Acordarea indemnizaţiei de 10 % din salariul de bază, pentru educatori

Acordarea indemnizaţiei de 10 % din salariul de bază, pentru educatori (învăţători – educatori şi profesori educatori) în baza legii 63/2011 şi a dispoziţiilor din CCM  la nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012

La data de 14.01.2014  reclamant X au chemat în judecată pârâţii Y, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa instanţa să oblige pârâta către reclamantă, la plata indemnizaţiei de 10 % din salariul de bază, pentru educatori (învăţători – educatori şi profesori educatori) începând cu data de 01.09.2013.

In motivarea acţiunii, a arătat că in această perioadă a funcţionat pe post de învăţător - educator, suplinitor calificat, la şcoala pârâtă.

Prin  hotărâri judecătoreşti, salariaţii care ocupau aceeaşi funcţie ca şi reclamanta, câştigaseră dreptul ca să primească indemnizaţia de 10% din salariul de bază începând cu data de 01.09.2010, conform art. 51 alin 4 din Lg 128/1997.

Prin apariţia Lg 1/2011 s-a abrogat Legea 128/1997, dar noua lege nu a modificat încadrarea sau atribuţiile învăţătorilor educatori şi profesorilor educatori.

Prin legea 63/2011 art.2 alin e din capitolul I – metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului a fost reglementat dreptul  la plata indemnizaţiei de 10 % din salariul de bază, pentru personalul didactic care îndeplineşte  activitatea de diriginte, pentru învăţători,  educatori, institutori  şi profesori pentru învăţământul preşcolar şi primar.

Acest drept a fost de asemenea reglementat şi de art. 35 alin.3 din  CCM la nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012.

Pârâta nu i-a acordat şi nu i-a plătit acest spor.

A depus la dosar adeverinţa de salariat, cartea de identitate, sentinţa 4309/2011, extras din actele normative invocate.

A fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de reclamanţi.

 Prin sentinţa nr. 1866/02.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 236/63/2014 a fost admisă cererea, a fost obligată pârâta să acorde şi să plătească reclamantei indemnizaţia de 10% din salariul de bază începând cu 01.09.2013 până la data intervenirii unei cauze legale sau contractuale de încetare sau modificare, instanţa reţinând următoarele:

Reclamanta este angajata pârâtei, cu contract individual de muncă, în funcţia de învăţător- educator, suplinitor calificat, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 3210/12.11.2013.

Începând cu  anul 2011, Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, a prevăzut în art. 1 alin. ultim că "sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin.(1), precum şi metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5."

În anexa 5 – art. 2 alin. 2 lit. E, ce cuprinde Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic,  se prevede că în salariul de bază se include şi indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar, iar prevederile art. 3 lit.  E. 1 din aceeaşi anexă stabilesc faptul că  personalul didactic care îndeplineşte activitatea de diriginte, învăţătorii, educatoarele, institutorii şi profesorii pentru învăţământul preşcolar şi primar beneficiază de o indemnizaţie de 10% aplicată la salariul de bază.

Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 35 alin.3 din  CCM la nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar înregistrat sub nr. 59276/02.11.2012.

Pârâta nu a acordat reclamantei salariul stabilit conform acestor dispoziţii începând cu data de 01.09.2013, deşi nu a intervenit nicio modificare legală a dispoziţiilor menţionate anterior.

Obligaţia principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinită de salariat (art. 159 C muncii), astfel cum este stabilit de lege, de contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, inclusiv a elementelor cuprinse  în salariul de bază şi anume indemnizaţiile, sporurile sau  adaosuri .

În caz de nerespectare a obligaţiei, salariatul interesat este îndreptăţit să solicite instanţei obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale. Astfel, potrivit art.269 alin 1 din C muncii „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.

Neplata salariului stabilit prin lege constituie deci o încălcare a contractului individual de muncă încheiat între reclamanţi şi pârâta unitatea şcolară, atrăgând răspunderea civilă contractuală a  pârâtei.

 Pentru aceste considerente, instanţa va admite cererea şi va obliga pârâta să acorde şi să plătească reclamantei indemnizaţia de 10% din salariul de bază începând cu 01.09.2013 până la data intervenirii unei cauze legale sau contractuale de încetare sau modificare a raportului de muncă sau a prevederilor legale aplicabile.

Domenii speta

Spete similare