Interpretare clauze contractuale. Pretenţii decurgând din convenţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 14.02.2013, sub nr. de dosar 5125/212/2013, reclamanta CBM a chemat în judecată pe pârâtul APL, solicitând instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 46005 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor rămase de executat la imobilul din N şi contravaloarea lucrărilor efectuate defectuos, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat Convenţia civilă autentificată sub nr. 816/10.08.2011 la BNP L P, precum şi actul adiţional nr. 1175/05.12.2011, prin care pârâtul s-a obligat să execute anumite lucrări în totalitate, care să şi corespundă din punct de vedere calitativ, dar acesta nu a înţeles să execute lucrarea în totalitate, iar ceea ce s-a executat lasă de dorit din punct de vedere al calităţii.

A învederat că, deşi l-a convocat pentru a se prezenta la faţa locului imobilului în data de 18.06.2012, nu a binevoit să dea curs invitaţiei, ocazie cu care s-a constatat că se impune refacerea unor lucrări inferior calitativ, respectiv: refacerea şi finalizarea finisajelor exterioare a faţadei imobilului, refacerea hidroizolaţiei terasei cu repoziţionarea sifonului de pardoseală, refacerea învelitoarei pentru acoperişurile mici integral şi pentru cel mare parţial, montarea jgheaburilor şi a burlanelor.

Ulterior, l-a convocat din nou pentru data de 18.07.2012, la locul imobilului, ocazie cu care s-a constatat stadiul fizic al lucrării efectuate de către pârât şi s-a constatat că: la acoperişul mare se impune înlocuirea a cca 7 bucăţi pe olana care sunt sparte în câmp, la cele două acoperişuri mici se impune refacerea totală a acestora, potrivit actului adiţional nr. 1175/05.12.2011, se impune montarea sortului tabla albă, se impune montarea jgheaburilor şi a burlanelor, trebuie repoziţionat sifonul în sapa terasei, se impune refacerea completă a hidroizolaţiei terasei, se impune decopertarea gresiei pentru a putea fi realizată hidroizolaţia, urmând apoi a fi remontată, trebuie refăcute porţiunile umflate iar plasa din fibră trebuie acoperită în totalitate cu adeziv de faţadă, se impune aplicarea vopselei decorative de tip Weber  pe faţadă.

Reclamanta a susţinut că lucrările precizate nu au fost efectuate nici până în prezent de către pârât, sens în care a demarat procedura executării lucrărilor cu un constructor alternativ. Pentru toate lucrările ce trebuie executate (ori în mare parte reexecutate) a fost întocmit devizul constructorului alternativ din care rezultă că lucrările  e trebuie a fi efectuate în urma execuţiei superficiale de către pârât se ridică la cuantumul total de 46005 lei.

Totodată, reclamanta a alegat că i-a achitat pârâtului o mare parte din ratele contractuale, respectiv 7700 euro din totalul contravalorii lucrării în cuantum de 11000 euro.

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1270-1272 Cod civil, art. 1349, 1357, 1020-1021 Cod com., art. 274 Cod procedură civilă.

În susţinerea cererii reclamanta a anexat înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2451,20 lei şi 5 lei timbru judiciar (f.24).

