Egalizare salarii

La ordine a venit spre soluţionare cauza Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta D C M  şi reprezentant ales pentru reclamanţiiD C M si altii, pârât AGENTIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ BACĂU, pârât AGENTIA NAŢIONALĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 10.01.2018 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17.01.2018, când a deliberat și a pronunțat următoarea sentință.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. A) Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 09.08.2017 sub nr. 1163/110/2017 reclamanţii D C M  şi reprezentant ales pentru reclamanţii:oc , VASILICA, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bacău şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016, privind egalizarea salariilor la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi revocabile/definitive, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, având în vedere familia ocupaţională din acre fac parte, respectiv „ADMINISTRAŢIE”, reglementată de Anexa I, capitolul I lit c- funcţii publice de execuţie din Legea nr. 3284/2010, în sensul egalizării salariilor funcţiilor publice existente la nivelul angajatorului, de auditor, consilier juridic, inspector, consilier, expert, referent de specialitate, referent şi inspector social, prin trimitere la aceeaşi funcţie, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate din familia ocupaţională anterior menţionată.

Cu privire la funcţia de inspector social, s-a solicitat obligarea ordonatorului principal de credite şi a angajatorului să respecte, în procesul de egalizare a salariilor, şi decizia nr. 6/13.01.2012 a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială- ordonator secundar de credite.

S-a mai solicitat obligarea pârâţilor la acordarea diferenţelor salariale rezultate din neaplicarea deciziei CCR nr. 794/2016 sume indexate şi actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data de 21.12.2016 şi până la data plăţii efective.

Cerere a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile L 554/2004, Decizia CCR 794/2016.

Au fost depuse înscrisuri în dovedire.

 Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.

Pârâta Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, invocând pe cale de excepţie, lipsa calităţii sale procesual pasive, excepţia inadmisibilităţii prin raportare la dispoziţiile art. 8 al 1 L 554/2004.

Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a formulat de asemenea întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că dispoziţiile legale au fost corect aplicate, dispoziţiile individuale privind salarizarea reclamanţilor fiind emise în funcţie de decizia ordonatorului secundar de credite.

Pârâta Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii, a prescripţiei extinctive, a lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi a conexităţii cu dosarul nr. 1164/110/2017, solicitând pe fond respingerea acţiunii ca nefondată, având în vedere respectarea dispoziţiilor legale în vigoare cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.

La data de 11.01.2017, reclamanţii şi-au precizat acţiunea ( f198- 199 ds) în sensul obligării pârâtelor la stabilirea salariului maxim prin raportare al criteriile stabilite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

B) Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 09.03.2017 sub nr. 1164/110/2017 reclamanţii h l A M şi reprezentant legal pentru reclamanţii XXXXXXXXXXXXXXXXXX D, au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bacău şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestora din urmă la aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016, privind egalizarea salariilor la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi revocabile/definitive, stabilite prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică, având în vedere familia ocupaţională din care fac parte, respectiv „ADMINISTRAŢIE”, reglementată de Anexa I, capitolul I lit c- funcţii publice de execuţie din Lege anr. 3284/2010, în sensul egalizării salariilor funcţiilor publice existente la nivelul angajatorului, de auditor, consilier juridic, inspector, consilier, expert, referent de specialitate, referent şi inspector social, prin trimitere la aceeaşi funcţie, gradaţie, vechime în funcţie şi specialitate din familia ocupaţională anterior menţionată.

Prin încheierea din data de 06.11.2017 Pronunţată în dosarul nr. 1164/110/2017 Tribunalul Bacău a admis excepţia conexităţii şi a conexat dosarul anterior menţionat la dosarul nr. 1163/110/2017.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind că este utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei, în cadrul acesteia fiind depusă şi decizia nr. 68/17.02.2017 emisă de ANPIS ( f 6 ds vol II).

