Indivicualizare sanctiune complementara

Decizie 138 din 01.03.2018


Dosar nr. .....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE Nr. 138/2018

Şedinţa publică de la 31 Ianuarie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE ....

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN DOLJ, împotriva Sentinței Civile nr. 7997/23.06.20....17, pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...., în contradictoriu cu intimatul ..., având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie pr verbal .....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Instanţa lasă cauza la a doua strigare, faţă de lipsa părţilor.

La a doua strigare părţile nu au răspuns.

În baza art. 482 C.pr.civ. coroborat cu art. 131 alin. 1 C.pr.civ., verificându-se din oficiu  competenta, instanţa constată că este competentă să soluţioneze apelul potrivit art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.

Constatând cauza în stare de judecată, instanţa o reţine spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. ... Judecătoria Craiova a admis plângerea contravențională formulată de petentul ..., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN DOLJ, a anulat procesul-verbal de contravenție seria .... şi a înlăturat sancțiunile aplicate prin acesta, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Craiova a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ...., petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei şi cu sancţiunea complementară a aplicării a 3 puncte de penalizare, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 49 din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată potrivit art. 100 alin. 2 din acelaşi act normativ, întrucât la data de 23.11.2016 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare .... în localitate, cu viteza de 75 km/h înregistrată de aparatul radar seria ROM 111.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Cu privire la controlul de legalitate, instanţa a reţinut că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente,  în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele  prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, instanţa a reţinut că agentul constatator a descris fapta contravenţională cu indicarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi a indicat locul săvârşirii faptei reţinute în sarcina petentului, astfel că nu pot fi primite susţinerile petentului în sens contrar.

În ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 invocată de petent, instanţa a reţinut că sancţiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziţii legale este sancţiunea nulităţii virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancţionator, ceea ce în cauză nu s-a probat.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

În acest sens, inclusiv în cauza Anghel contra României, Curtea a stabilit că instanţele pot folosi prezumţiile pentru stabilirea vinovăţiei unei persoane, dacă aceste prezumţii sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumţie este şi cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliţie, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.

Totodată, instanţa a avut în vedere că potrivit jurisprudenţei CEDO (Cauza  Anghel c. României), deşi necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravenţională este subsumată noţiunii de „acuzaţie în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei  şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale.

 Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanţiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 şi 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, între care şi prezumţia de nevinovăţie a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcţiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparţine acuzării şi dubiul profită celui acuzat.

Totuşi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

În aceste condiţii, forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanţa a reţinut că prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate de “acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Cu privire la cauza de faţă, instanţa a reţinut că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. De asemenea, conform prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În prezenta cauză, instanţa a reţinut că în cuprinsul procesului-verbal contestat nu s-a menţionat numărul de înmatriculare al autospecialei pe care a fost montat aparatul radar.

Astfel cum rezultă din NML 021-05, măsurătorile şi înregistrările efectuate cu ajutorul aparatului radar nu pot constitui probe legale decât dacă au fost verificate metrologic.

Potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar, verificarea metrologică s-a efectuat pentru aparatul radar seria ROM 111, în condiţiile în care acesta a fost montat pe autospeciala MAI 34606.

Cum însă în cuprinsul procesului-verbal nu se indică autospeciala pe care a fost montat aparatul radar, instanța este în imposibilitatea verificării îndeplinirii condiției de verificare metrologică a aparatului radar cu care s-a efectuat măsurarea vitezei autoturismului petentului,  precum și a respectării condițiilor de utilizare a acestuia.

Întrucât există un dubiu asupra exactităţii înregistrării, având în vedere cele statuate anterior, instanţa  a constatat că acesta va profita inevitabil petentului.

Fără a contesta aptitudinea probatorie a procesului verbal - ca act administrativ preconstituit - constând în existenţa prezumţiei de temeinicie, instanţa a apreciat că intimatul este obligat, ca instituţie care are ca obiectiv apărarea ordinii publice şi a drepturilor cetăţenilor, să manifeste un minim de diligenţă în sensul deţinerii şi valorificării în interesul general a mijloacelor de probă la care chiar agenţii săi se referă în cuprinsul actelor sancționatori.

Prin urmare, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție nu a fost temeinic întocmit.

Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel de către INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUD. DOLJ, care apreciază că hotărârea Judecătoriei Craiova este netemeinica si nelegala, sens in care învederează următoarele:

Prin mijloacele de probă depuse la dosar, apelantul apreciază că a făcut dovada vinovăţiei petentului în săvârşirea contravenţiei însă instanţa în mod eronat a apreciat că prin nemenționarea de către agentul constatator a numărului de înmatriculare al autovehiculului pe care era montat aparatul radar, nu a putut stabili daca aparatul radar cu care a fost surprins autoturismul condus de petent este omologat si verificat metrologic.

Menționează faptul ca o data cu planșele foto depuse la instanța, instituţia a înaintat si buletinul de verificare metrologica emis de Institutul National de Metrologie din care a rezultat cu certitudine ca mijlocul tehnic respectiv Cinemometru de control, tip radar Autovision Seria Rom 111, este omologat si verificat metrologic.

De asemenea, arată că potrivit punctului 3.5.1 din ORDINUL nr. 187 din 14 iulie 2009 privind modificarea si completarea Normei de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului Roman de Metrologie Legala nr. 301/2005 înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, aspecte ce rezulta cu certitudine din planșele fotografice înaintate la instanța de judecata.

Menționează faptul ca buletinul de verificare metrologica emis de Institutul National de Metrologie, are o valabilitate de 1 an, iar aparatul Radar Autovision Seria Rom 111 nu poate fi montat pe un alt autoturism aparținând unităților de politie in perioada de valabilitate a buletinului de verificarea metrologica.

Interpretarea petentului cu privire la prevederile punctului 5.2.1 ale aceluiași ordin menționat mai sus nu poate fi reținuta, deoarece acesta se refera la obligativitatea menționării de către Institutul National de Metrologie in buletinul de verificare metrologica a numărului de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, acest punct nu prevede obligativitatea agentului constatator de a menționa numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare in procesul- verbal de contravenție.

Mai mult, solicită instanței de judecata sa observe ca agentul constatator a completat procesul verbal de contravenție potrivit modelului prevăzut in anexa 1D din HG. 1391/2006, menționând in procesul verbal tipul aparatului radar si seria acestui aparat.

Învederează faptul ca prin menționarea de către agentul constatator in procesul verbal a tipului aparatului radar si a seriei acestuia, instanța de judecata putea stabili daca aparatul radar pentru care o fost înaintata verificarea metrologica este același cu cel ce a măsurat viteza reținuta in sarcina petentului.

Solicită instanţei să constate că reclamantul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, iar actul sancționator este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul contravențiilor.

Aşadar, arată că măsură dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.

Învederează instanţei faptul că procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază, de regula, de prezumţia de legalitate si temeinicie, prezumţie care, deşi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate cat si in practica instanţelor judecătorești, nefiind încălcat dreptul petentului la un proces echitabil.

De asemenea, in cauza Constantin Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penală a art. 6, in linsa prevederii in legea naţionala a pedepsei închisori contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala intr-un cuantum relativ redus. Curtea a arătat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate şi nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.

Consideră că fapta de a circula cu viteza de 75 Km/h pe un sector de drum unde limita era de 50 km/h, reprezintă un pericol social ridicat având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a. nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât si un act de iresponsabilitate sociala care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.

Apelantul solicită instanței de judecata sa constate ca măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.

Fata de cele susmenționate, solicită instanţei ca, ținând seama de prevederile art. 480 C.proc.civ., sa admită apelul formulat de Inspectoratul de Politie al jud. Dolj, iar pe fondul cauzei sa respingă acțiunea petentului ca neîntemeiata si sa mențină ca temeinic si legal procesul verbal.

In drept, invocă prevederile Codului de procedura civila si ale O.G. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare.

Intimatul ..... a formulat întâmpinare, solicitând instanței să respingă apelul, pentru următoarele aspecte :

Potrivit art. 480 alin. 2 C.p.c., în caz de admitere a apelului, instanța poate anula ori, după caz, schimba in tot sau in parte hotărârea apelata.

Potrivit disp. art. 480 alin, 3 C.p.c., în cazul in care se constata ca, in mod greșit instanța a soluționat procesul fără a intra in judecata fondului ori judecata s-a făcut in lipsa pârtii care nu a fost legal citata instanța de apel va anula hotărârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare.

Intimatul arată că nu se regăseşte in niciuna dintre aceste situații, solicitarea de admitere a apelului in baza art. 480 C.p.c. este generica.

Intimatul consideră că apelantul este confuz, atitudinea sa este ambigua atât in ceea ce relatează dar si in ceea ce întreprinde, cu referire la persoanele semnatare, acțiunile agenților constatatori pe care IPJ-ul încearcă sa-i reprezinte, deşi la dosarul cauzei nu există un înscris care sa dovedească cine si in ce condiții, reprezintă instituția in relațiile cu terţii, fiind niște acțiuni care, in aparenta, sunt de a păstra ordinea, dar in realitate sunt niște demersuri care seamănă mai degrabă cu niște vânători de permise.

Consideră că nu poate fi primita o astfel de solicitare, data fiind situația de fapt si deşi el a făcut o scrie de solicitări, apelantul s-a rezumat doar in a trimite la instanța 9 foto in care nu se zărește vreun pieton sau vreo mașina pe drumul pe care se deplasa si un înscris prin care dovedește verificarea aparatului cu care a fost măsurata viteza de deplasare a auto.

Intimatul apreciază că instanța de fond corect a motivat că potrivit buletinului de verificare metrologica depus la dosar, verificarea metrologica s-a efectuat pentru aparatul radar seria ROM 11 în condițiile in care acesta a fost montat pe autospeciala MAI 34606.

In cuprinsul procesului verbal nu este indicata autospeciala pe care a fost montat aparatul radar, in aceste condiții instanța a fost in imposibilitatea de a verifica îndeplinirea condiției de verificare metrologica a aparatului radar, cu care a fost efectuată măsurarea vitezei autoturismului meu, precum si a respectării condițiilor de utilizare.

Apreciază corectă precizarea apelantului din cererea formulata (pag. 2 paragraf 2), prin persoanele semnatare, reprezentantul legal nu face dovada in acest sens, aparatul radar are valabilitate 1 an si nu poate fi montat pe un alt autoturism, mențiune extrem de importanta, si care este in acord cu motivarea instanței,condiția de utilizare a aparatului radar nu poate fi verificata, de vreme ce in procesul verbal nu este menționat nr. autospecialei pe care a fost montat aparatul radar, (daca a fost montat pe mașina personala).

Solicită respingerea apelului şi menținerea ca legala si temeinica a soluției instanței de fond.

In drept, îşi întemeiază cererea pe disp. art. 205 si urm. C.p.c.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi având în vedere dispoziţiile art. 476 alin. 1, art. 477 şi art. 479 C.p.civ., instanţa apreciază că apelul este fondat şi, procedând la rejudecarea fondului, va respinge plângerea contravenţională formulată, având în vedere următoarele considerente:

Prin motivele de apel, instanţa reţine că se critică modul în care instanţa de fond a procedat la administrarea probatoriului, susţinând că sentinţa este dată cu aplicarea greşită a legii.

Critica este întemeiată.

Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa constată că acesta îndeplineşte condiţiile de legalitate impuse de dispoziţiile art. 16 şi art. 17 din acelaşi act normativ.

Tribunalul constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravenţiilor şi de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumţiile de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate.

Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, Tribunalul reţine că prin procesul verbal de contravenţie seria ...., petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei şi cu sancţiunea complementară a aplicării a 3 puncte de penalizare, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 49 din OUG nr. 195/2002 şi sancţionată potrivit art. 100 alin. 2 din acelaşi act normativ, întrucât la data de 23.11.2016 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare .... în localitate, cu viteza de 75 km/h înregistrată de aparatul radar seria ROM 111.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contravenţional atacat, procesul verbal de contravenţie este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorităţi administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea şi sancţionarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumţia de autenticitate şi veridicitate care însă este relativă şi poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 249 N. c. pr. civ. care reglementează sarcina probei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept, inclusiv prezumţia de temeinicie a procesului verbal de contravenţie. Instanţa europeană a stabilit că prezumţiile de fapt sau de drept operează în legile represive din toate sistemele juridice şi că ea nu interzice în principiu asemenea prezumţii. Cu toate acestea, exigenţele unui proces echitabil impun statelor contractante să nu depăşească anumite limite şi să le folosească într-o manieră rezonabilă, ţinând cont de gravitatea faptei şi cu respectarea dreptului la apărare.

Procesul verbal de contravenţie nu este doar un act de acuzare ci şi un mijloc de probă.

Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordantă cu exigenţele unui proces echitabil, devreme ce prevede că instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie. Prin urmare instanţa nu porneşte de la ideea preconcepută că persoana sancţionată contravenţional este vinovată, ci menţinerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificări asupra tuturor consemnărilor actului sancţionator.

În situaţia sancţionării contravenţiei constând în fapta comisivă, astfel cum este în situaţia de faţă, procesul verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situaţie de fapt care a condus în mod rezonabil la ridicarea unei acuzaţii bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicaţii fundamentate pe probe din partea celui sancţionat. Prin urmare, în astfel de cazuri, sarcina probei, în procesul civil, este inversată prin mecanismul de funcţionare a prezumţiei simple, astfel încât aceasta trece asupra părţii împotriva căreia este stabilită prezumţia.

În privinţa probaţiunii, petentul nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal.

Fapta reţinută în sarcina petentului în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este dovedită prin planşele fotografice depuse la dosarul înregistrat la Judecătoria Corabia la f. 19, din care se poate observa că autoturismul cu numărul de înmatriculare ..... a circulat la data de 23.11.2016, orele 10,04 pe DN6 în localitatea Radomir şi a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză 50 km/h, viteză înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul poliţiei rutiere.

Tribunalul reţine că înregistrarea este conformă prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, cuprinzând data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului, din care poate fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia, fiind respectate reglementările legale actuale, în condiţiile abrogării dispoziţiilor pct. 4 din Norma de metrologie legala NML 021-05, prin Ord. nr. 187/2009.

Potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.

Acest fapt a fost constatat cu aparatul radar montat pe autoturismul DACIA LOGAN MCV cu nr. MAI 34606, cu care s-a făcut înregistrarea video precum şi cu planşele foto ataşate.

Iar buletinul de verificare metrologică face referire tot la aparatul radar seria AUTOVISION ROM 111 montat pe DACIA LOGAN MCV cu nr. MAI 34606.

Aşadar, este vorba de acelaşi aparat cu care s-a efectuat înregistrarea, astfel cum reiese din menţiunile buletinului de verificare metrologică, comunicat de intimat la dosarul cauzei.

Mai mult dispoziţiile relevante în acest sens sunt următoarele:

Art. 109 OUG 195/2002: (2) Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

Art. 181 din HG 1391/2006: -(1) În situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul.

Aşadar, înregistrarea efectuată este conformă prevederilor cuprinse în Norma de metrologie legală 021-05, în condiţiile în care prevederile de la pct. 4, care instituiau obligativitatea consemnării seriei şi numărului aparatului radar, au fost abrogate.

Se observă că dispoziţiile legale nu instituie obligaţia consemnării, în procesul verbal, a seriei şi numărului aparatului radar, şi cum procesul verbal se completează cu actele care au stat la baza întocmirii lui, instanţa apreciază că toate aceste circumstanţe confirmă fără dubiu că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea contravenţiei era omologat şi verificat metrologic.

Buletinul de verificare metrologica emis de Institutul National de Metrologie, are o valabilitate de 1 an, iar aparatul Radar Autovision Seria Rom 111 nu poate fi montat pe un alt autoturism aparținând unităților de politie in perioada de valabilitate a buletinului de verificarea metrologica.

Interpretarea instanței de fond cu privire la prevederile punctului 5.2.1 ale aceluiași ordin menționat mai sus nu poate fi reținuta, deoarece acesta se refera la obligativitatea menționării de către Institutul National de Metrologie in buletinul de verificare metrologica a numărului de înmatriculare al autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, iar acest punct nu prevede obligativitatea agentului constatator de a menționa numărul de înmatriculare al autovehiculului de patrulare in procesul- verbal de contravenție.

Mai mult, agentul constatator a completat procesul verbal de contravenție potrivit modelului prevăzut in anexa 1D din HG. 1391/2006, menționând in procesul verbal tipul aparatului radar si seria acestui aparat.

În consecinţă, cum în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în cuprinsul acestuia, Tribunalul apreciază că cele reţinute în procesul verbal sunt conforme realităţii.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social  al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Dispoziţiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Având în vedere cele expuse, constatând şi că apelanta intimată a aplicat sancţiunea în limitele legale, proporţional cu gradul de pericol social concret al faptei şi că nu se impune reindividualizarea sancţiunii, faţă de dispoziţiile art. 480 alin. 2 C.p.civ., instanţa va admite apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. .... pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .... şi va schimba sentinţa apelată în sensul că va respinge plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal de contravenţie seria ....

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite apelul declarat de apelantul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN DOLJ, .... împotriva Sentinței Civile nr. ...., pronunțate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. .... în contradictoriu cu intimatul .....

Schimbă sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 31 Ianuarie 2018.