Anularea înregistrării în scopuri de tva

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta ... a solicitat anularea deciziei de solutionare a contestatiei impotriva deciziei de anulare din oficiu a inregistrarii in scopuri de TVA. In acord cu solutia pronuntata de instanta de fond, instanta de recurs a retinut ca actul fiscal este legal, reclamanta neindeplinind conditiile prev de art 3 din OPANAF nr. 3840/2015.

Decizia nr. 879/20.04.2018  a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr./91/2016, reclamanta ...  cu sediul în ..., str.  ... nr. ...,  județul ..., având  număr de înregistrare în registrul comerțului J//2015 şi cod fiscal unic RO 3,  în baza dispozițiilor art.1 si 8 din Legea nr.554/2004 și art.281 alin.2 din Legea nr.207/2015- Codul de procedură fiscală, în contradictoriu cu pârâta ... prin  ..., a solicitat anularea Deciziei privind soluționarea  contestației  nr. ... din 26.07.2016, precum şi a  Deciziei de anulare  din oficiu a  înregistrării în scopuri de TVA  nr. ... din 01.07.2016, Decizie emisă  de A.N.A.F. prin ..., cu consecința  menținerii valabilității Certificatului  de înregistrare  în scopuri de TVA seria  ...  nr. ... din 1  iulie 2016, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că a solicitat organului fiscal înregistrarea  în scopuri de TVA, sens  în care  a  fost completat dosarul conform normelor indicate de organul fiscal, făcând dovada  că  societatea are în derulare contracte, iar veniturile aferente acestor contracte conduc societatea  la  depășirea  pragului de  scutire de TVA.

S-a susținut că, fără să  i se comunice  modul de soluționare a cererii,  la  data de  1  iulie 2016,  organul fiscal județean ... a emis Decizia  nr. ... prin care a anulat din oficiu înregistrarea societăţii în scopuri de TVA,  cu motivarea  că „persoana  impozabilă  nu justifica  intenția şi capacitatea  de a  desfășura  activitate economică  care  implica  operațiuni in sfera  TVA,  potrivit art.316 alin.9 din Codul fiscal”, din cuprinsul acestei Decizii aflând că cererea societății de înregistrare în scopuri de TVA a  fost soluționată favorabil, sens în care s-ar fi emis Certificatul seria  ... nr. ... din  13.06.2016, potrivit căruia, din data  de 1 iulie  2016, societatea  era  înregistrată  ca  si plătitor de TVA.

 În aceste condiții, a solicitat  la ... eliberarea acestui Certificat și a contestat Decizia nr. .../01.07.2016 la organul fiscal arătând, în esență,  că anularea  din oficiu a  înregistrării societăţii în scopuri de TVA s-a făcut abuziv, în condițiile în care Certificatul care atesta  aceasta calitate nici nu fusese eliberat.

S-a arătat că, de la data depunerii cererii de înregistrare şi până la emiterea Deciziei de anulare, societatea  nu a  fost supusă vreunui control fiscal  în urma căruia să  rezulte concluzia că  „persoana  impozabila nu justifica intenția şi capacitatea  de a  desfășura  activitate economica  care  implică  operațiuni in sfera  TVA,  potrivit art.316 alin.9 din Codul fiscal”.

Prin Decizia nr. ... din 26.07.2016, pârâta a respins contestația ca fiind neîntemeiată reținându-se, în motivarea deciziei, străin de orice argument de fapt şi de drept invocat în contestație, faptul că administratorul social nu are drept de semnătură  în bancă, că acest drept îl are doar directorul executiv, precum şi faptul că  persoanele angajate pe societate  crează  suspiciuni  rezonabile că  alte persoane ar controla în fapt activitatea  societăţii.

S-a arătat că decizia de soluționare a contestației este nelegală sub mai multe aspecte, astfel:

1.Potrivit dispozițiilor art. 272  alin.6  din Legea nr.207/2015 competenţa  de soluționare a  contestațiilor a  fost recunoscută  în favoarea  organului fiscal care a  emis actul contestat, iar prin art.1 al Ordinului nr.3740 din 23.12.2015  s-a  prevăzut ca  activitatea  de soluționare a  contestațiilor se exercită de către structurile cu atribuții de soluționare a contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar potrivit art. 2 acestea sunt indicate ca fiind  Structurile specializate  de soluționare a  contestațiilor constituite la  nivelul  direcțiilor generale regionale ale finanțelor  publice.

