Liberare condiţionată

Sentinţă penală 1214 din 20.07.2018


SENTINŢA PENALĂ  Nr. 1214

Şedinţa publică de la 20.07.2018

INSTANŢA

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la 05.07.2018 şi înregistrată sub nr…………. petentul-condamnat …………. a contestat propunerea de amânare a comisiei de liberare condiţionată, considerând că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

La dosarul cauzei s-au depus procesul verbal nr.302/27.06.2018 şi caracterizarea petentului emise de Penitenciarul Tulcea.

În drept, potrivit art. 100 alin. (1) Cod penal, liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;

b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;

c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr…………. a Judecătoriei Bârlad petentul a fost condamnat la o pedeapsă 4 ani şi 422 zile închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art.229 Noul Cod penal.

Condamnatul a început executarea pedepsei la 05.08.2015, urmând ca aceasta să expire la data de 09.03.2020, adică 1883 zile.

Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, condamnatul trebuie să execute  2/3 din pedeapsă, respectiv  1255 zile.

De la data de 05.08.2015 până la 27.06.2018 condamnatul a executat 1058 zile, la care se adaugă 0 zile ca urmare a muncii prestate şi se consideră executate 204 zile ca urmare a recursului compensatoriu, totalizând un număr de 1262 zile. 

Astfel, se constată îndeplinită cerinţa prevăzută de art.100 alin.1 lit.a) Cod penal.

Din înscrisurile primite de la locul de deţinere rezultă că la data formulării cererii, condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis, fiind îndeplinită şi cerinţa prevăzută de art. 100 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Cercetând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că persoana privativă de libertate a fost discutată prima dată la 27.06.2018 şi amânată până la 26.01.2019 pentru neachitarea cheltuielilor stabilite prin hotărârea de condamnare şi antecedentele penale.

Instanţa mai reţine că persoana privativă de libertate, pe perioada executării pedepsei a avut o comportare corespunzătoare, s-a încadrat în programul ordonat al locului de deţinere, nu s-a semnalat cu abateri disciplinare şi a fost recompensată de o dată pe perioada executării pedepsei cu suplimentarea drepturilor la pachet şi vizită şi nu a muncit.

Petentul a fost obligat prin sentinţa penală de condamnare la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare, dar până în prezent petentul-deţinut nu a făcut dovada că le-a achitat integral.

Sub acest aspect, instanţa de judecată apreciază că revine petentului-condamnat sarcina de a dovedi lipsa vreunei posibilităţi  de a achita obligaţiile civile, principiul rolului activ al instanţei de judecată neputându-se concretiza în demersuri ale acesteia în dovedirea lipsei vreunei posibilităţi materiale a petentului-condamnat, revenindu-i acestuia din urmă sarcina probei. În aceste condiţii, nu se poate aprecia decât că nu este îndeplinită cerinţa instituită la art. 100 alin. (1) lit. c) Cod penal.

De reţinut este şi faptul că anterior petentul a mai fost condamnat de două ori pentru furt calificat şi de două ori pentru tâlhărie, beneficiind o dată şi de liberare condiţionată.

Toată această antecedenţă infracţională nu poate decât să atragă concluzia predispoziţiei condamnatului la infracţiunile contra patrimoniului, precum şi creşterea periculozităţii sale  faţă de societate.

Faptul că a perseverat în săvârşirea aceluiaşi tip de infracţiune denotă dispreţul deţinutului faţă de justiţia care s-a dovedit mult prea indulgentă.

În opinia instanţei, liberarea condiţionată nu ar face decât să alimenteze convingerea petentului că, simplul comportament satisfăcător pe perioada detenţiei şi plata cheltuielilor de judecată atrage liberarea condiţionată a acestuia şi că nu are nici o relevanţă antecedenţa infracţională, ceea ce este total greşit.

Dată fiind şi lipsa dovezilor temeinice de îndreptare (faptul că a obţinut doar o singură recompensă pe toată durata detenţiei şi nu a perseverat în activităţi lucrative), instanţa reţine că persoana condamnatului nu îndeplineşte cumulativ condiţiile impuse de lege în vederea dobândirii vocaţiei pentru liberare condiţionată.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va respinge cererea ca nefondată şi va fixa termen pentru reiterare după data de 26.01.2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod de Procedură Penală va obliga petentul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 250 lei.

Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 130 lei se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Tulcea.

Domenii speta