2. Analizând cererea prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa reţine următoarele:

A) cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială

Tribunalul reţine, cu titlu preliminar, faptul că, calitatea procesuală este una dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea acţiunii civile. Conţinutul acestei noţiuni este precizat în cuprinsul art. 36 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Astfel,, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii.

Potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă).

În concret, în situaţia în care pretenţia formulată prin acţiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, constă în acordarea unor drepturi de natură salarială, ţinând seama că subiectele raportului de serviciu sunt determinate, stabilirea calităţii procesuale nu prezintă dificultăţi, părţile din raportul de drept procesual fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial.

Se mai reţine şi faptul că, în cazul în care reclamantul înţelege să acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea şi valorificarea drepturilor sale atât instituţia/autoritatea publică angajatoare, cât şi autoritatea publică centrală, în considerarea calităţii acesteia de ordonator principal de credite, sau pe aceea de ordonator secundar, determinarea calităţii procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv titularul obligaţiei de plată a drepturilor salariale.

În accepţiunea art. 159 alin. (1) din Codul muncii, care constituie dreptul comun în materie, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. O caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane, spre deosebire de raportul obligaţional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive.

Pe cale de consecinţă, ţinând seama şi de caracterul exclusiv al competenţei (una şi aceeaşi atribuţie trebuie să aparţină unei singure autorităţi publice), se poate concluziona că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care funcţionarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale.

În prezenta cauză, reclamanţii, atât cei din cererea principală cât şi cei din cererea conexă, sunt angajaţi în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi inspecţie Socială, numai această instituţia putând avea astfel calitatea procesuală în prezentul litigiu.

Interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal sau al celui secundar de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii.

Un argument suplimentar din perspectiva analizată este reprezentat de dispoziţiile art. 222 din Codul civil, sub denumirea marginală "Independenţa patrimonială", care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă şi nici persoana juridică subordonată nu răspunde pentru persoana juridică faţă de care este subordonată, dacă prin lege nu se dispune altfel. Aşadar, independent de existenţa din punct de vedere juridic a unei relaţii de subordonare între două persoane juridice, legea opreşte confuziunea patrimonială între acestea şi, în consecinţă, interzice răspunderea reciprocă a celor două persoane juridice pentru obligaţiile proprii.

Tribunalul reţine că în acest sens s-a pronunţat ÎCCJ în Decizia nr. 13/2016, dată în recursul în interesul legii.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată atât de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cât şi de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, urmând a respinge în consecinţă acţiunea faţă de acestea.

 B) cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de instanţă din oficiu

Instanţa reţine că această excepţia a fost invocată la primul termen de judecată, în funcţie de modul de formulare al cererii, însă aceasta a rămas fără obiect după modificarea acţiunii făcută de reclamanţi, astfel cum s-a arătat anterior.

C) cu privire la excepţia inadmisibilităţii, a tardivităţii, a prescripţiei extinctive invocate de pârâtele în legătură cu care Tribunalul a stabilit că nu au calitate procesuală pasivă, acestea vor fi respinse ca rămase fără interes.

D) cu privire la fond

În fapt, reclamanţii menţionaţi în acţiunea introductivă şi în cea conexată sunt funcţionari publici angajaţi în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, aceştia solicitând prin prezenta cerere, în esenţă,  stabilirea salariilor lor de bază la nivelul maxim al salariilor aflate în plată în cadrul întregii familii ocupaţionale Administraţie, cu luarea în considerare şi a drepturilor salariale stabilite în cazul unora din funcţionarii publici prin hotărâri rămase definitive.

În principal, acţiunea a fost determinată de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reclamanţii considerând că din cuprinsul acesteia se desprinde ideea că salariile funcţionarilor publici trebuie stabilite la nivelul maxim aflat în plată pentru toţi funcţionarii publici din întreaga familie ocupaţională.

Interpretarea dată de reclamanţi Deciziei Curţii Constituţionale este eronată, în opinia instanţei.

Astfel, Curtea Constituţională a avut de statuat asupra neconstituţionalităţii art. 3 al 1 ind 1- 1 ind 4 din OUG nr. 57/2015, astfel cum a  fost modificată şi completată prin OUG nr. 43/2016, respectiv asupra art. 3 ind 1 al 1 ind 1-1 ind 4 din OUG nr. 57/2015, respectiv

( 1 ind1) Sintagma "fiecare funcţie" prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(1 ind 2)**) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(1 ind 3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Analizând dispoziţiile criticate, Curtea Constituţională a reţinut în ce priveşte art. 3 ind 1 al 1 ind 2 că excluderea majorărilor salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, de la calculul nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul autorităţii publice, afectează art. 124 şi art. 126 din Constituţie, fiind, astfel, neconstituţionale. Astfel, ca urmare a neconstituţionalităţii articolului precitat, nivelul maxim al salariului de bază /indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 al 1 OUG nr. 57/2015 trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti ; iar personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.

S-a mai reţinut incidental, faptul că în vederea egalizării prevăzute de art. 3 ind 1 al 1 OUG nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile urmează a se stabili prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de autoritate publică sau instituţie.

Prin urmare, ceea ce s-a reţinut în esenţă prin decizia Curţii invocate în cauză reprezintă numai aspectul referitor la obligativitatea luării în considerare la stabilirea nivelului maxim de salarizare, a hotărârilor judecătoreşti prin care s-au recunoscut drepturi salariale.

Or, din acest punct de vedere, Tribunalul remarcă faptul că, prin decizia nr. 68/17.02.2017 ( f 6 ds vol II), ordonatorul secundar de credite, respectiv ANPIS, a stabilit nivelul maxim de salarizare din cadrul tuturor agenţiilor judeţene din ţară, prin luarea în calcul a acestor hotărâri judecătoreşti de care au beneficiat unii dintre funcţionari publici din cadrul acestora.

Instanţa consideră că menţiunile din dreptul nivelului maxim al Anexei nr. 2 ( f 8 de ex) a Deciziei nr. 68/2017, în care este menţionată una din agenţiile judeţene ( de ex la nr crt. 7 menţionat AJPIS Argeş) nu are semnificaţia faptului că salariul de bază menţionat în dreptul acesteia se aplică numai în cadrul respectivei agenţii judeţene, ci tuturor consilierilor, consilierilor juridici, experţilor, inspectorilor, având grad profesional superior, - faţă de exemplul dat anterior. La fel este şi în cazul nr. crt. 8, 14, din Anexă, menţionarea în cazul acestora al agenţiei judeţene având semnificaţia faptului că la nivelul acestora s-a înregistrat cel mai mare nivel al salarizării, însă nu are semnificaţia faptului că salarizarea maximă se va realiza doar la nivelul acestei agenţii, ci respectivul salariu de bază va fi aplicabil tuturor funcţionarilor publici menţionaţi la respectivele nr. crt. din cadrul tuturor agenţiilor judeţene.

Prin urmare, decizia respectivă a îndeplinit toate condiţiile pentru ca salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare ale funcţionarilor publici din cadrul agenţiilor judeţene în care sunt încadraţi reclamanţii, să respecte decizia curţii constituţionale şi actele normative în materie de salarizare.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamanţilor referitoare la faptul că salarizarea trebuie să se facă la nivelul întregii familii ocupaţionale, reclamanţii omis a avea în vedere dispoziţiile art. 3 al 1 ind 1 şi al 1 ind 3 anterior redate, care definesc atât termenul de „fiecare funcţie”, prin raportare la funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea cadru nr. 284/2010, dar şi noţiunile de „instituţie” şi „autoritate publică”.

Astfel, cu referire la acestea, legea prevede faptul că se are în vedere instituţia sau autoritatea publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite; iar în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflat al acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim la salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publcice subordonate.