S-a apreciat, față de dispozițiile legale menționate,competența de soluționare a contestației ca fiind a  structurii  specializate  în soluționarea  contestațiilor  constituită  în cadrul ... cu atât mai mult cu cât,  potrivit dispozițiilor de la  punctul 7.1 din O.P.A.N.A.F.  nr.3741 din 23.12.2015 privind aprobarea  instrucțiunilor pentru aplicarea  titlului VIII  din Legea nr.207/2015 privind  Codul de procedură  fiscală, decizia  de soluționare a  contestatei trebuia  semnată de către Directorul general al Direcției  generale de soluționare a  contestațiilor din cadrul A.N.A.F.,  directorul general al Direcției de Administrare a Marilor Contribuabili, de conducătorii direcțiilor  generale regionale ale finanțelor publice, după caz ori, în speță, domnul ...  nu se încadrează  in nici una  din aceste  ipoteze legale, domnia sa fiind Director al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ....

S-a susținut că nerespectarea  acestor dispoziții privind  competenţa  si calitatea  celui abilitat să  semneze Decizia  de soluționare a  contestației atrage nulitatea  absolută a deciziei date în soluționarea  contestației.

2.Potrivit dispozițiilor art.276 alin.1 din Legea nr.207 /2015,  in soluționarea  contestației  organul competent era  limitat legal  la  verificarea  motivelor de fapt si de drept care au stat la  baza  emiterii actului administrativ fiscal, soluționarea fiind limitată expres la limitele sesizării.

S-a arătat că  actul administrativ contestat a fost emis în considerarea faptului că  “persoana  impozabilă  nu justifica intenția şi capacitatea de a  desfășura activitate economică  care  implica  operațiuni în sfera  TVA,  potrivit art.316 alin.9 din Codul fiscal”, dar referitor la aceasta situație de fapt si de drept, a formulat contestație şi a depus şi probe în susținerea  acesteia, dar nici unul din aceste argumente, în condițiile in care erau subsumate chiar motivului avut in vedere la  emiterea  Deciziei de anulare, nu au fost avute in vedere, nefiind analizate, organul fiscal Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... invocând  motive străine atât de contestație, dar si de actul contestat.

Pe fondul contestației s-a arătat că argumentele invocate de organul fiscal în soluționarea  contestației nu pot fi reținute, în condițiile în care structura  salarială  şi  eventualele puteri acordate unui director general nu constituie criterii în raport de care este condiționată  înregistrarea  in scopuri de TVA aşa cum rezulta cu claritate din dispozițiile art.3 literele a)-c)  din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3840 din 29.12.2015, iar dreptul de semnătură în bancă  nu este transferat exclusiv directorului general, aşa cum se reţine în considerentele deciziei de soluționare a  contestației, ci acestea  aparține, în egală  măsură  şi administratorului statutar,  împrejurare dovedita  cu înscrisuri.

S-a arătat că Decizia  nr.  din 1  iulie 2016,  prin care  organul fiscal anulează din oficiu înregistrarea societăţii in scopuri de TVA cu motivarea  că  “persoana  impozabila  nu justifica intenția  si capacitatea  de a  desfășura  activitate economica  care  implica  operațiuni in sfera  TVA,  potrivit art.316 alin.9 din Codul fiscal ” este nelegală şi nefondată, în condițiile în care societatea  are contracte in derulare, cum ar fi:

-Contractul de Prestări Servicii nr. /09.02.2016, beneficiar fiind ...;

-Contractul de Prestări Servicii nr. FN/01.03.2016, beneficiar fiind ...;

-Contractul de Prestări Servicii nr. /12.04.2016, beneficiar fiind ...

Potrivit art. 3  litera c) din O.P.A.N.A.F.  nr. 3840 din 29 decembrie 2015 organul fiscal avea obligația  de a  evalua,  pe baza  unei  analize, a  intenției şi capacitații societăţii de a  desfășura  activităţi  economice  care implică  operațiuni taxabile cu drept de deducere și organul fiscal a și efectuat aceasta analiză si a evaluat corect capacitatea şi intenția  societății, cât timp cererea  de înregistrare în scopuri de TVA a fost soluționată  favorabil,  sens în care s-ar fi emis Certificatul seria  ... nr. di  13.06.2016 potrivit căruia, din data  de 1 iulie  2016, societatea  era  înregistrată  ca şi plătitor de TVA, acest Certificat fiind eliberat societății abia ca urmare a  sentinței civile  nr.  ... pronunțată de la data de 01.09.2016 de către Tribunalul V  în dosarul nr.... /91/2016.

S-a concluzionat că anularea  înregistrării societății în scopuri de TVA s-a  făcut arbitrar si abuziv, solicitându-se admiterea cererii și anularea Deciziei nr.  din 1  iulie 2016 prin care s-a  dispus din oficiu anularea înregistrării societății în scop de TVA, cu consecința menținerii ca  valabil si legal a Certificatului seria  ... nr. din  13.06.2016, prin care,  de la  data  de 1 iulie  2016, ...  era  înregistrată  ca  şi plătitor de TVA.

In drept, cererea a fost întemeiată de dispozițiile art.268 şi următoarele din Legea nr.207/2015, Ordinele Președintelui ANAF nr. 3471/23.12.2015 și nr. 3840 din 29.12.2015.

În probațiune au fost solicitate proba cu  înscrisuri, expertiză.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.

În ce privește nulitatea absolută a Deciziei nr. .../26.07.2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... s-a arătat că aceasta nu a îmbrăcat forma excepției prevăzută de către lege, astfel:

Art. 272* din Legea nr.207/2015, stipulează:

 (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.

(6) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către organele fiscale emitente.

 Așadar, raportat la dispozițiile legale mai sus învederate, rezultă în mod evident că structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcțiilor regionale ale finanțelor publice au competenţa de a soluționa doar contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare, acte administrative printre care nu se regăsește şi actul administrativ contestat in prezenta cauza.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în sarcina organelor fiscale emitente a actelor contestate, competenţa de a soluționa contestațiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin.1,  categorie de acte în care se încadrează şi actul contestat.

Referitor la cele susţinute de catre petenta cu privire la nulitatea absoluta a deciziei data in solutionarea contestatiei, motivat de faptul ca organul fiscal a analizat alte împrejurari de fapt, s-a solicitat respingerea acestor sustineri ca neintemeiate, deoarece in procedura administrativa a fost reanalizată întreaga situatie de fapt ce a stat la baza emiterii deciziei nr. .../01.07.2016, atât prin prisma inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, cât şi prin prisma dispozitiilor legale in materie fiscală.

Pe fond, s-a arătat că, urmare a cererii formulată de catre ..., societatea a fost inregistrata in scop de TVA începând cu data de 01.07.2016, sens in care a fost emis Certificatul seria ... nr. .../13.06.2016, dar în urma analizarii informaţiilor furnizate de contribuabil prin formularul D088- Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, înregistrat la organul fiscal sub nr. .../10.06.2016, cât şi a evidenţei fiscale şi a aplicaţiilor informatice la care Serviciul Informaţii Fiscale are acces, s-a constatat că societatea nu îndeplinește criteriile stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F, respectiv,  punctul 6 lit. d) din cadrul anexei 1 capitolul III secţiunea 5^1 din O.P.A.N.A.F. nr.3331/2013 pentru aprobarea procedurii de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal privind TVA, in vigoare la acea data, fiind identificate elemente de risc ce au dus la încadrarea contribuabilului în categoria de risc mare.

 S-a susținut că organul fiscal a dispus înregistrarea acesteia în scop de TVA începând cu data de 01.07.2016, potrivit dispozițiilor art.316 alin.8 din Codul fiscal, care prevăd ca ,,organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi (6) sau solicită înregistrarea conform alin. (12) ,,sens in care a fost emis certificatul de înregistrate în scopuri de T.V.A seria ... nr./13.06.2016.

In conformitate cu dispozițiile O.M.F.P. nr. 3.841 din 29 decembrie 2015  privind aprobarea modelului şi conţinutului formularului (088)”, contribuabilul are obligația să depună, împreună cu cererea privind înregistrarea în scop de TVA (formularul 010) şi formularul (088) "Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA".

Se reține că, potrivit art.7 din O.M.F.P.  nr. 3.840 din 29 decembrie 2015  privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA, solicitările de înregistrare în scopuri de TVA  sunt supuse unei analize, prevăzute la art. 3 lit. c) din acelaşi act legislativ menţionat anterior, care are ca ,,scop evaluarea intenţiei şi a capacităţii persoanelor impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum şi operaţiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operaţiuni ar avea loc în România,, această analiză realizându-se în cadrul Compartimentului de Informaţii Fiscale.

Așadar, contrar celor susținute de către patentă, inspectorii fiscali au procedat în mod corect la acea dată la înregistrarea petentei în scopuri de T.V.A doar ca urmare a depășirii plafonului de scutire de 220.000 lei,

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apărărilor pârâtei ca fiind neîntemeiate.

S-a arătat că, prin Decizia  nr. din 26.07.2016 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ..., sub semnătura directorului Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ..., ..., practic aceeași persoană  care a  emis şi Decizia  contestata, a fost respinsă contestația ca fiind neîntemeiată, în motivarea contestației reținându-se, străin de orice argument de fapt si de drept invocat în contestație, faptul că administratorul social nu are drept de semnătură  în bancă, că  acest drept îl are doar directorul executiv, precum şi faptul că persoanele angajate pe societate  creează  suspiciuni  rezonabile ca alte persoane ar controla  în fapt activitatea  societăţii, cu toate că, potrivit dispozițiilor art. 276 alin.1 din Legea nr.207/2015, în soluționarea contestației, organul competent era limitat legal  la verificarea motivelor de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal, soluționarea fiind limitată expres la  limitele sesizării, dar nici unul din aceste argumente,  în condițiile în care erau subsumate chiar motivului avut în vedere la  emiterea  Deciziei de anulare, nu au fost analizate, organul fiscal Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... invocând  motive străine atât de contestație, dar şi de actul contestat.

Instanța a admis proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate contabilă, în vederea analizării capacității reclamantului de a desfășura activitate economică care implică activități în sfera TVA, conform disp.art.316 alin.9 Cod fiscal.

Prin sentința civilă  din 18.10.2017, Tribunalul Vrancea a respins cererea formulată de reclamanta ...  în contradictoriu cu pârâta ... prin  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... având ca obiect anularea Deciziei privind  soluționarea  contestației  nr. ... din 26.07.2016, precum şi a Deciziei de anulare din oficiu a înregistrarii in scopuri de TVA nr. ... din 01.07.2016, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Cu privire la motivele de nelegalitate a Deciziei privind  soluționarea  contestației  nr. ... din 26.07.2016 emisă de A.N.A.F. prin Administrația Județeană a Finanțelor ..., tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate, cu următoarea motivare:

Reclamanta a invocat faptul că, în speță, soluționarea s-a făcut în mod nelegal de către emitentul actului, competența de soluționare a contestației aparținând structurilor specializate  de soluționare a contestațiilor constituite la nivelul direcțiilor generale regionale ale finanțelor  publice.

Față de acest motiv, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 272 din Legea nr.207/2015:

 (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.

(…)

(6) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale decât cele prevăzute la alin. (1) se soluţionează de către organele fiscale emitente.

În considerarea acestor dispoziții legale, tribunalul a reținut că împotriva deciziei privind anularea, din oficiu, a înregistrării în scopuri de TVA, se poate formula contestaţie la organul fiscal emitent, în conformitate cu dispoziţiile art. 272 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, în termen de 45 de zile de la data comunicării, potrivit art. 270 alin. (1) din acelaşi act normativ, contestația fiind soluționată, în consecință, în mod legal, de către organul fiscal emitent.

Cu privire la susținerile reclamantei privind faptul că, în soluționarea contestației, organul competent trebuia să se limiteze expres la limitele sesizării, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.276 alin.1 din Legea nr. 207 /2015, în soluționarea contestației  organul competent era  limitat legal  la  verificarea  motivelor de fapt si de drept care au stat la  baza  emiterii actului administrativ fiscal,  nu la  limitele sesizării.

Pe fond, tribunalul a reținut că, prin cererea depusă la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice ... sub nr. .../10.06.2016, reclamanta ... a solicitat, în temeiul art.316 alin.1 lit.b din Codul fiscal, înregistrarea sa ca și  plătitor de taxa pe valoarea adăugată,  deoarece în cursul anului 2016 a depăşit plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin.1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Analizând temeiul legal al cererii, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.316 alin.1 Cod fiscal, ,,persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi realizează sau intenţionează să realizeze o activitate economică ce implică operaţiuni taxabile …, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, după cum urmează: (…) b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depăşeşte plafonul de scutire prevăzut la art. 310 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care a atins sau a depăşit acest plafon;

Constatând faptul că societatea a depășit la acea dată, plafonul de scutire de TVA, organul fiscal a dispus înregistrarea acesteia în scop de TVA începând cu data de 01.07.2016, potrivit dispozițiilor art.316 alin.8 din Codul fiscal, care prevăd că ,,organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi (6) sau solicită înregistrarea conform alin. (12),, sens în care a fost emis certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A seria B nr./13.06.2016.

Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 3840/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA, în vigoare de la 01 ianuarie 2016 până la 16 august 2016, art. 3. - Criteriile în funcție de care se condiționează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 1 sunt:

a) persoana impozabilă nu se află în situația prevăzută la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în situația de a nu desfășura activități economice în spațiul destinat sediului social și/sau sediilor secundare și nici în afara acestora;

b) niciunul dintre administratorii și/sau asociații persoanei impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 316 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (12) din Codul fiscal, înregistrați fiscal în România, și nici persoana impozabilă însăși în cazul persoanei care solicită înregistrarea, conform art. 316 alin. (1) lit. c) și alin. (12) din Codul fiscal, nu au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015;

c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intenției și a capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum și operațiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operațiuni ar avea locul în România.

Potrivit dispozițiilor Art. 6:

(1) În vederea soluționării solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, organul fiscal competent verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 3 lit. a) și b).

Tribunalul a reținut că legiuitorul a reglementat o anumită procedură, ce presupune analizarea ulterioară a îndeplinirii criteriului de la lit.c) stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F, caz în care, daca sunt identificate elemente de risc ce duc la încadrarea cererii depuse de contribuabil în categoria de risc mare, se emite decizia de anulare a inregistrarii în scop de TVA.

Din probatoriul administrat, Tribunalul a reținut că, în acest sens, Compartimentul de Informaţii Fiscale ... a efectuat evaluarea cererii de înregistrare în scopuri de TVA nr.  /17.06.2016, în baza informaţiilor furnizate de contribuabil prin formularul D088- Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, cât şi a evidenţei fiscale şi a aplicaţiilor informatice la care acest serviciu are acces și, în urma analizei efectuate, s-a propus anularea înregistrării în scopuri de TVA, fiind indicat drept motiv al propunerii  faptul că societatea nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică potrivit prevederilor Ordinului Președintelui A.N.A.F. pentru aprobarea procedurii de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA.

Prin Decizia privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA din 01.07.2016 emisă conform dispozițiilor 316 alin.11/317 alin.9 sau alin.11 Cod fiscal s-a dispus anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a ..., cu motivarea că, în urma analizei efectuate, au fost identificate elemente de risc.

Cu privire la temeinicia constatării privind existența elementelor de risc, Tribunalul a reținut că, potrivit Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză privind ”Analizarea capacității reclamantului de a desfășura activitate economică care implică activități în sfera TVA, conform art. 316, alin. 9 Cod fiscal”, ”în balanţa de verificare aferentă lunii mai 2016, ataşată de contribuabil documentaţiei depuse la organul fiscal, nu sunt evidenţiate obligaţiile privind salariile cuvenite angajaţilor, respectiv contribuţiile sociale datorate bugetului general consolidat deşi, conform bazei de date ..., societatea înregistrează salariaţi cu contract individual de muncă.

Conform aceleiaşi balanţe de verificare, în perioada ianuarie-mai 2016 societatea realizează venituri în sumă de 259.180 lei, prin urmare absenţa salariaţilor din documentele financiar-contabile nu poate fi justificată de lipsa activităţii economice”.

Prin urmare, anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA nu a fost efectuată arbitrar si abuziv, așa cum a susținut petenta prin cererea de chemare în judecată,  în speţă fiind legal aplicate prevederile art. 316 alin. (9) din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal.

Față de probatoriul efectuat, tribunalul a validat Raportul de expertiză contabilă judiciară ..., conform căruia „... are creanțe fiscale neachitate de 264.071 lei, din care TVA de 94.240 lei, reprezintă un risc fiscal ridicat și concluzionăm că aceasta nu are capacitatea de a desfășura activități în sfera de TVA, conform art. 316, alin. 9 Cod fiscal, măsura luată de organul fiscal fiind pe deplin justificată”.

Tribunalul a reținut că pârâtul a acționat cu respectarea Directivei 2006/112, astfel cum a statuat Curtea Europeana de Justiție în cauza C-527/11- Ablessio, în sensul că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA și că statele membre au un interes legitim să ia măsurile adecvate pentru protejarea intereselor lor financiare și lupta împotriva fraudei, a evaziunii fiscale și a eventualelor abuzuri este un obiectiv recunoscut și încurajat de Directiva 2006/112.

În considerarea celor de mai sus, cum pârâtul a emis în mod legal și temeinic deciziile contestate urmează ca tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, întemeiat pe dispozițiile articolului 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că apreciază sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele motive:

Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie clară, fluentă și inteligibilă, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Hotărârea pronunțată de instanță trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care se alătură cererile părților, întrucât fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercită controlul judiciar, iar soluția este netemeinică.

Apreciază recurenta că motivul de recurs este incident în cauză, având în vedere motivarea lapidară a hotărârii de către instanța de fond și mai ales faptul că aceasta nu a răspuns la toate apărările pe care le-a formulat. În acest sens, precizează recurenta că instanța de fond s-a rezumat doar la a consemna că decizia contestată este legală, fără a analiza și susținerile recurentei, înlăturând total apărările acesteia.

Consideră recurenta că instanța de fond s-a limitat la a prezenta o serie de texte de lege în vigoare la data emiterii sentinței civile recurate, fără a se verifica dacă acestea se aplică și în situația dedusă judecății.

Astfel, instanța de fond a plecat de la premisa că pârâta i-a anulat dreptul de deducere TVA deoarece recurenta nu a achitat obligațiile fiscale.

Ori, această obligație fiscală nu era născută la data emiterii deciziei contestate, recurenta fiind cu plățile la zi la momentul emiterii deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, în aceeași zi fiind emise amândouă deciziile.

Faptul că erau întrunite toate condițiile stabilite de Ordinul numărul 3840/2015 rezultă și din aceea că pârâta a soluționat favorabil cererea de înregistrare în scopuri de TVA, sens în care a fost emis certificatul potrivit căruia din data de 1 iulie 2016 societatea recurentă era înregistrată ca și plătitor de TVA.

Mai arată recurenta că a făcut dovada că are în derulare contracte, iar veniturile aferente acestor contracte conduc societatea la depășirea pragului de scutire de TVA.

Fără să i se comunice modul de soluționare a cererii sale, la data de 1 iulie 2016 organul fiscal emis decizia numărul  prin care anulează din oficiu înregistrarea recurentei in scop de TVA, cu motivarea că persoana impozabilă nu justifică intenția şi capacitatea de a desfășura activitate economică care implică operațiuni în sfera TVA, potrivit articolului 316 alineatul 9 din Codul fiscal.

Din cuprinsul acestei decizii, recurenta a aflat că cererea de înregistrare în scop de TVA a fost soluționată favorabil, sens în care s-ar fi emis certificatul de înregistrare ca și plătitor de TVA. În aceste condiții, a solicitat AJFP ... eliberarea acestui certificat.

Prin decizia numărul, organul fiscal, chiar în ziua în care admite înregistrarea societății recurente în scop de TVA, emite această decizie prin care a anulat din oficiu înregistrarea societății în scop de TVA.

Organul competent în soluționarea contestației trebuia să se limiteze, așa cum prevăd expres dispozițiile articolului 276 alineatul 1 din Legea numărul 207/2015, la verificarea motivelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal contestat.

Anularea din oficiu a înregistrării în scop de TVA s-a făcut pentru că societatea nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică care implică operațiuni în sfera TVA, potrivit articolul 316 alineatul 9 din Codul fiscal, nicidecum pentru motivele reținute prin decizia de soluționare a contestației.

Cât timp potrivit dispozițiilor articolului 276 alineatul 1 din Legea nr. 207/2015 și O.P.A.N.A.F. nr. 3471 din 2015, soluționarea contestației presupune verificarea motivelor de drept și de fapt care stau la baza emiterii deciziei nr  din 1 iulie 2016, apreciază recurenta că în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor legale, organul fiscal a analizat alte împrejurări de fapt și în mod nelegal a respins contestația.

Nerespectarea acestor dispoziții privind limitele de cercetare și de soluționare a contestației atrag nulitatea absolută a deciziei date în soluționarea contestației.

Mai arată recurenta ca argumentele invocate de organul fiscal în soluționarea contestației nu pot fi susținute.

În primul rând, subliniază recurenta faptul că structura salarială și eventualele puteri acordate unui director general nu constituie criterii în raport de care este condiționată înregistrarea în scop de TVA, așa cum rezultă cu claritate din dispozițiile articolului 3 din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3840/2015.

În al doilea rând, arată recurenta că dreptul de semnătură în bancă nu este transferat exclusiv directorului general, așa cum se reține în considerentele deciziei de soluționare a contestației, ci acesta aparține în egală măsură și administratorului statutar, împrejurare dovedită cu înscrisuri.

Decizia numărul  din 1 iulie 2016 este nelegală și nefondată.

Arată recurenta că a dovedit atât în fața procedurii administrative de contestare, cât și în prezenta cauză, că societatea are contracte în derulare, dând exemple de astfel de contracte de prestări servicii.

Potrivit articolului 3 litera c din Ordinul Președintelui A.N.A.F. numărul 3840/2015, organul fiscal avea obligația de a evalua, pe baza unei analize, intenția și capacitatea societății de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile cu drept de deducere, organul fiscal a efectuat această analiză și a evaluat corect capacitatea și intenția sa cât timp cererea sa de înregistrare în scop de TVA a fost soluționată favorabil, sens în care a emis certificatul din 13.06.2016.

Anularea înregistrării în scop de TVA s-a făcut arbitrar și abuziv, în cauză nefiind necesar a se realiza o cercetare amănunțită, motivele invocate atrăgând nulitatea deciziei contestate.

Faptul că societatea recurentă nu putea fi sancționată cu măsura anulării din oficiu a înregistrării în scop de TVA rezultă și din expertiza efectuată în cauză.

Subliniază recurenta că pârâta nu a avut în vedere la emiterea deciziei de anulare din oficiu a înregistrării în scop de TVA faptul că recurenta are o serie de creanțe fiscale, motivele invocate fiind combătute de expert în expertiza contabilă efectuate în ceea ce privește situația sa financiară.

Arată recurenta că perturbarea funcționării sale a fost cauzată tocmai de poziția pârâtei care i-a anulat dreptul legal de deducere a TVA.

Astfel, este evident faptul că menținerea acestor măsuri în sarcina recurentei este în natură să îi aducă mari prejudicii, ducând chiar la lipsirea sa de obiectul de activitate, neînregistrarea în scop de TVA fiind de natură să creeze un prejudiciu astfel cum a fost definit în articolul 2 alineatul 1 din Legea 554/2004.

 Precizează recurenta faptul că își desfășoară activitatea în domeniul confecțiilor, fiind absolut necesar să fie înregistrată în scop de TVA, achiziționând materie primă purtătoare de TVA, în timp ce restul de servicii sunt tot purtătoare de TVA.

În situația în care nu va fi înregistrată în scop de TVA, nu va mai fi posibil să continue această activitate, costul de producție fiind mult prea mare.

În acest sens, arată recurenta că menținerea măsurilor dispuse în această decizie sunt de natură a perturba grav, probabil ireversibil, activitatea sa ducând la intrarea în insolvență, lipsind inevitabil toți angajații de un loc de muncă.

 Pentru aceste motive solicită recurenta admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe articolul 488 punctele 6 și 8 Cod procedură civilă.

Legal citată, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In acest sens, intimata a apreciat ca Tribunalul Vrancea a pronunţat o sentinţa temeinică şi legală, aplicând în mod corect dispoziţiile legale şi făcând o interpretare corectă actului juridic dedus judecaţii și a reiterat aspectele invocate și prin întâmpinarea formulată cu ocazia judecării fondului cauzei.

A conchis intimata  că, aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului prin sentinţa recurată, a acţionat cu respectarea Directivei 2006/112, luând toate măsurile necesare în lupta împotriva fraudei şi a evaziunii fiscale, prin identificarea contribuabililor care au un comportament fiscal neadecvat.

Faţă de acestea, având în vedere ca, recurenta nu a contrazis în mod credibil şi nu a prezentat nici un fel de argumente noi sau aparent valabile care să contrazică cele stabilite de instanţa de fond, solicită intimata să se constatate ca raportul juridic fiscal a fost corect examinat de către aceasta, neexistând motive pentru modificarea ori casarea sentinţei atacate.

Prin urmare, solicită respingerea recursului ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei civile nr. /01.11.2017 ca fiind temeinică şi legală.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, referitor la nemotivarea hotărârii atacate sau motivarea necorespunzătoare,  (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Curtea notează că instanța de judecată nu este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, întrucât dispozițiile art. 488 pct. 6 raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau în întregime străină de natura pricinii, arătând argumentele pentru care au fost admise sau respinse cererile părților, iar nu fiecare susținere a acestora.

 Or, în speță, această cerință este, evident, îndeplinită, din examinarea considerentelor sentinței rezultând că instanța de fond a analizat și motivat punctual soluția, în fapt și în drept.

 Faptul că recurenta este nemulțumită de aspectele reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii nu înseamnă că sentința ar fi nemotivată ori ar conține considerente contradictorii.

Cu privire la aspectele care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Asupra susținerilor recurentei privind faptul că, în soluționarea contestației, organul competent trebuia să se limiteze expres la limitele sesizării, se reține că potrivit dispozițiilor art.276 alin.1 din Legea nr.207 /2015,  în soluționarea  contestației  organul competent era  limitat legal  la  verificarea  motivelor de fapt si de drept care au stat la  baza  emiterii actului administrativ fiscal,  nicidecum la  limitele sesizării.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea notează că faptul că acesteia i s-a admis cererea de înregistrare în scop de TVA nu exclude posibilitatea anulării imediate a acestei înregistrări.

Astfel, înregistrarea în scop de TVA se face de organul fiscal ca urmare a simplei cereri a unui contribuabil în sensul că intenționează să desfășoare activități care vor depăși plafonul legal de scutire sau că a depășit acest plafon.

 Constatând așadar faptul că societatea a depășit, la acea dată, plafonul de scutire de TVA, organul fiscal a dispus înregistrarea acesteia în scop de TVA începând cu data de 01.07.2016, potrivit dispozițiilor art.316 alin.8 din Codul fiscal, care prevăd că ,,organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi (6) sau solicită înregistrarea conform alin. (12), sens in care a fost emis certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A seria B nr. /13.06.2016.

Criteriile pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA sunt prevăzute de  art. 3 din O.P.A.N.A.F. nr.3840/2015, respectiv:

a) persoana impozabilă nu se află în situația de a nu desfășura activități economice în spațiul destinat sediului social și/sau sediilor secundare și nici în afara acestora;

b) niciunul dintre administratorii și/sau asociații persoanei impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA și nici persoana impozabilă însăși în cazul persoanei care solicită înregistrarea, nu au înscrise în cazierul fiscal infracțiuni și/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2015;

c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intenției și a capacității persoanelor impozabile de a desfășura activități economice care implică operațiuni taxabile și/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum și operațiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operațiuni ar avea locul în România.

Potrivit dispozițiilor art. 6:

(1) În vederea soluționării solicitării de înregistrare în scopuri de TVA, organul fiscal competent verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 3 lit. a) și b).

Legiuitorul a reglementat o anumita procedură, ce presupune analizarea ulterioară a îndeplinirii criteriului de la lit.c stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F, caz in care, daca sunt identificate elemente de risc ce duc la încadrarea cererii depuse de contribuabil în categoria de risc mare, se emite decizia de anulare a înregistrării în scop de TVA.

Așadar, evaluarea cererii de înregistrare în scopuri de TVA nr.420/17.06.2016 s-a făcut în baza informaţiilor furnizate de contribuabil prin formularul D088- Declaraţie pe propria răspundere pentru evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA, cât şi a evidenţei fiscale şi a aplicaţiilor informatice la care acest serviciu are acces.

În urma analizei efectuate, s-a propus anularea înregistrării în scopuri de TVA, motivat de faptul că societatea nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică potrivit prevederilor Ordinului Președintelui ANAF pentru aprobarea procedurii de modificare, din oficiu, a vectorului fiscal cu privire la TVA.

În acest sens, au fost constatate elemente de risc, respectiv deși la punctul 11 din declaraţia cod 088, administratorul este menţionat drept unic împuternicit să efectueze operaţiuni bancare pentru recurentă, totuși din evidenţele fiscale si din baza de date la care Serviciului Informaţii Fiscale are acces, a rezultat că singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni bancare pentru recurentă este numitul ...

 Acest aspect a conturat ideea că ..., deşi este reprezentantul legal al societăţii, nu coordonează efectiv activitatea comercială, fiind o persoană interpusă.

S-a mai constatat că administratorul si asociatul unic al firmei este domiciliat în ..., jud. ..., a beneficiat sporadic de venituri sub formă de salarii, funcţia deţinută fiind cea de şofer de autoturisme şi camionete și nu  are alte venituri, neavând astfel o sursă de finanţare pentru societatea analizată.

 Veniturile obţinute în ultimii ani fiscali în cuantum nesemnificativ, lipsa unei continuităţi în cadrul raporturilor de muncă avute până în prezent, actualul domiciliu precum şi lipsa unei minime experienţe în domeniu sunt elemente suplimentare de risc cu privire la activitatea desfăşurată de recurentă și au condus la suspiciunea că administratorul recurentei, deşi este reprezentantul legal al societăţii, nu coordonează efectiv activitatea comercială, fiind o persoană interpusă, ce apare în locul persoanei interesate de actele comerciale desfăşurate.

Întrucât în urma analizei efectuate au fost identificate aceste elemente de risc, prin Decizia privind anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA din 01.07.2016 s-a dispus anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a recurentei  ...

Decizia este emisă așadar în baza dispozițiilor 316 alin.11/317 alin.9 sau alin.11 Cod fiscal, cu respectarea acestor prevederi legale.

Față de acestea, recursul se privește ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 496 alin.1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare