Personal din învăţământ. Drepturi salariale. Plată ore de educaţie fizică în sistem de plată cu ora

Sentinţă civilă 409/A din 14.07.2016


Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 263 cu cele ale art. 247 lit. c) şi art. 262 alin. 1 lit. a), alin. 2 şi alin. 3 lit. b) din Legea nr. 1/2011 rezultă că în norma didactică a învăţătorului/învăţătoarei, institutorului/institutoarei sau profesorului pentru învăţământul primar nu sunt incluse şi orele de educaţie fizică, întrucât acestea fac parte din norma profesorului cu studii superioare de specialitate în respectivul domeniu, după cum precizează în mod expres în acest sens prevederile art. 263 alin. 7 din legea menţionată (în sprijinul aceleiaşi concluzii venind şi prevederile art. 262 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora din norma didactică a cadrului didactic pot face parte numai activităţile care corespund specializării persoanei care ocupă postul didactic respectiv).

În cazul în care predarea orelor de educaţie fizică din învăţământul primar nu se poate realiza de către profesori cu studii de specialitate/institutori cu a doua specializare „educaţie fizică”, se impune ca învăţătorii/institutorii/profesorii pentru învăţământul primar de la clasa respectivă, care predau efectiv aceste ore - fără ca ele să facă parte din  norma lor didactică, să fie remuneraţi în sistem de plată cu ora.

Legea nr. 1/2011: art. 263, art. 247 lit. c, art. 262 al. 1 lit. a, al. 2, al. 3 lit. b.

Prin Sentinţa civilă nr. xxx, Tribunalul Mureş a admis excepţia prematurităţii formulării pretenţiilor aferente perioadei ulterioare datei de 21.04.2016, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul din Învăţământ „XX” Mureș, în numele şi pe seama membrilor de sindicat indicaţi la fila 8 din dosar, filă care face parte integrantă din hotărâre, respectiv: Xxxxx, în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Gimnazială Solovăstru şi Comuna Solovăstru, prin Primar şi, în consecinţă:

- a obligat pârâţii la plata, în sistem de plată cu ora, în favoarea fiecărui membru de sindicat, a orelor de educație fizică prestate efectiv în cadrul unităţii şcolare pârâte, începând cu data de 27.11.2012 şi până la data pronunţării hotărârii;

- a dispus că sumele mai sus menţionate vor fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data scadenţei lunare a fiecărui drept bănesc şi până la data plăţii integrale a debitului;

- a dispus că la contravaloarea orelor de educaţie fizică prestate, mai sus indicate, se va adăuga şi dobânda legală, începând cu data scadenţei lunare a fiecărui drept bănesc şi până la data plăţii integrale a debitului;

- a respins restul pretenţiilor reclamantului, ca prematur formulate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că dreptul la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei ulterioare datei pronunţării hotărârii nu s-a născut încă, obligaţiile băneşti litigioase devenind scadente pe măsura îndeplinirii obligaţiei sinalagmatice, corelative, de prestare a muncii în orele de educaţie fizică, astfel că în privinţa acestora a admis excepţia prematurităţii.

Pe fondul cauzei, Tribunalul a reţinut că membrii de sindicat reclamanţi au fost încadraţi în muncă la unitatea şcolară pârâtă ca personal didactic pentru învăţământul primar, iar potrivit adeverinţelor depuse la dosar, au predat disciplina „Educaţie fizică” în calitate de personal didactic necalificat, neavând studii superioare în specialitatea respectivă, astfel că, în raport de prevederile art. 263 alin. 7 din Legea nr. 1/2011, aceste ore nu fac parte din norma lor didactică, fiind îndreptăţită cererea de a fi remuneraţi în sistem de plată cu ora, în conformitate cu prevederile art. 254 alin. 1 teza finală din aceeaşi lege şi art. 15 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar (nr. 59276/02.11.2012 şi nr. 1483/13.11.2014).

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 1, art. 159 alin. 1-2, art. 160-161, art. 166 alin. 1-2, art. 168, art. 169 alin. 1, art. 170 şi art. 171 alin. 1 din Codul muncii, instanţa a obligat pârâţii la plata orelor de educaţie fizică prestate efectiv, începând cu 3 ani anteriori introducerii acţiunii şi până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în cauză, iar pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului, a dispus actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflaţie, precum şi plata dobânzii legale aferente, reţinând că sunt incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 1 raportat la art. 166 alin. 1 şi art. 278 alin.1 din Codul muncii, coroborat cu  art. 1531 alin. 1 şi alin. 2 teza întâi şi art. 1535 alin. 1 din Codul civil, respectiv art. 1 alin. 3, art. 2 şi art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel pârâta Şcoala Gimnazială Solovăstru, solicitând admiterea apelului casarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, având în vedere toate cadrele didactice nu au efectuat orele de educaţie fizică şi sport şi au fost salarizaţi în consecinţă şi pentru orele de educaţie fizică predate, care au fost incluse în norma de bază, iar la acea dată nici un angajat nu a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, acţiunea fiind o rezultantă a interpretării legii şi prin analogie cu alin. 5, art. 263 din Legea nr.1/2011, invocând şi prevederile art. 262 din lege.