Prin urmare, drepturile salariale trebuie să aibă în vedere şi noţiunile anterior menţionate, respectiv egalizarea salariilor de bază trebuie să funcţioneze raportat la nivelul aceleiaşi anexe, capitol, literă, număr şi număr curent raportat la fiecare instituţie/autoritate publică în parte.

În concret, în cazul de faţă, salarizarea reclamanţilor a fost realizată avându-se în vedere toate agenţiile judeţene aflate în subordinea Agenţiei naţionale, fiind evident în cazul acestora că se încadrează în ipoteza legală vizând instituţii publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, funcţionari publici din cadrul acestora având dreptul de a fi salarizaţi la acelaşi nivel pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate.

Nu pot fi reţinute astfel susţinerile reclamanţilor în sensul că ar trebui ca nivelul maxim al salariului de bază să fie stabilit la nivelul celui stabilit în cadrul Consiliului Judeţean, de exemplu, pentru că şi această instituţie face parte din aceeaşi familie ocupaţională. Astfel, intenţia legiuitorului a fost clară în momentul în care a stabilit că egalizarea se face la nivelul aceleiaşi instituţii sau în cadrul celor subordonate aceluiaşi ordonator de credite, numai dacă instituţiile respective îndeplinesc anumite criterii, printre care cel mai important este cel al aceluiaşi scop. Or, nu se poate reţine că AJPIS are aceleaşi scop cu Consiliul Judeţean, chiar dacă şi în cazul celui din urmă se pot regăsi aceleaşi categorii de funcţionari publici.

Prin urmare, salarizarea de bază nu se poate realiza decât prin raportare la aceeaşi instituţie sau autoritate şi cu respectarea criteriilor legale în cazul celor subordonate aceluiaşi ordonator de credite dar au şi acelaşi scop.

În ce priveşte susţinerile referitoare la stabilirea unui salariu de bază la nivelul maxim raportat la întreaga familie ocupaţională, instanţa apreciază că, considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, care s-au raportat la familia ocupaţională „ Justiţie” nu pot fi aplicate prin analogie şi în cazul celorlalte familii ocupaţionale, faţă de particularităţile acesteia din urmă.

3. Pentru aceste considerente, reţinând că salariile de bază ale reclamanţilor au fost stabilite prin raportare la criteriile prevăzute de lege şi prin luarea în calcul şi a drepturilor salariale stabilite în favoarea anumitor funcţionari publici, cu raportare la întreaga categorie de funcţionari publici din care fac parte cei care au dobândit drepturi salariale prin hotărâri judecătoreşti, astfel cum rezultă din dispoziţia nr. 68/17.02.2017, Tribunalul va respinge atât cererea principală cât şi cea conexă a reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâta AJPIS Bacău ca nefondată, urmând a admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi a respinge în consecinţă cererea raportat la acestea, a respinge şi celelalte excepţii invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Respinge excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu. Respinge restul excepţiilor invocate de pârâtele Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială ca rămase fără interes.

Respinge cererea de chemare în judecată şi cererea aferentă dosarului conexat, nr. 1164/110/2017, formulată de reclamanţii D C M  şi reprezentant ales pentru reclamanţii: CC VB NM HG , reclamanta HL AMA şi reprezentant legal pentru reclamanţii:  SI ALTII, toţi reclamanţii cu domiciliul procesual ales în Mun. BACĂU, , Judeţ BACĂU, în contradictoriu cu pârâta AGENTIA JUDETEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ BACĂU cu sediul în Mun. BACĂU, STR. IONITA SANDU STURZA, nr. 63A, et. 4, Judeţ BACĂU, ca nefondate.

Respinge cererea principală şi cererea conexă în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cu sediul în Mun. Bucureşti, STR. DEM. I. DOBRESCU, nr. 2-4,  sector 1, şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială cu sediul în Mun. Bucureşti, STR.GENERAL GHEORGHE MAGHERU, nr. 4, et. 4,  sector 1, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Tribunalul Bacău Secţia a II-a.

Domenii speta

Spete similare