Anulare act

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe apelant AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALA şi pe intimat S.C. GT GRUP SRL, intimat SC  G T SRL REPREZENTATA DE  G F, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie.

Desfăşurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 C.pr.civ.

Instanţa lasă cauza la a doua strigare, având în vedere că la primul apel nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

La al doilea apel nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Instanţa constată că apelul a fost formulat în termen, fiind scutit de la plata taxei de timbru.

De asemenea, constată că nu s-a solicitat administrarea de noi probe şi că intimatul nu  a depus întâmpinare apoi, constatând cauza în stare de judecată, reţine spre soluţionare apelul formulat.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului de faţă, reţine următoarele:

I. Obiectul dosarului

 Prin sentinţa civila nr. 7111/17.11.2016, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 7010/180/2016 s-a admis plângerea contravenţională formulată de S.C.  G TS.R.L. Bacău  în contradictoriu cu Agenţia naţională De Administrare Fiscală şi a fost anulat procesul verbal de contravenţie seria DGAF nr. 0114218/04.05.2016.

II. Considerentele primei instanţe

,, Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria  DGAF. nr. 0114218/4.05.2016 .i s-a aplicat petentei  o amenda contravenţionala in cuantum de 17.500 lei  pentru săvârşirea faptei prevăzute si sancţionate de art. art.10 lit.d, lit.gg din O.U.G. nr.28/1999 modificată şi republicată.

S-a reţinut in sarcina petentei  faptul că la data de 23.04.2016, în intervalul orar 17,40 – 20,00, în urma controlului efectuat la restaurantul „Mioriţa” din Bacău,  la efectuarea monetarului s-a identificat suma de 490 lei în plus faţă de raportul X, sumă ce nu a putut fi justificată cu documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, registrul special sau chitanţe, monetarul fiind în sumă de 2.509 lei, iar suma fiscalizată în sumă de 2019 lei, diferenţa de 490 lei fiind mai mare cu 3%  din suma fiscalizată şi la aceeaşi dată a fost identificată  în plus la ospătari suma de 490 lei.

S-a reţinut că faptele descrise constituie contravenţiile prevăzute de art. 10 din  OUG 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, şi anume:

„d) nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la art. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h);

gg) deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe.”

Art. 4 alin 12 lit. h prevede că „Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi…h) să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/prelucrării/depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii.”

In temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, instanţa urmează a proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor articolelor 16 şi 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată pentru început că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituţia României şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Aşa după cum rezultă din cuprinsul procesului verbal şi potrivit înscrisurilor şi susţinerile părţilor, la controlul efectuat de intimată s-a găsit la ospătari suma de 490 de lei, în plus faţă de suma înregistrată şi evidenţiată în raportul x.

Având în vedere cultura şi obiceiurile româneşti, obiceiuri care se regăsesc în întreaga lume, la ospătari se lasă de obicei o sumă de bani care poartă denumirea de bacşiş. Această denumire a fost reglementată de OG 8/22 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, care prevedea înregistrarea bacşişului în contabilitatea operatorilor economici şi a evidenţierii acestui tip de venit pe bonul fiscal, cu scopul delimitării clare a acestuia de veniturile încasate de operatorii economici pentru livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor direct către populaţie şi asigurării fiscalizării acestuia potrivit Codului fiscal,

Prin art. 1 punctul 3 din OUG 8/2015 s-a modificat OUG 28/1999, introducându-se art. 2^2, cu următorul cuprins:

„(1) Prin bacşiş se înţelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus faţă de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), precum şi restul dat de vânzător clientului şi nepreluat de acesta în mod voluntar.

(2) Este interzis operatorilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1) să condiţioneze, sub orice formă, livrarea de bunuri sau prestarea de servicii de acordarea bacşişului.

(3) Suma de bani prevăzută la alin. (1) se justifică prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale şi se evidenţiază pe un bon fiscal distinct. Prevederile art. 1 alin. (8) se aplică în mod corespunzător.

(4) Operatorii economici utilizatori stabilesc printr-un regulament de ordine interioară dacă veniturile provenite din încasarea bacşişului rămân la dispoziţia lor sau constituie o sursă de alte venituri care se distribuie salariaţilor. În cazul în care bacşişul se distribuie salariaţilor, acesta nu poate fi asimilat unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii.

(5) Regulamentul se păstrează la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal în vederea prezentării acestuia organelor de control.

(6) Sumele provenite din încasarea bacşişului se înregistrează în contabilitate la alte venituri, iar sumele distribuite salariaţilor se înregistrează pe seama cheltuielilor, potrivit reglementărilor contabile aplicabile."