Reclamantul intimat Sindicatul din Învăţământ „XX” Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 263 alin. 7 din Legea nr. 1/2011, orele de educaţie fizică ar trebui să fie predate de profesori cu studii superioare de specialitate, astfel că ei sunt îndreptăţiţi a fi salarizaţi în sistem de plată cu ora, conform prevederilor art. 15 alin. 3 din Contractele colective de muncă unice la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, aplicabile.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate şi în limitele efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 263 cu cele ale art. 247 lit. c) şi art. 262 alin. 1 lit. a), alin. 2 şi alin. 3 lit. b) din Legea nr. 1/2011 rezultă că în norma didactică a învăţătorului/învăţătoarei, institutorului/institutoarei sau profesorului pentru învăţământul primar nu sunt incluse şi orele de educaţie fizică, întrucât acestea fac parte din norma profesorului cu studii superioare de specialitate în respectivul domeniu, după cum precizează în mod expres în acest sens prevederile art. 263 alin. 7 din legea menţionată (în sprijinul aceleiaşi concluzii venind şi prevederile art. 262 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora din norma didactică a cadrului didactic pot face parte numai activităţile care corespund specializării persoanei care ocupă postul didactic respectiv).

Prin urmare, în contextul în care prin dispoziţiile art. 263 alin. 7 din Legea nr. 1/2011 s-a stabilit că orele de educație fizică din învățământul primar, prevăzute în planurile de învățământ, sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 12 alin. 4 din Metodologia - cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2012-2013, anexă la Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5560/2011 (prevederi preluate ulterior de Ordinele nr. 6239/2012, nr. 5451/2013 şi nr. 4895/2014), Curtea a constatat că nu sunt întemeiate criticile apelantei - pârâte, Tribunalul apreciind în mod corect că pentru munca prestată în acest sens de către reclamanţi este justificată salarizarea lor în regim de plată cu ora, conform prevederilor art. 254 alin. 1 teza finală din Legea nr. 1/2011 şi art. 15 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar (nr. 59276/02.11.2012 şi nr. 1483/13.11.2014).

În plus, Curtea a reţinut că în sprijinul soluţiei menţionate există şi argumentul analogiei cu plata orelor de limbi străine ori de religie în învăţământul primar, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. 1-3 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 5560/2011 sau cu plata orelor de limbi moderne, a religiei, a educaţiei plastice, a educaţiei muzicale sau a educaţiei fizice în învăţământul gimnazial, conform art. 12 alin. 5 din aceeaşi metodologie.

Deci, în cazul în care predarea orelor de educaţie fizică din învăţământul primar nu se poate realiza de către profesori cu studii de specialitate/institutori cu a doua specializare „educaţie fizică”, se impune ca învăţătorii/institutorii/profesorii pentru învăţământul primar de la clasa respectivă, care predau efectiv aceste ore - fără ca ele să facă parte din  norma lor didactică, să fie remuneraţi în sistem de plată cu ora, astfel cum în mod corect a apreciat prima instanţă.

În ceea ce priveşte modalitatea concretă de salarizare, Curtea a reţinut că aceasta este stabilită prin dispoziţiile art. 10 alin. 2 lit. e) din Anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 (la un tarif de 1/80 din baza de calcul  cuprinsă în alin. 1 al aceluiaşi articol), respectivele prevederi ultraactivând şi în anul 2012 (prin art. 1 alin. 4 al art. II din O.U.G. nr. 80/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 283/2011), respectiv în anul 2013 (prin art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012), în anul 2014 (prin art. 1 alin. 4 din O.U.G. nr. 103/2013), în anul 2015 (prin art. 2 din O.U.G. nr. 83/2014) şi în anul 2016 (prin art. 2 din O.U.G. nr. 57/2015), iar din această perspectivă nu este întemeiată nici critica referitoare la acordarea în favoarea reclamanţilor a unor drepturi băneşti ce exced prevederilor Legii nr. 63/2011.

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a constatat că soluţia criticată prin apelul dedus judecăţii este legală şi temeinică, astfel că aceasta urmează a fi păstrată, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin respingerea căii de atac, ca nefondată.