Litigiu privind functionarii publici. Obtinere titlu stiintific de doctor în anul 2008. Vocatie la plata sporului de doctorat. Dreptul la sume compensatorii.

Din dispoziţiile art.6 alin.(1) din OUG nr. 1/2010 rezultă că personalul care a beneficiat în luna decembrie 2009 de sporul pentru titlu ştiinţific de doctor a beneficiat în continuare de cuantumul acestui spor, sub forma unei sume compensatorii, inclusă ulterior în salariul de bază, aspect de altfel recunoscut de pârâtă şi numai cei care au obţinut acest titlu în perioada ianuarie 2010 – aprilie 2015 nu au mai putut beneficia de acordarea acestui spor.

Se observă însă că recurenta reclamantă a obţinut titlul ştiinţific de doctor în anul 2008, moment în care vocaţia sa la plata sporului de 15% era recunoscută prin lege, iar faptul că la momentul încetării acordării sporului aceasta nu beneficia efectiv de plată, din culpa instituţiei publice, nu poate înlătura dreptul recunoscut expres prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a OUG nr. 83/2014 şi în perioada anterioară datei de 09.04.2015.

S-a reţinut în mod temeinic că reclamanta nu a beneficiat de sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, deşi lucra în domeniul de activitate în care obţinuse titlul, formulase cerere de acordare a sporului şi depusese dovada titlului la dosarul personal, însă, fără nicio argumentare, obligă pârâta la plata sporului numai începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

Prin Decizia ÎCCJ nr. 21/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr.1002/13.12.2016) s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.

Art.6 alin.(1) din OUG nr. 1/2010

Legea nr. 71/2015

Decizia ÎCCJ nr. 21/2016

1. Prin sentinţa civilă nr. 712/12.04.2017, Tribunalul Constanţa a respins excepţia tardivităţii, a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta Direc?ia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi a obligat pârâta la plata către reclamanta a sporului de doctorat pentru perioada 09.04.2015 – 31.07.2016, respingând restul pretenţiilor ca nefondate.

Prin cererea adresată Tribunalului Constanţa, reclamanta [...] a solicitat obligarea pârâtei Direc?ia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru titlul ştiinţific de doctor, pentru perioada 01.11.2013 – 01.08.2016, moment în care s-a început plata sporului.

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta [...] şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, care au criticat-o pentru nelegalitate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă.

A. Recursul reclamantei [...].

Arată recurenta-reclamată că, deşi a solicitat acordarea sporului de 15% începând cu 08.11.2013 (3 ani anterior promovării acţiunii), instanţa de fond i-a acordat sporul pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, adică începând cu data intrării in vigoare a Legii nr. 71/2015.

Obiectul prezentului recurs îl constituie acordarea sporului de 15% pentru titlul de doctor si pentru perioada 08.11.2013 - 09.04.2015, deoarece interpretarea corectă a art.6 alin. 1 din O.U.G. 1/2010 este aceea că de acest spor beneficiază după 01.01.2010 şi cei care îl încasaseră anterior, dar şi cei care la 01.01.2010 erau îndreptăţiţi să îl primească.

Consideră recurenta că a interpreta altfel ar însemna ca să se transfere neglijenţa angajatorului în sarcina angajatului.

Faţă de cele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii în sensul obligării pârâtei la plata sporului de 15% pentru titlul de doctor pentru perioada 08.11.2013 - 31.07.2016.

B. Recursul pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi.

În motivarea căii sale de atac arată recurenta-pârâtă că instanţa în mod eronat a reţinut că reclamantei [...] ar fi trebuit să i se acorde sporul de doctorat în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum şi alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanţa de fond a apreciat că prin dispoziţiile art.5 alin. 11 şi alin. 12 din O.U.G. nr. 83/2014 s-a creat posibilitatea ca personalul care a fost încadrat înainte de 2009, precum şi personalul încadrat după anul 2009, care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, să beneficieze de acelaşi nivel al salariului de bază de care a beneficiat personalul încadrat pe aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie şi care a deţinut titlul ştiinţific de doctor anterior anului 2010.

Consideră recurenta-pârâtă că nu sunt relevante în cauză dispoziţiile art. 5 alin. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, întrucât sunt incidente doar personalului nou-încadrat pe funcţii, personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi personalului promovat în funcţii sau în grade/trepte de salarizare, dacă în instituţie se regăseşte o funcţie similară în plată, reclamanta neregăsindu-se în aceste situaţii.

A interpreta altfel dispoziţiile legale în vigoare, care prevăd aceste drepturi, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este admisibil, în condiţiile în care instanţa are rolul de a aplica legea şi nu acela de a modifica/completa dispoziţiile acesteia.

Mai mult, reclamanta [...] nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a-i fi acordat sporul pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor pentru perioada 09.04.2015 - 31.07.2016, întrucât nu a beneficiat de acest spor la data de 31.12.2009.

De altfel, Curtea Constituţională a subliniat dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (Decizia nr. 291 din data de 22.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/20.06.2014, precum şi Decizia nr. 31 din data de 05.02.2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 266/13.05.2013), precum şi că legiuitorul este liber să stabilească reguli şi excepţii referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 242/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 478/28.06.2016).