La data de 15.05.2013 pârâtul a depus întâmpinare (f. 28-34), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, pârâtul a arătat că imediat după începerea lucrărilor reclamanta a înţeles să încalce clauzele contractuale, în sensul că a început să îi spună ce materiale să folosească pentru a mai reduce costurile. Aceasta i-a spus să folosească adeziv de calitate inferioară, deşi el i-a comunicat că acesta va influenţa calitatea lucrărilor, însă a spus că nu este nicio problemă, astfel încât el a folosit ce reclamanta i-a spus. În această situaţie, cele două mâini de adeziv au fost ineficiente pentru izolarea exterioară a pereţilor. Mai mult decât atât, la terminarea lucrărilor prevăzute în convenţia din 10.08.2011, reclamanta a început să spună că vrea altfel să fie executate şi am fost de acord că aceasta presupune lucrări suplimentare neprecizate în convenţia iniţială şi neplătite. Au încheiat astfel, actul adiţional la convenţie şi a început să lucreze dar în scurt timp reclamanta a început să-i adreseze cuvinte indecente, injurioase şi ameninţări, astfel încât, pentru a nu ieşi vreun scandal, a terminat lucrările încredinţate, solicitându-i să vină şi să facă împreună recepţia acestora până la momentul respectiv, însă aceasta a continuat cu acel comportament incalificabil, spunându-i să plece de pe proprietatea ei, ameninţându-l cu violenţă exercitată asupra lui şi familiei sale de către "arabi". Astfel, pentru a evita iun scandal a plecat de pe proprietatea reclamantei. Întrucât nu a adus coamele pentru încheierea acoperişului, nu a reuşit să facă cele două acoperişuri mici.

Pârâtul a învederat că după o perioadă de 6 luni reclamanta a început să îl cheme să facă recepţia lucrării însă, aceasta urmărea să continue scandalul şi astfel să îl aducă în justiţie pentru fapte de natură penală.

A susţinut pârâtul că recepţia lucrării se face la terminarea acesteia şi nu după 6 luni, timp în care reclamanta nu a protejat termic terasa pe timpul iernii, astfel că lucrările efectuate s-au depreciat nu datorită calităţii proaste, ci datorită faptului că acestea nu au fost corect protejate, iar materialele folosite nu au fost de calitatea cerută de condiţiile de folosire a acestora.

A alegat că nu avea cum să termine lucrarea integral, moment ce nu i s-a permis să intre pe proprietatea reclamantei.

În continuare, pârâtul a afirmat că întreaga lucrare costă 11000 euro, adică 46882 lei (1euro=4,2620), iar din întreaga sumă de 46882 lei el a primit doar 32573 lei . în aceste condiţii reclamanta mai are să îi achite suma de 14309 lei. Se pune problema dacă întreaga lucrare a costat 46882 lei, cum ar putea să mai coste pretinsele lucrări de executat încă 46005 lei.

A fost administrată pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, proba testimonială şi proba cu expertiză tehnică construcţii.

Conform sentinţei civile nr. 7356 din data de 9.06.2016, pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 5125/212/2013 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CBM în contradictoriu cu pârâtul ANDRONACHE PETRU-LUCIAN, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 27171 lei cu titlu de despăgubire pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2397,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, a fost admisă cererea expertului B D de majorare a onorariului cu suma de 1000 lei, s-a stabilit obligaţia de plată a onorariului de expert majorat în sarcina ambelor părţi, a fost obligată reclamanta să plătească domnului expert B D suma de 500 lei cu titlu de onorariu majorat, a fost obligat pârâtul să plătească domnului expert B D suma de 500 lei cu titlu de onorariu majorat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între reclamantă, în calitate de client şi pârât, în calitate de antreprenor, s-a încheiat Convenţia civilă autentificată sub nr. 816/10.08.2011, având ca obiect finalizarea unei construcţii de tip P+1E+2E parţial terasă, situată în N.

Potrivit Convenţiei, pârâtul s-a obligat să finalizeze construcţia conform proiectului ales de proprietar în următoarele condiţii:

ETAPA I: de finalizat etajul 2 în totalitate, conform proiectului; de finalizat rest zidărie, executat acoperiş şi montat ţiglă; turnat şapă terasă şi aplicat 3 straturi hidrostop; izolaţie termică a terasei cu aplicare de poliester de 2,5 cm. Extrudat; aplicare şi montare gresie; turnat şapte balcoane; zidirea parapeţilor;

ETAPA II:

placarea exterioară a casei, care va cuprinde următoarele faze:

a) placat 2 straturi adeziv pe BCA de la CELCO;

b) izolarea cu poliester de 10 cm şi densitate de 15 de la MASTER PLAST;

c) poliesterul va fi aplicat cu adeziv special de poliester de la ADE PLAST (polistiren);

d) peste polistiren se va aplica plasă de fibră densitate 145 gr/mp;

e) se vor aplica dibluri speciale peste polistiren, minim 5 dibluri/placă;

Etapa II va mai cuprinde următoarele faze: colţurile glafurilor vor avea aplicate colţare de plastic; executarea glafurilor cu polistiren extrudat, stâlpii şi soclu vor fi placaţi cu polistiren extrudat.

ETAPA III: - decorarea exterioară a casei se va face cu vopsea decorativă de la Weber de culoare albă.

Totodată, în contract s-a menţionat că materialele vor fi procurate de constructor, ţigla olană, gresia şi sistemul de captare a apei (jgheaburi, burlane) vor fi puse la dispoziţia constructorului de către proprietar, beneficiar al lucrării.

Părţile au convenit ca preţul lucrărilor să fie 11.000 euro, stabilind ca acesta să fie achitat astfel:

- 4400 euro – echivalentul sumei de 18753 lei calculat la cursul 1 euro=4,2620 lei s-a achitat la data autentificării convenţiei;

- 6600 euro va fi achitată în 3 tranşe a câte 2200 euro fiecare, la cursul euro de 4,2 lei, stabilit de comun acord de părţi, astfel: la finalizarea primei etape a lucrărilor se va achita suma de 2200 euro, la finalizarea celei de-a doua etape se va achita suma de 2200 euro, iar la finalizarea celei de-a treia etape se va achita suma de 2200 euro.

În ceea ce priveşte durata convenţiei, s-a prevăzut un termen de 2 luni, începând cu data de 16.08.2011 până la 16.10.2011, dată până la care constructorul s-a obligat să finalizeze lucrările menţionate, termenul de 16.10.2011 putând fi prorogat, prin acordul părţilor, cel mult 1 (una) săptămână.

Cu privire la răspundere, în convenţie s-a menţionat că în ipoteza executării necorespunzătoare a lucrărilor de către constructorul prestator, beneficiarul lucrării poate rezilia, unilateral, convenţia civilă. Partea culpabilă de neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor, respectiv constructorul prestator, va fi obligat să restituie sumele de bani încasate şi nefolosite  pentru terminarea construcţiei. Totodată, s-a convenit că neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin convenţie atrage răspunderea părţii în culpă, în afară de cazurile de exonerare prevăzute de lege.

La data de 05.12.2011 reclamanta şi pârâtul au încheiat actul adiţional autentificat sub nr. 1175/05.12.2011 de BNP LI, prin care pârâtul s-a obligat să finalizeze următoarele lucrări: acoperişuri mici 2 (două) bucăţi – refăcute; acoperişul mare – închis cu tablă albă; sifonul terasei – refăcut; montare jgheaburi; glafuri – terminate; pereţii exteriori – drepţi, plasa acoperită în totalitate cu tencuială, toate părţile în care s-a umflat tencuiala – refăcute; etapa a treia a contractului – de executat în totalitate; toate etapele lucrării, stabilite în baza convenţiei şi a actului adiţional vor fi terminate şi finisate.

S-a prevăzut că lucrările vor fi începute la data de 05.05.2012 şi vor fi finalizate în termen de 5 (cinci) săptămâni calendaristice, de la data începerii.

Preţul lucrărilor menţionate în actul adiţional a fost stabilit la suma de 3.300 euro şi va fi achitat la sfârşitul acestora.

Totodată, în actul adiţional s-a prevăzut că răspunderea delictuală a constructorului este angajată în condiţiile Codului civil, constructorul suportând financiar lucrarea care nu corespunde tehnic şi din punct de vedere al execuţiei.

