caer va fi disponibil să preia copii;

- în perioada vacanţelor de iarnă, copii vor petrece câte o săptămână în anii pari cu tatăl şi câte o săptămână în anii impari cu mama;

- în zilele de 1 martie, 8 martie vor petrece împreună cu ambii părinţi;

- în anii pari vor petrece Crăciunul cu tatăl, Anul Nou cu mama, iar, în anii impari, vor petrece Crăciunul cu mama, Anul Nou cu tatăl;

- în anii pari, vor petrece Paştele cu tatăl, iar, în anii impari, vor petrece Paştele cu mama;

- părintele rezident are datoria de a efectua lunar copii după carnetul de noete şi carnetul de comunicări al copiilor pentru a le înmâna părintelui nerezident, fie de a asigura că părintele nerezident are oportunitatea să consulte în original carnetul de note al copiilor, respectiv carnetul de comunicări cel puţin o dată pe lună;

- oricare dintre părinţi este notificat de către reprezentantul unităţii de învăţământ cu privire la abateri ale copiilor, probleme de disciplină va anunţa imediat despre conţinutul discuţiei pe celălalt părinte;

- oricare dintre părinţi este notificat de către reprezentantul unităţii de învăţământ cu privire la festivităţi sau serbări şcolare, activităţi cultural-educative organizate de şcoală în timpul sau în afara orelor de curs, va anunţa pe celălalt părinte despre acest lucru în cel mai scurt timp; în cazul în care părinţilor li se oferă posibilitatea de a alege dacă copilul va participa sau nu la respectivele evenimente, părintele va cere un răgaz de gândire, timp în care se va consulta cu celălalt părinte şi vor lua o decizie în conformitate; doar după ce decizia este luată în comun, respectivul părinte o va comunica reprezentantului unităţii de învăţământ şi / sau către copil, după caz, decizia aparţinând părintelui la care se află minorul;

- oricare dintre părinţi este notificat de către reprezentanţii unităţii de învăţământ cu privire şa planificarea unei şedinţe cu părinţii, va anunţa imediat pe celălalt părinte pentru a îi da posibilitatea să participe la respectivul eveniment;

- părinţii sunt obligaţi să discute în comun cu privire la orice probleme medicale, psihologice, terapeutice, dentare etc. pe care copii pot să le prezinte;

- în cazul în care apare o accidentare sau o boală gravă care ar putea afecta sănătatea sau viaţa minorilor, părintele care are cunoştinţă de acest eveniment este obligat să anunţe imediat pe celălalt părinte;

- părintele care va program un control medical de rutină pentru copii, va anunţa cu cel puţin 3 zile în avans pe celălalt părinte despre data, ora şi locul programării făcute, pentru a permite celuilalt părinte, în caz că acesta doreşte, să participe;

- fiecare dintre părinţi are obligaţia de a furniza celuilalt părinte copii după orice document medical emis pe numele copiilor (fişă de diagnostic, reţetă, schemă de tratament, evaluare psihologică etc.) în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 2 zile de la momentul primirii respectivului document;

- părintele la care domiciliază minorii decide la ce fel de activităţi culturale şi educaţionale îi duce sau îi implică pe copii, după ce este anunţat telefonic sau prin e-mail în prealabil celălalt părinte;

- în cazul în care unul dintre părinţi doreşte să călătorească cu minorii în interiorul ţării, îl va informa pe celălalt părinte cu o săptămână înainte asupra duratei, locului şi traseului;

- în cazul în care unul dintre părinţi doreşte să călătorească cu minorii în afara ţării, părinte care deţine paşapoartele minorilor îi va înmâna celuilalt părinte documentele necesare, după ce va fi informat în prealabil asupra traseului, duratei, transportului (maşină sau avion), adresei; în cazuri de urgenţă, ambii părinţi vor comunica în scris şi telefonic despre aspectele survenite;

Instanţa notează că este, mai mult, vorba despre o datorie a părintelui, la care nu i s-a stabilit locuinţa minorilor, de a-şi vizita copilul, că datoria de vizită a părintelui este o datorie de responsabilitate pentru că în situaţia în care părinţii se despart, dificultăţile pe care le întâmpină copilul în dezvoltarea lui sunt de ordinul inconştientului: efectele nu se văd imediat, ci cu ani mai târziu.

Având în vedere cele anterior expuse, instanţa va admite, în parte, cererea de chemare în judecată şi va admite, în parte, cererea reconvenţională şi va lua act că părţile au solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta