Art.196 ncp – despăgubiri civile

Prin rechizitoriul nr. 1430/P/2016 din data de 08.01.2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost trimis în judecată inculpatul S.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 2, 3 din C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că La data de 27.12.2014, în jurul orelor 1300, inculpatul S.C.D., în vârstă de 21 de ani, se deplasa la volanul autoturismului marca Renault Megane, cu numărul de înmatricularea TL-03-, însoţit de mama sa S.D.care ocupa locul din dreapta faţă, pe DJ 222E, ruta dinspre loc. Sarighiol de Deal spre com.Casimcea, jud. Tulcea, iar din sens opus circula autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare CT -67-, condus de către A.L., însoţită de sora sa, persoana vătămată E.C.de 38 de ani, care ocupa locul din dreapta faţă şi fiica ei A.M.L.de 18 ani, nepotul său E.A.G.de 11 ani şi martorul R.V.D. de 21 ani, care se aflau pe bancheta din spate a maşinii.

La data respectivă, ningea viscolit, vizibilitatea fiind redusă semnificativ, iar carosabilul era acoperit cu zăpadă, în special sensul de mers pe care circula inculpatul.

În dreptul km 1 + 775 m, într-o curbă la stânga, inculpatul a pătruns cu autoturismul pe care îl conducea, pe sensul opus de mers şi după ieşirea din curbă, cei doi şoferi s-au observat reciproc la o distanţă redusă, iar între cele două maşini s-a produs impactul frontal care nu a mai putut fi evitat.

Urmare accidentului, a rezultat rănirea gravă a victimei E.C., rănirea uşoară a celorlalte persoane şi cele două autoturisme au suferit distrugeri majore.

Persoanele implicate în accident au fost transportate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, unde persoana vătămată E.C.a fost internată 2 zile, iar celelalte persoane, în urma examinărilor, s-a constatat că nu necesită internare.

Potrivit raportului de constatare medico - legală nr. 255/17/A1 rutier/04.02.2015, precum şi a celor două suplimente întocmite la data de 02.08.2015 şi respectiv 20.01.2016, emise de către Serviciul Medico - Legal Judeţean Constanţa, persoana vătămată E.C.în vârstă de 38 de ani a prezentat leziuni de violenţă (traumatism facial) ce au putut fi produse prin lovire de corp dur în condiţiile unui accident rutier, a necesitat îngrijiri medicale timp de 12-14 de zile de la data producerii leziunilor, respectiv 27.12.2014 şi a rămas cu un prejudiciu estetic grav permanent constând în cicatrici faciale pe obrazul drept.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat, declaraţia persoane vătămate E.C., ale martorilor R.V.D. şi S.D., declaraţiile numitelor A.L. si A.M.L., procesul - verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto, raportul de constatare tehnică - judiciară auto întocmit de către expertul tehnic auto BRÎNZĂ ION din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Tulcea şi raportul de constatare medico - legală nr. 255/17/A1 rutier/04.02.2015, precum şi a celor două suplimente întocmite la data de 02.08.2015 şi respectiv 20.01.2016 emise de către Serviciul Medico - Legal Judeţean Constanţa.

Potrivit concluziilor raportul de constatare tehnică judiciară auto întocmit de către expertul tehnic auto BRÎNZĂ ION din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Tulcea, s-a stabilit că normele rutiere au fost încălcate de către conducătorul auto S.C.D. care a intrat de contrasens fără a sesiza autoturismul marca Opel din sensul opus datorită viscolului, impactul celor două autoturisme s-a produs pe sensul de mers opus, în condiţiile în care viteza celor două autoturisme la momentul impactului a fost de 40,4 km/h (Renault Megan TL 03-  şi respectiv 26-30 km/h (Opel Vectra CTL 67-). S-a stabilit de asemenea, că starea de pericol a fost creată de intrarea autoturismului Renault condus de inculpat pe contrasens înaintea curbei la stânga anterioară locului accidentului datorită zăpezii de pe sensul său de mers depăşind axa drumului fără a observa autoturismul Opel din sens opus dincolo de curba respectivă datorită viscolului fiind surprins de apariţia acestuia la circa 15 m în faţa sa, fără a mai putea evita coliziunea cu acesta.

Expertul tehnic auto şi-a menţinut concluziile şi cu ocazia efectuării a două suplimente la raportul de expertiză ca urmare a obiecţiunilor formulate de către apărătorul inculpatului pe parcursul urmăririi penale.

Rezultă aşadar că inculpatul a încălcat dispoziţiile legale, prev. de art. 41 alin. 1 şi art. 47 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevăd că vehiculele şi animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere şi a regulilor de circulaţie şi conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanţă laterală suficientă şi să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulaţie respective.

Inculpatul a susţinut în cursul urmăririi penale că ambii şoferi, atât el cât şi numita A.L. se fac vinovaţi de producerea accidentului deoarece au condus cât mai aproape de axul drumului care era acoperit de zăpadă, însă din concluziile raportului de expertiză tehnică auto şi din declaraţiile numitei A.L. şi a persoanelor care se deplasau în autoturismul condus de către aceasta, rezultă că impactul s-a produs pe sensul opus celui pe care circula inculpatul, motiv pentru care apreciem că acesta din urmă este singurul responsabil de comiterea faptei de vătămare corporală a victimei E.C..

Persoana vătămată E.C.a precizat că constituie parte civilă cu sumele de 1.523, 05 lei reprezentând daune materiale respectiv contravaloare medicaţie şi transport şi 150.000 euro reprezentând daune morale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr.54/179/2018 la data de 17.01.2018.

Prin Încheierea penală nr. 50 din 22.02.2018, judecătorul de cameră preliminară, a respins cererea inculpatului de administrare a probei cu expertiză auto şi în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.377/P/2016 din data de 27.11.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea fiind dispusă începerea cercetării judecătoreşti privind pe inculpatul S.C.D..

Inculpatul, prezent la judecata cauzei, a declarat înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nesolicitând administrarea de probe noi.

La termenul din data de 17 mai 2018 a fost disjunsă latura civilă a cauzei formându-se dosarul 668/179/2018.

Prin sentinţa penală nr. 111 din data de 25 mai 2018 a Judecătoriei Babadag, inculpatul S.C.D. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, la data de 27.12.2014, în jurul orei 13,00, inculpatul S.C.D. a condus autoturismul Renault Megane având nr. de înmatriculare TL03 pe drumul judeţean 222E, dinspre localitatea Sarighiol de Deal spre localitatea Casimcea din judeţul Tulcea. La kilometrul 1+775 metri a drumului judeţean menţionat, în condiţii meteorologice nefavorabile (ninsoare viscolită), într-o curbă la stânga, acesta a intrat pe sensul opus de mers şi a acroşat autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare CT67, condus de martora A.L..

În urma accidentului, a rezultat vătămarea gravă a părţii civile E.C., care a suferit un traumatism facial ce a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale şi care a cauzat un prejudiciu estetic grav şi permanent constând în cicatrici pe obrazul drept.

Situaţia de fapt descrisă anterior rezultă din următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului S.C.D. (filele 134-145 d.u.p.), declaraţiile părţii civile E.C.(filele 111-113 d.u.p.), declaraţiile martorilor A.L. (filele 123-125 d.u.p.), A.M.L. (filele 126-128 d.u.p.), R.V.D. (filele 129-132 d.u.p.) şi S.D.(filele 236-140 d.u.p.), precum şi din raportul de expertiză medico-legală nr. 255/17/A1 rutier/2015 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa (filele 114-115 d.u.p.).

Potrivit raportului de expertiză tehnică auto judiciară (filele 59-64 d.u.p.) s-a stabilit că producerea accidentului s-a datorat acţiunii inculpatului de a depăşi axul drumului şi a intra pe contrasens.

În drept, conform art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1357 Cod civil, cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Referitor la fapta ilicită, vinovăţie şi legătura de cauzalitate, prin sentinţa penală nr. 111/25.05.2018 a Judecătoriei Babadag, definitivă prin neapelare, s-a reţinut cu putere de lucru judecat că inculpatul S.C.D. a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală din culpă, subiect pasiv al acesteia fiind partea civilă E.C.. Rămâne aşadar de analizat care este prejudiciul efectiv suferit de partea civilă.

Principiul reparării integrale a prejudiciului este reglementat de art. 1385 alin. 1 Cod civil, despăgubirea trebuind să cuprindă atât pierderea suferită de cel prejudiciat, cât şi câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit [...] – alin. 3.

De asemenea, conform art. 19 alin. 5 Cod procedură penală repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, astfel încât modalitatea prin care se probează cuantumul pretenţiilor materiale se face tot prin raportare la regulile din dreptul civil.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa reţine că pentru autoturismul condus de către inculpat, cu număr de înmatriculare TL03, a fost încheiată o poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) la societatea ce are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, valabilă pentru perioada 20.03.2014-19.03.2015, deci şi la data producerii accidentului (poliţă seria RO/17/G17/HR nr. 008843597 - fila 48 d.u.p.).

Astfel, raportat la situaţia de fapt anterior descrisă, instanţa constată aplicabilitatea dispoziţiilor art. 26 alin. 1 lit. a din Norma ASF nr. 23/2014, în vigoare la data producerii accidentului, care prevăd că asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;  d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.

Conform art. 49 din acelaşi act normativ, la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane, se au în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Prin urmare, din cuprinsul textelor de lege indicate rezultă că legiuitorul a urmărit să dea posibilitatea reparării consecinţelor negative atât de ordin patrimonial, cât şi nepatrimonial, incluzând, aici, prejudiciul moral.

De asemenea, art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: (…)  d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (…) f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În ceea ce priveşte prejudiciul material suferit de către partea civilă, instanţa reţine că dispoziţiile legale citate anterior impun condiţia ca acestea să fie dovedite prin documente justificative. Fără a nega faptul că suferirea unei vătămări grave, în zona feţei, implică efectuarea unor cheltuieli pentru însănătoşire şi înlăturarea urmelor produse, acestea nu au fost dovedite în condiţiile speciale impuse de lege, motiv pentru care urmează să fie respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta a fost definit în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică - mai ales în zone vizibile cum este zona feţei - aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane - dreptul la sănătate, integritate fizică şi psihică (art. 58 Cod civil) ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi trebuie să fie reparate.

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul şi vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 Cod civil, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma situaţiei de fapt anterior expuse.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Eurpene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslavsky contra Regatului Unit) în toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, daunele morale se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de Curtea Eurpeană a Drepturilor Omului constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora. În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.

În speţă, este vorba de un prejudiciu estetic (rezultatul de natură nepatrimonială concretizat în alterarea aspectului fizic al persoanei, susceptibilă de a cauza suferinţe), dar şi de un prejudiciu psihic cauzat de spaima părţii civile că va rămâne cu semne ireparabile, trauma şi disconfortul creat de repetatele intervenţii medicale suferite până în prezent şi care se vor efectua în viitor, până la eliminarea sau cel puţin atenuarea într-o măsură cât mai mare a prejudiciului estetic.

Întrucât omul este o fiinţă sensibilă la stimuli dureroşi, durerile fizice sunt însoţite, de regulă, de suferinţe psihice. Din punct de vedere subiectiv, perceperea de către individ a desfigurării sau cicatricelor şi operaţiunilor medicale impuse pentru remedierea acestora sunt cauza suferinţelor psihice. Victima conştientizează durerea şi leziunea fizică, precum şi consecinţele acesteia - compasiunea sau dezgustul celor din jur, eventualele modificări ale condiţiilor obişnuite de viaţa, ale statutului profesional, diminuarea posibilităţilor de afirmare şi manifestare în colectivitate. Durerile fizice şi intervenţiile medicale pentru înlăturarea consecinţelor lor generează, de asemenea, suferinţe psihice. Toate acestei împrejurări au rezonanţă negativă în plan psihic şi afectiv.

Durerile fizice şi psihice constituie cele mai frecvente, mai obişnuite şi mai fireşti, dar în acelaşi timp şi cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experienţa senzorială dezagreabilă şi suferinţele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristeţe, teamă. Îndemnizarea suferinţelor fizice şi psihice este tratată sub apelativul pretium doloris. Orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că, în mod obiectiv, durerea fizică este însoţită de suferinţe psihice. Prejudiciul constând în dureri fizice şi psihice se diferenţiază de prejudiciul estetic, fiind mai cuprinzător.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

Nu în ultimul rând, trebuie reţinut că ceea ce este ţinut autorul prejudiciului (respectiv asiguratorul în cazul asigurării obligatorii) să repare constă numai în rezultatul negativ aflat în legătură de cauzalitate cu fapta sa. Aşadar, la stabilirea întinderii reparaţiei trebuie să se ţină seama de măsura în care consecinţele negative au fost provocate prin chiar fapta victimei, aspect dedus din prevederile art. 1371 alin. 1 Cod civil (în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o).

În acest sens, instanţa are în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit la data de 04.01.2017 (filele 85-86 d.u.p.), prin care s-a stabilit că partea civilă nu purta centura de siguranţă la momentul producerii impactului. Or, amploarea vătămărilor suferite de aceasta ar fi fost mult reduse în situaţia în care ar fi respectat această obligaţie ce incumbă tuturor pasagerilor unui vehicul, întrucât nu s-ar mai fi izbit de parbrizul vehiculului, iar airbagul s-ar fi declanşat şi ar fi atenuat impactul.

Prin urmare, instanţa reţine că prejudiciul estetic permanent suferit de către partea civilă în urma accidentului produs nu se datorează inculpatului, ci provine din propria culpă constând în nerespectarea obligaţiei impuse de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, de a purta centura de siguranţă.

Astfel, aplicând criteriile de apreciere menţionate anterior, prin raportare la situaţia de fapt concretă reţinută, instanţa va acorda părţii civile suma de 4000 euro, echivalent în lei la data plăţii, apreciind că această sumă este de natură să asigure o reparare integrală şi echitabilă a suferinţei cauzate de accidentul rutier în urma căruia s-a produs vătămarea sănătăţii şi integrităţii sale corporale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 397 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1357 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă E.C. .

Obligă partea responsabilă civilmente Carpatica Asig S.A., reprezentată prin lichidator judiciar CITR – Filiala Cluj, să plătească părţii civile E.C.echivalentul în lei al sumei de 4000 (patru mii) euro, la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale ca urmare a săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25.07.2018.

Domenii speta

Spete similare