La data de 18.07.2012 între reclamantă, în calitate de beneficiar şi M A – în calitate de diriginte de şantier, s-a încheiat procesul-verbal de constatare stadiu fizic, constatându-se stadiul lucrărilor. Astfel, s-a constatat că etapele I şi II din contract au fost executate doar parţial, iar etapa III nu a fost deloc executată.

Prin notificările din data de 31.07.2012 şi 28.08.2012 trimise prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pârâtul a fost convocat la conciliere directă de către reclamantă.

În drept, cu titlu preliminar, instanţa a reţinut că, raportat la data încheierii convenţiei dintre părţi – 10.08.2011 şi având in vedere dispoziţiile art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, legea aplicabilă pe fond in prezenta cauză este reprezentată de dispoziţiile Codului civil de la 1864, în vioare până la  data de 01.10.2011.

Reţine că potrivit dispoziţiilor art. 969 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Aceste dispoziţii consacră principiul forţei obligatorii a contractului şi presupune că fiecare parte contractantă este ţinută să îşi execute obligaţiile asumate prin convenţie, care este obligatorie şi nu facultativă.

In cazul în care una dintre părţi nu îşi execută în mod culpabil obligaţiile asumate prin contract, cealaltă parte are posibilitatea de a cere : fie executarea în natură a obligaţiei, fie executarea silită, fie să ceară rezoluţiunea contractului cu consecinţa restituirii prestaţiilor.

In speţa de faţă, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate de reclamantă, instanţa a reţinut că aceasta a ales să solicite executarea silită a obligaţiei pârâtului.

Obligaţia asumată de pârât în temeiul convenţiei autentificate sub n. 816/10.08.2011 şi în temeiul actului adiţional nr. 1175/05.12.2011 este o obligaţie de a face, intuituu personae, iar în caz de neexecutare culpabilă, acesta răspunde faţă de reclamanta beneficiară potrivit dreptului comun.

Aşadar, fiind vorba despre o obligaţie de a face intuituu personae, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1075 din Codul civil, care preved că orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.

Totodată, a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.

Aceste dezdăunări reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către debitor.

In cazul obligaţiilor de a face  creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei. Odată făcută această dovadă, neexecutarea se prezumă, cât timp debitorul nu dovedeşte executarea sau o cauză străină exoneratoare de răspundere.

În speţă, instanţa a constatat că reclamanta a făcut dovada existenţei creanţei împotriva pârâtului - aceea de efectuare a lucrărilor convenite, astfel cum rezultă din convenţie şi actul adiţional.

Totodată,a  reţinut că neexecutarea parţială a obligaţiei de către pârât este confirmată şi de probele administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului-veral de constatare stadiu fizic din data de 18.07.2012 s-a constatat că au fost executate doar o parte din lucrările pentru etapa I şi II la care pârâtul s-a obligat, iar etapa III nu a fost deloc executată.

Acest înscris se coroborează şi cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert B D, prin care s-a constatat că o parte din lucrările etapelor I şi II au fost efectuate defectuos, iar etapa III nu a fost deloc executată.

De asemenea, pârâtul nu neagă faptul că nu a terminat de efectuat lucrările la care s-a obligat şi că unele lucrări sunt defectuos făcute, invocând drept cauză exoneratoare de răspundere faptul că reclamanta nu i-a mai permis să intre pe proprietatea sa şi că iar materialelel folosite nu au fost de calitatea cerută de condiţiile de folosire a acestora. Or, instanţa a reţinut că potrivit convenţiei, materialele trebuiau procurate de constructor, adică chiar de către pârât şi nu de către reclamantă. Pârâtul nu a adus nicio dovadă în sesnul că reclamanta a fost cea care a procurat materiale de proastă calitate, obligaţie ce îi revenea în temeiul art. 1169 Cod civil, Totodată, dacă reclamanta nu i-ar mai fi permis accesul, pârâtul avea posibilitatea denunţării contractului, conform convenţiei şi a dispoziţiilor legale. Câtă vreme pârâtul nu a adus un minim de dovadă în sprijinul afirmaţiilor sale, acestea rămân simple alegaţii ce nu pot forma convingerea instanţei în sensul exonerării pârâtului de răspundere.

Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că pârâtul este în culpă privind neexecutarea obligaţiilor contractuale, iar reclamanta are dreptul la dezdăunări, conform art. 1073 Cod civil,

Sub aspectul prejudiciului, instanţa a avut în vedere valoarea finală calculată de expertul B D în urma răspunsului la obiecţiuni, respectiv: valoarea lucrărilor de remediere a lucrărilor defectuos executate – 28392 lei şi valoarea lucrării rămase de executat – 26499 lei. Reţine că în total expertul a calculat pentru lucrările de remediere şi lucrările neexecutate suma de 54891 lei.

În acelaşi timp, instanţa a reţinut că preţul total al contractului pe care reclamanta trebuia să îl plătească pârâtului era de 11000 euro – în baza convenţiei + 3300 euro – în baza actului adiţional, deci în total 14.300 euro, din care a achitat suma de 7700 euro – astfel cum ambele părţi au arătat la termenul din data de 19.02.2015, aspect consemnat în încheierea de la acea dată (f.137). Prin urmare, reclamanta mai avea de achitat pârâtului în temeiul contractului suma de 6600 euro (14300-7700), respectiv suma de 27720 lei (6600 euro x 4.2/1 euro – cursul stabilit de comun acord de părţi în convenţie).

Instanţa a apreciat că reclamanta nu poate pretinde obligarea pârâtului la plata întregii sume de 54891 lei, câtă vreme ea nu achitase tot preţul convenţiei şi câtă vreme părţile nu au stipulat o clauză penală în acest sens, pentru că ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia.

Astfel, instanţa a apreciat că prejudiciul efectiv suferit de reclamantă este 54891 lei (prejudiciul calculat de expert) – 27720 lei (partea din preţ neachitată de reclamantă), deci 27171 lei.

Pentru aceste motive, instanţa a admis în parte cererea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 27171 lei cu titlu de prejudiciu.

În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865 instanţa a constatat în parte culpa procesuală a pârâtului în declanşarea prezentului litigiu, sens în care l-a obligat pe acesta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate raportat la pretenţiile admise şi dovedite până la închiderea dezbaterilor pe fond, respectiv:  1697,84 lei taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretenţiilor admise conform art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997 şi 700 lei onorariu de expert (500 lei – f. 54+200 lei f. 141). Prin urmare, instanţa a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2397,84 lei.

Instanţa nu a avut în vedere onorariul de avocat solicitat de reclamantă şi depus odată cu concluziile scrise, întrucât nu a fost pus în discuţia contradictorie a părţilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii şi dreptului la apărare al pârâtului.

În acelaşi timp, chiar dacă pretenţiile reclamantei au fost admise în parte, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu i se poate imputa acesteia o culpă în suportarea şi de către pârât a onorariului de expert.

Totodată, instanţa a admis cererea domnului expert B D de majorare a onorariului şi a dispus majorarea acestuia cu suma de 1000 lei, urmând a obliga atât reclamanta, cât şi pârâtul să achite expertului câte 500 lei fiecare cu titlu de onorariu majorat.

 Împotriva sentinţei civile nr. 7356 din data de 9.06.2016, pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 5125/212/2013 a declarat recurs în termen CBM, solicitând admiterea recursului, obligarea pârâtului  si la plata diferenţei de creanţă în cuantum de 13.860 lei, la plata diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 138,09 lei, la plata diferenţei onorariului în cuantum de 500 lei aferent expertului, la plata onorariului avocat în cuantum de 3.500 lei.

În motivarea recursului, recurenta arată că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că reclamanta ar mai fi avut de plătit pârâtului suma de 6.600 euro, în realitate reclamanta avea de plătit doar suma de 3.300 euro.

Preţul  stabilit în convenţie a fost de 11.000 euro, reclamanta  a achitat pârâtului suma de 7.700 euro, rămânând un rest de achitat de 3.300 euro.

Apreciază recurenta că pârâtul trebuie obligat şi la plata diferenţei de 138,09 lei, reprezentând diferenţa taxa judiciară de timbru.

Recurenta consideră că nu se impunea ca ea să achite 500 lei din onorariul expertului, în contextul în care judecarea pricinii se datorează exclusiv pârâtului.

Pârâtul trebuia obligat şi la plata onorariului de avocat de 3.500 lei, respectivele cheltuieli fiind formulate odată cu cererea introductivă.

Intimatul APL nu a depus întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probatorii.

Analizând recursul formulat, Tribunalul reţine următoarele:

Raportat la motivele de recurs invocate, Tribunalul apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 CPC, potrivit cărora modificarea unor hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul  juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul invocat presupune încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 CC, potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, ceea ce înseamnă că actul trebuie aplicat în litera şi spiritul lui, instanţa neavând dreptul să-i dea un alt înţeles.

În cauză, clauzele actului nu sunt susceptibile  de mai multe înţelesuri sub aspectul sumelor datorate, instanţa de fond dând acestora o interpretare greşită.

Astfel, între CBM şi APL a intervenit convenţia civilă, autentificată cu nr. 816/10.08.2011 la BNP L P, avand ca obiect finalizarea unei contrucţii de tip P+1E+2E, parţial Terasă, situată în Năvodari, str. Recoltei lot. 2, jud. Constanţa. Potrivit convenţiei, APL s-a obligat să finalizeze construcţia, conform proiectului  ales de proprietar, în trei etape, materialele urmând să fie procurate de contructor.

Pentru executarea acestor lucrări, inclusiv procurarea materialelor , preţul a fost stabilit de părţi la suma de 11.000 euro, ce urma să fie achitat de CBM astfel: suma de 4.000 euro, echivalentul a 18.753 lei a fost achitată la data autentificării contractului; 6.600 euro urma să fie achitată în 3 tranşe a câte 2.200 euro la finalizarea primei etape a lucrărilor, la finalizarea celei de-a doua etape, la finalizarea celei de-a treia etape.

Convenţia a fost încheiată pe o perioadă de 2 luni, de la data de 16.08.2011 şi până la data de 16.10.2011, dată până la care contructorul se obligă să finalizeze lucrările. Termenul putea fi prorogat, prin acordul părţilor, cel mult o săptămână , pentru motive obiective.

Se menţioneză în convenţie că, în ipoteza executării necorespunzătoare a  lucrărilor de către contructorul prestator, beneficiarul poate rezilia unilateral convenţia; partea culpabilă de neexecutarea corespunzătoare a lucrărilor, respectiv constructorul prestator, va fi obligat să restituie sumele de bani încasate şi nefolosite pentru terminarea construcţiei; neîndeplinirea  sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin prezenta convenţie civilă atrage răspunderea părţii în culpă, în afară de cazurile de exonerare prevăzute de lege.

La fila 6 dosar fond, la sfârşitul convenţiei, se regăsesc menţiunile  făcute de părţi cu privire la plăţile făcute, astfel: 03.10.2011 – am primit suma de 5.000 RON de la MCB; 04.11.2011 – am primit diferenţa de 4.200 RON de la MC; 05.11.2011 – am primit suma de 4.620 RON de la MCB echivalentul a 1.110 euro, menţiuni ce poartă semnătura intimatului pârât şi care nu au fost contestate de către acesta.

Prin actul adiţional autentificat sub nr. 1175/05.12.2011 la convenţia civilă autentificată sub nr. 816/10.08.2011, CBM şi APL au hotărât modificarea  şi completarea convenţiei, în sensul: APL s-a obligat să finalizeze anumite lucrări, începând cu data de 05.05.2012, în termen de 5 săptămâni calendaristice, iar suma în cuantum de 3.300 euro, reprezentând rest plată pentru efectuarea lucrărilor, va fi achitată la sfârşitul acestora.