Dispoziţiile legale enunţate anterior, prin care suma de bani găsită la ospătari )numită bacşiş) trebuia evidenţiată în documente justificative de genul celor prevăzute de art. 4 alin 12 lit. h din OUG 28/1999 au fost însă abrogate prin Lg. 186/2 iulie 2015.

Pe cale de consecinţă, întrucât suma de bani a fost găsită la ospătari şi nu în casa de marcat, instanţa reţine că fapta constatată de intimată nu se circumscrie contravenţiilor prevăzute de art. 10 din  OUG 28/1999.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa va admite plângerea şi va anula procesul verbal.,,

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea  căii de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii plângerii contravenţionale şi menţinerii procesului verbal de constatare a contravenţiei.

 III. Motivele de apel

În motivare,  apelanta a arătat că, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică fiind fundamentată pe argumente subiective „obiceiuri româneşti”, precum şi pe dispoziţii legale abrogate la data încheierii procesului verbal de contravenţie şi nerelevante în raport de situaţia de fapt constată. Astfel, dacă suma identificată în plus nu au fost întocmite documente justificative în speţă nu mai poate fi pusă în discuţia prezumţia înregistrării distinct în contabilitatea societăţii.

Referitor la considerentele reţinute de instanţă, conform cărora suma de 490 lei identificată în plus reprezintă bacşişul ospătarilor, legiuitorul incriminează fapta de a introduce în incinta unităţii de vânzare sume fără a fi întocmite documente justificative în acest sens şi nu distinge dacă sumele aparţin operatorului economic în cauză sau prepuşilor acestora. Lipsa îndeplinirii obligaţiei de a întocmi documentele justificative aferente nu se poate înlătura nici prezumţia relativă de proprietate a bunurilor aflate în posesie, prezumţie instituită prin prevederile art. 919 alin. 3 Cod civil.

Prin apelul formulat s-a mai arătat că referitor la fapta contravenţională descrisă la pct. 1 din procesul verbal, aceea de a deţine sume în incinta unităţii fără ca acestea să poată fi justificate prin documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal, chitanţe sau registru special, peteneta avea această obligaţie de a justifica sumele ce se aflau asupra chelnerilor prin unul dintre cele trei tipuri de documente enumerate de textul normativ, ori petenta nu a putut justifica această sumă prin nici unul dintre aceste documente, motiv pentru care incidenţa prevederilor art. 1 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 a fost atrasă de plano.

Privitor la fapta contravenţională descrisă prin pct. 2 din procesul verbal, aceea de a nu fi întocmit documente justificative pentru suma de 490 lei introdusă în unitate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 28/199, petenta avea obligaţia să întocmească documentele justificative pentru această sumă, ori de vreme ce s-a constat că aceste documente nu au fost întocmite sunt în mod corolar incidente prevederile art. 10 lit. d) din acelaşi act normativ.

S-a mai arătat că distincţia dintre ce două fapte contravenţionale constau în tipul obligaţiei de îndeplinit şi anume, prima faptă rezidă în obligaţia de a justifica sumele, iar ce de a doua rezidă în obligaţia de a întocmi documentele aferente.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. Cod procedură civilă şi O.U.G. nr. 28/1999.

În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013

IV. Susţinerile intimatului

Intimata S.C.  G TS.R.L.  a  formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelul.

În apărare, în esenţă, s-a arătat că, sub nicio formă nu poate fi primită susţinerea apelantei conform cărei, hotărârea instanţei s-a fundamentat pe argumente subiective, dispoziţiile legale în baza cărora instanţa a pronunţat hotărârea de admitere a plângerii contravenţionale, fiind expuse pe larg. În mod corect instanţa a aplicat  modificările aduse prin legea nr. 186/02.07.2015 în aprecierea netemeiniciei procesului verbal de contravenţie seria DGAF nr. 0114218/2016 stabilind că obligaţia înregistrării sumelor de bani găsite la ospătari în documentele justificative de tipul celor prevăzute de art. 4 alin. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 28/1999 au fost abrogate de Legea nr. 186/2016. Mai mult suma de bani a fost găsită la ospătat şi nu în casa de marcat, astfel încât pare justificată constatarea inexistenţei unei contravenţii. Nu suntem în situaţia existenţei unor sume  de bani introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, suma de 490 lei fiind bacşişul ospătarului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 482 raportat la art. 205 Cod procedură civilă,

În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

V. Analiza instanţei de apel

Analizând  hotărârea instanţei  de  fond, raportat la actele si lucrările dosarului, dar  si din oficiu,  sub  toate  aspectele, aşa cu prevede art. 479 Cod procedură civilă, Tribunalul  constată că apelul  este întemeiat, urmând a fi admis, având în vedere următoarele considerentele ce vor fi expuse.

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria  DGAF. nr. 0114218/4.05.2016 i s-a aplicat petentei  o amenda contravenţionala in cuantum de 17.500 lei  pentru săvârşirea faptei prevăzute si sancţionate de art. art.10 lit. d), lit. gg) din O.U.G. nr.28/1999 modificată şi republicată.

S-a reţinut in sarcina petentei  faptul că la data de 23.04.2016, urmare a controlului operativ şi inopinat prin sondaj efectuat la Restaurantul  M , aparţinând societăţii  G TS.R.L., în intervalul orar 17,40 – 20,00, la efectuarea monetarului s-a identificat suma de 490 lei în plus faţă de raportul X, sumă ce nu a putut fi justificată cu documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, registrul special sau chitanţe, monetarul fiind în sumă de 2.509 lei, iar suma fiscalizată în sumă de 2019 lei, diferenţa de 490 lei fiind mai mare cu 3%  din suma fiscalizată. De asemenea s-a mai reţinut că, suma de 490 lei, identificată în plus la ospătar la data de 23.04.2016 nu putu fi justificată cu documente emise de aparatul de marcat electronic fiscal, registru special şi/sau chitanţe, fiind încălcate prevederile O.U.G. nr. 28/1999.

Prealabil, instanţa reţine, conform fişei de monetar din data de 23.04.2016, de la fila 35 dosar prima instanţă, semnată de numita N N Mădălin, în calitate de ospătar, referitor la cauzele diferenţelor între datele scriptice şi rezultatele inventarierii faptice a numerarului, ”suma de 490 lei, diferenţă în plus identificată în momentul controlului reprezintă – nu ştiu”.

Din notei explicativă nr. 1534/5/23.04.2016 (fila 34 dosar primă instanţă) dată de numita  M R la întrebarea ”precizaţi ce reprezintă suma de 490 lei identificată asupra ospătarilor ca diferenţă faţă de casele de marcat (în plus)?”, răspunsul acesteia a fost „Neglijenţă, neatenţia ospătarilor”.

Instanţa având în vedere faptul că suma de 490 lei a fost identificată asupra unor persoane care efectuau încasări  se naşte prezumţia simplă şi rezonabilă că această sumă era deţinută în numele şi pe seama societăţii petentei, aspect care nu a fost negat de petentă, prin plângerea contravenţională formulată şi nici infirmat prin explicaţiile oferite de prepuşi acesteia, atât de ospătarul N N Mădălin, cât şi de contabilul  M R, care nu au susţinut că ar fi reprezentat bacşiş primit de ospătari.

Faţă de cele de mai sus, in mod greşit prima instanţă a ajuns la concluzia că suma de 490 lei găsită la ospătari, reprezintă bacşiş.

Referitor la temeinicia procesului verbal instanţa reţine  că, la art. 10, lit. d din OUG nr.28/1999 republicată, se arată că reprezintă contravenţie, dacă, potrivit legii penale, nu este considerată infracţiune:

d )nerespectarea de către utilizatori a obligaţiei prevăzute la ar. 4 alin. (12) lit. h), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege suma pentru oare nu s-au întocmit documente justificative conform art. 4 alin. (12) lit. h) şi se pedepseşte potrivit art. 11 alin. (1) lit. e) din OUG 28/1999:

La art. 4 alin. (12) lit h) din OUG nr.28/1999 se arată că utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi: să întocmească documente justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special, după caz, precum şi pentru sumele extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor se înţelege suprafaţa destinată accesului consumatorilor pentru achiziţionarea produsului/serviciului, expunerii/ prelucrării/ depozitării produselor oferite, prestării serviciilor, încasării contravalorii acestora şi circulaţiei personalului angajat pentru derularea activităţii.

Totodată la art. 10 litera gg) din O.U.G. nr.28/1999 republicată, se arată că reprezintă contravenţie, dacă, potrivit legii penale, nu este considerată infracţiune:  gg) deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe, care se sancţionează potrivit art. 11 alin.1 litera a şi art. 11 alin.1 litera a(i) din OUG nr.28/1999.

Prevederile art. 4 alin. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 28/1999, se referă la întocmirea de documente justificative, pentru realizarea unor operaţiuni de alimentarea cu monetar în vederea efectuării unor plăti, cum ar fi cele către distribuitori în scopul aprovizionării cu marfă, precum şi cele privind dovada efectuării respectivelor plăţi.

Din interpretarea textului se ajunge la această concluzie având în vedere că, se referă la „sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special”, iar prin folosirea pronumele „altele”  şi a adverbului „decât” se realizează o diferenţiere în ceea ce priveşte natura şi scopul sumele introduse în unitatea de vânzare, în condiţiile în care potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G nr. 28/1999, operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le înmâneze clienţilor, astfel că pentru sumele ce intră în unitate ca urmare vânzări de bunuri sau servicii se va întocmi în mod obligatoriu bon fiscal, iar pentru celelalte sume se vor întocmi documente justificative, cu scopul de a se avea o evidenţă cu privire la sumele de bani ce se găsesc în unitatea de vânzare sau prestări servicii.

Acelaşi raţionament este folosit şi în cazul sumelor extrase din unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele utilizate pentru a acorda rest clientului.

Raţiunea aceste prevederi, rezidă în faptul că în desfăşurarea activităţii operatorilor economic este posibil ca la unitatea de vânzare bunuri/prestări servicii să fie un rulaj de sume de bani, diferit de cel al sumelor care pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe, iar la momentul unui control să se poate justifica diferenţa în plus sau în minus a monetarului cu suma raportată de aparatul de marcat electronic fiscal.

Această concluzie este determinată şi de faptul că la art. 10 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 28/1999 este incriminată ca şi contravenţie „neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară preţului de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului ori nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (8), care determină existenţa unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înţelege contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, diferenţa până la preţul de vânzare a bunului sau tarifului de prestare a serviciului în cazul emiterii de bonuri cu o valoare inferioară ori contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate fără respectarea prevederilor art. 1 alin. (8)”, astfel că este puţin probabil ca legiuitorul să sancţioneze de două ori aceea şi faptă.

Contravenţia de la litera c) sancţionează neemiterea bonului fiscal pentru bunurile şi serviciile prestate şi astfel să fie evidenţiate sumele încasate pentru acestea, iar cea de la litera d) sancţionează neîntocmirea documentelor justificative pentru sumele introduse în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, altele decât cele pentru care au emis bonuri fiscale sau cele înscrise în registrul special.

Referitor la contravenţia prevăzută de art. 10 litera gg) din O.U.G. nr.28/1999, instanţa reţine că în condiţiile în care, operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale, sau alte documente conform art. 1 alin. 8 din acelaşi act normativ, deţinerea la unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor a unor sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special şi/sau în chitanţe, se referă la sumele care s-au încasat reprezentând contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie.

Instanţa având în vedere reţinute până acum, în condiţiile în care suma de 490 lei, reprezintă contravaloarea bunurilor/serviciilor prestate, petenta nefăcând dovada contrară a naturii acestor suma, conţinutul constitutiv al celor două contravenţii reţinute în sarcina petenetei prin procesul verbal contestat, precum şi distincţia referitor la natura sumelor de bani, unele reprezentând contravaloarea bunurilor/serviciilor prestate de operatorul economic, iar altele având scop şi destinaţie diferită, nu se poate reţine îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 28/1999, însă pentru contravenţia prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. gg) din acelaşi act normativ, va considera că situaţia de fapt descrisă în procesul – verbal contestat corespunde realităţii, iar fapta a fost săvârşită de către petentă cu vinovăţie, această faptă întrunind elementele constitutive ale contravenţiei.

Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite apelul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în contradictoriu cu SC  G TSRL Bacău şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că, va admite în parte plângerea contravenţională formulată şi anulează în parte procesul verbal de contravenţie seria DGAF nr. 0114218/4.05.2016 cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. d şi sancţionată de art. 11 alin. 1 lit. e) pct.4 din O.U.G. nr. 28/1999, menţinând procesul verbal de contravenţie contestat cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art. 10 lit. gg) din O.U.G. nr. 28/1999 precum şi a sancţiunii principale şi complementare aplicate cu privire la această faptă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite apelul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu sediul în Bucureşti, , în contradictoriu cu SC  G TSRL Bacău, cod fiscal, cu sediul în Bacău, jud. Bacău şi schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată şi anulează în parte procesul verbal de contravenţie seria DGAF nr. 0114218/4.05.2016 cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. d şi sancţionată de art. 11 alin. 1 lit. e pct.4 din OUG 28/1999.

Menţine procesul verbal de contravenţie contestat cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art. 10 lit.gg din OUG 28/1999 precum şi a sancţiunii principale şi complementare aplicate cu privire la această faptă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04.05.2017.

Domenii speta

Spete similare