Acțiune pauliană. Condiţii

În conformitate cu dispoziţiile art. 1562 Cod civil, dacă dovedeşte  un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate (alin. 1).

Noul Cod civil alocă acţiunii revocatorii texte legale care conturează un regim complex şi coerent al acţiunii revocatorii. În conformitate cu art. 1562 Cod civil şi cu definiţia doctrinară, acţiunea revocatorie este acea acţiune prin care creditorul poate obţine inopozabilitatea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în prejudicierea drepturilor sale.

Natura juridică specială a acţiunii revocatorii, disputată în literatura juridică, rezultă indirect din noua reglementare prin referirea la noţiunea de inopozabilitate a actului juridic încheiat de debitor cu un terţ: astfel, acţiunea revocatorie este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în prejudicierea drepturilor creditorului său. Noul Cod civil confirmă orientarea doctrinei reprezentative în privinţa naturii juridice, cu completarea că scopul final constă în repararea prejudiciului cauzat creditorului-reclamant.

Articolul 1562 Cod civil reglementează următoarele condiţii ale acţiunii revocatorii, cu observaţia că tabloul complet al condiţiilor este format prin includerea dispoziţiilor art. 1563 Cod civil: - Prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor. Această cerinţă presupune un prejudiciu personal şi actual al creditorului constând în faptul că debitorul şi-a creat  sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului juridic. Textul legal confirmă diferenţierea între un act de însărăcire a debitorului, insuficient pentru  promovarea acţiunii şi un act de însărăcire prin care se cauzează sau se agravează starea de insolvabilitate. Ceea ce este foarte important de reţinut este că sarcina probei în acţiunea revocatorie, sarcina dovedirii insolvabilităţii debitorului, aparţine creditorului-reclamant, scop în care acesta poate folosi orice mijloc de probă.

În ceea ce priveşte condiţia fraudei debitorului, în materia acţiunii revocatorii, frauda debitorului este reglementată de art. 1562 alin. 1 Cod civil, indiferent de natura actului juridic şi care are un înţeles larg, cuprinzând nu numai intenţia directă de a-l prejudicia pe creditor, ci şi cunoaşterea de către acesta a faptului că îşi provoacă sau îşi agravează o stare de insolvabilitate.

Cerinţa legală a participării terţului la fraudă este specificată exclusiv în privinţa contractului cu titlu oneros sau a plăţii făcute în executarea unui asemenea contract, conform alin. 2.

Aşa cum s-a arătat, acţiunea revocatorie presupune cu necesitate existenţa fraudei. Frauda se poate manifesta numai prin acte de voinţă, de unde concluzia că acţiunea revocatorie poate fi exercitată numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul. Aşadar, domeniul de aplicare a acţiunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise.

Proba fraudei cade în sarcina creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Prin sentinţa civilă nr. 1/09.01.2017 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 377/224/2014 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei T I. – mama, invocată de pârâţii T V şi T I. în întâmpinare.

În temeiul art. 1562-1565 cod civil s-a admis acţiunea civilă revocatorie formulată de reclamanta SC R IFN S.A. în contradictoriu cu pârâţii T V, T I. şi T I. – fiica şi s-a constatat inopozabil faţă de reclamanta SC R IFN S.A contractul de donaţie autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U.M. cu sediul în Dragomireşti, între donatorii  T V şi T I. (mama) şi donatara T I. – fiica, având ca obiect imobilul compus din casa de locuit în suprafaţă de 110 m.p. situată în Dragomireşti, nr. 273, str. Transilvaniei, nr. 49, jud. Maramureş şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1.

În temeiul art. 1565 Cod civil s-a dispus indisponibilizarea imobilului compus din casa de locuit în suprafaţă de 110 m.p. situată în Dragomireşti, nr. 273, str. Transilvaniei, nr. 49, jud. Maramureş şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1, până la încetarea executării silite a creanţei în sumă de 133.881,46 lei, existente la data de 10.01.2014, pe care debitorii T V şi T I. -mama, o datorează creditoarei SC R IFN S.A.

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dispoziţiei de indisponibilizare a imobilului.

În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 au fost obligaţii pârâţii T V şi T I. (mama) la plata către Stat a sumei de 2.520 lei, de care a fost scutită prin Încheierea din data de 14 aprilie 2016 prin care li s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

Au fost obligaţi pârâţii T V şi T I. (mama) în solidar să plătească reclamantei SC R IFN S.A. suma de 1827 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea iniţială reclamanta SC R IFN S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii T V şi T I. şi T I., „desfiinţarea”  contractului de donaţie autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U. M. cu sediul în Dragomireşti, între donatorii  T V şi T I. (mama) şi donatara T  I. – fiica, cu consecinţa revenirii bunului în patrimoniul debitorilor lor.

Apoi, prin acţiunea precizată la data de 13.03.2014 intitulată „Completare şi modificare acţiune”, reclamanta a solicitat ca instanţa să declare inopozabil contractul de donaţie imobiliară autentic nr. 171/31.01.2014; să dispună indisponibilizarea bunului până la încetarea executării silite a creanţei ce face obiectul dosarului execuţional nr 4/2014 al BEJ PBI şi să dispună înscrierea în cartea funciară a clauzei de inalienabilitate, precizând în drept acţiunea pe prevederile art. 1562-1565 Cod civil

În concluziile scrise reclamanta a solicitat, în principal, desfiinţarea contractului de donaţiei autentificat sub nr. 171 încheiat la data de 31.01.2014, pe motiv că ar fi lovit de nulitate absolută pe motiv de „cauză ilicită şi imorală”, iar în subsidiar, a solicitat declararea inopozabilităţii contractului de donaţie autentificat sub nr. 171/31.01.2014 faţă de aceasta.

Pârâţii T V şi T I. (mama), prin întâmpinarea de la fila 99, vol I, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei T I. – mama, pe motiv că aceasta nu a semnat contractul de credit, excepţie care, după ce a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din data de 28 mai 2014, a fost unită cu fondul.

De asemenea, au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, motivând că nu sunt întrunite condiţiile legale ale acţiunii revocatorii.

Deşi instanţa a pus în vedere pârâţilor, în şedinţa publică din data de 25.03.2015, să precizeze dacă înţeleg să formuleze cerere reconvenţională prin care să solicite constatarea nulităţii contractului de credit pentru un eventual fals, instanţa constată că aceştia nu au înţeles să formuleze cerere reconvenţională, astfel că instanţa este investită doar cu o acţiune în care se solicită, în principal, „desfiinţarea” contractului de donaţiei, iar în subsidiar, cu o acţiune revocatorie promovată de reclamanta R IFN, prin care solicită declararea ca inopozabil a aceluiaşi contract de donaţie, urmând să se pronunţe în aceste limite.

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei T I. – mama, aceasta invocând faptul că nu ar fi semnat contractul de credit şi că nu ar avea calitatea de debitoare în raportul obligaţional dintre reclamanta-creditoare R IFN şi pârâţii-debitori T V şi T I. sr.

Prin calitate procesuală pasivă se înţelege identitate între persoana pârâtă şi cea faţă de care se solicită a fi obligată la ceva. De asemenea, instanţa reţine că reclamanta, fiind cea care declanşează acţiunea civilă, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Având în vedere că prin prezenta cauză se solicită anularea/revocarea contractului de donaţie autentic încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la Biroul Notarului Public U. M. cu sediul în Dragomireşti, între donatorii  T V şi T I. (mama) şi donatara T I. – fiica, având ca obiect imobilul compus din casa de locuit în suprafaţă de 110 m.p. situată în Dragomireşti, nr. 273, str. T, jud. Maramureş şi terenul aferent în suprafaţă de 875 m.p., imobil înscris în CF 50081, nr. cad. 50081-C1, faţă de obiectul cauzei cu care este investită instanţa, este evident că pârâta T I. (mama) are calitate procesuală pasivă deoarece prin prezenta cauză se atacă actul autentic încheiat de aceasta, contractul de donaţie, iar nu contractul de credit, sau contractul de ipotecă, nefiind relevant dacă aceasta a semnat, sau nu contractul de credit, motiv pentru care instanţa respinge excepţia.

Faţă de solicitarea principală a reclamantei de anulare a contractului de donaţie pe considerente de ilicit (ilegal), instanţa  de fond a  arătat că încheierea unui contract de donaţie în sine nu este interzisă de lege şi nici nu are vreun caracter imoral.

Aşa cum a precizat reclamanta şi cum a stabilit instanţa, după ce a pus în discuţia părţilor, în şedinţa publică din data de 28 mai 2014, când s-a Cat prima zi de înfăţişare, obiectul prezentei cauze este o acţiune revocatorie (pauliană), a contractului de donaţie autentic încheiat la data de 31.01.2014. Având în vedere că Noul Cod Civil a intrat în  vigoare la data de 1 octombrie 2011, rezultă că este aplicabil Noul Cod Civil.

Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispoziţiilor legale în vigoare de la data încheierii.

Art. 116 din Legea nr. 71/2011 prevede că dispoziţiile art. 1558-1565 din Noul Cod Civil, care se referă la mijloacele de protecţie ale creditorului, se aplică şi creditelor ale căror creanţe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadenţa se situează după această dată.

În cazul de faţă, chiar dacă contractul de credit şi contractul de fidejusiune au fost încheiate la data de 17.12.2009, iar Actul adiţional nr. 1 la data de 08.11.2010, având în vedere că, potrivit graficului de rambursare, ultima rată scadentă apare 16.12.2019, iar creditul a fost declarat scadent anticipat în urma Notificării debitorilor T I. şi T V din 16.12.2013, pentru restanţe la plata creditului de 329 zile, din dovezile de comunicare a acestora rezultând că aceste notificări au fost primite de debitori la data de 23.12.2013, astfel că în cazul de faţă se aplică prevederile art. 1562-1565 Cod civil privind acţiunea revocatorie.

Prima instanţă redă în considerente definiţia acţiunii revocatorii şi conţinutul art. 1562 şi 1563 Cod civil şi consideră că, în cazul de faţă, prejudiciul suferit de creditor (la data de 10.01.2014) este în sumă de 133.881,46 lei şi este cauzat de debitorii-pârâţi soţi T V şi T I. ca urmare a încheierii contractului de credit din data de 17.12.2009 şi a actului adiţional nr. 1/08.11.2010 pentru un credit de 140.000 lei, ca urmare a înregistrării, la data de 16.12.2013, a unei creanţe restante în sumă de 25.338,39 lei, având o vechime de 329 zile restante.

Deşi pârâţii în întâmpinare şi în concluziile scrise consideră că actul atacat nu a creat reclamantei niciun prejudiciu deoarece pârâţii, prin încheierea contractului de donaţie cu fiica lor nu şi-au mărit starea de insolvabilitate, aceştia deţinând şi alte bunuri care ar putea fi supuse urmăririi silite, instanţa arată că, în primul rând, prejudiciul suferit de creditoare este cert şi actual prin neplata creditului, iar în al doilea rând, deşi pârâţii au contestat expertiza în construcţii întocmită de L.D. pe motiv că nu ar cuprinde toate bunurile lor, iar instanţa le-a încuviinţat o expertiză topografică prin Încheierea din 25 februarie 2015, aceştia nu au achitat costul expertizei respective, fiind decăzuţi din probă şi nici nu au depus înscrisuri autentice (extrase CF) cu privire la alte bunuri imobile expertizabile.

Dimpotrivă, pârâţii au formulat cerere de ajutor public judiciar, prin care solicită scutirea de la plata onorariului pentru expertiza grafoscopică în sumă de 2.520 lei, motivând că doar pârâtul T.V realizează venituri, iar din Ancheta socială de la f. 52 rezultă că familia T locuieşte împreună cu PV (fratele pârâtei TI.-mama), proprietarul casei.

Instanţa a constatat că după încheierea contractului de credit din data de 17.12.2009, la data de 10 ianuarie 2011, pârâţii TV şi T I. au revocat contractul de întreţinere cu T G în vârstă de 86 de ani, autentificat sub nr. 869/09.06.2010, în urma revocării,  acesta din urmă redevenind proprietarul imobilului situat în Dragomireşti, str. Iza, nr. 17 (vechi 228), jud. Maramureş compus din o casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 200 m.p., având valoarea de expertiză de 28.880 lei precum şi proprietarul terenului arabil intravilan în suprafaţă de 2514 m.p., cu o valoare de expertiză de 85.476 lei.

Deci, pe de o parte, pârâţii susţin că nu sunt insolvabili şi că au suficiente bunuri ca să garanteze restituirea creditului, iar pe de altă parte, invocă lipsa de venituri şi de bunuri pentru a beneficia de ajutor public judiciar.

Faţă de susţinerile pârâţilor din întâmpinare conform cărora acţiunea pauliană are un caracter subsidiar, fiind admisibilă doar după ce creditorul a recurs, fără rezultat, la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru realizarea creanţei, instanţa a constatat că la data contractării creditului, pârâtul-debitor T V era directorul R IFN, iar reclamanta a păsuit debitorii timp de mai mulţi ani de la plata sumelor restante, procedând la declararea scadenţei anticipate abia după ce a trecut aproximativ un an de zile de la neplata ratelor restante, iar apoi s-a recurs la executarea silită abia la începutul anului 2014, când, la data de 13.01.2014 B.E.J. PBI a solicitat Judecătoriei Dragomireşti încuviinţarea executării silite, cerere care a fost admisă prin Încheierea nr. 67/16.01.2013.

În materia acţiunii revocatorii, frauda debitorului este reglementată indiferent de natura actului juridic şi are un înţeles larg, cuprinzând nu numai intenţia directă de a-l prejudicia pe creditor, ci şi simpla cunoaştere de către acesta a faptului că îşi provoacă sau îşi agravează starea de insolvabilitate.

Prima instanţă, faţă de împrejurarea că debitorul T V, la data contractării creditului, era directorul Agenţiei din D. a  R IFN, având experienţă în domeniu, apreciază că acesta  nu avea cum să nu cunoască aceste aspecte, el cunoscând de la început întinderea obligaţiilor şi datele scadente de plată, frauda creditoarei fiind cu atât mai evidentă.

Din concluziile raportului de expertiză în construcţii întocmit de ing. expert LD rezultă că valoarea de circulaţie a imobilului ce face obiectul prezentei cauze este de 154.160 lei, expertiza fiind întocmită la data de 15.07.2014, deci o sumă suficientă cât să acopere creditul împrumutat.

Chiar dacă pârâţii susţin în întâmpinare că actele de executare silită le-au fost comunicate după încheierea contractului de donaţie, apreciind că este exclusă frauda lor faţă de reclamantă deoarece aceştia nu cunoşteau caracterul cert şi exigibil al creanţei reclamantei-creditoare, prima instanţă constată că, deşi aceştia contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al obligaţiei de plată, nu au formulat contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite.

În cazul de faţă, creanţa debitorilor faţă de creditoare s-a născut odată cu încheierea Contractului de credit nr. RQ09120128029247/17.12.2009, care reprezintă titlu executoriu, precum şi a Actului adiţional nr. 1 din data de 08.11.2010, în care se explică modalitatea de calcul a sumei datorate.

Recuperarea creanţei face obiectul dosarului execuţional nr. 4/2014 al BEJ PBI, iar aceasta nu este recuperată nici în prezent. Primul aliniat al art. 1565 Cod civil reglementează efectele admiterii acţiunii revocatorii faţă de creditorul reclamant, stipulând declararea inopozabilităţii actului juridic faţă de acesta.

Soluţia inopozabilităţii presupune că actul juridic fraudulos nu va produce efecte în raportul dintre creditorul reclamant şi terţul pârât, în sensul că primul se va comporta ca şi cum actul nu s-ar fi încheiat, respectiv bunul care formează obiectul derivat al actului nu ar fi ieşit niciodată din patrimoniul debitorului.

Inopozabilitatea faţă de creditor a actului fraudulos încheiat de debitor operează numai în limitele valorii creanţei, astfel că, în ipoteza în care valoarea creanţei este mai mică decât a bunului, inopozabilitatea va fi doar parţială, până la concurenţa creanţei creditorului.

Cu privire la drepturile terţului faţă de bunul obiect al actului juridic declarat inopozabil, instanţa constată că în cazul de faţă pârâta T I.-fiica este terţ faţă de raportul obligaţional dintre creditoare şi părinţii ei debitori, fiind irelevantă împrejurarea dacă aceasta este, sau nu de bună credinţă, raportat la caracterul gratuit al donaţiei şi la prevederile art. 1562, alin. 2 Cod civil.

Terţul evins de către creditoare (T I.-fiica) are la îndemână o acţiune în regres împotriva debitorilor în baza contractului. Totuşi, alin. (2) reglementează efectele admiterii acţiunii faţă de terţ, prin prezentarea drepturilor şi obligaţiilor acestuia: dreptul de a păstra bunul cu obligaţia de a plăti creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. Noul Cod civil confirmă teza exprimată în doctrina franceză conform căreia terţul dispune de opţiune între a efectua plata către creditorul-reclamant şi a delăsa sau abandona bunul în mâinile acestuia.

Pentru situaţia în care terţul nu plăteşte creditoarei suma de bani reprezentând prejudiciul suferit de aceasta prin încheierea actului, hotărârea judecătorească de admitere a acţiunii revocatorii va avea ca efect indisponibilizarea bunului, până la încetarea executării silite a creanţei pe care s-a întemeiat acţiunea, conform tezei a II-a a alin. (2). Noul Cod civil reglementează astfel un efect special al acţiunii revocatorii, aplicabil în situaţia menţionată.

Ca o consecinţă a admiterii acţiunii, instanţa a admis şi cererea subsidiară privind înscrierea în cartea funciară a dispoziţiei de indisponibilizare a imobilului, proprietară tabulară în urma încheierii contractului de donaţie fiind pârâta T I.-fiica, conform extrasului CF de la fila 37, vol I.

Ca urmare a admiterii acţiunii, în temeiul art. 18 din OUG 51/2008 au fost obligaţi pârâţii T V şi T I. (mama) la plata către Stat a sumei de 2.520 lei, de care a fost scutită prin Încheierea din data de 14 aprilie 2016 prin care li s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

De asemenea, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, pârâţii au fost obligaţi şi la plata cheltuielilor de judecată dovedite de reclamantă prin achitarea taxei de timbru în sumă de 1827 lei, conform copiei ordinului de plată de la fila 80, vol I.

Împotriva sentinţei civile nr. 1/09.01.2017, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 377/224/2014 au formulat apel, în termenul prevăzut de art. 468 alin.1Cod procedură civilă apelanţii-pârâţi: T V, T I. (mama) şi T I. – fiica solicitând în principal, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare  instanţei de fond pentru nelegala citare a pârâtei T I. (fiica); în subsidiar, anularea în tot a sentinţei atacate şi respingerea cererii reclamantei S.C R I.F.N. S.A. nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1562 – 1565 din Codul civil, iar,  în al treilea rând, anularea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâta T I. şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului apelanţii au arătat că cererea de anulare a hotărârii atacate şi de trimitere a cauzei spre rejudecare se referă la nelegala citare a apelantei-pârâte T I. care a fost citată la instanţa de fond la domiciliul din Dragomireşti, str. Transilvaniei nr. 49, cu toate că aceasta nu se  afla la domiciliu, fiind plecată în străinătate şi având reşedinţa stabilă în Londra 8 St. Gabriel Court Durnsford Road N11 2EQ.

Apelanţii susţin că acest aspect rezultă chiar din cuprinsul înscrisului care face obiectul dedus judecăţii întrucât contractul de donaţie imobiliară din 31.01.2014 a fost semnat în numele pârâtei  T I. (fiica), de către pârâta de rândul 2 T I. (mama), în temeiul unei procuri autentifícate de către Ambasada României la Londra.

Procedura de citare pentru judecata de la fondul cauzei s-a realizat prin afişare cu această pârâtă care nu s-a putut apăra motiv pentru care, în opinia apelanţilor,  se impune anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, în faţa instanţei de fond a fost înfrânt principiul contradictorialităţii procesului instituit de art. 14 alin. 1 din Codul de procedură civilă, afirmă apelanţii.