La termenul din 19.02.2015, ambele părţi au recunoscut faptul că apelanta reclamantă a achitat intimatului pârât suma de 7700 lei.

Această împrejurare rezultă şi din convenţia încheiată şi din menţiunile intimatului de la fila 6 dosar, nefiind contestat de părţi acest aspect.

Însă, instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că preţul total al convenţiei este de 14.300 euro – 11.000 euro din convenţia iniţială şi 3.300 euro în baza actului adiţional, rezultând cu claritate din actul adiţional că părţile nu au modificat şi nu au stabilit un nou preţ, ci au precizat că suma de 3.300 euro reprezintă rest de plată.

Drept urmare, contrar celor reţinute de prima instanţă, Tribunalul constată că, potrivit înscrisurilor şi recunoaşterilor făcute de părţi, reclamanta mai avea de achitat pârâtului doar suma de 3.300 euro, astfel încât doar această valoare va fi scăzută din prejudiciul efectiv suferit reţinut de prima instanţă ca fiind de 54.891 lei. Raportat la cursul stabilit de părţi în convenţie de 4,2lei/1 euro, Tribunalul reţine că valoarea despăgubirilor pentru neexecutarea contractului datorată de pârât reclamantei este de 41.031 lei.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, Tribunalul le va reaprecia raportat la valoarea despăgubirilor constatate ca fiind datorate, respectiv suma de 41.031 lei. Tribunalul constată că valoarea taxei de timbru, în raport de dispoziţiile Legii nr. 146/1997, aplicabile speţei în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată – 14.02.2013, pentru despăgubirile de 41.031 lei  este de 2.252,24 lei. Scăzând din această valoarea taxa de timbru acordată de prima instanţă de 1.697,84 lei ar rezulta că pârâtul datorează reclamantei suma de 554,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă de timbru.

Însă, analizând cererea de recurs se constată că recurenta – reclamantă a solicitat obligarea intimatului - pârât doar la plata unei diferenţe de taxă de timbru  de 138,09 lei, astfel încât Tribunalul se va pronunța doar în limitele învestirii așa cum au fost stabilite. În consecință, Tribunalul va obliga pârâtul să platească reclamantei o taxa de timbru aferentă judecății fondului de 1.835,93 lei.

În ceea ce privește onorariul de avocat se constată că acesta a fost depus la dosarului de fond la data de 20.05.2016, respectiv chitanța 159/30.12.2015 – fila 242, fiind solicitate cheltuielile de judecată încă de la sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, fiind aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 1 CPC.

În consecință, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.035,93 lei, reprezentând contravaloare taxă de timbru fond – 1.835,93 lei, onorariu expert – 700 lei, onorariu avocat - 3.500 lei.

Raportat la valoarea despăgubirilor reținute și la dispozițiile art. 274 alin. 1 și art. 276 CPC, instanța va obliga pârâtul să plătească expertului B D suma de 1000 lei, cu titlu de onorariu majorat.

În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 2 CPC, tribunalul va admite recursul formulat de recurenta CBM împotriva sentinţei civile nr. 7356/09.06.2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. 5125/212/2013, va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 41.031 lei, cu titlu de despăgubiri pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale; va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.035,93 lei, reprezentând contravaloare taxă de timbru fond – 1.835,93 lei, onorariu expert – 700 lei, onorariu avocat - 3.500 lei, va obliga pârâtul să plătească expertului B D suma de 1000 lei, cu titlu de onorariu majorat.

Tribunalul va menţine celelalte dispoziţii din sentinţa recurată, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 274 alin. 1 CPC, Tribunalul va obliga intimatul să plătească recurentei cheltuieli de judecată de 471,30 lei, contravaloare taxă de timbru achitată în recurs, raportat la soluţia de admitere a căii de atac formulate.

Domenii speta

Spete similare