În consecinţă, consideră că reclamantei-intimate nu i se poate acorda sporul de doctorat în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, respectiv de la data de 09.04.2015 şi până la data de 01.08.2016, atunci când s-a început plata sporului.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului formulat, casarea în parte a sentinţei civile nr. 712/12.02.2017 şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, şi în ceea ce priveşte acordarea sporului de doctorat pentru perioada 09.04.2015 – 31.07.2016.

3. Examinând legalitatea sentinţei recurate în raport de motivele de nelegalitate susţinute în cele două recursuri, Curtea constată următoarele:

A. Recursul declarat de reclamanta [...] este fondat.

Potrivit diplomei de doctor emisă de Academia de Studii Economice Bucureşti la data de 30.05.2008, reclamanta [...] a dobândit titlul ştiinţific de doctor, fiindu-i aşadar incidente la acea dată prevederile art. 6 din OUG nr. 6/1998 republicată privind majorarea salariilor personalului din unele instituţii publice (abrogată prin OUG nr. 1/2010), conform cărora „Personalul care are titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în instituţiile (unităţile) prevăzute la art. 1, precum şi în unităţile de cultură, în domeniul în care a obţinut acest titlu, beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază” şi art.14 din OG nr. 7/2007 (abrogată parţial prin Legea nr.330/2009), care prevede că „Funcţionarii publici care posedă titlul ştiinţific de "doctor" beneficiază de un spor pentru titlul ştiinţific de 15% din salariul de bază, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care posedă titlul ştiinţific respectiv, care se plăteşte cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia”.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art.6 alin.(1) din OUG nr. 1/2010, personalul care a beneficiat în luna decembrie 2009 de sporul pentru titlu ştiinţific de doctor, a beneficiat în continuare de cuantumul acestui spor, sub forma unei sume compensatorii, inclusă ulterior în salariul de bază, aspect de altfel recunoscut de pârâtă şi numai cei care au obţinut acest titlu în perioada ianuarie 2010 – aprilie 2015 nu au mai putut beneficia de acordarea acestui spor.

Se observă însă că recurenta reclamantă a obţinut titlul ştiinţific de doctor în anul 2008, moment în care vocaţia sa la plata sporului de 15% era recunoscută prin lege, iar faptul că la momentul încetării acordării sporului aceasta nu beneficia efectiv de plată, din culpa instituţiei publice, nu poate înlătura dreptul recunoscut expres prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a OUG nr. 83/2014 şi în perioada anterioară datei de 09.04.2015.

Instanţa de fond reţine în mod temeinic că reclamanta nu a beneficiat de sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, deşi lucra în domeniul de activitate în care obţinuse titlul, formulase cerere de acordare a sporului şi depusese dovada titlului la dosarul personal, însă, fără nicio argumentare, obligă pârâta la plata sporului numai începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015.

În consecinţă, constatând că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, instanţa va admite recursul reclamantei, în baza art.496 alin.(1) şi art.498 alin.(1) NCPC, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând va obliga pârâta la plata sporului de doctorat şi pentru perioada 08.11.2013 – 09.04.2015, celelalte dispoziţii urmând a fi menţinute.

B. Recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi este nefondat.

Potrivit cererii de recurs, pârâta apreciază că instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor art.5 alin.(11) din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.71/2015, conform cărora „(1^1) Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”, întrucât aceste dispoziţii nu se aplică reclamantei.

Conform art.5 alin.(1) şi alin.(3) din acelaşi act normativ, „(1) În anul 2015, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. (2) (...).

(3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010”.

Interpretarea dată de recurenta pârâtă nu este corectă, având în vedere că textul art.5 alin.(1), la care se raportează şi alin.(11), face referire şi la „personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel”, cum este cazul recurentei reclamante, nu numai la „personalul nou-încadrat pe funcţii” şi „personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte”, iar prin Legea nr.71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază, inclusiv al sporurilor, mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/gradaţie/treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Este vorba, aşadar, şi de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, care, de altfel, a fost recunoscut şi celor care au dobândit titlul după 01.01.2010.

Astfel, prin Decizia ÎCCJ nr. 21/2016 (publicată în Monitorul Oficial nr.1002/13.12.2016) s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, instanţa supremă reţinând, după o analiză a dispoziţiilor incidente în materia salarizării, că „sporul salarial de 15% acordat pentru de?inătorul titlului ?tiin?ific de doctor (sporul de doctorat), nu s-a mai regăsit, ca atare, în legile-cadru de salarizare nr. 330/2009 ?i nr. 284/2010”, că „legiuitorul nu a operat o abrogare veritabilă ?i efectivă, ci a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care î?i perfec?ionează pregătirea profesională prin ob?inerea titlului ?tiin?ific de doctor. Prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că un drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut ?i apărat de lege. Altfel spus, dreptul a supravie?uit, chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire: „sumă compensatorie”, fiind inclus în salariul de bază”.

În consecinţă, instanţa de fond a procedat din această perspectivă la corecta aplicare a prevederilor art.5 alin.(11) din OUG nr.83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr.71/2015, recursul pârâtei urmând a fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare