Stabilire domiciliu minori. modificare conditii

INSTANŢA

Prin sentinţa civilă nr. X/29.09.2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/207/2016, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta C  D  G, CNP: domiciliata  în DO, în contradictoriu cu  pârâtul  T N I, CNP: , domiciliat în DO, str. având ca obiect modificare măsuri privind copilul.

A fost obligată  reclamanta la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.

Pentru a pronunţa  această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 13.10.2016, sub nr. X/207/2016, reclamanta C  D  G a  chemat in judecata pe pârâtul  T N I, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună  schimbarea măsurii privind pe minora T F E, născută la data de 17.01.2011, în sensul exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamantă, stabilirea locuinţei minorei la reclamantă, cu obligarea pârâtului la pensie de întreţinere în favoarea minorei , începând de la data introducerii acţiunii şi până la majorat, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. X/09.02.2016, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2015 , s-a declarat desfăcută căsătoria prin acordul părţilor ,a fost stabilită locuinţa minorei T F E la tată şi s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră în comun de către ambii părinţii.

Tot prin aceeaşi sentinţă s-a dispus stabilirea unui program de vizită , astlel: o săptămână în vacanta de primăvara ,o lună de zile în vacanţa de vara alternativ, -un an în perioada 01.07-31.07 ,un an în perioada 15.12- 22.12 iar celalalt an în perioada 30. 12 -06.01., luând astfel act de acordul intervenit între părti.

In ceea ce priveşte încredinţarea minorei spre creştere şi educare tatălui-pârât, reclamanta a menţionat că a aceasta a rămas în grija tatălui ,întrucât a fost dusă în eroare de către pârât.

Reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei a locuit o mare perioadă de timp împreună cu pârâtul şi minora în Italia, iar în momentul în care relaţiile de căsătorie nu au mai decurs normal, pârâtul a luat-o pe minoră în ţară ,fără a-i spune că urma să introducă cererea de divorţ la instanţă.

Menţionează reclamanta  că minora a urmat cursurile unei grădiniţe din Italia şi este  obişnuită în colectivitate ,este înscrisă şi la un medic pediatru si înregistrată în evidenţele comunităţii unde a locuit.

Deşi reclamanta a convenit cu pârâtul, pentru ca minora să nu aibă de suferit , să fie desfacută căsătoria prin acord şi să se ocupe împreună de creşterea şi educarea acesteia, aducând-o în Italia pentru continuarea studiilor, acest lucru nu s-a întâmplat , întrucât după desfacerea căsătoriei ,pârâtul a plecat  singur în Italia ,iar minora a rămas în grija bunicilor paterni unde se află şi în prezent.

Astfel, împrejurările iniţiale, care au stat la baza pronunţării sentinţei mai sus  amintite, au suferit schimbări de natură a reanaliza măsurile iniţiale luate cu  privire la minora în cauză.

Reclamanta a precizat că în ultima perioadă de timp, pârâtul nu îi permite să i-a legătura personal cu minora ,nu îi permite să-i răspundă la telefon şi nu respectă  programul de vizită stabilit de către instanţa.

Mai mult decât atât, de la data încredinţări minorei tatălui ,acesta nu s-a ocupat niciodată de creşterea şi educarea minorei , lăsând-o în grija bunicilor  paterni ,chiar din acel moment.

In toată această perioadă, reclamanta arata ca a păstrat legătura cu minora telefonic ,atât  cât i-a fost permis ,şi personal ,venind în ţară chiar de 2-3 ori în perioada  aceasta, i-a trimis  pachete, bani pentru cele necesare şi a încercat  ca minora să nu-i simtă lipsa ,atât cat mi-a fost permis.

 Se arata ca atunci când  ia legătura cu minora, aceasta o  întrebă  pe reclamantă când va putea locui cu ea ,când va putea dormi cu ea, când se va putea  juca cu ea, întrucat fetiţa  este foarte apropriată de mamă şi îi simte lipsa.

Reclamanta a învederat  că pârâtul nu şi-a respectat promisiunea de a-i permite să ia  legătura cu minora, fiind nevoită să sesizeze organele de poliţie cu o plângere pentru nerespectarea programului de vizită şi pentru abandon de familie.

Comportamentul pârâtului faţă de acesta situaţie este de a o face pe minoră să sufere, întrucât aceste reţineri o supără ,îi dă o stare de agitaţie şi îşi pune multe semne de întrebare.

Aşa cum a relatat ,în prezent minora se află în grija bunicilor paterni, care sunt în vârstă şi cu probleme de sănătate , iar o mare perioadă de timp minora s-a aflat în grija unei mătuşi a pârâtului.

Întrucât, pârâtul şi-a luat angajamentul de a se ocupa de minoră şi de a contribui ,de a veghea la creşterea şi educarea ei, acesta nu şi-a respectat acest angajament şi a lăsat-o pe minoră în grija rudelor, părăsind-o.

 Potrivit art. 101 cod fam. părinţii sunt datori sa îngrijească de copil sunt obligaţi sa crească copilul, îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, învăţătura si pregătirea profesionala a acestuia, spre a-1 face folositor colectivităţii.

Minora este la o vârstă foarte fragedă, 5 ani, are nevoie de dragostea părintească, are nevoie ca cel puţin unul din părinţi să-i fie alături, are nevoie de o creştere şi educare adecvată vârstei.

A mai  menţionat reclamanta că între aceasta şi minoră există o puternică relaţie de afecţiune, păstrând permanent legătura cu acesta şi a  contribuit material la creşterea şi educarea acesteia,însă foarte rar bunici îi permit să-i răspundă la telefon.

Măsura modificării dispoziţiilor, luate iniţial cu privire la copilul minor, îşi găseşte justificarea şi poate fi dispusă numai atunci când se stabileşte că interesele minorului o cer, adică, numai când părintele în a cărui îngrijire se află, nu mai poate asigura condiţiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare şi armonioasă. In această situaţie nu putem spune că minora are o creştere şi o dezvoltare armonioasa atâta vrem cât nici unul dintre părinţii îi sunt alături.

Reclamanta a precizat ca în prezent lucrează în Italia ,având un contract de muncă , are  o casă de locuit, unde minora se simte foarte bine şi îi poate oferi căldura părintească şi o educaţie adecvată vârstei.

Tot aici lucrează şi pârâtul , motiv pentru care îi va fi mult mai uşor să o viziteze pe minoră.

În  drept, se invocă dispoziţiile art. 44 C. fam. şi ale art. 101 ,107 raportat la art. 86 şi 94 C. fam.

În dovedirea pretenţiilor, a solicitat  încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi proba cu martori.

La dosar s-au depus înscrisuri: act de identitate, împuternicire avocatială, sentinţa civilă nr. X/09.02.2016, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2015,  certificatul de naştere al minorei, contract de închiriere pentru uz locativ, alte înscrisuri, taxa judiciara de timbru.

La data de 5.12.2016, pârâtul  T N I a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata  ca nefondata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, prin sentinţa civilă nr X/09.02.2016 pronunţata in dosarul nr X/207/2015 de catre Judecătoria Caracal, s-a stabilit locuinţa minorei T F E născută la data de 17.01.2011 la tată, s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora si bunurile acesteia să fie exercitată in comun de ambii părinţi, fiind  obligată reclamanta din acesta cauza sa plătească pensie lunara de intretinere in cuantum de 250 lei.

Pârâtul  a precizat ca în dosarul nr X/207/2015  a avut calitate de reclamant şi a solicitat desfacerea căsătoriei si stabilirea locuinţei minorei la acesta, autoritatea părinteasca sa fie exercitata in comun, iar prin cererea reconventionala pârâta C D G fosta T a solicitat sa fie stabilita locuinţa minorei la tată si sa-i fie stabilit un program de vizitare a minorei.

Se mai arata ca foştii soţi au ajuns la  un  acord la termenul de judecată, fara o discuţie prealabila, iar  reclamanta a renunţat fara regrete la minora, întrucât avea o relaţie extraconjugala , acesta fiind si motivul pentru care a divorţat.

Pârâtul arata ca reclamanta si-a motivat cererea de chemare in judecata, în sensul că  împrejurările iniţiale care au stat la baza pronunţării sentinţei susmenţionate au suferit schimbări de natură a reanaliza masurile iniţiale luate cu privire la minoră.

Pârâtul sustine că reclamanta încearcă sa inducă instanţa in eroare cu privire la aspectele pe care le expune arătând ca acesta nu i-a permis să ia legătura cu minora. In mod abuziv a formulat si plângere penala împotriva sa invocând acest motiv, insa ea este cea care nu a respectat programul de vizitate.

De câte ori a venit sa ia copilul la domiciliul său, ceea ce s-a întâmplat o data sau de doua ori de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, nu au fost probleme.

Dacă nu i-ar fi permis legaturile personale cu minora, in cadrul programului de vizitare stabilit de instanţa, ar fi putut sa sune serviciul 112, sau ar fi solicitat serviciile unui executor judecătoresc, insă acest lucru nu s-a intâmplat, deoarece expune fapte fară suport real.

Pârâtul a precizat ca i-a permis reclamantei  sa vorbească la telefon cu minora ori de câte ori a sunat si minora era disponibilă, in sensul că nu dormea sau poate au fost momente in care copila nu a dorit să vorbească la telefon.

Instanţa a stabilit ca modalitate de păstrare a legăturii cu minora doar un program de vizitare asa cum l-a solicitat reclamata, nu a stabilit si un alt mod de comunicare a reclamantei cu minora.

Menţionează reclamanta că "a fost pusă intr-o situaţie destul grea sau mai bine zis dusă in eroare" de către fostul soţ, fapt negat de catre pârât, întrucât aceasta  de bunăvoie a renunţat la copil prin cererea reconventională,  cand intre ei nu avusese loc nicio înţelegere.

Se arata ca  de la naşterea minorei,  părinţii pârâtului le-au fost alături si i-au sprijinit in creşterea si educarea acesteia, întrucât soţii mergeam la serviciu, atat in Italia, cat si in atunci când reveneam in ţară şi de aceea fetiţa este foarte ataşată de tată si de bunicii peterni care-l sprijină în continuare.

Pârâtul susţine că împrejurările avute in vedere la data pronunţării sentinţei civile nr. X/09.02.2016 pronunţată de Judecătoria Caracal in dosarul nr. X/207/2016  nu s-au modificat.

Desi, pârâtul  mai pleacă sporadic la muncă in străinătate, acest fapt nu inseamnă ca a abandonat copilul, care este bine îngrijit si educat,iar in acesta perioadă, de cand este in grija sa si cu sprijinul părinţilor săi, minora  a obţinut diplome pentru rezultate deosebite la Grădiniţa "DM  unde este înscrisă. De asemenea, este înscrisa si la cursuri de karate la Centrul National de Karate-C S. D

 Reclamanta este in prezent in Italia, unde nu are o locuinţă statornică, este însărcinată, dar necăsătorită, nu îl cunoaşte pe tatăl copilului care se va naşte si nici minora nu il cunoaste, nefiind astfel de acord ca  reclamanta să crească pe minoră în Italia.

Pârâtul a precizat ca nu locuieste in Italia, merge sporadic la muncă in străinătate pentru asigurarea unor condiţii de viata mai bune pentru copil si familia sa.

Se mai arata ca în ultima perioadă din timpul căsătoriei, reclamanta neglija copilul, seara întârzia nejustificat de acasă, iar lipsa de afecţiune si interes fata de copil si de familie din partea reclamantei au dus la destrămarea căsniciei si la luarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei la tată.

Consideră pârâtul că este in interesul minorei să crească in continuare alături de acesta, în domiciliul stabilit prin sent. civ. nr. X/09.02.2016, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, consideră ca este nefondat, având in vedere cele expuse mai sus.

In  concluzie, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata si menţinerea dispoziţiilor sentinţei civile nr. X/09.02.2016 pronunţata in dosarul nr. X/207/2015 Judecătoria Caracal .

In dovedire, a solicitat proba cu martorii T V si T M şi proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: certificat de căsătorie, certificat de naştere al minorei, carte de identitate, împuternicire avocatiala,  acte şcolare, respectiv diplome, adeverinţe, caracterizare .

La data de 12.12.2016, conform art. 201 alin. 2 Cpc, pârâta a depus la dosar raspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea motivelor invocate prin întâmpinare ca nefondate, întrucât prezinta situatia de fapt care a dus la destrămarea căsătoriei şi nu se relatează situaţia după pronunţarea hotărârii de divorţ.

Astfel, după pronunţarea hotărârii de divorţ pârâtul a plecat in Italia, minora fiind lasata in grija bunicilor paterni, nemaifiind respectat programul de vizită, motiv pentru care s-a adresat cu plângeri la politie şi parchet, situatie cunoscuta de catre pârât care sustine însă că nu s-a adresat si executorilor judecătoresti.

Reclamanta a mentionata ca o sună pe minoră în fiecare seara, însă bunicii paterni îi închid acesteia telefonul pentru a nu vorbi, i-a trimis pachete, minora fiind la o varsta la care are nevoie de dragostea părinteasca, insă pârâtul a lăsat-o în grija părinţilor săi.

În şedinţa publică din 1.03.2017, s-a luat interogatoriu pârâtului  la stăruinţa reclamantei, răspunsurile  fiind  conseMte şi  interogatoriul ataşat la dosar .

Totodată, instanţa  a procedat la audierea martorilor C M ,T M  ,  T V şi  T  M, depoziţiile sub prestare de jurământ fiind conseMte şi ataşate la dosar.

La solicitarea instantei, în cauza au fost întocmite anchetele sociale la domiciliul părtilor de catre Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei DO .

În şedinţa publică din 13.09.2017, prezentă fiind,reclamanta a solicitat instantei sa ia act ca întrucât in prezent domiciliaza in oraşul DO, solicită ca locuinţa copilului să fie stabilită în actualul domiciliu al acesteia din oraşul DO, str. .

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea dedusă judecătii, reclamanta C  D  G a  chemat in judecata pe pârâtul  T N I, solicitând schimbarea măsurii privind pe  minora T F E, născută la data de 17.01.2011, în sensul exercitarii autorităţii părinteşti asupra minorei de către reclamantă, stabilirea locuinţei minorei la reclamantă, cu obligarea pârâtului la pensie de întreţinere în favoarea minorei .

Instanţa reţine că prin  sentinţa civilă nr X/09.02.2016 pronunţata in dosarul nr X/207/2015 de catre Judecătoria Caracal, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între soţi la data de 27.10.2007 şi înregistrată la Primăria or. DO sub nr. X/2007, prin acordul părţilor, s-a stabilit locuinţa minorei T F E născută la data de 17.01.2011 la tată, s-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora si bunurile acesteia să fie exercitată in comun de ambii părinţi, conform înţelegerii acestora, fiind  obligată reclamanta din acesta cauza sa plătească pensie lunara de întretinere in cuantum de 250 lei, conform înţelegerii părţilor.

Totodată, instanţa a încuviinţat ca pârâta reclamantă reconvenţională să aibă legături personale cu minora în domiciliul părinţilor ei, astfel: o săptămână în vacanţa de primăvară, o lună de zile în vacanţa de vară alternativ - un an în perioada 1.07 – 31.07, un an în perioada 1.08 – 31.08 şi o săptămână în vacanţa de iarnă alternativ - un an în perioada 15.12. – 22.12., iar celălalt an în perioada 30.12. – 6.01, conform înţelegerii părţilor.

Conform art. 403 C civ. in cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile si indatoririle părintilor divorţati faţă de copiii lor minori , la cererea oricăror dintre părinţi.

Instanţa va avea in vedere ca orice  măsură privitoare la copil indiferent de autorul ei trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al acestuia, aşa cum se arata şi la art. 2 alin.3. din Legea nr.272/2004 care prevede că principiul interesului superior al copilului trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Coroborând materialul probator administrat in cauză, instanţa urmează să respingă actiunea reclamantei motivat de faptul că aceasta nu a facut dovezi certe privind schimbarea împrejurărilor pe care instanţa le-a avut in vedere la data pronunţării sentinţei civile nr X/09.02.2016 de catre Judecătoria Caracal şi astfel nu se impune schimbarea măsurilor luate cu privire la copil.

Astfel, instanţa a luat act de înţelegerea celor doi părinti privind stabilirea locuinţei minorei T F E, născută la data de 17.01.2011, la tatăl său, luându-se în considerare si aspectele mentionate precum capacitatea părintilor de a comunica si coopera in problemele privind situatia minorei,  nevoia de stabilitate, siguranţă şi bunăstare a minorei, faptul că reclamantul s-a îngrijit de aceasta, şi disponibilitatea sa de a se îngriji in continuare de copil, toate aceste aspecte instanţa apreciind ca sunt in interesul copilului.

În prezent, instanţa apreciază ca interesul minorei a rămas acelaşi, de a locui pe viitor in domiciliul tatalui, motivat de faptul că la dosarul cauzei s-au administrat probatorii din care rezulta ca tatal se ingrijeste de minora, sustine procesul educaţional al acestuia, fiind ajutat de bunicii paterni, acesta muncind perioade determinate in afara ţării, însă aspectul este adus la cunoştinţa autorităţilor locale.

De asemenea, şi mama munceşte perioade determinate în afara ţării, în prezent aceasta avand aşa cum rezultă din referatul de ancheta psihosociale o relaţie de concubinaj in Italia, relaţie din care a rezultat un copil.

Astfel, instanţa punând în balanţă toate aceste aspecte apreciaza ca interesul minorei este acela de a locui pe viitor alături de tatăl său, instanţa având in vedere şi asigurarea unei stabilităţi psihico-emoţionale de care trebuie să beneficieze un copil, atât în ceea ce priveste dezvoltarea intr-un mediul familial cunoscut acestuia, cât şi mediul şcolar unde aceasta a obţinut rezultate bune la învătătură.

Potrivit art.503 C. civil, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar art.505 alin.1 stabileşte că în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită  în comun şi în mod egal, dacă aceştia convieţuiesc.

Astfel, un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

 În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

 Constatând inexistenţa nici uneia dintre situaţiile legale care ar putea atrage exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minor doar de către reclamantă,  instanţa a respins acest capăt de cerere.

 Având in vedere faptul că acţiunea reclamantei a fost respinsă sub aspectul celor două capete de cerere privind schimbarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei şi exercitarea autorităţii in mod exclusiv de catre reclamanta, instanţa a respins si capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

În temeiul art. 453 Cod.proc.civ. a fost obligată  reclamanta la plata sumei de 800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.

Împotriva sentinţei a  declarat apel reclamanta C D G, considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea apelului se  arată că, prin sentinţa atacată a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu intimatul T N I prin care a solicitat instanţei, în principal, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei de către mama - reclamantă, iar, în subsidiar, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorei la mama - reclamantă, obligarea pârâtului la pensie de întreţinere pentru minoră , de la data introduceri acţiunii şi până la majorat, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că sentinţa este netemeinică deoarece instanţa de fond nu a avut în vedere probatoriul şi depoziţia celor doi martori audiaţi în cauză, care au relatat sub jurământ, aspecte care pot pune semne de întrebare si care pot duce la concluzia ca trebuie a reanaliza măsura modificării dispoziţiilor, luate iniţial cu privire la copilul minor T F E născută la data de 17.01.2011, învârstă de 6 ani.

Solicită să se observe că din tot materialul administrat în cauză, rezulta foarte clar că s-au schimbat împrejurările iniţiale care au stat la baza pronunţării sentinţei mai sus amintite, astfel că se impune reanaliza aceasta măsura.

Cu aceste probe am dovedit, faptul că, intimatul-pârât stă tot timpul plecat din ţară, iar minora este lăsată în grija bunicilor paterni, faptul că deşi, a fost stabilită de către Onorata Instanţă, custodie comuna, nu îmi este permis de către tatăl fetiţei să mă implic în activităţile ce ne sunt datorate, ca şi părinţii( sa merg la şcoală pentru a mă interesa de situaţia şcolară a fetiţei, să o duc la medic, să veghez la creşterea şi educarea acesteia, să îi fiu alături atunci când tatăl acesteia este plecat).

Aşa cum a arătat prin cererea principală, a fost de acord cu încredinţarea minorei spre creştere şi educare, tatălui- pârât, dat fiind faptul că, a fost pusă într-o situaţie destul de grad sau mai bine zis dusă în eroare de către fostul soţ, cu care, a convenit ca după desfacerea căsătorie, să o aducă pe fetiţă în Italia, unde urma să se ocupe împreună de aceasta.

Arată instanţei că în timpul căsătorie, a locuit o mare perioadă de timp împreună cu intimatul-pârât şi minora în Italia, în momentul în care relaţiile de căsătorie nu au mai decurs normal ,pârâtul a luat-o pe fetiţa şi au mers în ţară, fără a-i spune că urma să introducă cererea de divorţ la instanţă.

Fetiţa a urmat cursurile unei grădiniţe din Italia şi este obişnuită în colectivitate ,este înscrisă şi la un medic pediatru şi este înregistrată în evidenţele comunităţii unde am locuit.

A convenit cu fostul soţ, tot pentru ca fetiţa să nu aibă de suferit, să desfacă căsătoria prin acord şi să se ocupe împreună de creşterea şi educarea minorei aducând-o în Italia ,pentru continuarea studiilor.

Acest lucru nu s-a mai întâmplat după pronunţarea divorţului, pârâtul a lăsat-o pe fetiţă în grija părinţilor săi şi a plecat în Italia ,unde este şi în prezent.

Mai mult decât atât instanţa de fond apreciat că materialul probator administrat în cauză nu rezultă că s-ar impune schimbarea împrejurărilor pe care

Instanţa le-a avut in vedere la pronunţarea sentinţei nr. X/09.02.20016, cu toate că a arătat şi dovedit atât cu martori cât şi cu înscrisuri, faptul că în toată această perioadă, nu i-a fost permis să ia legătura cu fetiţa telefonic sau printr-un alt mijloc de comunicare, nu i-a fost permis să îi trimit pachete, banii sau alte lucruri de care a avut nevoie.

De asemenea critic interpretarea instanţei de fond referitoare la aplicabilitatea dispoz. art. 503 C. civ şi^art. 505 alin 1 Civil, dar şi art. 506 C. civil, apreciind noi, că în cauză sunt încălcate aceste dispoziţii legale întrucât:

A arătat instanţe faptul că, a revenit în ţară să îi fie alături fetiţei la început de drum (început de an şcolar), nu i-a fost permis, mergând la şcoală nu i-a fost şi nu îi este permis să intre în incinta şcolii, întâlnindu-ne pe stradă bunica paternă nu îi permite fetiţei să se oprească şa poarte o discuţie cu mine, situaţie în fetiţa lăcrimează şi apleacă capul, iar bunica şi îmi relatează că „ la programul de vizită,, .

In timpul programului de vizită a fost cu fetiţa să îi facă un control medical amănunţit, iar în urma acestui control aceasta a fost depistată cu diagnosticul „ scolioză,, atunci a lua legătura cu tatăl acesteia şi i-a cerut în afara programului de vizită să îi permită să mergem la specialist pentru investigaţi amănunţite, lucru care nu s-a întâmplat întrucât acesta nu i-a permis.

De când s-a întors în ţară, i-a rugat pe bunicii minorei să îi permită după amiază să o ducă în parc, însă de câte ori suna nu îi este permis să iasă, să meargă la plimbare, în parc la joacă etc. să nu ducă lipsa niciunuia dinte părinţii. Fetiţa este foarte apropriată de aceasta, îi duce lipsa şi de câte ori se văd la programul de vizită îi spune „ când pot mami să stau mai mult cu tine,, iar, despărţirea dintre acestea este foarte dureroasă pentru amândouă. Nu i-a fost permis fetiţei să primească pachete, banii şi ce avea nevoie;

Arată  instanţei, este mamă şi o doare sufletul când merge la şcoală şi este întoarsă de jandarm de la poartă spunându-i că „nu are voie să intre,, sau când trec pe stradă şi nu pot să stau de vorbă cu fiica sa .

Motivează că interesul minorei a rămas acelaşi, de a locui în domiciliul tatălui, motivat de faptul că la dosarul cauzei sunt probe din care rezultă că tatăl se îngrijeşte de minoră.

Ori, nu se poate reţine faptul că minora locuieşte cu tatăl şi că tatăl se implică în procesul educaţional al acesteia atât timp cât din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că, tatăl munceşte în Italia, iar minora locuieşte cu bunici paterni, cum se poate îngriji tatăl de copil dacă acesta stă tot timpul plecat. Un copil nu are nevoie nu numai de banii.... ci de afecţiunea şi dragostea părintească, are nevoie ca cel puţin unul din părinţii să-i fie alături, are nevoie de o creştere şi educare adecvată vârstei necesare pentru o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă.

Ori vârsta copilului şi preocupările specifice acesteia sunt relevante şi trebuie avute în vedere, iar la această vârstă copilul are mai multă nevoie de îngrijire, afecţiune şi prezenţa unui părinte în viaţa sa.

Arată că nu a crezut niciodată că poate să ajungă în situaţia de a trece pe lângă copil său şi să nu îi fie permis să îl poată strânge în braţe... sau să nu aibă posibilitatea să îi dea un pacheţel la şcoală sau să îi fie alături atunci când o doare ceva sau când are nevoie de ceva.

Este o mamă responsabilă, dispune de condiţii materiale bune pentru îngrijirea minorei, niciodată nu a avut intenţia de a-şi părăsi copilul, ci doar a crezut ca se poate înţelege ca fetiţa să nu aibă de suferit.

Or, se solicită că la luarea acestei măsurii, instanţa de fond nu  a avut în vedere:

-Vârsta fragedă a fetiţei ce impune prezenţă permanentă supraveghere, iar ataşamentul acestora faţă de mama ei şi interesul superior al acestora este satisfăcut prin încredinţarea acestora către mama.

-Vârsta copilului este relevantă şi trebuie avută în vedere, deoarece la această vârstă sentimentele de afecţiune ale copilului sunt mai puternice faţă de mamă decât faţă de tată, iar la această vârstă copilul are mai multă nevoie de îngrijirea, afecţiunea şi prezenţa mamei;

-In raportat la vârsta minorului se apreciază că acesta are nevoie de îngrijirea şi prezenţa mamei sale, prezenţă absolut necesară ca factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală şi fizică a copilului;

- In primii ani de viaţă precum şi ulterior copilul dezvoltă o relaţie specială cu mama sa, având nevoie de căldură şi atenţie din partea acesteia .

Stabilirea filiaţiei şi faţă de al doilea părinte nu duce automat la modificarea numelui de familie al copilului, ci este necesar acordul părinţilor copilului în acest sens ori, în caz de neînţelegere, intervenţia instanţei de tutelă, care să încuviinţeze purtarea de către copil a numelui de familie al celui de al doilea părinte faţă de care s-a stabilit filiaţia.

Având în vedere aceste aspecte solicită  admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul admiterii acţiunii

In dovedire, solicită proba cu înscrisuri şi orice altă probă care poate duce la soluţionarea prezentei cauze.

In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 470 şi următoarele din Cod proc. civ.

La data de 11 decembrie 2017, intimatul  pârât  T N I a depus la dosar întâmpinare, solicitând  respingerea apelului ca fiind neintemeiat si ,pe fond, sa se menţină in totalitate sentinţa civila atacata ca fiind legala si temeinica.

În motivare se  arată că în fapt. prin sentinţa criticata de apelantul parat, instanţa de fond a respins cererea formulata apelanta reclamanta C D G având ca obiect modificare masuri privind copilul, apreciind ca interesul minorei a rămas acelaşi, de a locui pe viitor in domiciliul său, motivat de faptul că, la dosarul cauzei s-au administrat probatorii din care rezulta ca pârâtul se îngrijeşte de minora, susţin procesul educaţional al acesteia, fiind ajutat de bunicii paterni, muncind perioade determinare in afara tarii, aspect adus la cunoştinţa autorităţilor locale. Insa, a retinut că si reclamanta munceşte perioade determinate in afara tării, in prezent având, asa cum rezulta din referatul de ancheta sociala o relaţie de concubinaj in Italia, relaţie din care a rezultat un minor.

Instanţa a apreciat ca interesul minorei T F E, este  acela de a locui pe viitor alături de pârât, avandu-se in vedere si asigurarea unei stabilităţi psihico-emotionale de care trebuie sa beneficieze un copil, atat in ceea ce priveşte dezvoltarea infr-un mediu familial cunoscut acesteia cat si mediul şcolar unde aceasta a obţinut rezultate bune.

Apelanta -reclamanta, critica sentinţa in sensul instanţa de fond nu a avut in vedere probatoriul administrat de  aceasta care poate duce la concluzia că trebuie  a reanaliza măsura modificării dispoziţiilor luate iniţial cu privire la minora T F E născuta la  data de 17, 01.2011, in vârsta de 6 ani si că ar rezulta din acest probatoriu că s-au modificat împrejurările iniţiale care au stat la baza pronunţării sentinţei nr. X 09.02.2016.

Prin sentinţa nr. X/09.02.2016 pronunţata in dosarul nr. X/207/2015 Judecătoria Caracal a stabilit locuinta minorei T F E născută la data de 17.01.2011 la pârât, a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minora si bunurile acesteia să fie exercitată in comun de ambii părinţi.

Apelanta -reclamanta a solicitat modificarea acestor masuri in sensul, de a i se stabili locuinţa minorei la mama reclamanta si autoritatea parintescă sa fie exercitata de mama. Iniţial a solicitat sa fie efectuata ancheta sociala in Italia unde locuieşte in concubinaj cu tatăl minorului nou-nascut, ulterior precizând ca isi stabileşte domiciliul in tara, la părinţii sai unde va fi efectuata ancheta sociala.

Menţionează faptul că, apelanta -reclamanta, nu se mai afla in tara, in prezent este in Italia cu celalalt minor, a plecat imediat dupa solutionarea dosarului la intanta de fond, desi. a precizat că va locui in tara.

Prin motivele invocate, apelanta incearcă sa inducă instanţa in eroare cu privire la aspectele pe care le expune, arătând ca pârâtul nu i-ar permite să ia legătura cu minora. In mod abuziv a formulat si plângere penala impotriva mea invocând acest motiv, insa ea este cea care nu a respectat programul de vizitare. De câte ori a venit sa ia copilul in domiciliul său. (ceea ce s-a intamplat o data sau de doua ori de la data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ), nu au fost probleme, nu exista un suport real al expunerilor sale cu privire la aspectele prezentate de reclamanta. I-am permis sa vorbească la telefon cu minora ori de câte ori a sunat si, minora era disponibilă in sensul că nu dormea sau poate au fost momente in care copila iui,a dorit să vorbească la telefon. Instanţa a stabilit ca modalitate de păstrare a legăturii cu minora doar un program de vizitare asa cum 1-a solicitat reclamata, nu a stabilit si un alt mod de comunicare a reclamantei cu minora.

Face tot felul de afirmaţii in sensul ca fetita ar suferi de scolioza si eu refuz sa o duc la medic. Depun in acest sens actul medical cu rezultatul examinării minorei pentru scolioza din care rezulta ca nu are  astfel de afecţiune.

Menţionează apelanta că "a fost pusă intr-o situaţie destul de grea sau mai bine zis dusă in eroare" de catre pârât, că ar fi existat o înţelegere intre noi. Exclus! De bunăvoie a enunţat la copil prin cererea reconventională, cand intre pprţi nu avusese loc nicio întelegere.

In ultima perioadă din timpul căsătoriei acestora, reclamanta neglija copilul, seara intarzia nejustificat de acasă, având o relaţie ascunsa cu tatăl minorului rezultat din relaţia de concubinaj din prezent. Lipsa de afecţiune si interes fata de copil si de familie din partea reclamantei au dus la destrămarea căsniciei si la luarea măsurii de stabilire a domiciliului minorei la subsemnatul.

Încă de când s-a născut fetiţa acestora in 2011, părinţii pârâtului le-au  fost alături si i-au sprijinit in creşterea si educarea minorei intrucat aceştia  mergeau la serviciu, atat in Italia, cat si in atunci când reveneam in ţară. De aceea fetiţa este foarte ataşată de pârât si de părinţii acestuia  care îl sprijină in continuare.

Împrejurările avute in vedere la data pronunţării sentinţei civile nr. X/09.02.2016 pronuntată de Judecătoria Caracal in dosarul nr. X/207/2016 , nu s-au modificat. Desi mai pleacă sporadic la muncă in străinătate acest fapt nu inseamnă ca a abandonat copilul. Copilul este bine ingrijit si educat in acesta perioadă, de cand este in grija sa si cu sprijinul părinţilor acestuia, fetita a obţinut  diplome pentru rezultate deosebite la grădiniţa "DM", iar acum in "clasa 0" la Liceul TV din DO unde s-a acomodat foarte uşor si ii place ambientul in care evoluează.  De asemenea este înscrisa si la cursuri de karate la Centrul National de Karate-C.S. D Zen-Do Caracal, unde a obţinut gradul de 10 Kzu asa cum rezultă, de asemenea din diplomele ataşate prezentei.

Consideră că este in interesul minorei să crească in continuare alături de pârât, in domiciliul stabilit prin sent. civ. nr. X/09.02.2016. Acesta  am o relaţie speciala cu minora, o iubeşte foarte mult atat el cat si părinţii lui si face tot ce îi stă in putinţă să crească frumos si să nu-i lipsească nimic.

In ceea ce priveşte capătul de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamantă, in mod corect instanţa de fond a constatat inexistenta niciuneia dintre situaţiile legale ce ar putea atrage  exercitarea  autorităţii părinteşti fata de minora doar de către reclamanta motiv pentru care a dispus respingerea si a acestui capăt de cerere.

In dovedirea celor expuse, intelege  sa se folosească de proba cu inscrisuri si orice alta proba  a cărei necesitate va reieşi din dezbateri.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 477 şi urm c.pr.civ tribunalul constată că este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente :

Primul motiv de apel vizează soluţia dată capătului de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti şi faţă de acesta tribunalul constată că, potrivit art. 398 pentru motive întemeiate se poate dispune exercitarea ei de către unul din părinţi,  însă,  textul nu lămureşte sfera de aplicare a motivelor temeinice .

În practică astfel de motive au fost considerate consumul de alcool, de droguri, violenţele exercitate de unul din părinţi asupra copilului, acestea putând fi apreciate  ca temeinice pentru dispunerea exercitării autorităţii părinteşti de către unul dintre părinţi doar atunci când se manifestă în raporturile dintre părinte şi copil .

Aşa fiind în stabilirea exercitării autorităţii părinteşti de către un singur părinte trebuie avute în vedere doar fapte concrete care trebuie dovedite .

În situaţia dedusă judecăţii apelanta nu a făcut dovada comportamentului violent al pârâtului faţă de minoră, dovada suferinţei copilului şi legătura de cauzalitate între suferinţa copilului şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti precum şi a faptului că soluţia ar consta în exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către mamă, singura dovadă fiind neînţelegerea şi relaţia tensionată dintre apelantă şi intimatul pârât şi prin urmare soluţia instanţei de fond care a dispus respingerea petitului privind exercitarea autorităţii părinţeşti în exclusivitate de către apelanta reclamantă este legală şi în concordanţă cu probele administrate în cauză.

Tribunalul apreciază că este legală şi temeinică şi soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la petitul privind modificarea măsurii privind stabilirea locuinţei minorei.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că, de regulă, exerciţiul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti se realizează într-un mediu familial care presupune prezenţa permanentă a părinţilor alături de copilul lor, în cadrul instituţiei căsătoriei.

Disoluţia căsătoriei ca urmare a divorţului, separarea vieţii foştilor soţi duc la măsura încredinţării copilului unuia sau altuia dintre ei. În speţă, prin sentinţa civilă nr. X/09.02.2016, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2015 , s-a declarat desfăcută căsătoria prin acordul părţilor, a fost stabilită locuinţa minorei T F E la tată şi s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minoră în comun de către ambii părinţii. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus stabilirea unui program de vizită, astfel: o săptămână în vacanta de primăvara ,o lună de zile în vacanţa de vara alternativ, -un an în perioada 01.07-31.07 , un an în perioada 15.12- 22.12 iar celalalt an în perioada 30. 12 -06.01., instanţa luând astfel act de acordul intervenit între părti.

 Tribunalul constată că în cauza de faţă se pune în discuţie aplicabilitatea art. 403 N.C.civ.

Textul legal supra menţionat statuează posibilitatea modificării măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul când s-a dispus încredinţarea pe baza unei hotărâri judecătoreşti.

Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanţele pentru a decide cu privire la modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori este interesul superior al copilului, astfel cum apare acest principiu reglementat de art.2 din Legea nr. 272/2004.

Noţiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se ţină seama, are un caracter complex, instanţa trebuind să aibă în vedere întregul context situaţional, respectiv de împrejurări privind vârsta şi sexul copilului, ataşamentul acestuia faţă de unul sau altul dintre părinţi, de posibilităţile materiale şi moralitatea părinţilor şi, în general, de existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea şi educarea minorului.

Ambii părinţi trebuie să înţeleagă că în cadrul relaţiilor personale pe care le au cu copiii lor minori, nu trebuie să se comporte faţă de aceştia ca şi când ar exercita posesia asupra unor bunuri care le aparţin neapărat în timpul alocat, interesul major al copilului fiind mai presus decât interesul părintelui.

De asemenea, tribunalul apreciază că în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, principial, ambii părinţi trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât minorul să se bucure de prezenţa, afecţiunea şi grija ambilor părinţi.

Contrar celor susţinute de apelanta pârâtă, prima instanţă a coroborat întreg ansamblu probator administrat in cauză, care converge spre concluzia judicios  argumentată că este în interesul superior al minorei să nu fie modificată măsura stabilită prin sentinţa civilă nr. X/09.02.2016.

În acest sens, tribunalul observă că de la data pronunţării hotărârii cu privire la locuinţa minorului, respectiv 09.02.2016 şi până la data formulării acţiunii de către apelanta reclamantă, respectiv 13.10.2016, au trecut aproximativ 8 luni, interval de timp în care nu s-au identificat împrejurări de natură a justifica stabilirea locuinţei la mamă.

Din probatoriul administrat reiese că minora este ataşată în egală măsură de ambii părinţi, iar de la data pronunţării sentinţei X/09.02.2016, aceasta locuieşte împreună cu tatăl său, care se ocupă de creşterea şi educarea sa, ajutat fiind în permanenţă de bunicii paterni. Contrar celor susţinute de apelanta reclamantă, plecarea intimatului pârât in strainatate, pe perioade determinate,  a fost generată tocmai de nevoia acestuia de a-si gasi un loc de munca si astfel de a-i putea oferi minorei conditii materiale corespunzatoare de crestere si educare, iar bunicii paterni se ocupă de ingrijirea si educarea minorei in perioadele de timp in care tatăl este plecat in strainatate, oferindu-i atentia si afectiunea necesara.

De asemenea, deşi susţine apelanta că dispune de condiţii materiale pentru îngrijirea minorei, aceasta nu a făcut dovada realizării unor venituri care să asigure întreţinerea minorei şi nici a unui domiciliu stabil. De altfel, tribunalul reţine că atitudinea apelantei reclamante a fost oscilantă.  Astfel, iniţial a susţinut, în cuprinsul acţiunii formulate, că locuieşte în Italia, unde deţine o locuinţă şi lucrează în baza unui contract de muncă, afirmând că are posibilitatea astfel de a-i oferi minorei căldura părintească şi o educaţie adecvată vârstei. Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond, după ce a solicitat iar instanţa a încuviinţat efectuarea unei anchete psihosociale la reşedinţa sa din Italia, a susţinut că intenţionează să se stabilească în România şi a solicitat efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliul bunicilor materni.

Dincolo de acest aspect, tribunalul reţine, în acord cu judecătorul fondului, că un criteriu determinant este cel privind relaţiile create între minoră şi alte persoane, care contribuie şi acestea la formarea minorei. Cum în cauză minora locuieşte în cadrul familial al intimatului pârât, a-l lua şi a-l insera într-un alt mediu familial este de natură să producă un anumit răspuns emoţional care poate afecta dezvoltarea sa fizică şi psihică. A dispune schimbarea locuinţei minorei la mamă  ar insemna ca minora sa fie smulsă din mediul familial in care tocmai a reusit sa se integreze, sa fie inserată in mediul familial al apelantei-reclamante, fapt ce ar avea o influenţă negativă asupra dezvoltării minorei.

Toate declaraţiile martorilor confirmă faptul că ambii părinţi iubesc în egală măsură copilul, iar înscrisurile depuse la dosar, în apel, confirmă faptul că ambii părinţi sunt preocupaţi de starea de sănătate a copilului lor, contrar afirmaţiilor apelantei. Însă prin faptul că intimatul pârât a fost cel care s-a preocupat efectiv de creşterea şi educarea copilului, după pronunţarea divorţului, ajutat fiind de părinţii săi ( bunicii paterni), este evident că între cei doi, tată şi fiică, s-a creat o legătură afectivă mult mai puternică.

Pe lângă aceasta, având în vedere şi mediul familial oferit de reclamant şi de bunicii paterni alături de care a crescut minorul, mediu concretizat prin stabilitate materială şi afectivă, tribunalul apreciază că, în interesul minorei este de se menţine locuinţa la tată.

Chiar dacă apelanta ar dispune de condiţii bune pentru creşterea copilului ( deşi nu a produs dovezi în acest sens), aceasta ar presupune schimbări esenţiale în viaţa minorei atât din punctul de vedere al adaptării la alt mediu familial şi social, cât şi al lipsirii de afecţiunea părintelui cu care a crescut şi care s-a preocupat de ea.

Pentru considerentele de fapt si de drept invocate, Tribunalul constata ca sentinţa judecătoriei este legala si temeinică si in temeiul dispoz art.480 al.1 C.pr.civ., va fi păstrată in totalitate, iar apelul declarat va fi respins ca nefondat.

Data publicarii pe portal:10.07.2018

Domenii speta

Spete similare