Ordin de protecţie

Sentinţa civilă nr. 1980/2018

Şedinţa din camera de consiliu din data de 05.09.2018

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 03.09.2018 sub nr. 6492/327/2018, reclamanta _ a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva pârâtului __ pentru a se dispune mai multe măsuri împotriva acestuia conform prevederilor Legii nr.217/2003.

În motivarea în fapt a cererii, a arătat reclamanta că pârâtul, atât înainte de divorţ dar şi după divorţ, din cauza relaţiilor extraconjugale cu mai multe femei, a devenit violent, agresiv verbal şi nepăsător faţă de relaţia de căsătorie şi faţă de familie din toate punctele de vedere. Deşi a încercat singură să rezolve această situaţie, nu a mai rezistat psihic şi a introdus acţiunea de divorţ, iar după înregistrarea acţiunii de divorţ, pârâtul a devenit foarte violent, agresiv, atât cu aceasta cât şi cu familia ei, a început să consume băuturi alcoolice aproape zilnic, iar pe acest fond a devenit şi foarte gelos.

A mai arătat reclamanta că practic, oriunde este văzută de către pârât, acesta face scandal, ţipă, o jigneşte faţă de orice persoană din jurul său, o scuipă, o agresează verbal şi o ameninţă că o va distruge şi că poate o va şi omorî într-o criză de alcool şi gelozie.

De asemenea, a mai arătat reclamanta faptul că acest comportament al pârâtului este cunoscut de către I.P.J. Tulcea şi de către Postul de Poliţie __ de mai bine de 2 ani de zile, de asemenea apelând chiar şi numărul de urgenţă 112 din cauza scandalurilor provocate de pârât în localitatea _, luându-se măsurile necesare, dar acesta nu s-a liniştit.

A mai arătat reclamanta că acest comportament al pârâtului este cunoscut de foarte multe persoane, dar din cauză că este violent şi agresiv, lumea este reticentă şi nu doreşte să aibă vreo legătură cu aceasta sau cu familia sa.

A mai arătat reclamanta că pârâtul a săvârşit acte de violenţă asupra părinţilor ei, spărgând chiar şi uşi, iar actele de violenţă se desfăşoară chiar şi în prezenţa celor 2 minori, care sunt manipulaţi psihic şi traumatizaţi. De asemenea, mai arată că a suferit leziuni fizice şi a fost maltratată psihologic, nu a primit îngrijiri medicale şi nici nu deţine vreun certificat medico-legal sau alte documente medicale.

Cu privire la măsurile de protecţie pe care solicită a fi luate faţă de pârât, acestea sunt următoarele: evacuarea temporară a pârâtului din apartamentul în care acesta locuieşte cu chirie şi reintegrarea sa alături de copii, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime faţă de copii şi faţă de părinţii acesteia, interzicerea pârâtului de a se deplasa în localitatea _, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, suportarea de către pârât a contravalorii chiriei şi a întreţinerii pentru locuinţa temporară.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că aceasta realizează venituri, iar pârâtul are un loc de muncă.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat la termenul de judecată fixat, fiind asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

La interpelarea instanţei, la termenul de judecată acordat în cauză, reclamanta a precizat că nu mai solicită a se dispune măsurile de la lit. g) şi h) din acţiune.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente în cauză, instanţa va admite în parte cererea pentru următoarele considerente:

În fapt, se reţine reclamanta _ şi pârâtul _ s-au căsătorit la data de _, însă prin sentinţa civilă nr. _ pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ (nedefinitivă, fiind formulat apel de către pârât) s-a admis cererea reclamantei privind desfacerea căsătoriei, dispunându-se desfacerea acesteia din culpă comună, revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv _, autoritatea părintească asupra minorilor _, născut la data de _, şi _, născută la data de _, să se exercite în comun de către ambii părinţi, după desfacerea căsătoriei; locuinţa minorilor s-a stabilit la mamă, fiind obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorilor _, născut la data de _, şi _, născută la data de _, în cuantum de 1/3 din venitul net obţinut, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 06.02.2017, până la majoratul acestora.

Reclamanta a relatat un eveniment petrecut în urmă cu aprox. două săptămâni înainte de introducerea prezentei cereri în cadrul căruia pârâtul a exercitat violenţe verbale şi psihologice asupra reclamantei.

Privitor la acest incident, martorul audiat în cauză, numita _, a învederat faptul că, aflându-se într-o plimbare pe un vapor în Delta Dunării, pârâtul a devenit brusc violent verbal cu reclamanta şi chiar a scuipat-o pe aceasta, având o manifestare de gelozie din cauza faptului că reclamanta purta o discuţie telefonică, pârâtul bănuind că vorbeşte cu un alt bărbat pe care îl crede amantul acesteia, reacţia pârâtului fiind de natură să o sperie pe reclamantă, creând o stare de temere acesteia (fila 21).

Totodată, în susţinerea cererii sale, reclamanta s-a plâns de faptul că oriunde este văzută de către pârât, acesta face scandal, ţipă, o jigneşte faţă de orice persoană din jurul său, o scuipă, o agresează verbal şi o ameninţă că o va distruge şi că poate o va şi omorî într-o criză de alcool şi gelozie.

Din comportamentul pârâtului în faţa instanţei de judecată şi din cele relatate de acesta, se constată că nu acceptă despărţirea de reclamantă, insistând să se împace, fiind foarte gelos pe aceasta, la simplul gând că aceasta ar putea fi cu un alt bărbat, pârâtul devenind agitat şi adresând reclamantei jigniri sau telefonându-i acesteia în nenumărate rânduri pentru a-i reproşa comportamentul, nepotrivit din punctul său de vedere, şi a-i adresa ameninţări, exercitând astfel o violenţă de natură verbală şi psihologică.

De altfel, chiar martorul audiat în cauză, a învederat faptul că pârâtul i-a spus reclamantei că dacă nu se împacă cu dânsul, acesta este în stare de orice, chiar să o şi omoare pe reclamantă.

Prin prisma acestor considerente şi având în vedere prevederile legii speciale ce vor fi redate în cele ce urmează, instanţa constată că integritatea fizică şi psihică a reclamantei este pusă în pericol prin actele constante de violenţă psihică şi ameninţările pârâtului, limbajul jignitor al pârâtului la adresa reclamantei, precum şi actele de gelozie care-l determină să se manifeste în mod necorespunzător faţă de reclamantă, creându-i acesteia o stare de temere,  motive pentru care se constată că cererea este întemeiată în parte.

În drept, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe obligaţii sau interdicţii agresorului.

Violenţa în familie este definită, în accepţiunea prevederilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, ca fiind „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 4 din lege rezultă că violenţa în familie se poate manifesta atât sub forma unei violenţe fizice, constând în vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire sau alte acţiuni cu efect similar, cât şi prin violenţa verbală şi psihologică, manifestată prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare.

Totodată, potrivit prevederilor art.4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, „Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e)violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”

În ceea ce priveşte măsurile ce pot fi luate împotriva agresorului, art.23 din acelaşi act normativ prevede că „(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii:

 a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;

 f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.”

 În speţă, în raport de violenţele verbale şi psihologice exercitate asupra reclamantei şi ameninţările adresate de pârât, se constată că acestea sunt de natură a crea un pericol pentru integritatea fizică şi psihică a persoanei vătămate, motiv pentru care este necesar a se impune pentru perioadă, păstrarea distanţei dintre cele două părţi şi interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

Pe de altă parte, chiar dacă reclamanta nu ar fi propus suficiente probe în susţinerea cererii sale, astfel cum s-a statuat și prin jurisprudenţa CEDO, declarațiile părții vătămate trebuie să se bucure de credibilitate în lipsa altor dovezi cu precădere în cauzele având acest obiect – ordin de protecţie, când evenimentele se pot produce fără prezenţa altor persoane, iar victimei îi este greu să dovedească faptele imputate agresorului.

Instanţa reţine faptul că reclamanta a arătat, la termenul de judecată acordat în cauză, interpelată fiind, că nu mai susţine capetele de cerere privind măsurile solicitate la lit. g şi h din cerere, respectiv: obligarea pârâtului de a preda poliţiei armele deţinute şi încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Pentru toate aceste considerente, instanța va admite în parte cererea aşa cum a fost precizată şi va dispune emiterea unui ordin de protecţie prin care se dispun cu caracter provizoriu, respectiv pentru o durată de 3 luni de la data emiterii ordinului, următoarele măsuri, în sarcina pârâtului:

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 50 m faţă de reclamantă;

- obligaţia de a păstra o distanţă minimă de 50 m faţă de locuinţa reclamantei situată în localitatea _, str. __ 9, judeţul Tulcea;

- interdicţia de a se deplasa în localitatea _, judeţul Tulcea;

- interzicerea oricărui contact cu reclamanta, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, inclusiv prin reţelele de socializare Facebook şi WhatsApp.