Intimata-reclamantă S.C. R I.F.N. S.A. solicită instanţei să declare inopozabil contractul de donaţie imobiliară din 31.01.2014 prin care, pârâţii T V şi T I. au transmis proprietatea asupra imobilului fiicei acestora, respectiv pârâtei de rândul 3, T I., motivat de faptul că, potrivit contractului de credit din 17.12.2009, a contractului de fidejusiune nr. 5/17.12.2009 şi a contractului de ipotecă sub semnătură privată nr. 411/17.12.2009, reclamanta ar deţine o creanţă certă faţa de pârâţii de rândul 1 şi 2 T V şi T I..

Reclamanta arată că a început executarea silită în dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ. PIB şi că actul de donaţie a fost încheiat cu scopul de  împiedica executarea silită a bunului.

Apelanţi consideră că în speţa dedusă judecăţii nici una dintre condiţiile de admisibilitate a acţiunii revocatorii nu sunt îndeplinite, hotărârea atacată fiind nelegală sub aceste aspecte, arată apelanţii. Astfel, dovada stării de insolvabilitate a pârâţilor-debitori incumbă reclamantei, iar acţiunea pauliană având caracter subsidiar este admisibilă doar în situaţia în care se stabileşte, după ce creditorul a recurs, fără rezultat, la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine realizarea creanţei, faptul că debitorul său este insolvabil.

 Reclamanta nu a făcut dovada că în dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ

PIB s-ar fi încercat fără succes executarea silită a altor bunuri, astfel că nu a dovedit îndeplinirea unei prime condiţii esenţiale prevăzute de art. 1.562 din Codul civil.

Instanţa de fond a răsturnat sarcina probei atunci când a concluzionat ca reclamanţii nu

ar fi făcut dovada faptului că ar deţine şi alte bunuri care ar putea face obiectul executării

silite.

Apelanţii consideră că nu s-a dovedit că donaţia atacată s-ar fi încheiat cu scopul de a o frauda pe reclamantă. Din probele administrate în cauză rezultă faptul că somaţia din dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.E.J. PIB a fost comunicată pârâţilor după  momentul semnării actului de donaţie, astfel că nici această condiţie nu este îndeplinită, arată apelanţii.

În opinia apelanţilor intimata nu deţine o creanţă împotriva apelanţilor-pârâţi deoarece lipseşte calitatea de debitor a pârâtei T I..

Lipsa calităţii de debitor a pârâtei de rândul 2 T I., are o importanţă deosebită pentru soluţionarea cauzei deoarece potrivit art. 1.562 din Codul civil, creditoarea S.C. R I.F.N. S.A. poate solicita să fie declarate inopozabile numai actele încheiate de debitorul său, ori în situaţia în care actul atacat are mai mulţi autori dintre care numai unul este debitor al reclamantei, acţiunea nu poate fi admisă.

Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile reprezentând titlurile executorii din dosarul de executare silită nr. 4/ex/2014 al B.EJ. PIB şi concluziile expertizelor grafoscopice efectuate în cauză se poate deduce, în opinia apelanţilor faptul că pârâta T I. nu are calitatea de debitor faţă de reclamanta-creditoare întrucât: 1. nu a semnat în mod cert scadenţarul creditului deoarece expertiza arată că semnăturile de pe primele două file din scadenţar nu au fost efectuate de pârâta T I. iar ultima filă nu este semnată de pârâta T I.; 2. nu a semnat contractul de fidejusiune nr. 5/17,12.2009 deoarece expertiza grafică arată că semnătura de pe ultima filă a acestui înscris nu aparţine pârâtei T I., 3. chiar dacă, din lipsa scriptelor de comparaţie, expertiza grafică nu a putut stabili dacă semnăturile de pe contractul de credit şi de pe actul adiţional au fost sau nu efectuate de această pârâtă, întrucât atât contractul de credit şi scadenţarul creditului cât şi contractul de fidejusiune au fost încheiate la data de 17.12.2009 se poate presupune în mod rezonabil că nici unul din înscrisuri nu a fost semnat de T I..

În opinia apelanţilor contractul de credit, care constituie titlu executoriu în cadrul dosarului de executare silită nr. 4/ex/2014,  nu cuprinde nici o obligaţie în sarcina pârâtei T I., iar creanţa nu este certă pentru că creditul  nu a fost declarat scadent.

Creditul a fost acordat de reclamantă pe o perioadă de 10 ani începând cu 17.02.2009,  astfel că la data donaţiei - 31.01.2014 termenul de restituire nu era împlinit.

Reclamanta nu a făcut dovada, în opinia apelanţilor,  că a declarat scadent anticipat creditul şi nici că a comunicat pârâţilor acest lucru, astfel că şi sub acest aspect acţiunea este nefondată iar hotărârea instanţei de fond este nelegală, afirmă apelanţii.

Intimata SC R IFN SA a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca netemeinic, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în mod corect prima instanţă a admis acţiunea civilă revocatorie formulată de reclamantă cu consecinţa constatării ca inopozabil a contactului de donaţie încheiat la data de 31.01.2014 sub nr. 171 la BNP UM având în vedere că prin încheierea acestui act juridic s-a urmărit fraudarea intereselor creditorului SC R IFN SA.

Intimata consideră că în prezenta cauză a dovedit îndeplinirea cerinţelor legale pentru admitere acţiunii revocatorii.

În opinia intimatei, ştiindu-se urmăriţi siliţi, apelanţii - pârâţi T I. - mama şi T V  faţă de care s-a început executarea silită, printr-o conivenţă frauduloasă cu apelanta - pârâtă T I.  (fiica acestora), au decis scoaterea bunurilor imobile urmăribile din patrimoniul acestora în vederea preîntâmpinării vinderii la licitaţie publică încheind în acest sens contractul de donaţie care face obiectul prezentei cauze.

La data de 13.01.2014 R IFN SA depune la BCPI Dragomireşti o cerere de înscriere în cartea funciară a Contractului de ipotecă nr. 411/17.12.2009, cerere ce este respinsă prin încheierea nr. 240/20.01.2014, încheiere ce este comunicată inclusiv apelanţilor - pârâţi de rang I şi II, motiv pentru care nu se pot reţine apărările acestora cum că donaţia nu are un caracter fraudulos deoarece nu au avut cunoştinţă de executarea silită, arată intimata.

La data de 13.01.2014, BEJ PIB sesizează Judecătoria Dragomireşti cu o cerere privind încuviinţarea executării silite şi care face obiectul dosarului nr. 87/224/2014, la data de 27.01.2014 BEJ PBI emite somaţia imobiliară, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare pe care le comunică apelanţilor - pârâţi de rang I şi II împreună cu încheierea de încuviinţare a executării silite iar, la data de 27.01.2014, BEJ PB emite către BCPI Dragomireşti o adresă prin care solicită înscrierea în cartea funciară a urmăririi silite, solicitare care, prin încheierea din data de 31.01.2016 este respinsă deoarece CF-ul este blocat în favoarea BMP UM, dar şi pe motivul că în perioada de blocare a fost înregistrat şi actul juridic pentru care se blochează cartea funciară.

Intimata arată că existenţa creanţei are la bază titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. RQ09120128029247 din data de 17.12.2009 şi Actul adiţional nr. 1 din data de 08.11.2010  care face obiectul dosarului execuţional nr. 4/ex/2014, deschis la BEJ PBI, creanţă ce nici în prezent nu a fost recuperată.

Analizând sentinţa civilă nr. 1/9.01.2017, pronunţată de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 377/224/2014, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în considerarea dispoziţiilor legale incidente, tribunalul a constatat că apelul este fondat.

Conform art. 476 alin. 1 Cod procedură civilă apelul exercitat în termen provoacă  o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt cât şi în drept.

Potrivit art. 477 Cod procedură civilă alin. 1 instanţa de apel va proceda la rejudecarea  fondului  în limitele stabilite  expres sau implicit  de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite  soluţii din dispozitiv ori atunci când  se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.

În conformitate cu dispoziţiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

În speţă prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni revocatorii, legea aplicabilă fiind corect determinată în raport de prevederile art. 116 din Legea nr. 71/2011, ca fiind Noul Cod civil, art. 1562 şi următoarele.

În speţă, nu se verifică motive de anulare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanţe, din actele şi lucrările dosarului rezultând citarea apelantei T I. – fiica, la domiciliul cu care aceasta figura în baza de date a Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanei Dragomireşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, ansamblul materialului probator administrat, atât în faţa primei instanţe, cât şi în etapa procesuală a apelului, coroborat cu susţinerile părţilor, tribunalul a constatat că, pe fondul cauzei, criticile apelanţilor sunt întemeiate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1562 Cod civil, dacă dovedeşte un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate (alin. 1).

Noul Cod civil alocă acţiunii revocatorii texte legale care conturează un regim complex şi coerent al acţiunii revocatorii.

În conformitate cu art. 1562 Cod civil şi cu definiţia doctrinară, acţiunea revocatorie este acea acţiune prin care creditorul poate obţine inopozabilitatea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în prejudicierea drepturilor sale.

Natura juridică specială a acţiunii revocatorii, disputată în literatura juridică, rezultă indirect din noua reglementare prin referirea la noţiunea de inopozabilitate a actului juridic încheiat de debitor cu un terţ: astfel, acţiunea revocatorie este o acţiune în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în prejudicierea drepturilor creditorului său. Noul Cod civil confirmă orientarea doctrinei reprezentative în privinţa naturii juridice, cu completarea că scopul final constă în repararea prejudiciului cauzat creditorului-reclamant.

Articolul 1562 Cod civil reglementează următoarele condiţii ale acţiunii revocatorii, cu observaţia că tabloul complet al condiţiilor este format prin includerea dispoziţiilor art. 1563 Cod civil: - Prejudiciul suferit de creditor ca urmare a încheierii actului juridic de către debitor. Această cerinţă presupune un prejudiciu personal şi actual al creditorului constând în faptul că debitorul şi-a creat sau şi-a mărit o stare de insolvabilitate prin încheierea actului juridic. Textul legal confirmă diferenţierea între un act de însărăcire a debitorului, insuficient pentru  promovarea acţiunii şi un act de însărăcire prin care se cauzează sau se agravează starea de insolvabilitate. Ceea ce este foarte important de reţinut este că sarcina probei în acţiunea revocatorie, sarcina dovedirii insolvabilităţii debitorului, aparţine creditorului-reclamant, scop în care acesta poate folosi orice mijloc de probă.

În ceea ce priveşte condiţia fraudei debitorului, în materia acţiunii revocatorii, frauda debitorului este reglementată de art. 1562 alin. 1 Cod civil, indiferent de natura actului juridic şi care are un înţeles larg, cuprinzând nu numai intenţia directă de a-l prejudicia pe creditor, ci şi cunoaşterea de către acesta a faptului că îşi provoacă sau îşi agravează o stare de insolvabilitate.

Cerinţa legală a participării terţului la fraudă este specificată exclusiv în privinţa contractului cu titlu oneros sau a plăţii făcute în executarea unui asemenea contract, conform alin. 2.

Aşa cum s-a arătat, acţiunea revocatorie presupune cu necesitate existenţa fraudei. Frauda se poate manifesta numai prin acte de voinţă, de unde concluzia că acţiunea revocatorie poate fi exercitată numai împotriva actelor juridice pe care le încheie debitorul. Aşadar, domeniul de aplicare a acţiunii pauliene se circumscrie doar sferei actelor juridice, cu excluderea faptelor juridice propriu-zise.

Proba fraudei cade în sarcina creditorului, indiferent dacă actul atacat este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Admiterea unei acţiuni pauline are ca efect inopozabilitatea actului fraudulos faţă de creditorul reclamant. Actul atacat îşi menţine valabilitatea şi continuă să producă efecte între părţile care au participat la încheierea lui.

Acţiunea pauliană este una personală, întrucât ea este un atribut al gajului general, care nu asigură creditorului niciun drept real asupra bunurilor debitorului privite în individualitatea lor. Prin intermediul ei se asigură protecţia juridică a unui drept de creanţă.

În speţă, reclamanta a atacat prin prezenta acţiune pauliană, contractul de donaţie imobiliară, autentificat sub nr. 171/31.01.2014, încheiat între T V şi T I. (mama) în calitate de donatori  şi T I. – fiica donatorilor, în calitate de donatar, prin care donatorii donează donatarei întregul drept de proprietate al donatorilor asupra imobilului situat în Dragomireşti nr. 273, casă de locuit şi teren aferent de 875 mp înscrise în CF 50081 Dragomireşti, bun comun al donatorilor.

Pentru a se putea constata inopozabilitatea acestui contract de donaţie faţă de reclamantă, reclamanta avea sarcina probei în a dovedi îndeplinirea condiţiilor  prevăzute de art. 1562 Cod civil pentru admisibilitatea acţiunii pauliene.

Intimata-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea cerinţelor prevăzute de Codul civil pentru admisibilitatea acţiunii pauliene, criticile apelanţilor formulate prin apelul declarat fiind întemeiate.

Intimata-reclamantă nu a dovedit calitatea de debitor al reclamantei a apelantei T I. – mama.

 În cauză s-a efectuat expertiza criminalistică grafoscopică de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, raportul de expertiză concluzionând în sensul că semnăturile atribuite apelantei T I. – mama nu  au fost executate de către aceasta.

Celelalte semnături contestate atribuite apelantei T I. – mama – filele 1-8, 12-20, 22 au fost de asemenea analizate în raportul de expertiză grafoscopică, acesta neputând da un răspuns afirmativ cert, ci afirmând o probabilitate doar.

 În ceea ce priveşte filele 11, 21, 24, 25, nu se află semnături în modelul atribuit apelantei – filele 21-42 din dosarul primei instanţe, volumul II.

În cauză a fost efectuată şi expertiza criminalistică grafoscopică de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice – Laboratorul de Expertize Criminalistice Bucureşti,  raportul de expertiză grafoscopică concluzionând în sensul că: semnăturile atribuite numitei T I., aflate pe ultima filă a contractului de fidejusiune nr. 5 din 17.12.2009, pe ultimele două file ale referinţei credit CL00241091220878/ RQ09120128029247, cu data primei utilizări 17.12.2009 şi dobânda creditului de +9%+21% şi pe prima filă a documentului referinţă credit CL00241091220878/ RQ09120128029247 cu data primei utilizări 17.12.2009 şi dobânda creditului de 4,48%+6,76%, nu au fost executate de către titulară.

Raportul de expertiză a concluzionat că  nu se poate  stabili dacă semnăturile atribuite apelantei, aflate pe prima filă a contractului de fidejusiune nr. 5 din 17.12.2009, pe cele şapte file ale actului adiţional nr. 1 din 08.11.2010, pe cele opt file ale contractului de credit nr. RQ09120128029247 din 17.12.2009 şi pe a doua filă a referinţei credit CL00241091220878/ RQ09120128029247, cu data primei utilizări 17.12.2009 şi dobânda creditului de 4,48%+6,76%,  au fost sau nu executate de către titulară.

Pe ultima filă de la cele două documente referinţă  credit şi pe contractul de ipotecă nr. 411 din 17.12.2009 nu se găseşte modelul de semnătură atribuit numitei T I..

Apelanta T I. - mama a declarat la interogatoriu, probă administrată în etapa procesuală a apelului, fiind solicitată şi în faţa primei instanţe de către intimata-reclamantă, că nu avea cunoştinţă despre creditul contractat de soţul său, nu a semnat contractul de credit, nu avea cunoştinţă de contractul de fidejusiune, nu l-a semnat – filele 61-62 din dosarul de apel.

Apelanta T I. – mama a declarat la interogatoriu că fiica şi unicul copil al donatorilor a fost plecată în Anglia şi după ce a rămas însărcinată, la chemarea apelantei, s-a întors în ţară şi urma să locuiască în imobilul obiect al contractului de donaţie, imobil ce urma a fi renovat în acest scop.

Apelanta T I. – fiica a declarat la interogatoriu  că nu avea cunoştinţă despre existenţa contractului de credit, despre garantarea vreunui împrumut acordat de reclamantă şi care să fi fost garantat cu imobilul-obiect al contractului de donaţie, nu a cunoscut despre denunţarea unilaterală a scadenţei anticipate a contractului de credit sau de existenţa vreunei proceduri execuţionale în vederea recuperării debitelor restante aferente contractului de credit a cărui scadenţă să fi fost denunţată anticipat.

Apelanta T I. - fiica a declarat la interogatoriu că părinţii săi i-au promis  de când aceasta era mică faptul că imobilul–obiect al contractului de donaţie va fi dat acesteia, iar după ce a rămas însărcinată, împreună cu tatăl copilului, au hotărât că este cel mai bun moment pentru a primi în proprietate imobilul, ideea transferării dreptului de proprietate  şi hotărârea de a încheia contractul de donaţie aparţinându-i apelantei T I..

Apelantul T V a declarat la interogatoriu că fiica sa, care locuia în Anglia, împreună cu viitorul soţ, doreau să investească în imobilul respectiv, urmau să-i trimită apelantului bani din Anglia, pentru cumpărarea materialelor, pentru a se apuca de lucru la imobilul respectiv – fila 55.

Intimata-reclamantă solicită pe calea prezentei acţiuni pauliene a se declara inopozabilitatea faţă de reclamantă a contractului autentic de donaţie prin care apelanţii T V şi T I. – mama au donat  bunul comun codevălmaş reprezentând imobilul descris în precedent fiicei acestora, apelanta T I. – fiica.

Reclamanta nu a dovedit calitatea de debitor al reclamantei, a donatoarei T I. –mama, iar bunul donat este un bun comun codevălmaş, dobândit de către donatori în timpul căsătoriei. Intimata-reclamantă nu a dovedit insolvabilitatea debitorului T V, or, în acţiunea pauliană, sarcina probei, sarcina dovedirii insolvabilităţii debitorului aparţine creditorului reclamant.

Intimata-reclamantă nu a depus la dosar niciun  proces-verbal întocmit de un executor judecătoresc prin care să se constate inexistenţa unor bunuri urmăribile în patrimoniul debitorului-apelant, criticile din memoriul de apel prin care se afirmă inversarea sarcinii probei de către  prima instanţă fiind întemeiate. Astfel, din analiza considerentelor sentinţei atacate, se remarcă inversarea sarcinii probei de către prima instanţă, împrejurare ce a dus la un raţionament greşit al acesteia.

Intimata-reclamantă avea sarcina probei, însă nu a dovedit că a recurs la toate celelalte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine realizarea creanţei, despre care nu a dovedit că reprezintă o datorie comună a soţilor-donatori, ce au dobândit bunul  obiect al donaţiei cu titlu de bun comun codevălmaş, sub durata căsătoriei acestora.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada că în dosarul  execuţional s-ar fi încercat fără succes executarea silită a altor bunuri, respectiv faptul că debitorul-apelant T V ar fi un debitor insolvabil.

Intimata-reclamantă nu a dovedit frauda debitorului, condiţie reglementată de art. 1562 alin. l Cod civil, aceasta trebuind a fi dovedită de creditor, indiferent de natura juridică a actului, deci şi în cazul încheierii  unui act juridic cu titlu gratuit, respectiv a unui contract de donaţie în speţă.

Proba fraudei cade în sarcina intimatei-reclamante, în calitate de creditor. Or, intimata-reclamantă nu a dovedit  că, în mod cert, somaţia din dosarul execuţional  a fost comunicată debitorului înaintea semnării contractului de donaţie autentic.

Intimata-reclamantă nu a dovedit caracterul cert al creanţei, nedovedirea calităţii de debitor de către reclamantă a apelantei T.I. având importanţă, deoarece conform art. 1562 Cod civil creditoarea putea solicita să fie declarate inopozabile numai actele încheiate de către debitorul său, or, în speţă, contractul de donaţie autentic atacat are doi donatori, dintre care numai unul este debitor al reclamantei.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de către apelanţii-pârâţi: T V, TI. – mama  şi T I. - fiica, împotriva sentinţei civile nr. 1/9.01.2017, pronunţată de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 377/224/2014, pe care o va schimba în parte  în sensul că va respinge ca neîntemeiată acţiunea revocatorie formulată de către reclamanta SC R  IFN SA, împotriva pârâţilor: T V, T I. (mama) şi T I. (fiica).

În baza art. 18 din OUG 51/2008, care arată că cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar, vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut  în pretenţii sale,  partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume,  instanţa va obliga pe reclamantă la plata către stat a sumei de 2520 lei reprezentând contravaloarea expertizei grafoscopice efectuate de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti şi va înlătura dispoziţia de obligare a pârâţilor T V şi T I. (mama) la plata către stat a sumei de 2520 lei de plata cărora au fost scutiţi prin încheierea din 14.04.2016.

Domenii speta

Spete similare