Instanța va pune in vedere pârâtului că încălcarea oricăreia dintre măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la un an.

Totodată, având în vedere starea psihologică în care se află pârâtul, instanţa va dispune obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică pe durata ordinului de protecţie, activitate ce va fi efectuată de Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială Tulcea, această măsură venind şi în ajutorul pârâtului pentru a-l ajuta să conştientizeze gravitatea anumitor fapte la care este predispus datorită stării de sănătate în care se află, în raport de cele afirmate de acesta şi de reclamantă; de altfel, chiar acesta a recunoscut în faţa instanţei că, datorită divorţului, a devenit depresiv întrucât nu acceptă despărţirea de reclamantă, dorind să se împace cu aceasta, deşi poziţia reclamantei în acest sens este destul de fermă, dorind pronunţarea definitivă a desfacerii căsătoriei.

În drept, potrivit prevederilor art.23 alin.3 „(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”

Astfel, ţinând cont de manifestările pârâtului constând în acte de agresiune psihologică şi verbală la adresa soţiei, şi în contextul afirmaţiilor pârâtului cu privire la comportamentul său, instanţa apreciază că se impune ca cel în cauză să urmeze o consiliere psihologică.

Ca atare, în temeiul art. 23 alin. 3 din Legea nr. 217/2003, va fi obligat pârâtul să urmeze consiliere psihologică pe durata ordinului de protecţie, activitate ce va fi efectuată de Direcția de Asistenţă şi Protecție Socială Tulcea.

Instanţa va respinge, însă, capetele de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în municipiul Tulcea, str. Unirii, nr. 1, bl.1, sc. C, ap. 33, judeţul Tulcea, instituirea măsurii privind obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă determinată faţă de minorii _ şi faţă de numiţii _ şi _, precum şi măsura menţionată la lit. i), ca neîntemeiate.

Referitor la cererea privind evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în municipiul Tulcea, str. _ judeţul Tulcea, se reţine că reclamanta are reşedinţa în localitatea _, încă dinainte de pronunţarea hotărârii asupra divorţului, astfel cum se menţionează în hotărâre, aceasta părăsind domiciliul conjugal încă înainte de introducerea cererii de divorţ (filele 22-24). Mai mult, din cele menţionate de părţi, locuinţa din municipiul Tulcea este închiriată de pârât, iar nu de reclamantă, pârâtul fiind cel care plăteşte în mod constant chiria.

Astfel, în raport de împrejurările cauzei şi de cele reţinute anterior, se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind evacuarea temporară a pârâtului din locuinţa situată în municipiul Tulcea, str. Unirii, nr. 1, bl.1, sc. C, ap. 33, judeţul Tulcea.

În privinţa cererii reclamantei de a se dispune instituirii măsurii privind obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă determinată faţă de minorii Ci_, se constată că această solicitare este neîntemeiată de vreme ce nu a fost pusă în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică a acestora prin comportamentul pârâtului.

De asemenea, se va respinge ca neîntemeiată şi solicitarea reclamantei de a se dispune instituirea măsurii privind obligarea pârâtului de a păstra o distanţă minimă determinată faţă de părinţii acesteia – numiţii _, întrucât aceasta nu poate fi primită în raport de prevederile legale incidente în cauză, reclamanta neavând calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a introduce cererea în numele altei persoane.

Astfel, potrivit art. 25 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 „cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal”, iar conform alin. 3 lit. a) - c), acţiunea poate fi introdusă în numele victimei şi de procuror, reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie, sau reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei. Or, reclamanta nu se încadrează în nici una din aceste situaţii.

De asemenea, instanţa reţine că nu este întemeiat nici capătul de cerere privind obligarea pârâtului la suportarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială, de vreme ce părţile au deja de mai mult timp locuinţe diferite, reclamanta având reşedinţa în localitatea _ din judeţul Tulcea, iar pârâtul în locuinţa închiriată de acesta din municipiul Tulcea pentru care plăteşte chiria.

Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru pârât, instanţa reţine că potrivit art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie „prezenta lege se completează cu prevederile corespunzătoare din Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală şi Codul de procedură civilă”.

Fiind o materie în care asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie potrivit art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 şi în condiţiile în care acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 260 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

În temeiul art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. m) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariului avocatului din oficiu __, în cuantum de 260 lei.

Prezenta hotărâre se va comunica de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa reclamantei şi pârâtului pentru a duce la îndeplinire prezentul ordin de protecţie.

Domenii speta

Spete similare